Întrebare: Păcatul lui Adam HaRișon nu este un păcat, ci o corectare?

Răspuns: Păcatul nu este deloc păcat, așa cum îl înțelegem de obicei. Adam HaRișon a trebuit cu siguranță să treacă prin această stare, deoarece este o pedeapsă. Dar pedeapsa nu este pentru că el este de vină pentru ceva, așa cum se întâmplă în lumea noastră. Aici, dacă sunt pedepsit, înseamnă că sunt vinovat de ceva. Doar că natura sa originală este opusă naturii Creatorului și, pentru a se corecta, trebuie să se amestece cu natura Creatorului.

Iubirea și venerația sunt forțe, sau un proces de pregătire, sau condiții în care omul este capabil să rămână în credință mai degrabă decât în cunoaștere și să rămână în categoria credinței. Dar Adam HaRișon a căzut în categoria cunoașterii, a primirii, mai întâi în mintea sa și apoi în inima sa. Starea în care a încălcat credința a apărut pentru că avea un defect în iubire și, de asemenea, nu avea suficientă venerație.

De ce? Pentru că în propriile sale Kelim naturale nu se putea ține de credința mai presus de rațiune, deoarece acolo nu exista puterea Bina. Credința este puterea Bina, iar ea nu poate pătrunde într-un punct creat din nimic, în „inima de piatră”.

Prin urmare, în loc să facă corectarea chiar în acest punct, chiar în „inima de piatră”, el a căzut din credință în cunoaștere. Numai prin puterea Bina ne putem baza pe credința mai presus de rațiune, pe forța superioară, pe spiritualitate.

Din Lecția zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaș – Art.35, 1985-Când știe omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →