Michael Laitman, in  Quora:

„Cum se poate compara coronavirusul cu pandemiile din trecut?”

Astăzi, umanitatea este mult mai interdependentă decât a fost până acum, de aceea impactul socio-economic global al coronavirusului diferă semnificativ de acela al pandemiilor din trecut.

Dacă vechile pandemii din Europa și din alte părți ale lumii nu au avut nicio influență asupra altor continente și națiuni, cazul coronavirusului este complet diferit.

Astăzi, suntem legați din punct de vedere cultural, economic și comercial cu întreaga lume.

Prin urmare, coronavirusul ne afectează pe toți.

S-a răspândit dintr-o parte a planetei într-alta relativ rapid și nu avem nicio scăpare, deoarece nu putem rupe conexiunile pe care le-am stabilit.

Vedem astfel că pandemia coronavirusului primește o atenție complet diferită față de pandemiile din trecut, întrucât nu am fost niciodată la fel de conectați ca acum.

Mai mult, deși foarte mulți dintre oamenii din întreaga lume s-au izolat și au primit instrucțiuni să rămână la domiciliu, vedem că nu ne putem detașa unul de celălalt. A devenit imposibil să ne imaginăm cum ar fi să ne rupem de conexiunea noastră globală.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Epidemia de coronavirus atinge fiecare persoană din lume, indiferent de unde provine, inclusiv Italia, Israel, Coreea sau Rusia. Întreaga lume este îngrijorată. Virusul se răspândește fără a recunoaște nicio graniță și nu avem în vedere prea curând, sfârșitul lui. Experții prevăd că epidemia va dura un an până când vor apărea unele mijloace de combatere a virusului.

Coronavirusul a schimbat semnificativ relația dintre oameni în societatea umană, punându-ne întrebări serioase. Ce trebuie făcut pentru a putea reveni la viața normală? Ce ne cere natura și de ce ne aduce astfel de surprize? Care este soluția pentru toate problemele cu care ne confruntăm în viața noastră?

Pe de o parte, aceste probleme ne arată cât suntem de conectați și dependenți unul de celălalt, cu adevărat. Pe de altă parte, conexiunea noastră nu este bună și trebuie să învățăm cum să o schimbăm. Coronavirusul tocmai a început să dezvăluie gravitatea stării noastre. Situația nu este încă prea rea.

Să vedem ce se va întâmpla odată ce America de Nord și de Sud, precum și țările europene își vor închide granițele. Umanitatea va reveni la bariere, la graniţe.

Singura soluție este să ne dăm seama care ar trebui să fie conexiunea corectă între noi și cum să construim relații atât de bune, astfel încât niciun virus să nu poată trece. Virusul este un semn că legătura dintre noi este incorectă.

Coronavirusul este o problemă comună pentru toată lumea și, prin urmare, este nevoie de unificarea corectă și garanția reciprocă din partea întregii omeniri. De ce ne aducem constant nenorociri, nouă înșine? De ce natura ne lovește cu un bici tot timpul, pe fiecare dintre noi separat, precum și pe toţi împreună?

De ce aceste lovituri devin din ce în ce mai puternice, de la an la an, și de ce se lărgesc atât de mult încât învăluie întreaga umanitate? Natura încearcă să ne conducă către conștientizarea nevoii de garanție reciprocă, astfel încât să devenim ca o singură persoană, un singur sistem.

Fiecare persoană din lume trebuie să înțeleagă că:

• Coronavirusul nu este o coincidență, ci o parte a procesului prin care forțele naturii conduc societatea umană. El se străduiește să ne unească într-un singur sistem.
• În acest sistem unic, există legi pe care natura ne va obliga să le adoptăm, dacă nu de bună voie, atunci „prin băţ”. Coronavirusul este una dintre nenorocirile trimise omenirii pentru a o agita și a o forța spre introspecție, astfel încât să învățăm să trăim corect.

În mod ideal, trebuie să devenim ca un singur om, cu o singură inimă, într-un singur sistem. Nu există nicio cale de ieșire. Va trebui să atingem acest lucru. Epidemia de coronavirus este prima plagă dintr-un lanț de lovituri care vor fi dezvăluite lunar. La urma urmei, dacă ne tratăm rău reciproc, creăm un loc pentru virus. Apare acolo unde lipsește garanția reciprocă pe care ar fi trebuit să o stabilim în noi.

Scopul creației este de a aduce o persoană într-o bună conexiune cu ceilalți, de a-și iubi aproapele ca pe sine însăşi. Dacă acest lucru nu se întâmplă, sunt descoperite diverse probleme care acționează ca remedii, care ne împing pe toți spre conexiune.

Ne privim unul pe celălalt și nu ne dorim binele. Privirile necurate și cuvintele de judecată se materializează și trec de la o persoană la alta sub formă de viruși.

Omenirea este din ce în ce mai dependentă unul de celălalt în industrie, comerț și orice altceva, dar, în același timp, nu îmbunătățim relațiile umane. Relațiile noastre sunt în contradicție cu conexiunile tot mai mari dintre noi; Mă conectez cu toată lumea de pe Pământ, dar cu scopul de a smulge tot sucul din ei, pentru mine. Când aceste conexiuni devin absolut insuportabile, natura le lovește și le rupe.

Imaginează-ți lumea tăind conexiunile cu China, Japonia și Coreea de Sud – cum va lovi sectorul de fabricație… Dacă s-ar opri producția chiar si a unui mic element electronic, jumătate din lume s-ar opri. Acest lucru se întâmplă pentru că nu ne organizăm corect pe plan uman. Nu respectăm legea garanției reciproce. Ultimele picături sunt stoarse din oameni, astfel încât elita să poată câștiga încă câteva miliarde de dolari.

Virusul a dus deja la concedieri în masă. Nu se pare că acest val va scădea. Se pare că va agita întreaga omenire, astfel încât vom simți că am ajuns la linia roșie și că natura nu ne va mai lăsa să trăim așa.

Pentru prima dată în istoria umanității, ne dăm seama că ceea ce se întâmplă este o lovitură de sus, la fel cum vrăjitorii egipteni i-au spus lui Faraon că una dintre plăgi era din mâna lui Dumnezeu. Toată lumea va simți că este cea mai mare pedeapsă și că suntem opriți de sus.

Când mă uit neprietenos la o altă persoană, îi transmit deja virusul. Până la urmă, toți suntem legați de un singur sistem și gândindu-mă greşit la cineva, aduc un virus negativ, un semnal negativ în întregul sistem, încălcând garanția reciprocă. Poate fi doar un gând, dar cu toții suntem interconectați de gânduri, conversații și acțiuni.

Fie că vrem sau nu, suntem blocați în sfera comună. Acesta este motivul pentru care nu este important dacă vorbesc, scriu, gândesc sau fac ceva cu mâinile mele. Efectul gândirii este și mai mare, la fel cum s-a spus că „totul se rezolvă în gând”. Până la urmă, gândirea se materializează în acțiune fizică.

Fire invizibile sunt întinse între noi. Suntem într-un câmp de conexiuni. Cel mai înalt nivel de conexiune este gândul, care apoi coboară în niveluri mai simple. Putem corecta toate virusurile gândite. Garanția reciprocă este interconectarea corectă între noi, la nivel de gândire. Dacă o menținem, nu va mai fi nevoie de nimic altceva, inclusiv de medicamente fizice.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/7/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul naturii și Epidemia globală

Întrebare:  Natura are inteligență din punctul de vedere al Cabalei? Tot ceea ce ni se întâmplă, toate aceste lovituri, toate sunt planificate? Există o minte superioară sau există această natură oarbă?

Răspuns:  Categoric, Natura este inteligentă. Are un început și un sfârșit al dezvoltării, adică, un plan pentru dezvoltarea naturii neînsuflețite, vegetale, animale și umane și este pus în aplicare cu strictețe.

Cu toate acestea, în timpul implementării sale, apar tot felul de probleme, deoarece natura neînsuflețită, vegetală, animală și umană participă la acest plan. Natura umană, fiind cea mai mare, este supusă la tot felul de fluctuații, schimbări, în ambele direcții.

Omul are alegere liberă, se poate schimba pe sine, poate fi similar sau nu foarte asemănătoar cu natura. În consecință, el schimbă calea mișcării sale. Cu toate acestea, tot la fel, mișcarea sa este îndreptată către același punct, spre același scop.

Întrebare:  Legile naturii nu sunt determinate la nivelul omului și al societății?

Răspuns:  Omul are un liber arbitru, ceea ce înseamnă că i se oferă încă posibilitatea de a veni din punctul A în punctul B, în moduri diferite.

Întrebare:  Deci, obiectivul final este totuşi determinat?

Răspuns:  Nu numai scopul final, ci întreaga noastră cale. Poate fi împărțită în segmente mici și în fiecare dintre ele ne putem deplasa într-un mod fie mai plăcut, fie mai neplăcut.

Întrebare:  În stadiul actual al căii, a apărut o epidemie globală – coronavirusul. Cu toții înțelegem că au existat multe astfel de virusuri și au fost mult mai periculoase.

Cum se diferențiază această situație de celelalte din istoria noastră? Se datorează faptului că astăzi suntem mai interdependenți, mai integrali, iar acest lucru în mod natural, îşi pune amprenta?

Răspuns: Da. Dacă epidemiile anterioare din Europa și din alte părți ale lumii nu au afectat alte continente și națiuni, acum nu este cazul. Astăzi, suntem atât de conectați în cultură, economie, comerțul mondial și orice altceva încât nu putem rupe legăturile dintre noi.

Prin urmare, virusurile ne afectează pe toți, răspândindu-se treptat de la un capăt al Pământului la celălalt. Și nu putem scăpa, nu putem rupe legăturile dintre noi.

Comentariu:  Particularitatea acestei situații este interdependența noastră actuală și, cel mai important, restricțiile disproporționate impuse de guverne. La urma urmei, au existat diverse epidemii, dar nimeni nu le-a tratat în acest fel.

Răspunsul meu: Asta a fost atunci când nu eram conectați între noi într-o asemenea măsură. Astăzi, această legătură a devenit absolută. Este greu de imaginat unde nu există. Se dovedește că, din cauza virusului, trebuie să ne distanțăm unul de celălalt și fiecare persoană trebuie să se izoleze de ceilalți, ceea ce este imposibil în lumea actuală.

Din KabTV “Coronavirusul schimba realitatea,” 3/12/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “ Era Coronavirusului — Este timpul să ne calmăm şi să ne regândim viețile”

Înainte ca virusul ”corona” să devină un fenomen mondial, eram într-o stare globală foarte periculoasă.

Am simțit clopotele de alarmă, în timp ce tensiunea globală și anxietatea atingeau un nivel maxim. Fie că este datoria mondială care crește cu înverșunare, fie relațiile internaționale tensionate, precum și cantitățile enorme de poluare, printre multe alte probleme la nivel personal, social, global și ecologic, am simțit ca şi cum ne-am îndrepta cu nerăbdare către un alt război mondial.

Într-un fel sau altul, toate relațiile noastre competitiv-egoiste incorecte pe care le-am stabilit în jurul planetei, trebuiau calmate.

Apoi, dintr-o dată, aparent ieșit de nicăieri, a venit coronavirusul. A ieșit la iveală tocmai într-un moment foarte amenințător, când toate tensiunile globale urmau să izbucnească.

Prin urmare, sunt fericit că lucrurile s-au întors așa deocamdată, și că nu s-au dovedit mult mai rele.

În plus, mai presus de toate teoriile care se răspândesc asupra cauzelor coronavirusului, forța supremă a naturii îi ghidează pe toți și toate într-un mod foarte precis și grijuliu. Cu alte cuvinte, natura ne-a organizat ieșirea într-un mod foarte exact din starea teribilă cu care ne confruntam.

Noi, umanitatea, ne-am îndreptat către un punct mort. Apoi, cu o relativă fineţe, fără nicio alegere din partea noastră, natura a organizat o nouă stare și o cale de ieșire din încurcătura noastră.

Și așa, astăzi, mulți dintre noi stăm acasă, fără nimic de făcut. Lucrurile artificiale și neesențiale cu care ne țineam ocupați vor dispărea rapid datorită faptului că simțim din ce în ce mai mult că ele nu ne mai folosesc.

În ceea ce privește viața noastră, și a copiilor și nepoților noștri, ar fi înțelept să creăm noi departamente și echipe, atât la nivel guvernamental, cât și la nivel de societate, care vor fi preocupate de a aduce o atmosferă de sprijin reciproc pentru societate. Procedând astfel, vom supraviețui cu toții, prin această nouă etapă unică a dezvoltării noastre, până când ne vom obișnui cu un nou mod de viață.

Sper că, după această criză, toate țările superputernice care își arătau mușchii și își răspândeau tentaculele în întreaga lume – una financiară, alta militar și alta industrial, etc., în țări precum China, Uniunea Europeană, Statele Unite, Rusia, Iran și altele, își vor recăpăta liniştea și se vor normaliza. De asemenea, sper să văd oamenii calmându-se din toată frenezia călătoriilor în jurul lumii.

Sunt sigur că vom vedea astfel de fenomene, pe măsură ce vom ieși din această eră a coronavirusului.
Îmi imaginez o lume nouă, una în care vom elibera din ce în ce mai mult spațiu în mintea și inima noastră pentru a lua în considerare întrebarea “de ce suntem în viață”, “care este sensul vieții” și pentru a pune capăt întregii agitații.Până să ne lovească coronavirusul, eram ca niște copii care alergau de la un colț al camerei la altul.

De acum înainte, totul se va schimba.

Am devenit mai maturi, iar natura, ca un părinte care vrea să ne disciplineze, îndreaptă degetul spre noi și ne spune „Ajunge! Stai jos și gândește-te la ceea ce faci! ”

Am intrat într-o nouă eră istorică în care trebuie să ne oprim și să luăm în considerație întrebarea: cum și de ce ne trăim viața, că trebuie să ne răcorim și, după ce devenim mai răbdători, să înaintăm cu mai multă introspecție, experiență și cunoștințe despre cum să ne trăim viața într-un mod mai echilibrat, între noi și cu natura.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Coronavirus: O lecţie de responsabilitate reciproca”

În mai puțin de trei luni, COVID-19, numit boala Coronavirus, ne-a învățat o lecție despre smerenie înaintea forțelor naturii, pe care am refuzat să le învățăm, de mai bine de un secol.

Foto: Personalul în costume de protecție dezinfectand cu spray trenul Light Rail Transit (LRT) după ce Indonezia a confirmat noi cazuri de boală coronavirus (COVID-19), în Palembang, Sumatra de Sud, Indonezia, 10 martie 2020, în această fotografie făcută de Antara Foto. Antara Foto / NovaWahyudi / prin EDITORI DE ATENȚIE REUTERS – ACEASTA IMAGINE A FOST OFERITĂ DE O A TREIA PARTE. CREDIT MANDATORIU. IEȘIREA INDONESIA.

Cine s-ar fi gândit că un virus, și nu unul deosebit de mortal, ar apăsa butonul pentru uciderea lumii? Cine ar fi crezut, la începutul acestui an, că un germen asemănător gripei, cu numele unei mărci de bere, ar putea paraliza aviația din întreaga lume, ar prăbuși piețele bursiere la nivel mondial, ar începe un război al prețurilor petrolului între OPEC și Rusia, ar pune țări întregi sub carantină, închide școlile și universitățile din întreaga lume, anula evenimente sportive majore și toate, și totul în decurs de zece săptămâni?

În mai puțin de trei luni, COVID-19, asa numita boală Coronavirus, ne-a învățat o lecție despre smerenie înaintea forțelor naturii, pe care de mai bine de un secol am refuzat să le învățăm. Ne-a învățat că protecțiile noastre, plasele de siguranță și luptele pentru putere și dominaţie sunt inutile atunci când natura decide să-și joace festele asupra noastră.

„În mod special, Coronavirus ne învață o lecție de responsabilitate reciprocă. Ne obligă să recunoaștem faptul dureros că suntem interconectați și interdependenți cu întreaga lume. ”

Dar, cel mai mult, Coronavirus ne învață o lecție de responsabilitate reciprocă. Ne obligă să recunoaștem faptul dureros că suntem interconectați și interdependenți cu întreaga lume. Pentru că, atunci când un virus care a început în Wuhan, China, îți poate ucide persoanele dragi din Chicago, Illinois, nu ai dori ca țările tale să nu fie încrâncenate într-un război comercial? Nu ar fi frumos dacă țările ar putea colabora măcar o dată și ar lua măsuri colective pentru a opri răspândirea virusului? Nu ne-ar fi mult mai util dacă ne-am da seama că suntem responsabili unul pentru celălalt, chiar și atunci când suntem la jumătatea drumului și nu dorim să auzim despre asta?

Un medicament minune pentru Pământ

În mod ironic, acest agent patogen este ca un medicament minunat pentru Pământ. Timp de zeci de ani, am fost avertizați cu privire la răul pe care consumul excesiv îl face planetei noastre. Timp de zeci de ani, ni s-a spus că trebuie să ne restrângem lăcomia, epuizarea excesivă a resurselor naturale și frenezia de cumpărături care a devenit timpul nostru preferat. De zeci de ani, am ignorat avertismentele. Acum, natura ne obligă să ne oprim pur și simplu: fără zboruri, fără cumpărături, fără divertisment. Stati acasă in carantină și reflectați asupra acțiunilor voastre, a angajamentului dvs. față de ceilalți și a lor fata de voi.

Într-adevăr, natura este binevoitoare; ne-ar fi putut învăța aceeași lecție cu măsuri mult mai agresive. Ar fi putut provoca un dezastru nuclear precum cel din Cernobâl sau un cutremur precum cel care a devastat uzina nucleară din Fukushima, Japonia. Ar fi putut face Ebola mult mai contagioasă și ar fi putut distruge jumătate din umanitate. S-ar putea face un milion de lucruri pe care nici măcar nu ni le putem imagina, care ar înlătura toată umanitatea. Dar nu este; ne oferă o șansă de a reflecta cum trăim și să începem să trăim mai responsabil unul față de celălalt și de planeta care este casa noastră comună.

Acum este timpul pentru noi să ne ajutăm reciproc, să învățăm să ne îngrijim unii de alții. Nu se poate întâmpla dacă încercăm singuri, dar din moment ce suntem cu toții prinși într-o singură barcă, la fel ca pasagerii navei Prințesa Diamond în Japonia și Grand Princess în California, ar trebui să îmbrățișăm toate responsabilitățile reciproce și să începem să construim un mod de viață mai echilibrat și mai atent. Evident, natura are o rezervă mult mai mare de măsuri punitive decât am putea noi contracara vreodată. Până acum, a fost milostivă și blândă cu omenirea; nu vrem să ridice bastonul.

Lumea în care trăim acum este rezultatul gândirii noastre egocentrice. Dacă nu ne schimbăm gândirea, lumea nu se va schimba în bine, însă putem încerca să înlocuim combustibilii fosili cu energie regenerabilă și să diminuăm defrișarea. Dar dacă, în loc de atitudinea noastră actuală, vom începe să alimentăm considerația și responsabilitatea reciprocă, lumea noastră o va reflecta și se va transforma, în sincronizare cu noua noastră stare de spirit.

Este scris: „Cei care semănă vântul, culeg furtuna” (Osea 8: 7). Dacă semănăm egoismul, vom culege de mai multe ori consecințele. Criza actuală nu este decât un eșantion din ce s-ar putea întâmpla. Dar, de asemenea, dacă noi toți, la bordul navei numite Planeta Pământ, am semăna grijă reciprocă și responsabilitate reciprocă, ce am culege? Putem chiar să și începem să ne imaginăm beneficiile?

Poate că acum, când totul este pus în așteptare, ar trebui să luăm un moment pentru a reflecta asupra gândurilor noastre și a începe să reformăm relațiile din viața noastră. Poate că acum este șansa noastră de a inversa cursul, de a începe să ne imaginăm trasee diferite pentru viața noastră. Poate că acum ar trebui să începem să gândim mai puțin în ceea ce mă privește pe mine și ale mele și mai mult în ceea ce privește comunitatea, societatea și umanitatea. Până la urmă, cine știe câte alte pauze ne va oferi natura?

— Publicat pe 10 Martie, 2020

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Spiritualitate - Niciun comentariu→

https://youtu.be/9CM-nECJw1w

Liderii celor patru stâlpi ai Uniunii Europene – Germania, Anglia, Franța și Italia – nu au copii. Cu alte cuvinte, un număr mare de oameni care iau decizii cu privire la viitorul Europei nu au un interes personal în acest viitor. Ei trăiesc în starea în care se luptă pentru putere și atât, conduc lumea fără să facă nimic pentru ea și nu au pe nimeni pentru care să construiască un viitor mai bun.

Ce spune cabala despre acest fenomen al liderilor lipsiți de copii?

Ne găsim azi într-o lume în care oamenii care conduc țările nu se relaționează la acestea ca la casa lor. În concordanță cu Tora, nimeni nu poate ocupa o poziție de conducere dacă nu are familie și copii. În cazul nostru însă, ne merităm situația. Acești lideri europeni ne demonstrează cine suntem și cum tratăm lumea. Nu ne pasă cu adevărat ce se va întâmpla mâine. Ne raportăm în mod mecanic la această lume, fără să luăm în considerație consecințele intențiilor și acțiunilor noastre.

De ce? Pentru ca noi să ajungem la recunoașterea răului, adică să înțelegem că în spatele fiecărui gând, a fiecărei decizii și acțiuni stă egoismul uman care urmărește beneficiul propriu prin exploatarea altora. După ce atingem o astfel de recunoaștere a răului, putem începe să lucrăm pentru a construi deasupra ei ceva bun. Lumea întreagă are nevoie de o astfel de iluminare.

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Sukkot și simbolurile sale

La cinci zile după Ziua ispășirii (Yom Kippur) vine sărbătoarea Sukkot, ceea ce înseamnă că o persoană primește cinci lumini superioare de NRNHY și vine la starea când cineva se află sub influența luminii încojurătoare. Pentru a primi lumina înconjurătoare, o persoană trebuie să efectueze o acțiune asupra sa, numită construirea unei colibe, Sukkah. Aceasta este o restricție care pare că blochează lumina superioară de la o persoană, pentru că el sau ea nu vrea să o primească pentru propria împlinire, ci dorește să o primească doar pentru auto-corectare. O persoană continuă aceeași linie: de la Anul Nou, prin Yom Kippur până la Sukkot

Astfel, o persoană construiește un ecran (Masach) numit „Schach”, „acoperiș”, care simbolizează că doar o mică lumină poate pătrunde prin acest acoperiș. Unul stă la umbra colibei timp de șapte zile, ceea ce reprezintă o corectare a tuturor celor șapte părți egoiste ale sufletului spulberat: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod și Malchut.

Abia atunci, odată ce unul este deja corectat, el părăsește Sukkah și în a opta zi, Shemini Atzeret, celebrează dăruirea Torei, adică începe să primească lumina superioară deja în modul de dăruire.

Întrebare:  Acoperișul, Schach-ul sau ecranul este realizat din resturi?

Răspuns:  Da, din crengile diferiţilor copaci și coji din diferite boabe.

Întrebare:  Deșeurile simbolizează lucruri neimportante pentru noi și le ridicăm să le facem importante. Ce anume este important pentru noi?

Răspuns:  Lucrurile pe care anterior nu le-am considerat importante pentru noi, am neglijat dăruiea, iubirea, apropierea de alți oameni, „iubirea aproapelui ca pe tine însuți” – calitățile pe care trebuie să le dezvoltăm – acum, dimpotrivă, ne ridicăm deasupra minţilor noastre. Adică dorim să le implementăm cu orice preț.

Întrebare:  În timpul sărbătorii de Sukkot, folosim atributele celor patru tipuri de plante: salcie, mirt, palmier și lămâi. Ce simbolizează ele?

Răspuns:  Ele reprezintă patru faze ale egoismului nostru, pe care le corectăm, le conectăm împreună și apoi putem atrage lumina superioară asupra noastră.

Din KabTV “Fundamentele Cabala” 1/29/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Interdicțiile de Yom Kippur

Întrebare: Ce limitări (restricții) sunt făcute de Yom Kippur (Ziua ispășirii)?

Răspuns: De Yom Kippur o persoană se “închide”, nu vrea să folosească egoismul său. Rezultă că toate cele cinci niveluri egoiste care compun sufletul cuiva sunt închise. Omul le închide și nu le folosește.

De aceea de Yom Kippur noi nu bem, mâncam, îmbracăm haine și încălțări din piele, ungem cu substanțe aromatice, nici nu ne tăiem sau pieptănam părul.

Întrebare: De unde au luat Cabaliștii aceste simboluri? De exemplu, ce simbolizează interdicția de a purta haine și încălțări de piele?

Răspuns: În trecut toate hainele au fost făcute aproape în exclusivitate din piele sau lână. Când Cabaliștii revelează spiritualitatea, ei văd că pot folosi doar stările lor spirituale mici, de ex. uneltele numite Nefesh, Ruach și Neshama.

Nivelele Haya și Yechida, care simbolizează pielea și lâna, nu pot fi folosite. De aceea, există un asemenea obicei. Acesta se aplică în special la încălțări, deoarece încălțările sunt considerate ultimul, cel mai jos, nivel al corpului nostru spiritual.

Cu alte cuvinte, Cabalistul, din dobândirea lui, vede analogii ale conexiunii dintre rădăcină și ramură, că un anumit tip de dorință numită “piele” este un tip de comunicare cu Creatorul, pe care nu îl poate folosi în această lume.

Întrebare: Acesta este felul în care au apărut toate obiceiurile sărbătorilor noastre?

Răspuns: Da. Tot ceea ce descoperim în lumea spirituală noi încercăm să implementăm în simbolurile lumii noastre.

Întrebare: Eu tot timpul m-am întrebat, ce contează pentru Creator ce mănânc sau ce încălțări port?

Răspuns: Nu contează. Prin urmare, este spus că poruncile sunt date doar pentru a corecta o persoană, iar Creatorul este absolut indiferent față de ce faci fizic cu mâinile și picioarele tale.

Cabaliștii spun că de o importanță primară pentru noi este corecția egoismului nostru. Asta a fost creat și asta este ceea ce noi trebuie să corectăm.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/29/19

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Ce putem face cu ura? Cum putem lucra cu această lumină?

Răspuns:  Lumina nu este ura. Ura este absența luminii. Prin urmare, trebuie să înțelegem clar cum să atragem lumina peste ură, în iubire.

Primim apoi o combinație foarte puternică de lumină și întuneric. În această stare putem lucra.

Întrebare:  Este încă o realizare, că ura este absența luminii în mine, o stare de întuneric, care provoacă o reacție corectă?

Răspuns:  Desigur. Atât întunericul, cât și ura sunt mai bune decât indiferența.

Întrebare:  Nu se spune că indiferența este mai rea decât ura?

Răspuns:  Desigur. Cu indiferență, nu te poți conecta în niciun fel, nu te poți îndepărta sau apropia. Indiferența este moartea în spiritualitate, în timp ce ura și iubirea sunt egale.

Din Kab TV “Fundamentele Cabala” 12/29/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ar trebui să-mi imaginez punctul din inima unei femei pe care nu o pot suporta în cei zece ani? Nu pot găsi o altă modalitate care să justifice faptul că ea este exact opusul meu. Faptul că am înfățișat un punct în inima, ei este singurul lucru la care mă pot gândi pentru a ieși dintr-o stare de respingere.

Răspuns: Ați spus-o în mod remarcabil: „Urăsc totul în ea, cu excepția unui punct din inimă. Și iubesc punctul spiritual din inima ei. ”

Așadar, imaginați-vă că sunteți împotriva acestui punct și orice altceva nu contează. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 29/12/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→