Baal HaSulam scrie în „Scrierile ultimei generații” că sufletul colectiv, numit Adam HaRișon, este un sistem unic în care fiecare dintre componentele sale este importantă. Dar, în ciuda acestui fapt, atunci când a fost împărțit în multe părți, a apărut o ierarhie, unele suflete devenind mai importante decât altele, în funcție de ordinea corectării lor și de importanța integrării lor reciproce.

La fel este și cu un corp. Desigur, un corp nu poate fi complet până când și ultimul suflet nu este corectat și nu se alătură întregului colectiv. Dar în structura sufletului există o ierarhie asemănătoare unei piramide, cu societatea, în masa sa, la baza piramidei, iar individul la vârful său. Prin urmare, poate părea că există o Tora diferită pentru mase și pentru individ, așa cum se spune: „Opinia Torei este opusă opiniei maselor”.

Dar aceasta se referă la timpul dezvoltării și al corectării, și nu la corectarea finală. Prin urmare, suveranitatea absolută a Creatorului, starea la care trebuie să ajungem, este atinsă conform principiului: „mai întâi în individ și apoi în mase”. Astfel, instrucțiunile pe care trebuie să le primim trebuie să fie diferite pentru individ și pentru mase. Cu toate acestea, este interzis să lăsăm masele deoparte în ceea ce privește avansarea către scopul creației.

Aceasta nu înseamnă că luăm doar câteva suflete alese și îi abandonăm pe toți ceilalți. Suntem obligați să ne implicăm și în diseminarea printre mase, deși indivizii și masele sunt învățați în mod diferit.

Pentru mase, rugăciunea constă pur și simplu în faptul că fiecare om se roagă pentru propria bunăstare. Ei nu sunt învățați ce este bine și ce este rău în adevăratul sens. Nu înțeleg că binele este echivalența calităților și corectarea.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că, chiar și în ultima generație, această structură, o piramidă, va rămâne. Există cei care sunt doar de acord să aparțină ultimei generații, iar acest lucru este suficient. Sunt acceptați, deoarece nu sunt capabili de mai mult. Aceasta este structura lor.

Și există cei care participă pe deplin la munca spirituală. Tocmai din acest motiv, Kli-ul colectiv, structurat ca o piramidă, este perfect.

Astfel, se face o distincție între munca în privința maselor, care se desfășoară în conformitate cu lumina înconjurătoare, și munca indivizilor, în conformitate cu lumina interioară, spre care aceștia tind, înțelegând că tocmai ea lipsește din Kli. Și acestea nu sunt doar lucruri diferite, ci opuse.

Din Lecția zilnică de Cabala 26.10.26, Rabaș – Art.2, 1987-Importanța recunoașterii răului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →