Un tren care se îndreaptă spre binele comun

219.03Întrebare: De ce ar trebui să ne pese de întreaga lume? De ce trebuie să le diseminăm ideea Cabalei?

Răspuns: Ce pot face, dacă sunt alcătuit din toți, depind de ei și fac parte dintre cei care au atins cunoașterea adevăratei realități și sunt obligați să o explice și să o transmită altora?

Trebuie să fac acest lucru în conformitate cu structura Kli-ului comun, în care fiecare este responsabil pentru toți ceilalți, fie că vrea, fie că nu. În cele din urmă, ne aflăm într-un sistem stabilit, un proces prestabilit, în care avansarea noastră este predeterminată. Aici putem fie să avansăm de bunăvoie, fie să constatăm că dorința noastră merge împotriva cursului dezvoltării.

Toate legile sunt absolute; ele nu se schimbă în funcție de dorința mea de a participa la acest proces.

Sunt într-un tren care călătorește de la punctul A la punctul B. Vreau să rămân în punctul A, dar trenul continuă să meargă înainte. Și cu cât mă apropii de punctul B, cu atât mă simt mai puternic atras spre punctul A, locul de care mă îndepărtez, iar acest lucru provoacă o suferință mai mare. Cu alte cuvinte, decalajul dintre locul în care mă aflu în dezvoltarea mea interioară, locul unde ar trebui să fiu, și disponibilitatea mea de a accepta acest lucru este resimțit de mine ca suferință.

Nu am de ales și, în cele din urmă, tocmai pentru că sunt creat dintr-o substanță care simte suferința, această stare mă va convinge să mă schimb. Nimic nu mă va ajuta; în orice caz, voi fi forțat să fac acest lucru.

Trenul se va îndepărta din ce în ce mai mult de punctul A, până când suferința va deveni atât de mare încât a scăpa de ea va deveni scopul meu și îmi va da suficientă energie. Atunci voi face tot felul de „acrobații”, voi începe să particip la lecții la ora trei dimineața și mă voi angaja în diverse activități doar pentru a scăpa de suferință. Putem continua în acest fel, dar este o cale dificilă. Ni se recomandă însă să urmăm calea Torei.

În loc să stăm pur și simplu în acest tren, așteptând să se acumuleze suferința… Am văzut Holocaustul, loviturile zilnice și tot felul de lucruri care se abat asupra noastră, dar oricâtă suferință ar fi, nu este niciodată de ajuns. Dacă omul se simte fericit chiar și pentru o clipă pe zi, acesta este deja ceva neobișnuit. În cele din urmă, ne petrecem viața încercând să suferim mai puțin; acesta este întregul nostru scop.

În schimb, cabaliștii spun că, dacă știi unde te afli și ce este acest tren, de unde vine și încotro se îndreaptă, vei înțelege că, în orice caz, ești obligat să pleci din punctul A și să ajungi în punctul B.

Există mijloace prin care poți începe să te adaptezi la acest proces. Atunci vei descoperi că procesul este bun și plăcut și plin de plăceri infinite, deoarece întregul proces este în beneficiul tău. Trebuie doar să investim efort în el și există și mijloace pentru a face acest lucru: grupul, cărțile și profesorul. Toate acestea trebuie transmise atât lumii, cât și nouă înșine.

Trenul merge mai departe cu toți la bord; eu trebuie să acționez pentru a convinge societatea din jurul meu, altfel mie însumi îmi va lipsi convingerea. Cu alte cuvinte, aceasta este o anumită formă de garanție reciprocă, de colaborare, un sistem comun în care totul este predeterminat. Pot spune: „De ce ar trebui să-mi pese de întreaga lume?!” Dar asta nu va ajuta dacă, după decenii de suferință, voi descoperi cu adevărat că nu pot atinge binele pentru că întreaga lume este cufundată în rău. Prin urmare, diseminarea noastră trebuie să fie foarte largă.

Din Lecția zilnică de Cabala 26.10.26, Rabaș – Art.2, 1987-Importanța recunoașterii răului

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior: