Tora, Deutoronomul 11:31 – 11:32  Căci voi veţi trece Iordanul, ca să mergeri să luaţi pământul pe care Domnul Dumnezeul vostru vi-l dă moştenire veşnică şi-l veţi lua în stăpânire şi veţi trăi în el.

Aşadar, siliţi-vă să păziţi toate hotărârile şi poruncile Lui, pe care vi le pun eu astăzi înainte”.

 “Sa treceti Iordanul ca sa mergeti sa luati pamantul” inseamna sa aveti dorinta pe care o puteti corecta. Nu putem corecta toate dorintele de o data. Din tot numarul mare de dorinte din intreaga noastra natura, putem doar partial corecta dorinta numita Israel, pe care o putem directiona catre Creator.

Prin urmare, este spus ca suntem o natiune mica. Inseamna ca putem directiona catre corectie spirituala o mica parte a  naturii umane. Tot restul va fi corectat la finalul drumului, in faza finala a corectie (Gmar Tikun).

In primul rand, trebuie sa corectezi o mica parte numita Israel si apoi restul natiunilor lumii.

Prin urmare, Tora ne incurajeaza sa intram in tara Israel cu acele dorinte care pot fi corectate si sa incepem sa ne luptam cu cele sapte natiuni care stapanesc acest tinut, cu alte cuvinte, sa luptam cu noi insine, sa distrugem toate intentiile egoiste din noi.

Dorinta pe care o invingem (o corectam), vom fi capabili sa o adunam impreuna si sa facem una imensa si unita, in care se va revela Creatorul.

Tora vorbeste cum, dupa 2000 de ani de exil, ghidati de prezent, trebuie din nou sa ne aducem in starea spirituala in care au fost stramosii nostri si sa invingem restul umanitatii. Trebuie sa incepem sa ne corectam nu doar pe noi, ca o parte mica a intregului egoism, ci intregul imensul si universalul nostru egoism.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cartii Eterne

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Viitorul nostru este să devenim un “musuroi de furnici”, sa trecem de la individualism la grup?

Raspuns: Un “musuroi de furnici” constient este inteligenta colectiva, sentimentul colectiv care ne ridica la urmatorul nivel.

Persoana nu devine inconstienta si nu inceteaza sa se perceapa si se inteleaga pe sine. Nu îsi pierde individualitatea precum pasarile si pestii care se misca in carduri sau bancuri.

Ramanem independenti, deoarece fiecare dintre noi este o parte a naturii. Persoana poate da umanitatii ceva ce nimeni alticineva nu o poate face catre sistemul general, catre corpul nostru comun.

Asadar, prin includerea noasta in conexiunea speciala integrala dintre noi, la nivelul de Adam (Om), ne ridicam la urmatorul nivel al unitatii. Incepem sa simtim partile ascunse ale naturii: constientizarea nivelului urmator apare în noi acolo unde simtim fortele care controleaza intreaga lume.

Acest nivel urmator nu are are nicio legatura cu lumea noastra. Trebuie sa ne ridicam deasupra ei.

Cand ne ridicam la acest nivel urmator, cu noua noastra inteligenta colectiva, cu o dorinta colectiva, iesim din timp, spatiu si schimbarea locatiei fizice. Intram in starea lumii infinite, eterne si perfecte.

Asta  nu inseamna ca devenim simple furnici.

Individualitatea nu este anulata ci, mai degraba, absoarbe intreaga umanitate, precum un fragment din intreg, persoana trebuie sa duca totul in ea.

Despre asta se vorbeste in intelepciunea Cabalei: despre descoperirea maximului si individualismul absolut din fiecare, cand o persoana este echivalenta tutoror la un loc.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 10.07.2016

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca lumea este globala, criza fiind peste tot, si noi experimentam aceste stari intern, cum putem sta in acelasi timp in fata fortelor de adeziune si respingere pentru a ne pastra un sentiment de echilibru.

Raspuns: In primul rand, trebuie sa intelegi ca esti in starea in care ai o singiura forta, o forta egoista, o atractie egoista si ai nevoie de o alta forta sa o echilibrezi, care este forta de respingere.

Nu poti respinge ceea ce iti face rau. Ego-ul te forteaza sa atragi tot ceea ce pare bun in directia ta dar, de fapt, nu poti face o analiza a ceea ce este bun sau rau pentru tine.

Prin urmare, toata munca  noastra vine sa obtina acesta forta aditionala. Este scris, “Am creat inclinatia rea”. Raul este ego-ul care este in noi de la inceput, in timp ce binele nu se afla, de fapt, in noi.

Putem atrage forta binelui prin dorintele noastre, astfel incat sa existe in interior prin liberul nostru arbitru. Asta este ceea ce intelepciunea Cabalei, descoperita acum aproape 6000 de ani de catre Primul Om, ne spune ca ar trebui sa facem.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 10.07.2016

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce influent are intelepciune Cabalei in Orientul Mijlociu si tarile estice indepartate?

Raspuns: Intelepciunea Cabalei are o influenta directa prin iudaism, chiar si crestinism si in mod special prin islamul care pana nu demult era influentat de forta interna a intetelepciunii Cabalei, numita sufism.

Sufismul este intelepciunea Cabalei islamica. Vorbeste, de asemenea, despre cum trebuie sa ne unim, sa ne iubim si sa gandim in felul acesta. Am intalnit multi sufisti in lume, iar ei au aceleasi pareri. Dar acum, in natiunile musulamane, sufitii nu sunt tinuti la rang de cinste si sunt obligati sa se ascunda in tarile vestice.

Intelepciunea Cabalei a pus bazele credintelor din tarile estice indepartate in aceeasi forma in care ele au existat si in care exista partial si astazi. Dar au trecut prin schimbari majore de atunci.

Din moment ce nu sunt dovezi istorice clare sau principii fundamentale, este spus ca Avraam si-a dat copiilor (a avut multe concubine, asa cum aveau toti oamenii faimosi si bogati ai vremii) cunostintele sale (Intelepciunea Cabalei) in forma in care puteau sa o inteleaga si sa o cuprinda. Este spus ca Avraam a transmis informatia catre copiii lui in forma de “cadouri”, asta insemnand putere spirituala, de care sa se foloseasca in viitor in asa fel  incat sa isi lumineze calea si sa si-o identifice. Prin aceste asa numite “cadouri” liderii credintelor si religiilor din est au fost conectati cu Avraam.

Toate credintele si religiile, cu exceptia celor primitive, incep cu Avraam.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 29.05.2016

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Deutoronomul, 11:13 – 11:15: De veţi asculta poruncile Mele pe care vi le dau astăzi, zice Domnul, şi veţi iubi pe Domnul Dumnezeul vostru şi-I veţi sluji din toată inima şi din tot sufletul vostru,Voi da pământului vostru ploaie la vreme, timpurie şi târzie, şi-ţi vei strânge pâinea ta, vinul tău şi untdelemnul tău; Voi da iarbă pe câmpia ta pentru dobitoacele tale şi vei mânca şi te vei sătura.

Exista noaptea si ziua, iar totul incepe cu noaptea, cand noi oportunitati, dorinte si ganduri necorectate apar, cand soarele, lumina vietii dispare, iar o persoana este ca si cand ar muri, se duce la culcare, cu alte cuvinte se deconecteaza de la realitate. Aceasta imagine alegorica ne arata aceleasi lucruri care se intampla in natura, in anotimpuri si cu noi de-a lungul vietii: nasterea, anii de dezvoltare robusta si apoi scaderea graduala. La fel se intampla si cu nivelele noastre spirituale.

Prin urmare, ne ridicam la ele, ne constientizam in ele, si coboram pentru a ne ridica la urmatorul nivel. Nu vedem continuarea din viata noastra, cu exceptia schimbarilor celor patru anotimpuri, dar vedem aceste stari in viata spirituala.

Totul vine din cele cinci etape ale emanarii Luminii Spirituale. Prima etapa este coroana sau etapa radacinii si este urmata de celelalte patru etape. In lumea materiala, exista o schimbare a anotimpurilor de patru ori intr-un an, conform cu radacina si standardul superior. Acelasi lucru se intampla cu viata spiritual; sunt patru stari de implementare a fiecarui nivel spiritual.

“Ploaia timpurie si ploaia tarzie” (in ebraica, yore ve malchosh) este inceputul si sfarsitul. Yore este ploaia timpurie, malchosh este ploaia tarzie, iar toate ploile dintre cele doua vin la timp. Apoi vara calduroasa vine si totul se usuca. Acesta este modul in care trebuie sa fie natura. La urma urmei, aceasta perioada este necesara pentru innoire.

Totusi, daca o persoana exista corect in aceste stari, nu simte nicio dependinta spirituala, fie ea iarna, primavara, toamna sau vara. Persoana este absolut confortabila in toata starile si are mereu suficient din tot si din toate. Persoana intelege ca acest ciclu este necesar pentru a avansa prin rotatie si prin miscari progresive. Precum planetele care se rotesc in jurul soarelui si noi trebuie sa ne rotim, constientizand amintirile noastre si ridicandu-ne in felul acesta.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cartii Eterne din 15.06.2016

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Animalele trăiesc în momentul actual și nu simt trecutul, prezentul și viitorul. Ele au o memorie foarte scurtă și nu pot să știe ce s-a întâmplat cu strămoșii lor acum o mie de ani sau ce se poate întâmpla într-o mie de ani. Lor nu le pasă de viitorul îndepărtat si nu stau prin comisii internaționale, discutând despre viitorul lumii.

Un om, cu toate astea, în mod  constant isi face griji cu privire la viitorul său sau regreta trecutul și aproape niciodată nu trăiește în momentul actual. Se pare că suntem mai rău decât animalele. Dacă am fi știut răspunsul la întrebările: De ce trăim, de unde am venit și unde ne ducem?, am fi mai mari decât animalele, pentru că am vedea întreaga perspectivă.

Dar nu știm și in fiecare moment ne punem întrebari despre scopul existenței noastre, ceea ce ne face cele mai mizerabile creaturi. Natura nu ne va permite să ne concentram pe momentul prezent, ci ne face să exploram trecutul și viitorul pentru a descoperi sursa noastră și scopul final.

Noi nu vrem să fim legati de corpul nostru și sa trăim ca niște animale. Viața umană nu este limitată la o existență fizică; o persoană vrea să vadă lumea întreagã de la inceput, la sfarsit, sa vada viitorul și să înțeleagă de ce trăiește.

Legea cauzei și efectului acționează peste tot în natură Fiecare fenomen are cauza și efectul lui. Vreau să știu care e cauza vieții mele  și care este efectul ei? De ce am fost născut? Trebuie să existe un răspuns la această problemă stabilită în natură Deoarece totul în ea este consecvent și se supune logicii superioare.

În cazul în care Natura dezvoltă o creatură atât de inteligenta și unica precum omul și ii dă astfel de întrebări, înseamnă că  este obligat să găsească soluția și sa descopere de ce trăiește și pentru ce.

Întrebare: Un cimpanzeu nu doreste să afle de ce este viu?

Răspuns: Nu, cimpanzeilor le pasa doar de cum să trăiască mai bine acest moment, cum sa-si mentina viață lor și a urmașilor lor, dar nimic mai mult. Animalele se îngrijesc chiar și de copiii lor doar pentru o perioadă scurtă de timp. Apoi tânărul creste si conexiunea dintre ei și părinții lor se termină.

Intrebare: Deci, se pare că toate abilitățile speciale ale unui om au un scop diferit, suntem în căutarea lui, dar nu a fost găsit încă?

Răspuns: Desigur! Natura a desemnat o misiune specială pentru noi, dar nu am descoperit-o încă. Probabil că nu suntem încă pregătiți să o folosim corect și, prin urmare, rămâne ascunsă de noi. Cu toate acestea, ne punem probleme acum și ne confruntăm cu dezamagiri care ne împing să ne dezvoltăm, cauzand clarificarea aceastei probleme și să răspundem la ea. Aceasta este principala sarcină a perioadei curente.

Intrebare: Asta explica haosul care guvernează peste tot acum?

Răspuns: „Criza” înseamnă nașterea unui nou grad. Aceasta este traducerea corectă a cuvântului.

Din  emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este intamplator ca nivelul uman este numit „vorbitor” în Cabala, din moment ce vorbirea este cea ce distinge oamenii de animale. Putem vorbi și exprima dorințele si gândurile noastre. Totusi, se dovedește că animalele și, mai ales maimuțele, au, de asemenea, limba lor proprie. In ce fel este diferită de limba umană?

Raspuns: Animalele au propria lor limba  necesara in cadrul vieții lor. Ele nu simt nicio nevoie pentru ceva mai mult.

Limba animalelor transmite de la una la alta toate informațiile relevante pentru viața lor, existența lor și menținerea relațiilor intre ele. Însa, pentru oameni, cel mai important lucru este a transmite informații de la unul la altul, despre dezvoltarea noastra.

Acesta este motivul pentru care limbajul uman trebuie să fie foarte bogat și completat de imagini, desene, scris, toata mulțimea de caractere, cântecul și transferul de informații prin scrisori și alte tipuri de memorie.

Dezvoltarea noastră ne obligă la acest lucru. Un animal este atașat de momentul actual în a carui prezent trăiește. Un om, totusi, simte legătura cu trecutul și viitorul si, prin urmare, are nevoie de un fel de ajutor de memorie care sa-l ajute sa  stocheze informațiile și să le transmită de la o generație la alta si încă la câteva generații. Acesta este singurul mod în care se poate avansa.

Deși acest lucru nu este cel mai important lucru uman. Nu am atins inca diferenta dintre om si animal care e destinul sau specific inalt. Până în prezent, discutăm numai lucruri care ne deosebesc de animale în această viață materială: limbă, cultură, educație, construirea societății umane și guvernarea cu toate sistemele ei .

Toate acestea au fost dezvoltate de către oameni și organizate natural și prezente în diferite culturi în America de Sud, China, Africa și Oceania.

Scopul special al destinului uman este atingerea nivelului numit Adam (Om). Acesta nu este  animal, ci este doar un pic mai dezvoltat. Toată viața umană care ne ridică mai sus de nivelul animal este cunoasterea sursei vietii, a cauzei sale si a scopului.

Acestea sunt intrebarile care separa orice om de animal, inclusiv de cimpanzeu. O maimuță nu se întreaba despre semnificația vieții și, de aceea, ea nu se dezvolta. Dar omul o face, iar această problemă il forteaza sa creeze religii, credințe, contacte cu forțe ascunse, sa căute ceva care există în afara acestei lumi, viața pe alte planete și să se gândească ce se va întâmpla cu el după moarte.

O persoană este extrem de preocupata cu aceste întrebări. Cu alte cuvinte, ea nu este atașată numai de momentul actual, de această viață fizică, materială. Din contră, ea este gata să-și dedice intreaga viața  pentru a afla cu cine este ea cu adevărat conectata. Cine este ea? Cine o controlează și o obligã ? Pentru ce trăiește? Care este programul care o împinge în mod constant pentru a se dezvolta și a o face sa-si punea intrebari despre scopul vieții și înțelesul ei?

Această parte a unei persoane se dezvoltă tot mai mult si cere un răspuns.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Scopul final al evoluției, programul sau, rămâne ascuns omului. Toată lumea consideră cu naivitate că știe unde se duce sau, pur și simplu, nu vrea să știe. Oamenii sunt deja dezamăgiți în toată această viață și preferă să urmeze pasiv – astăzi este ca și ieri, până când, viața se termină.

Noi dăm naștere noii generații fără să ne gândim care e menirea ei, ci pur și simplu îndeplinind programul încorporat în noi. Nimeni nu poate răspunde de ce avem nevoie de această viață care nu e ușoară și de ce această cursă? Nici un răspuns, noi preferăm să nu ne gândim la asta.

Forţa de protecție a corpului suprimă această problemă și nu ne permite să cerem prea mult. La urma urmei, această problemă ne reduce la o treapta inferioară faţă de  animale. Animalele nu au această problemă. Ele acționează în mod automat, in acord cu programul lor natural. Dar oamenii nu pot trăi așa, ei cer și nu pot găsi un răspuns.

Acesta este motivul pentru care această problemă este foarte deprimantă pentru noi, pentru că ne arată propria noastră insignifianța și inutilitate. Animalele nu pun întrebări, ele pur și simplu trăiesc. Oamenii, totuşi, încearcă să afle ce forţă ne animă si de ce suntem așa cum suntem? Noi nu știm răspunsul și totuși trebuie să continuăm să trăim și să realizam programul cuiva.

Aceasta este o formă foarte umilitoare de viață care ne aduce o mulțime de suferință. Dacă ne comparăm cu o maimuță, vom vedea că este mult mai mare decât un om. La urma urmei, un om știe că viața lui este lipsită de sens și continua totuși să trăiască. El împlinește programul naturii, care ii este impus. O maimuță nu știe nimic despre asta și totusi trăiește în armonie cu natura. Cu fiecare acțiune pe care o efectuăm, în acord cu ordinea naturii, confirm că eu sunt mai rău decât o maimuță, din moment ce nu înțeleg scopul şi totuși acționez.

Prin urmare, în prezent omul rămâne fără răbdare și întreabă: „Cât va continua  așa? De ce?  Pentru ce este aceasta suferinţa? „Dacă nu aș suferi, mi-aș trăi viața intr-un fel. Dar problema este că sufăr tot timpul, de la naștere până la moarte, iar astăzi această suferință crește tot mai mult.

Se pare că avem tot, dar întrebarea cu privire la sensul vieții ne trezește tot mai mult, forțându-ne să intram într-o depresie profundă. Sărmanii oameni patetici sunt mai mici decât furnicile, pentru ca toate creaturile acționează în mod instinctiv, fără a-si pune întrebări, în deplin acord cu natura.

Şi in noi, natura ne-a lăsat o întrebare, ca și cum şi-ar fi bătut joc. Ea ne face să o ascultăm pe deplin, ea râde și spune: „Uite ce fac cu tine și nu ai unde să scapi!” Se pare că, pur și simplu, trebuie să răspunzi la întrebarea cu privire la sensul vieții.

Un procent al diferenţei genetice între om și maimuță sunt doar diferențe externe. Întrebarea privind sensul vieții nu este în acest procent. Animalele  se deosebesc unele de altele genetic, deci aceasta nu este un motiv. Motivul este că această problemă trăieşte in om și evocă o mare nevoie de a ști ce este la baza vieții, cauzele acesteia și scopul pentru care noi trăim? Trebuie să găsim răspunsul.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 09/06/16

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Diferența genetică dintre om și maimuță este foarte mică, un pic mai mult de unu la sută. Cu alte cuvinte, un om este nouăzeci și nouă de procente cimpanzeu. Cum ar putea o diferenţa atât de mica intr-un genom sa conducă la un stadiu complet diferit de dezvoltare? Ce este acest un procent care separă omul de maimuță?

Răspuns: Omul și maimuța sunt două lumi complet diferite. Dacă vorbim despre corpul fizic, omul s-a dezvoltat prin toate nivelurile: mineral, vegetal, animat și uman, iar maimuța este o etapă intermediară între animal și om. Dar aceasta numai dacă comparăm corpurile.

Nu există nimic special în corpul fizic al unui om. Și, deși este diferit, deoarece nu are blană ca maimuțele, brațele și picioarele se dezvolta în mod diferit, iar atitudinea față de viață este diferită, principala diferență nu este în acest sens. Omul se distinge prin faptul că el se dezvoltă, dobândește înțelepciune și schimbă mediul său.

Cu toate că animalele schimbă, de asemenea, mediul lor: construiesc case sub apă sau pe copaci, este pur și simplu instinctiv în funcție de chemarea naturii și nu se schimbă din generație în generație. Ele trăiesc in modul în care s-au născut în acord cu natura lor.

De aceea, animalele sunt parte integranta a naturii. Ele nu au dorința de a schimba mediul lor sau  societatea lor, pentru construirea unor sisteme artificiale speciale de relații, care nu au fost moștenite de la strămoșii lor și cunoscute anterior.

Dimpotrivă, în om se dezvoltă o minte și simțuri noi din generație în generație, ceea ce îl obligă să schimbe lumea. Nu putem descoperi sursa acestei diferențe radicale. Noi vedem doar consecințele acesteia. Într-adevăr, o persoană care își schimbă mediul, schimbă lumea și vrea un nivel superior.

El nu este de acord să trăiască la fel ca un cimpanzeu, care astăzi trăiește în același fel ca acum în urmă cu 100.000 de ani. Cu toate astea, cimpanzeul are o memorie excelenta si abilitaţi mentale, dar ele nu-l împing să se dezvolte.

Aceasta este întrebarea: De ce are un om capacitatea de a se dezvolta și dorința de a se dezvolta din generație în generație și în fiecare generație? De ce este această evoluție diferită de la o persoană la alta și de la o națiune la alta?

Noi colectăm experiența și transmitem toate realizările noastre în cultură, educație și știință. Noi construim un mediu pentru noi înșine, societatea umană, guvernul și sistemele sociale. Puteți compara lumea modernă creată de om cu cea care a existat acum câteva sute de ani.

Toate acestea au venit din impulsurile interioare ale omului, care sunt ascunse de noi. De ce ni s-a dat o astfel de dorință, pentru ce? La urma urmei, dacă ne-am opri dezvoltarea, am trăi ca maimuțele. Dar, în fiecare om și în noi toți împreună, în fiecare moment și în orice timp, trăiește dorința de a avansa.

Cu alte cuvinte, există un program special în noi, care ne cere punerea sa în aplicare. Prin urmare, oamenii se dezvolta în mod obligatoriu. Vedem aceasta la copiii care nu obosesc sa se joace și au un interes arzător pentru toate inovaţiile.

Fiecare vârstă are propriile sale jocuri. Un copil pune întrebări părinților, iar când va crește el ii va depăși cu siguranță și va fi chiar mai avansat decât ei. Nimic asemănător nu se întâmplă cu vreun animal.

Tot ce am de făcut este să întreb: Pentru ce ni s-a dat acest lucru? La urma urmei, nu putem spune că ne face mai fericiți. Poate că ar fi mai bine să înghețe toată dezvoltarea noastră la un moment dat, în scopul de a duce o viață lipsită de griji? Cu toate acestea, ne dezvoltăm și construim mai mult și mai mult. Această aspirație interioară se numește omul din noi. Cu toate acestea, unde ne conduce este încă un mister pentru omenire.

Din emisiunea de pe KabTV  „O viață nouă” 9/6/16

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce actiuni de unitate ne pot ajuta sa depasim criza de incredere?

Raspuns: Astazi criza lipsei de incredere a pus stapanite pe toata lumea. Nu este incredere in familie, intre copii si parinti, intre cetateni si statul lor si, chiar mai mult, intre state diferite si oameni diferiti. Suntem despartiti unii de altii si divizati, deoarece egoismul nostru este in crestere continua.

Lumea nostra a fost facuta cu un singur atribut, acesta fiind egoismul, iar noi trebuie sa adaugam celalalt atribut si anume altruismul, prin forta noastra pentru a echilibra atributul egosimului. Trebuie sa adaugam calitatea dragostei si daruirii in lumea aceasta, astfel incat sa faca fata egoismului.

Dar noi nu facem asta, iar procesul de indepartare a oamenilor, unii de altii, continuua in familii, societate si peste tot. Ce putem face? Singurul lucru pe care il putem face este sa atragem forta binelui, forta care este ascunsa in natura, asupra noastra.

Forta binelui se numeste Creator sau Lumina si noi trebuie sa o atragem. Viitorul nostru si viitorul copiilor nostri depinde de asta. Hai sa incercam sa o facem! Intelepciunea Cabalei ne spune cum putem sa facem asta.

Trebuie sa adaptam aceasta intelepciune corect, sa o adaptam timpurilor noastre, sa o transmitem in forma corecta fata de noi si apoi catre ceilalti. Vom avea succes apoi, iar criza lipsei de incredere va disparea.

Aceasta se va intampla doar cand, precis din cauza crizei, trebuie sa atragem Lumina Superioara, care echilibreaza inclinatia noastra rea si vom fi in final capabili sa ne conectam unii cu altii. Mai mult chiar, ne simtim uniti intr-o singura dorinta.

Creatorul a facut o singura dorinta, iar apoi ego-ul s-a imprastiat, ne-a rupt aceasta dorinta si a divizat-o in nenumarate bucati. Iar acum, cand egoismul salasluieste printre noi, este necesar sa il acoperim cu binele, cu o apropiere reciproca, cu daruirea reciproca si cu dragoste chiar. Asta este sarcina noastra.

Apoi sufletele noastre mici, care sunt divizate de egoism, vor fi acoperite cu o conexiune reciproca buna. Acest “sandvis” – ego enorm in mijloc, altruism maret deasupra si dragoste si daruire dedesubt – ne va da o mare forta pentru  atingerea Creatorului. Vom penetra in profunzime, atingand infinitul, eternitatea si perfectiunea.

Toate acestea sunt facute pentru noi si vor fi ale noastre. Dar trebuie sa luptam pentru ele.

Intrebare: Acest fel de munca se face pratic intr-o ora. Trebuie sa construim continuu mici poduri ale dragostei peste egoismul nostru, care este in crestere continuua?

Raspuns: Nu sunt motive de ingrijorare. Multi cabalisti au atins varful corectiei finale si suntem in pozitia in care suntem capabili sa o facem – nimic nu este de neatins.

Din lectia de Cabala in limba rusa din 08.05.2016

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→