Discuții despre Treptele Scării, Partea 279

Capitolul 24. Împotriva naturii

Acesta este un articol foarte special care explică de ce, atunci când ajungem în sfârșit la Cabala pentru a rezolva problemele naturii noastre, a ne apropia de Creator, a intra în spiritualitate și a dobândi cel mai important lucru din întreaga lume și din întreaga realitate, tocmai atunci ne simțim rău, simțim greutăți și slăbiciune. Totuși, acesta este un semn bun, deoarece atunci când avansăm pe calea cea dreaptă, ni se permite să ne simțim rău în măsura în care suntem gata să corectăm acel rău și să-l transformăm în bine, iar atunci simțim speranță și euforie.

Ne-am obișnuit cu toții cu această lume și cu ceea ce este în ea, cu modul în care omenirea organizează diverse sisteme educaționale și sisteme de viață în societate, în mare parte prin suprimare și coerciție. Am văzut deja cât de inutil este acest lucru. De exemplu, un criminal părăsește închisoarea ca un criminal mai priceput, un copil supus unei presiuni excesive ajunge să nu aibă succes și eșuează, iar într-o zi presiunea erupe și aduce consecințe grave. Orice crește sub presiune nu va da niciodată roade bune.

De ce este așa? Deoarece omul nu ar trebui să fie cel care corectează, iar fiecare încercare de presiune sau suprimare este împotriva naturii. Societatea pune presiune pe oameni, îi restricționează și reprimă răul din interiorul lor, care este creația din ei și unicitatea lor. La urma urmei, ne naștem pentru a scoate la suprafață acest rău și a-l corecta, în timp ce societatea ne obligă, prin presiune, să ascundem acest rău și să-l reprimăm în interior, să nu-l vedem și să nu-l atingem, și ne obligă să purtăm veșminte exterioare artificiale și să ne comportăm așa cum ne dictează ea. Presiunea societății asupra omului provoacă într-adevăr mari daune.

Aici, RABAȘ explică faptul că educația adecvată, cu care ne familiarizăm atunci când începem să studiem cărțile de Cabala, nu conține nicio restricție, ci doar lumina reformatoare, care este singura forță de corectare existentă. În Cabala, învățăm că numai lumina poate aduce schimbarea, că așa cum a creat vasul, așa îl poate și corecta. Creatorul nu a creat nimic altceva decât răul, iar binele este lumina din El, care vine la noi în măsura în care noi o dorim.

Prin urmare, educația nu vine prin constrângere. Procesul de autoeducație în studiul Cabalei trebuie să apară exclusiv din dorință. Este imposibil să te schimbi fără o dorință interioară și o decizie de schimbare. În funcție de măsura dorinței noastre de schimbare, vedem răul din noi și tot în funcție de acea măsură a dorinței îl și corectăm. Nu poate fi altfel. De aceea, Cabala este numită „înțelepciunea ascunsă”, deoarece fenomenele pe care le descrie sunt invizibile. Totul depinde de dorința noastră interioară, iar corectările apar și ele în funcție de dorință, chiar dacă noi înșine nu le vedem.

Numai atunci când avansăm spre barieră (și cu siguranță odată ce trecem bariera) începem treptat să vedem cât de minunat sunt aranjate astfel de fenomene, binele și răul apărând ca o singură unitate și, de fapt, susținându-se reciproc, așa cum spune RABAȘ, „ca focul și fitilul”.

Prin urmare, în tot ceea ce privește munca noastră interioară, nu trebuie să fim forțați să facem corectări. Corectările făcute din constrângere nu ar fi corectări, ci stricăciuni. Nu vorbim aici despre o obligație de a ne comporta într-un anumit mod social, deoarece, dacă vrem să trăim în societate, trebuie să adoptăm comportamente externe în funcție de limitele acesteia. Totuși, când vine vorba de corectări interioare, acestea trebuie lăsate la latitudinea propriei noastre dorințe și alegeri.

În mod similar, este imposibil să arătăm artificial răul din interiorul unui om și să-i spunem: „Uite cât de rău ești”. Acest lucru nu va ajuta, deoarece noi înșine nu vedem răul. Nu suntem încă pregătiți să-l vedem. Vom putea vedea răul din noi în funcție de măsura în care studiem și de intensitatea luminii înconjurătoare care strălucește asupra noastră. Numai în funcție de această lumină înconjurătoare vom descoperi că suntem răi și vom dori să ne corectăm. Orice alt mijloc este invalid, deoarece nu va aduce corectare.

Prin urmare, societatea trebuie să înțeleagă și să accepte, așa cum scrie RABAȘ, că, indiferent dacă este bună sau rea, fiecare stare ar trebui judecată doar în funcție de măsura conexiunii noastre cu Creatorul prin intermediul ei. Creatorul ne amintește în general de existența Sa prin stările neplăcute, deoarece în stările bune suntem în plenitudine, nu avem nevoie de nimic și nu simțim nimic. Simțurile noastre nu sunt pregătite să simtă nimic suplimentar sau străin.

Prin urmare, primim coborâri, lovituri și lucruri neplăcute prin care, aparent, Îl descoperim pe Creator. Cu siguranță, nu noi suntem cei care Îl descoperim. În schimb, avem o cerință interioară de a găsi justificare pentru starea noastră și atunci simțim această lumină înconjurătoare. Din starea neplăcută, trebuie să înțelegem că legătura noastră cu Creatorul este de cea mai mare importanță și trebuie să dezvoltăm o conexiune ignorând modul în care ne simțim. Acest lucru ar trebui făcut cât mai mult posibil, deoarece suntem mereu într-o stare și în opusul ei.

RABAȘ spune despre aceasta că acceptarea poverii Împărăției Cerurilor înseamnă că acceptăm stările care „cad” asupra noastră fără a ne raporta la sentimentul pe care îl experimentăm între timp, fie el bun sau rău. Vasele noastre de simțire nu sunt corectate și simt în funcție de ceea ce sunt în prezent, dar noi vrem să ne evaluăm stările în funcție de cât de aproape sau de departe sunt de scopul creației și, prin urmare, trebuie să ne raportăm doar la acesta.

Dacă ne raportăm la fiecare stare cu conștientizarea faptului că ne apropie de scopul creației și nu ne pasă că ne este neplăcut în ea, aceasta se numește intrarea în Împărăția Cerurilor, sub guvernarea celui superior. Vrem ca cel superior să ne guverneze indiferent cum ne simțim. Dacă ne anulăm în mod corespunzător în fața celui superior, vasele noastre încep să se schimbe, să se corecteze și în curând ne vom simți mai bine.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →