La început, omul are o dorință animalică de a primi, iar în opusul acesteia, lumina spirituală începe să strălucească puțin. Treptat, în cadrul acestei dorințe, acolo unde există aspirații pentru plăcere, bani, onoare și cunoaștere, apare o dorință pentru lumina care îl influențează.

Dar de ce anterior omul dorea și mâncare, sex, bani, onoare sau cunoaștere? Deoarece în opusul fiecăreia dintre aceste dorințe există o lumină care îl îndeamnă pe om spre ea. Apoi, o lumină ceva mai mare începe să strălucească, una care nu mai este îmbrăcată în nimic din această lume, iar omul începe să se trezească. Aceasta este ceea ce se numește spiritualitate. La urma urmei, pentru a primi lumina fără o astfel de îmbrăcare, omul are deja nevoie de un ecran și de o lumină reflectată, de o intenție de a dărui.

Și de fiecare dată, cu cât lumina este mai puternică, cu atât mai grosiere, și prin urmare mai puternice, sunt dorințele pe care le trezește în om. Dorințele devin din ce în ce mai mari și, în acest fel, omul se trezește până când începe să dorească spiritualitatea mai mult decât corporalitatea. Aici apar stări ale spionilor, în care lumina ba îl luminează, ba se retrage. Când lumina influențează omul, acesta este atras spre spiritualitate, dar când influența luminii slăbește, acesta cade în dorințe materiale.

Prin depunerea de eforturi, omul accelerează acest proces și, în cele din urmă, începe să își dorească spiritualitatea mai mult decât orice altceva. Aceasta se numește: „Sunt bolnav de iubire”. Această stare apare prin influența luminii, care se joacă constant cu omul: strălucește puțin mai mult, puțin mai puțin, intră și iese, așa cum se spune: „Tora va ieși din Sion”.

După ce omul trece de Machsom, stările continuă să alterneze în el datorită luminii care vine, luminii Torei, care îl influențează într-o măsură mai mare sau mai mică. Apoi, se trezesc în el simțiri despre cât de opus este el, în linia stângă, față de linia dreaptă, adică față de Divinitate.

Acest lucru trezește rușine și tot felul de alte simțiri în el, iar el decide că nu vrea să rămână în linia stângă. Prin astfel de ascensiuni și coborâri, dorința de corectare și avansare este trezită constant în el.

Când apare în el dorința de a se corecta, vine și corectarea însăși: lumina Torei sub forma luminii AB-SAG. Omului îi este clar ce calități vrea să corecteze, ce anume cere și în ce măsură. Aceasta este o ridicare de MAN, atunci când el însuși participă împreună cu Creatorul la propria sa corectare. Acestea sunt deja grade spirituale înalte. Și apoi trece de la Lo Lișma la Lișma, de la „de dragul lui însuși” la „de dragul Creatorului”.

Omul folosește linia stângă; cunoaște deficiențele, pune sfințenia împotriva lor și vede una opusă celeilalte, Klipa împotriva sfințeniei. El trezește lumina corectoare ascunsă în Tora și o folosește ca lumină AB-SAG de dragul corectării. Apoi, în practică, el trece la primirea pentru a dărui, ceea ce îl aduce la scop, la adeziune.

Din Lecția zilnică de Cabala 30.08.26, Rabaș – Art.35, 1989-Ce înseamnă în muncă „Cel care nu are fii”?

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →