Trebuie să ajung să îmi iubesc partenerul aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, fără să fac niciun calcul, iubindu-l cu devotament, orice face acesta. Pentru ea, el este cel mai frumos, cel mai de succes, cel mai bun dintre toţi; acoperă cu iubire toate deficienţele, toate defectele acestuia.

Mai întâi, trebuie să îmi privesc cu aceşti ochii soţul sau soţia, iar apoi voi vedea frumuseţea lui sa a ei şi nu reflexia egoismului meu. De fapt, eu de obicei văd calităţi negative în partenerul meu, care în realitatea nu îi aparţin ci sunt produse de atitudinea mea faţă de el. Egoismul pe care îl proiectez asupra partenerului meu, îmi zugrăveşte aceste imagini negative.

Învăţ să fiu obiectiv, independent de egoul meu. Dacă acopăr toate păcatele prin iubire, atunci, datorită acestui lucru, voi ieşi din mine însumi, în afara limitei interesului propriu, a corpului, şi voi începe să mă ridic deasupra egoismului. Iar apoi voi vedea o nouă realitate, care nu este deloc rea.

Iubirea a acoperit toate păcatele şi ele au dispărut! Dar nu pentru că am închis ochii la ele, aşa cum face o mamă care îşi iubeşte copilul cu iubire oarbă, instictivă. Faptul că mi-am neutralizat egoul îmi permite să văd o lume bună. Într-adevăr, forţa binelui este în afara mea, iar forţa răului este înăuntru.

Reiese faptul că realitatea este împărţită în două. O parte este înăuntrul meu, unde trăieşte de la naştere înclinaţia egoistă, rea, naturală. Iar în afara mea, văd o lume plină de bine. Astfel, mă aflu într-un minunat laborator. Iar în măsura în care voi încerca să mă ridic mai sus şi să mă anulez relativ la partenerul meu de viaţă, egoul meu va putea să îmi arate noi fenomene interioare care se revelează în mine.

Voi vedea diferite defecte în partenerul meu, deficienţe care îmi vor da încă odată ocazia să acopăr toate păcatele cu iubire. Deci, mă voi corecta cu eforturi mari iar lumea mi se va prezenta mai benevolă şi mai corectată.

Asta va continua până când întregul meu egoism se va revela prin aceste motive interioare. După zeci sau chiar mii de asemenea situaţii, când furia şi dorinţa de a acuza partenerul se trezesc în mine, va reiesi că a am corectat această întreaga atitudine. Ca rezultat, am dezvoltat şi o tehnică pentru a mă relaţiona cu tot ce este în afara mea.

Odată ce am făcut o asemenea corecţie în ceea ce priveşte soţia sau soţul, văd că nu este nimic special de adăugat în realaţia cu alţii. De fapt, nu am lucrat asupra altor oameni, toţi cei care diferă unul de altul, ci asupra propriului egoism!

De fapt, am lucrat asupra mea. Şi tot ceea ce am văzut înaintea mea, a servit ca o oglindă, reflectând egoismul meu şi permiţându-mi să îl recunosc. De fapt, nu văd nimic în mine, ci numai în oglindă. Reiese că o asemenea situaţie naturală ca familia, este proiectată de natură şi ne permite să obţinem corecţia.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 11.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Poţi să ne dai un exemplu de uniune, un exerciţiu practic care poate fi dat cuplurilor căsătorite, în cursul de educaţie integrală?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să ne îngrijim ca influenţa lor reciprocă să fie constantă. În afară de asta, de la o înâlnire la alta, ei trebuie să menţină o conexiune între ei, să îşi împărtăşească impresiile la fiecare câteva ore.

Cuplurile lucrează împreună într-un parteneriat. Câteodată, unul dintre ei este mai la înălţime decât celălalt, alteori sunt egali. Învaţă toate acestea într-un sistem nou de relaţii reciproce, făcând-şi temele în fiecare zi. În timpul zilei, ar trebui să procedeze astfel:

De câte ori, într-un fel sau altul, au trebuit să îşi amintească principiul „iubirea acoperă toate păcatele”, de câte ori au trebuit să se ridice deasupra egoului propriu, pentru a vedea partenerul într-un mod pozitiv, în loc de negativ, iar în ei însăşi să vadă egoismul ca ceva negativ în loc de pozitiv?

Fiecare schimbă critica partenerului cu auto-critica, adică, clarificându-şi propriile atribute care sunt afişate în celălalt ca rele. Cuplurile îşi notează de câte ori s-au suportat acasă şi de câte ori când au fost în legătură cu alte cupluri, să zicem odată la fiecare trei sau patru ore, prin telefon sau internet sau conferinte, etc.

Şi asa avansează în fiecare zi, întâlnindu-se la curs şi primind explicaţii noi, metodologice. După o sesiune ar trebui să urmează un atelier şi teme pentru următoare zi.

În plus, fiecare ar trebui să îţi aloce un timp separat pentru clarificare zilei trecute. Ar putea fi ceva care nu a avut succes, sau ce ar putea face ca să aibă succes? Şi se poate ca astăzi, în timpul cursului, în loc de a merge înainte conform planului, poate merită să treacă din nou peste lecţia şi atelierul cu aceleaşi subiecte ca cele de ieri.

Din „Discuţie asupr educaţiei integrale” din 11.07.2012

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: Multi membrii ai familiilor prietenilor care s-au implicat in sistemul integral au inceput sa se planga de faptul ca acei prieteni au devenit mai lenesi si au incetat sa mai fie preocupati de anumite necesitati. Care este modalitatea de a gestiona aceasta situatie? In fond, nu ar trebui ca persoana sa depuna efort si sa isi indeplineasca obligatiile familiale la fel ca oricine altcineva?

Raspuns: Fiecare persoana trebuie sa isi actualizeze participarea la problemele familiei si acest lucru ar trebui sa fie facut ca parte a efortului necesar avansarii spirituale. Trebuie sa participati la nevoile familiei voastre. Acest lucru are loc cu acelasi egoism, nu numai cu egoismul personal, ci si cu cel familial. Aceasta munca, contribuie la avansarea voastra.

Comentariu: Vecinilor, aceasta persoana le va parea absolut normala, o persoana care are grija de propria familie, castiga bani, se straduieste sa rezolve problemele curente, etc.

Raspuns: Intr-o anumita masura. Insa, persoana nu ar trebui sa se straduiasca sa castige bani mai multi decat nevoile curente. Persoana este gata sa renunte la acest surplus pentru scopul unitatii lumii prin toate eforturile si modalitatile. Acesta este modul de a actiona.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Casatorie, Educatie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca vad ca sotul meu nu ma apreciaza, trebuie sa nu dau atentie acestui lucru?

Raspuns: Nu, ar trebui sa te ridici deasupra acestui sentiment si sa nu il reprimi. Sa stabilesti o asemenea atitudine fata de sotul tau ca si cum primesti iubire.

Intrebare: Ar fi bine sa ii impartasesc si lui aceste sentimente?

Raspuns: Desigur. Ii poti spune, “Natura mea egoista ma face sa simt ca nu primesc suficienta dragoste si grija din partea ta. Nu mai ai grija de mine ca inainte; nu imi mai aduci flori; nu imi mai arati ca iti pasa de mine. Nu mai traim ca in tinerete, cand eram fericiti impreuna si petreceam mai mult timp amandoi. Acum este ca si cum fiecare dintre noi sta in propriul sau colt si asteptarile mele fata de tine au crescut atat de mult incat umplu intreaga noastra relatie.

Dar nu doresc de la tine nimic in afara de un singur lucru: in loc sa ne plagem unul de celalalt, hai sa ne impartasim doleantele. Sa le privim ca fiind ale noastre. Hai sa facem acest exercitiu.

Acest exercitiu va ajuta o persoana sa isi vada partenerul perfect si pe sine nu atat de perfect. Apoi, vom incerca sa ne tratam ca parteneri, aceasta este implinirea reala. In final, in ciuda tututror lucrurilor care au loc, te voi trata cu dragoste, asa cum o mama isi trateaza proprii copii in conformitate cu principiul “dragostea  acopera toate greselile”.

Eu cer acelasi lucru de la partener, deoarece atitudinea sa fata de mine va alimenta propria mea atitudine. Eu am nevoie de un model bun si corect de la el astfel incat el sa situeze toate eforturile noastre deasupra ego-ului. Cu cat este mai bun exemplul partenerului meu, cu atat mai important va fi pentru mine iar respectul meu fata de el va creste. Acest lucru imi va da puterea de a-l rasplati in acelasi mod.  

Pe de o parte, trebuie sa il ridic pe partenerul meu in proprii mei ochi si sa apreciez modelul pe care il infatiseaza. In fond, el isi depaseste propriile impulsuri si in acelasi timp eu descopar “slabiciunea” ego-ului meu care ma trage in jos si nu ma lasa sa ma ridic deasupra mea. Pe de alta parte, ar trebui sa fiu intotdeauna responsabil si sa fiu un model pentru partenerul meu si astfel sa ii dau putere. Astfel devenim modele unul pentru celalalt. Fiecare incearca sa fie atat profesor cat si elev in acelasi timp; odata isi inalta capul si alta data il pleaca. Acest suport reciproc este deja o conexiune reciproca corecta. Prin urmare interdependenta reciproca este revelata.

Noi trebuie sa descoperim beneficiul pe care il avem in timp, noul sistem de relatii reciproce care este bazat pe concesiile reciproce in care fiecare se depaseste pe sine. Noi ne ridicam la nivelul iubirii reciproce lasand deoaparte propriile frustrari, insa noi nu distrugem nimic si nici nu “ascundem nimic sub pres”, ci doar construim o forma noua din aceleasi caramizi, din aceleasi dorinte interioare care ne cresc in mod constant ego-ul.

Prin urmare, noi ne simtim in mod constant dependenti. Eu trebuie sa imi sprijin in mod constant partenerul si sa fiu un model de depasire a propriei stari si am nevoie de alceasi lucru de la eil. Astfel noi devenim parteneri adevarati impotriva ego-ului comun, impotriva dusmanului nostru comun, pe care il numim “sarpe”. Confruntandu-l noi incepem sa ne apropiem unul de celalalt si astfel sa devenim un intreg.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 11/07/2012”

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Femeia - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este clar cum o persoană modernă, care nu vrea să aibă copii, va avea brusc această dorinţă.

Răspuns: Este datorită faptului că începem să ne conectam reciproc peste tot în lume. Prin formarea conexiunilor bazate pe iubire mai presus de repulsie şi neplăceri, începem să înţelegem puterea internă, care este ascunsa în aceste relaţii. Vom vedea în ce măsură daruirea asupra altora ne umple.

Apoi, o femeie va dori să fie într-o astfel de relaţie cu soţul ei, cu un anumit soţ şi nu cu un partener accidental, asa cum vedem în aceste zile. Apoi, ei vor fi capabili să stabilească o relaţie reciprocă şi sa-si construiasca o familie, nu la nivel biologic, sexual, ci la nivelul legaturii spirituale. Într-o astfel de familie vor simţi că este posibil să-si extindă relaţia, împlinind-o prin intermediul copiilor. Toate acestea sunt rezultatul învăţării unei persoane de a se conecta cu lumea.

Am trăit întotdeauna in mod egoist. Am dat şi am primit in mod egoist, dar acum toata lumea va ajunge la o conexiune altruista. Întai este în formă de daruire în scopul de a darui, iar apoi este în formă de primire în scopul de a darui. Vom înţelege că este util sa ajungem la o astfel de formă de primire, în scopul de a creşte daruirea noastra.

Poate părea ca o limbă mareata, dar în funcţie de ritmul dezvoltarii noastre, acest viitor este foarte apropiat. Desigur, este foarte greu de înţeles acest lucru, atâta timp cât o persoană nu se schimbă. Dar, prin schimbarea treptata, începem să înţelegem nivelul la care suntem si un pic deasupra lui.

Cred că cu cat mai mult o persoana se corectează, devenind mai integrala şi mai legată de altii, tratandu-i pe alţii cu dragoste, daruire, grija, înţelegere reciprocă şi garantie reciprocă, atitudinea sa faţă de celălalt sex, fata de partenerul lui sau al ei, de asemenea, se va schimba şi aşa va fi si atitudinea ei faţă de legăturile familiare şi de copii.

Pana la urma, nu am simtit niciodata ce este dragostea. Am acţionat în conformitate cu instinctele noastre naturale şi, în consecinţă, am ales soţul potrivit. Dar acum, relaţiile noastre strânse se vor baza pe un sentiment intern, după ce am învăţat să trăim mai presus de ego-ul nostru.

Natura ne obligă să stabilim astfel de relaţii globale peste tot in lume. Atunci nu ne vom mai uita la celălalt sex de la nivelul animal, fizic, de la care familia deja s-a prăbuşit. Vom crea o alianţă de familie la un nivel spiritual superior şi vom stabili conexiuni de daruire reciproca.

Prin aceasta daruire reciproca, voi începe să simt diferit pentru partenerul meu şi el sau ea va simti la fel pentru mine, deci va fi o noua conexiune între noi, aşa cum se spune: „un bărbat şi o femeie, daca au fost acceptati, Divinitatea este între ei „, ceea ce înseamnă o conexiune specială. Datorită acestei conexiuni, vom începe să ne gândim la copii. Aceasta va fi o familie cu totul diferita, nu vom reveni la ceea ce a fost în trecut, ci mai degrabă vom ridica conexiunea noastra de la nivelul corporal, fizic, la nivelul sufletelor, la nivelul spiritual.

Familia va avea aceeaşi formă: Un bărbat, o femeie, copii, dar semnificaţia şi scopull vor fi complet diferite.

Dintr-o „Discutie despre o viaţă nouă” # 19, 2/02/12

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Intrebare: in calitate de psiholog, ar trebui sa zugravesc oamenilor o imagine realista si sa le spun ca in  viitor va fi tot mai greu,  dar noi putem sa le oferim o solutie?

Raspuns: daca te referi la conflictul familial si rezolvarea sa, aici totul e foarte simplu. Eu as organiza cursuri pentru a  educa cuplurile in privinta psihologiei reciproce si a psihologiei umane  in general.

Comentariu: Dar oamenii nu suporta adevarul…

Raspuns: Nu sunt de acord cu asta. Adevarul poate fi de fapt tolerat daca eu stiu, inteleg ca asa sunt eu din fire: imi face placere sa-i pacalesc pe altii, sa fur, sa insel, sa ma folosesc de ceilalti pentru propriu meu interes, nu-mi place sa-mi recunosc slabiciunile, dar automat remarc punctele nevralgice ale celorlalti membrii ai familiei mele, ale sotiei si a celorlalti.  Dar si ea are aceeasi problema, ca orice om de altfel. Noi trebuie sa stam de vorba despre aceste lucruri si sa clarificam totul. Probabil ca odata cu aceste cursuri ar trebui sa realizam niste filme si programe tv care sa prezinte exemple de revelatii sincere  ale sotilor, in care oamenii sa se deschida unii altora cu absoluta obiectivitate, fara sa incerce jena sau discomfort.

Aceste doua organisme biologice, doua entitati psihologice traiesc impreuna. Cei doi isi spun unul altuia cum percepe si simte fiecare dintre ei, pe el insusi si pe celelalte persoane. Astfel de conversatii fac ca in final fiecare sa poata sa vada cu obiectivitate atat pe el insusi cat si pe partenerul sau si ceea ce au in comun ei doi.

Am trait alaturi de sotia mea mai bine de 40 de ani. Firesc, de-a lungul acestei perioade ne-am scos in relief si  reprosat unul altuia  in mod repetat slabiciunile, dar in final fiecare, am ramas cu baza noastra. Aceasta „baza” ramane in interiorul unei persoane, iar noi trebuie sa ne ridicam deasupra ei, atata timp cat este imposibil sa ne schimbam natura. Trebuie sa educam oamenii in aces sens.

Ridicandu-te peste asta, tu incepi sa vezi lucrurile din alt unghi, pozitionandu-te corect , ca tot ceea ce este un lucru negativ,  toate slabiciunile individuale dar si generale se reunesc in ceva bun. Concluzia e ca exista un motiv pentru care sunteti impreuna si va completati. Dincolo de toate neintelegerile si contradictiile, voi tindeti sa creati o zona comfortabila a existentei interioare a fiecaruia dintre voi si in aceeasi masura comfortabila co-existentei voastre, natura pe care nici macar nu vi-o puteti imagina, fiind noua voastra familie ivita pe neasteptate.

Altfel spus, fiecare dintre noi are ceva doar al lui si asta este daruit de natura. Fiecare dintre soti accepta ceea ce exista in partenerul sau si impreuna construiesc un acord mutual, inaltandu-se, depasindu-se pe ei insisi. Eu cred ca acordul lor- peste egoism, de care nu se ating- este cu adevarat realizabil. De aceea nu este necesar sa se transforme mediul lor ambiant si tot restul. Este o simpla munca obisnuita in orice cuplu.

Din“Lectie despre noua lume” 6, 12/14/12 /

Filed under: Casatorie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Sa spunem ca un barbat si o femeie din grup incep sa discute despre viitorul integral, in modul in care ei isi imagineaza acest tablou…

Raspuns: Pentru ca ei sa nu isi inchipuie un tablou ideal legat de prosperitatea materiala pe care ar fi capabili sa o asigure pentru ei, este mai bine ca ei sa inceapa de la proverbul rusesc „ dragostea face dintr-o cocioaba un castel”. „ Haide sa ne construim propriul nostru castel frumos.”

Intrebare: Dar „ dragostea transforma un bordel intr-un castel” este doar o notiune pur psihologica.

Raspuns: Desigur! Nimic altceva nu e necesar. Ei vor observa ca se pot multumi cu un minim si in acelasi timp sa fie perfect fericiti. Ei nu vor continua sa se distruga in aceasta cautare a abundentei fantoma ci in schimb vor fi capabili sa isi construiasca fericirea imediat. Dar pentru aceasta e nevoie ca sa fie foarte isteti. Pentru a obtine asta este necesar sa educam oamenii si sa se cerceteze serios educatia, sa ii tragem sus la un nivel foarte serios.

De obicei o multime de cupluri ajung in acest punct, cu exceptia ca se petrece la o varsta foarte inaintata. O stare de intelegere reciproca, cedare, si patrundere a unuia in celalal survine intre ei. Ei isi cunosc slabiciunile si obiceiurile unul altuia; ei inteleg ca sunt lucruri pe care nu le putem schimba la o persoana si de aceea nu e necesar in incerci sa faci asta; ei incep sa iubeasc slabiciunile unul altuia. Dar toate astea se petrec in ani, altfel spus prin calea suferintei deoarece decenii pot trece pana sa se produca ( asta daca trec fara sa se finalizeze cu divort).

Trebuie sa educam oamenii despre asta.

Dintr-o „ Discutie despre Educatia Integrala” Nr. 6, 14/12/2011

Filed under: Casatorie, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand oameni tineri, un barbat si o femeie isi fac planuri pentru viitor, ei viseaza  despre felul cum intentioneaza sa traiasca. Pot sotii sa discute tabloul ideal al unei familii complete intr-un grup educational deplin, astfel incat fiecare sa contribuie la viziunea lor?

 Raspuns: Asta este folositor chiar si astazi. Cand cream imaginea unei familii ideale, trebuie sa intelegem natura noastra egoista si sa avem o atitudine complet obiectiva despre aceasta. Daca ma pot deschide obiectiv grupului meu,  daca ma pot „ analiza” in fata lui, iar in plus grupul sa imi poata explica din punctul lui de vedere cine sunt si invers, apoi prin intelegerea punctelor de vedere, obiceiurilor, si argumentele fiecaruia, toate lucrurile oferite de natura sunt strecurate in noi, apoi am incerca sa ne ridicam deasupra intr-un sistem nou, complet, de relatii reciproce.

Noi nu am incerca sa ne separam unii de ceilalti deoarece cream ceva reciproc: ceva confortabil si bun pentru noi. Iar toate impulsurile noastre interioare negativ-egoiste s-ar converti automat transforandu-se intr-o  unitate deasupra acestora.

Incepem sa vedem ca daca acest egoism al nostru nu exista atunci noi nu am fi capabili sa intram in contact unul cu celalalt. Dar multumita faptului ca noi construim aceasta superstructura comuna deasupra, egoismul, de fapt partenerul nostru, prietenul si ajutorul nostru, pare ca actioneaza impotriva noastra in timp ce in realitate demonstreaza precis ca prin rezistenta fata de el, intorcandu-l  din interior in exterior in relatiile noastre reciproce, noi cream o familie noua, o noua societate anti-egoista.

Egoismul joaca un rol crucial in aceasta societate deoarece fara el, nu am fi capabili sa realizam ceva. Este chiar structura naturii intentionat strecurata in noi. Ce diferentiaza o persoana de un animal? Este exact faptul ca an dupa an, generatie dupa generatie egoismul sporeste in interiorul omului. Utilizand egoismul, exceptand directia opusa, cream reciprocitate intre noi: in loc sa ne respingem, ne apropiem mai mult, in locul refuzarii si urii este dragoste. Totul e continut in asta.

Din „ Discutia despre Educatia Integrala” Nr.6,   14/12/2011

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Iubire, Lectia zilnica, Societate - Niciun comentariu→

Întrebare: M-am hotarat sa scriu pentru a-ti cere să mă ajuti ca un „haver” (prieten). Studiez cu BB de şapte ani şi am participat la mai multe congrese. Aproximativ chiar înainte de ultimul congres, un alt  „profesor” (de Cabala) a intrat brusc în viaţa mea.

Te-am ascultat atât pe tine, cat şi pe celalalt profesor. Cum as putea eu şi alţii care ar putea fi în aceeaşi situaţie (lupta interioară) sa se descurce cu asta? Pe cine sa cred cu adevarat? Pe care ar trebui să-l aleg? Ambii, ca să spunem aşa ,”au vorbit cu mine” , deşi, probabil, la „nivele” diferite. Ai putea fi vreodata atat de bun sa ma ajuti pe mine şi pe alţii care ar putea să traiasca în această realitate?

Răspuns: Unul ar trebui să înveţe unde doreşte inima lui. Prin urmare, te sfatuiesc sa te asculti pe tine insuti, dar anume pe tine. Un profesor este acela care foloseşte sursele primare ca să te înveţe cum să stăpânesti proprietatea (intenţia) de dragoste si daruire.

Întrebare: Sunt un student de Kabbalah poate de patru ani, şi tu esti profesorul meu inca de la început. Vreau să ma căsătoresc cu o fată pe care am cunoscut-o înainte de a găsi înţelepciunea, iar ea este o sufita cu un profesor spiritual sufit.

Problema este că inca de la început am avut aceste diferenţe: Eu am fost un musulman salafi şi ea este un musulman sufit. Credinţele noastre, culturile, precum şi modul nostru de gândire sunt diferite. Dar ceea ce m-a ţinut cu ea este atitudinea ei altruistă fata de oameni.

La început am vrut s-o parasesc, dar apoi am inceput sa lucrez la diferenţele dintre noi şi mi-am dat seama cât de multa durere este cauzata de ego-ul meu. Şi acum nu ştiu ce să fac: Sa ma casatoresc cu ea este ca si sacrificarea ego-ului meu, dar ce îmi va da? Poti, te rog sa ma ajuti sa-mi sortez gândurile?

Răspuns: Aş intreba, cu toate acestea, pe profesorul meu!

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, capitolul „Mishpatim (Decrete)”, Nr. 343: El (Regele Solomon) si-a insemnat scaunul cu un sigiliu gravat cu Numele Sfant, a luat un inel pe care Numele Sfant era gravat, s-a ridicat calarind vulturul si a plecat.

Intrebare: Ce este acel inel?

Raspuns: Este o forta speciala care protejeaza Malchut, care se restrictioneaza pentru a folosi Lumina Hochma doar de sus in jos, deasupra dorintei de a se bucura, insemnand in intentia de a darui mai degraba decat a primi pentru ea, in dorinta sa egoista. Asta este numit „inel”.

Aceasta este originea inelului de la ritualul casatoriei, cand oamenii isi pun unul altuia un inel, simbolizand daruirea lor unul altuia si conectarea lor.

Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/9/11, The Zohar

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→