Discuții despre Treptele Scării, Partea 239

De ce ar fi eliminată rezistența corpului dacă aceasta este de fapt, o parte necesară a procesului?

Rezistența corpului nu dispare doar prin simpla afirmație că totul este spre bine. Spunând acest lucru, noi, ca să zicem așa impunem o restricţie. Nu dorim să primim doar corpul; dimpotrivă, dorim să-l primim împreună cu calitățile Creatorului care se află în opoziție cu el, astfel încât noi, Creatorul și întreaga Sa metodă să existăm împreună. Atunci, extragem un beneficiu din acea stare.

Nu obținem nimic cufundându-ne exclusiv în rezistență și în calități negative, atunci când nu există nimic care să li se opună. Uneori pare că suferința intensă aduce rezultate, dar acest lucru nu este adevărat. Nu există nicio poruncă de a suferi, nici măcar pentru o singură secundă. Suferința este o problemă a corpului, a Klipot  (coji/învelișuri), care ne induc constant în eroare, făcându-ne să credem că, prin suferință, reușim să obținem ceva.

Afirmația „Este o mare Miţva (poruncă) să fii plin de bucurie” este absolut adevărată. În momentul în care putem trece la starea de bucurie, nu trebuie să ne gândim că nu am simțit încă suficientă suferință, că trebuie să ne cufundăm și mai adânc în suferință, în adâncurile înclinației către rău, în adâncurile creației. Nu se obține nimic din înclinația către rău sau din suferință.

Omul trebuie să se bucure și să nu considere bucuria drept frivolitate. Dacă, în fața suferinței, trecem imediat la bucurie, aceasta nu este frivolitate. Oricum, suferința va reveni curând, iar noi vom ieși din ea din nou, și tot așa, la nesfârșit. „Și din Sion…”, adică din ieșirea din suferință, „va ieși Tora”. În caz contrar, provocăm distrugere.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →