Întrebare: Care este esența conexiunii dintre credință și „acoperișul unei Suka” (Şhach)?

Răspuns: Şhach și credința sunt unul și același lucru. Dacă sunt același lucru, ce legătură poate exista între ele? Dacă ar fi fost două lucruri diferite, aș fi explicat legătura dintre ele, dar este pur și simplu același fenomen. Nu vorbim deloc despre un acoperiș material făcut din plante. Când vorbim despre acoperișul unei Suka, ne referim la ecranul pe care omul și-l construiește deasupra capului.

Şhach simbolizează lucruri care odinioară erau vii și în creștere, dar care acum au murit, lucruri care au ajuns la sfârșitul ciclului lor de viață. Omul s-a bucurat cândva de aceste lucruri, dar acum ele sunt moarte pentru el; spiritul vieții a plecat din ele. În ochii săi, ele și-au pierdut orice importanță și sunt complet nepotrivite pentru progresul său. Atunci el ia aceste lucruri, care nu mai au nicio importanță pentru el, și le ridică deasupra capului.

Şhach este construit din obiecte care practic nu au nicio utilitate: resturi de lemn, frunze și ramuri care nu pot fi folosite la nimic altceva decât, poate, la a fi arse pentru a încălzi puțină apă. Ce altceva se poate face cu aceste obiecte? Este imposibil să construiești ceva din ele. Acoperișul unei Suka nu este făcut din materiale de construcție standard, cum ar fi lemnul masiv. Există legi specifice în acest sens.

Atunci când omul ridică deasupra capului lucruri care nu au nicio importanță conform percepțiilor dorinței sale de a primi, înseamnă că el înaintează prin credință mai presus de rațiune. Atunci Şhach este credința, în timp ce cunoașterea sa se află în interiorul Suka.

Omul este pregătit să lucreze cu cunoașterea sa – care este mai mică decât credința sa – sau să o folosească doar în măsura credinței sale. Aceasta se numește a avea întregul vas de primire sub acoperișul deciziei de a nu primi pentru sine, sub acoperișul Şhach, adică al ecranului. Atunci omul stă la umbra Suka, a cărei umbră trebuie să fie mai mare decât lumina soarelui care pătrunde în el. Trebuie să pătrundă atât de puțină lumină solară în Suka, încât aceasta să fie aproape imperceptibilă.

Astăzi, acoperim Suka cu șipci subțiri. Rabaş se asigura că acestea erau așezate atât de aproape unele de altele, încât aproape nicio rază de lumină nu putea trece printre ele. Nu era vorba despre a vedea cerul sau stelele, ci nici cea mai slabă urmă de lumină. Odată am întrebat de ce. Arăta aproape ca o casă. Acoperișul nu era aspectuos, dar era, într-adevăr, un acoperiș. Mi s-a spus că acesta era obiceiul: să fie realizat foarte dens.

Acesta este unul dintre simbolurile care indică puterea și forța imense ale ecranului, forța milostivirii. Iată aspectul asupra căruia trebuie să ne concentrăm, mai degrabă decât asupra cantității de lumină care se filtrează prin acoperiș.

Din Lecţia zilnică de Cabala de sărbătoarea Sukot, 26/09/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →