Discuții despre Treptele Scării, Partea 248

De ce se spune că trebuie să cerem revelarea Creatorului, și că prin aceasta, va veni recunoașterea răului?

Se spune mereu că trebuie să cerem revelarea Creatorului, să cerem să simțim importanța Creatorului și măreția Domnului, și că din aceasta va rezulta recunoașterea răului. Însă, atunci când suntem cufundați în rău, nu putem cere, din interiorul acestuia, măreția și importanța Creatorului. Suntem incapabili să facem acest lucru tocmai pentru că suntem cufundați în rău. Putem ieși din acest rău dacă îl privim din exterior și îl recunoaștem ca fiind rău în raport cu Creatorul. Cu cât ieșim mai mult din rău, cu atât putem recunoaște mai bine cât de opus este acel rău Creatorului. Cum ieșim din rău? Apropiindu-ne „Eul” de Creator, în timp ce corpul rămâne pe loc.

Începem să vedem cât de departe suntem de Creator atunci când ne ridicăm deasupra corpului către Creator, pornind din punctul „Eului” – punctul conștiinței. Este ca și cum un anumit punct ar ieși din noi, din corpul nostru și din această suferință – un punct numit „punctul conștiinței noastre” – și s-ar apropia de Creator. Pe măsură ce se apropie de Creator, acest punct poate deja să observe corpul și să vadă cât de departe este acesta de Creator, în funcție de măsura în care resimte distanța corpului față de El. El nu poate măsura cât de departe se află Creatorul; poate măsura doar cât de departe este corpul față de locul din care a apărut acel punct.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →