Noul meu articol pe Linkedin “Relaţiile Germania-Israel după perioada Merkel”

După mandatul său de 16 ani de Cancelar al Germaniei, vizita de rămas bun a Angelei Merkel în Israel de duminică ar putea marca o schimbare în relația de prietenie dintre cele două țări. Dacă această schimbare va fi pozitivă sau negativă depinde numai de națiunea evreiască. Unitatea noastră determină starea lumii, soarta ei și modul în care suntem tratați de ceilalți.

Olaf Scholz, liderul Partidului Social Democrat de centru-stânga, a câștigat în mod restrâns majoritatea voturilor împotriva creștin-democraților de centru-dreapta (CDU / CSU). Se pare că în curând va putea forma o coaliție cu verzii și liberalii care să o înlocuiască pe Merkel.

Care va fi politica externă a noului guvern față de Israel rămâne de văzut, dar cea mai imediată durere de cap este aceea de a rezolva problemele de acasă. Poliția a înregistrat anul trecut 2.351 de cazuri de infracțiuni antisemite, o creștere de 15% față de anul precedent, cel mai mare număr înregistrat din 2001. Cel mai recent, autoritățile germane au împiedicat un potențial atac terorist asupra unei sinagogi din orașul Hagen. Cu doar câteva zile în urmă, un alt incident a provocat o revoltă internațională. Un muzician evreu german susține că i s-a refuzat serviciul de check-in la un hotel din Leipzig, cu excepția cazului în care își ascunde colierul cu steaua lui David.

Deci, la ce schimbare ne putem aștepta în viitorul apropiat? Pentru un răspuns pozitiv la această întrebare, nu putem decât să ne uităm la poporul Israel pentru a înțelege că dictează cursul istoriei de a îndeplini corect această responsabilitate.

Indiferent dacă suntem sau nu conștienţi, mingea se află în terenul nostru. Prin unitatea noastră permitem unitatea în lume, pe măsură ce aducem în ea forța pozitivă de unitate de care are atât de mare nevoie. Dimpotrivă, separarea noastră neagă omenirii această putere și invocă în ea ură față de evrei.

În cuvintele lui Rav Kook, „Mișcarea autentică a sufletului israelian la cea mai măreață expresie este exprimată doar prin forța sa sacră, eternă, care izvorăşte din spiritul său. Este ceea ce a făcut-o, o face și încă o va face o națiune care stă ca lumină pentru națiuni, ca răscumpărare și mântuire pentru întreaga lume, pentru propriul său scop specific și pentru scopurile globale care sunt interconectate”. (Scrisorile lui RAAIAH 3)

Ostilitatea de astăzi față de evrei trebuie să ne amintească de sarcina noastră. Doar dacă vom reaprinde iubirea de fraţi pe care am cultivat-o cu secole în urmă și vom împărtăși tuturor metoda de realizare a acestui lucru, vom putea opri antisemitismul.

În ce fel acul cântarului este în mâinile noastre? În eseul său Garanție reciprocă, Baal HaSulam scrie: „Națiunea israeliană a fost înființată ca o conductă, în măsura în care se purifică [de egoism] şi își transmite puterea către restul națiunilor”. Unitatea evreiască îndreaptă cântarul către relații plăcute și atunci puterea păcii curge în lume. În schimb, separarea noastră blochează acest flux către umanitate și invocă ura față de evrei prin absența ei.

Prin urmare, nici cancelarul Angela Merkel și nici succesorul ei nu vor determina acceptarea sau respingerea poporului Israel. Nici altul nu o va determina, dacă, Doamne ferește, Germania va fi în cele din urmă guvernată de un tiran ca Hitler. Nici o figură politică nu ne poate determina soarta. Totul depinde de modul în care ne comportăm noi evreii, unii cu alții, de capacitatea noastră de a ne conecta, dezlănțuind astfel forța pozitivă a naturii asupra noastră și a întregii umanități. Atunci nu ne vom teme de nimic, de nici un rezultat electoral sau de alte evenimente din nicio parte a lumii, deoarece ura va fi înlocuită de pace și liniște pentru toată lumea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Ciocănitoarea în fildeș este o pasăre mare, foarte frumoasă, care a fost recent declarată dispărută. De ce s-a întâmplat asta? De ce dispar specii întregi de animale și păsări?

Nu există condiții pentru existența lor și, prin urmare, dispar, aşa cum au dispărut și dinozaurii. Fiecare perioadă istorică are propriile păsări, animale și oameni. Și la fel cum vieții noastre i se atribuie o anumită perioadă, tot așa speciile de animale există pentru o perioadă limitată de timp.

Prin urmare, trebuie să regretăm un singur lucru atunci când părăsim această lume: am folosit corect viața care ne-a fost dată? Trebuie să fiți de acord cu ceea ce vi se dă și să încercați să faceți tot ceea ce este încă posibil de făcut.

Din KabTV “O privire din interior”

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “În ce fel, cultura ne influențează negativ?“

Fără nicio legătură cu modul în care cultura generală influențează o persoană, rezultatul faptului că face parte dintr-o cultură care apreciază materialismul și consumismul este că ne oferă o senzație sporită de goliciune, ceea ce ne conduce în tot mai multe probleme precum depresia, singurătatea, stresul. , anxietate, abuz de droguri, sinucidere, extremism și crize în familii și în creșterea noastră. Efectele negative ale vieții într-o astfel de cultură ne conduc, în general, la o criză globală și am putea ajunge chiar la state precum al treilea sau al patrulea război mondial sau amenințarea cu anihilarea rezultată dintr-o catastrofă ecologică sau nucleară.

Ne dezvoltăm într-o nouă stare pașnică și armonioasă de existență, dar pe drum acolo trebuie să ne experimentăm natura egoistă ca o forță malefică și negativă. Nu este de dorit să simțim această realizare a naturii noastre egoiste ca rău prin suferință. Dimpotrivă, este de dorit să ne dezvăluim ego-ul ca fiind rău prin intermediul unei forme specifice de educație și conștientizare.

Cu toate acestea, pentru moment, ne dezvoltăm de la un ego mai mic la unul mai mare și de la dureri mici la suferință mai mare. Natura formulează în mod intenționat un sentiment și un mediu amenințător în jurul nostru, astfel încât, indiferent dacă vrem sau nu, am simți că ego-urile noastre sunt sursa răului care evocă toate problemele și suferințele din viața noastră. Printr-o astfel de realizare, vom descoperi că egoismul în sine funcționează pentru a ne obliga să-i vedem răul și să ne anulăm dorința de a-l sluji.

În același simbol, există și posibilitatea unei căi scurte, pozitive și nedureroase către o lume pașnică și armonioasă nu prin suferință, ci prin realizarea răului. Putem face acest lucru numai cu ajutorul diseminării înțelepciunii cu privire la modul în care funcționează natura la toate nivelurile sale – nemișcat, vegetativ, animat și, bineînțeles, uman – și cum să atingem starea finală, natura ne ghidează spre pace și armonie. Este posibil și mult mai de dorit să se realizeze o schimbare a naturii umane prin conștientizare și educație care îmbogățește conexiunea în loc de suferință.

Bazat pe o emisiune “Întrebări şi răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman . Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unii prezic că până în 2030 oamenii nu vor deține nimic și vor închiria tot ce vor: bunuri, servicii, locuințe, mașini, aproape orice. Cele mai multe vor fi furnizate prin abonament.

Sună cam ciudat. Ne-am dorit întotdeauna o grădină, o seră, o casă pe care să o transmitem copiilor noștri, astfel încât ceva să fie al meu permanent. Și dintr-o dată au prognozat că toate acestea vor dispărea încet, că așa va trăi omenirea.

Răspunsul meu: Pentru ca acest lucru să se întâmple până în 2030, este necesar ca multe lucruri să se întâmple înainte. Există multă împlinire în proprietatea privată, în muncă, în legătura dintre oameni – în toate acestea. În raport cu familia, cu copiii, cu țara. Toate aceste legături naturale ale oamenilor între ei: comunitatea, țara, orașul, tot ce există!

Nici nu ne închipuim că toate acestea trăiesc încă în noi. Le dăm totul și îl transferăm de la noi în beneficiul societății; făcând asta, mă transfer eu în beneficiul societății.

Comentariu: Și aș trăi doar împrumutând, aș închiria totul.

Răspunsul meu: Nu este vorba despre închiriere. Faptul este că, în același timp, mă schimb, îmi dau viitorul în mâinile altcuiva. Trebuie să fie străini? Sau ar trebui să fie ca un copil în brațele mamei sale? Aceasta este o diferență uriașă!

Nu-mi vine să cred că se va întâmpla până în 2030.

Întrebare: Dar credeți că într-adevăr trebuie să încetăm cumva din egoism?

Răspuns: Faptul că trebuie să încetezi este sigur. Faptul că oamenii vor dori să o facă de la ei înșiși, prin suferință sau prin intermediul luminii superioare este, de asemenea, sigur.

Cand? Mai devreme sau mai târziu se va întâmpla. Tendința este acolo, este planificată, a existat de la crearea lumii și nu poate fi schimbată în niciun fel. Această tendință conduce lumea întreagă într-o anumită direcție.

Comentariu: Ceea ce înseamnă că renunț la bunurile mele personale pe care le-am obţinut și le transfer către mâinile amabile și calde ale prietenilor mei, către  țara care are grijă de mine și locuiesc cu chirie și închiriez totul. Nimeni nu mă înșală și așa mai departe.

Răspunsul meu: Se va întâmpla, cu siguranţă! Ne apropiem de asta în fiecare zi, dar nu în acest ritm.

Dar există deja cei care spun asta … au spus-o mereu … primele societăți au fost comuniste.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 7/22/21

Filed under: Criza, globalizare, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este bine că SUA le pasă doar de ele însele”

De la al doilea război mondial, America a fost aproape mereu angajată într-un fel de război: Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, ca să nu mai vorbim de amestecul în Cuba și nenumărate alte ocazii militare și politice evidente și ascunse, de implicare americană în alte țări. Într-adevăr, este substanțial apelativul american, „polițistul lumii”, așa cum o numea o opinie din The New York Times. În mod ironic, America face toate acestea doar pentru că vrea pace și liniște. Nu are un interes real în poliția lumii. Dacă ar putea, ar rămâne departe, așa cum a făcut-o la începutul celui de-al doilea război mondial. Pentru America, aceasta ar fi într-adevăr cea mai bună decizie a sa.

Cu doi vecini docili, Canada la nord și Mexic la sud, un ocean la vest și un ocean la est, SUA are foarte puține griji. Este o țară vastă, cu sute de milioane de oameni, sisteme de fabricație robuste, cele mai avansate instituții și facilități științifice din lume și resurse naturale abundente. Dacă o țară poate fi autosuficientă, aceasta este SUA.

Americanii sunt crescuți să se raporteze în primul rând, dacă nu exclusiv, la America. Ei sunt învățați foarte puțin despre restul lumii și înțeleg de ce. Dacă n-ar fi aspirațiile altor puteri mondiale să conteste poziția Americii ca lider mondial, probabil că ar alege să nu se amestece în afacerile globale.

Dar, pentru toate eforturile lor, SUA este încă țara de vis pentru majoritatea oamenilor. Acesta este motivul pentru care, în ciuda crizei sale sociale și a slăbiciunii economice (relative) este încă o astfel de atracție pentru milioane de imigranți, care traversează mii de mile pentru a ajunge acolo din America Latină. Acesta este și motivul pentru care aproape fiecare om de știință ar dori să se mute în SUA, date fiind condițiile adecvate.

În ceea ce privește restul lumii, lucrurile sunt mult mai precare. China este așezată împotriva Rusiei, susținând că vastele pământuri îi aparțin. În mod ingenios, trimite lucrători chinezi care se stabilesc în acele țări și se căsătoresc cu ruși locali. Aceasta va deveni o mare problemă în viitor.

Există, de asemenea, problema zonelor musulmane din sudul Rusiei, care acum vor forma alianțe cu Afganistanul și vor pune o problemă Rusiei. În viitor, Rusia nu va putea controla acele republici care făceau parte din Uniunea Sovietică. Între aceste trei – Rusia, China și dominarea crescândă a Islamului – este locul în care văd pericolele viitoare.

Dar nu numai acolo. Tensiunile considerate de mult dispărute par să apară în aceste zile, când ego-ul domnește suprem în societatea umană. Fricțiunea recentă dintre Franța, Marea Britanie și SUA în legătură cu acordul asupra submarinului nuclear cu Australia este un exemplu în acest sens, dar consider că mai sunt multe în această zonă.

În ciuda pericolelor care se apropie, dacă dorim putem preveni o izbucnire mondială. Putem decide că două războaie mondiale au fost suficiente și vrem ca omenirea să urmeze un curs diferit, unul mai atent și mai colaborativ. Dar o vrem? În prezent, nu pare așa.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Enigmaticul Impact al evreilor asupra naţiunilor”

Luna trecută, aproximativ 300 de curajoși lideri irakieni, atât șiiți, cât și suniți, au cerut guvernului să adere la Acordurile lui Abraham, să normalizeze legăturile cu Israelul și să abroge legea care interzice legăturile civile dintre irakieni și israelieni. Sunt cu totul pentru pace și relații bune, dar din păcate, în acest moment nu pare că guvernul irakian este dispus să devină un partener real pentru aceasta. De fapt, guvernul a dat deja ordine de arestare a unora dintre participanții la declarație.

În Irak exista o comunitate evreiască înfloritoare, care a contribuit la înflorirea țării. Astăzi, fără evrei, este o umbră a sa. Când aclamatul economist și sociolog german Werner Sombart a dorit să descrie impactul evreilor asupra Europei, el s-a pliat într-un mod care se potrivește și în multe alte locuri. În cartea sa Evreii și capitalismul modern, el a scris: „Israelul trece peste Europa ca soarele: la venirea lui izbucnește o viață nouă; la plecarea lui totul cade în descompunere”.

Liderii au cunoscut întotdeauna acest impact al evreilor și au încercat să-l folosească în beneficiul lor. În secolul al XV-lea, sultanul otoman Baiazid al II-lea, a fost încântat de expulzarea evreilor din Spania și de sosirea lor în Turcia. În cartea sa Istoria literaturii evreiești: Centrul evreiesc de cultură din Imperiul Otoman, istoricul Israel Zinberg scrie în acest sens: „Când regele Ferdinand, care a expulzat evreii din Spania, a fost menționat în prezența [sultanului], el a spus: „Cum îl poți considera pe regele Ferdinand un conducător înțelept când și-a sărăcit propriul pământ și l-a îmbogățit pe al nostru?”

În unele cazuri, manipularea puterii economice a evreilor nu a fost la fel de evidentă. Se spune că atunci când SUA au presat Uniunea Sovietică să-și lase evreii să plece în Occident, nu a fost atât pentru că a vrut să-i ajute pe evrei, cât mai mult pentru că a vrut să slăbească Uniunea Sovietică. Aceasta din urmă, care era destul de conștientă de puterea evreilor, nu i-a lăsat să iasă. De asemenea, a stins orice manifestare de antisemitism evident în URSS pentru a nu-i speria pe evrei.

Liderii irakieni care s-au întrunit luna trecută sunt conștienți de aceasta. Wissam al-Hardan, un lider al unui trib sunit din provincia Anbar din Irak, a declarat că expulzarea evreilor din Irak a fost „cel mai infam act” în declinul țării. La fel, dr. Sahr al-Ta’i, un avocat irakian al normalizării legăturilor cu Israelul a spus că „Israelul de azi … este o țară puternică și o parte inseparabilă a lumii și a Națiunilor Unite. Irakul nu poate neglija acest fapt și nu poate trăi izolat de lume”.

Deși toate cele de mai sus sunt impresionante, ar trebui de asemenea, să observăm că oriunde la început evreii sunt bine primiți, ei sunt în cele din urmă respinși și expulzați. Există motive întemeiate pentru ambele fenomene.

Evreii poartă în interiorul lor o trăsătură specială, o forță spirituală care derivă din trecutul nostru ilustru când am fost conectați între noi și, prin urmare conectați la întreaga realitate. Puterea evreilor este puterea unității, puterea de a avea grijă unul de celălalt „ca un singur om cu o singură inimă”, puterea responsabilității reciproce.

Astăzi, chiar dacă ne-am pierdut iubirea unul pentru celălalt, încă purtăm în noi o scânteie a puterii pe care o aveam în antichitate. Această scânteie ne face unici. Ne permite să prosperăm în orice societate în care trăim. Cu toate acestea, am căzut din starea de a-i iubi pe ceilalți, şi o folosim pentru beneficiul nostru în locul beneficiului pentru întreaga societatate. Acesta este motivul pentru care, la început, toată lumea ne întâmpină bine și contribuim la prosperitatea țării noastre gazdă datorită scânteii ascunse din noi, dar în cele din urmă suntem expulzați, când gazda noastră își dă seama că a fost folosită și manipulată în beneficiul evreilor.

Așa cum s-a întâmplat în Spania, Germania și practic oriunde am mers, aşa se va întâmpla și în SUA. Atât timp cât ne comportăm la fel, rezultatul va fi același. Așa cum a spus odată un evreu celebru Albert Einstein, „Nebunia face același lucru mereu și așteaptă rezultate diferite”.

Prin urmare, intențiile bune ale liderilor irakieni nu vor duce la nimic pozitiv. Pacea cu Israelul nu este în mâinile lor, ci în a noastră. Dacă decidem să facem pace între noi și să reînnoim iubirea pentru ceilalți pe care am avut-o odată, o vom proiecta către națiuni și lumea va prospera. Dacă continuăm să ne detestăm unii pe alții și să ne menținem atitudinea egoistă, lumea ne va acuza de egoism și ne va alunga din familia națiunilor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ochii înţeleptului”

Când ne uităm la harta politică a lumii, vedem două linii care încearcă să se anihileze reciproc: linia dreaptă și linia stângă. Aceștia alternează în dominație și luptele lor devin din ce în ce mai feroce și distructive. Dar când ne uităm la restul naturii, acolo nu există război, ci completare. Chiar și luptele întăresc părţile rivale și le fac mai sănătoase. În mod clar, nouă ne lipsește ceva.

Progresul echilibrat trebuie să conțină întotdeauna două laturi: dreapta și stânga. Partea dreaptă este tendința spre stabilitate și tradiție, spre a face mâine la fel ca astăzi. Partea stângă este tendința de a revoluționa, de a inova, de a cerceta viitorul. Când cele două părți se completează reciproc, societatea poate trage concluzii mai bune, poate lua decizii mai precise și poate merge mai departe cu succes.

„Ochii înțeleptului sunt în capul său” (Eclesiastul 2:14), a spus regele Solomon. Cu alte cuvinte, în timp ce natura ne împinge mereu înainte, trebuie să ne străduim să-i înțelegem direcția și să ne pregătim pentru ea. Când nu ne pregătim, nenorocirile ne surprind și suferința ne obligă să căutăm protecție. Deoarece natura evoluează întotdeauna, menținerea stabilității de mâine necesită pregătirea pentru viitorul de astăzi. Aceasta este combinația potrivită între linia dreaptă și linia stângă și se numește „avansând pe linia de mijloc”.

Menținerea liniei de mijloc este o provocare, deoarece ego-ul uman se schimbă și evoluează constant. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât simțurile noastre cer noi emoții și simțim o foame mai mare de plăcere și satisfacție. În același timp, lumea noastră este din ce în ce mai conectată și orice mișcare pe care o face o persoană îi influențează pe ceilalți oameni. Am devenit dependenți reciproc, în timp ce înstrăinarea noastră unul de celălalt se intensifică.

Pentru a supraviețui secolului XXI, nu vom avea de ales decât să stabilim sisteme educaționale globale care să ne învețe linia de mijloc între satisfacerea ego-urilor noastre în creștere și necesitatea de a fi atenți cu ceilalți. Dacă nu învățăm cum să găsim o cale de mijloc constructivă, natura ne va obliga să facem acest lucru prin presiune și durere.

În anii 1930, marele cabalist și gânditor Baal HaSulam a scris în inspiratul său eseu „Pacea în lume”: „În generația noastră, când fiecare persoană este ajutată pentru fericirea sa de toate țările lumii, individul devine în mod involuntar sclav pentru întreaga lume, ca o roată într-o mașină. … Deși acest lucru este, de fapt, cunoscut și simțit, oamenii din lume încă nu l-au înțeles corect. De ce? Pentru că așa este conduita dezvoltării în natură: acţiunea vine înaintea înțelegerii și numai acțiunile vor dovedi și vor împinge omenirea înainte”.

Prin urmare, nu avem timp de pierdut. Dacă vrem un bun venit mâine, trebuie să lucrăm la asta azi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Conflictul China-Taiwan—este real?”

Între vineri și luni, peste 150 de avioane de vânătoare chineze au pătruns în spațiul aerian al Taiwanului. La rândul lor, taiwanezii au declarat că se pregătesc pentru război cu gigantul vecin, iar SUA au cerut Chinei să întrerupă intruziunile sale provocatoare. În timp ce tensiunea în creștere este într-adevăr deconcertantă, cred că este un conflict destul de fals între două părți ale aceleiași națiuni și este în interesul altor țări să le pună una împotriva celeilalte. Oricum ar fi, cred că atunci când China o va dori, cele două se vor reuni, Taiwanul se va alătura Chinei și de asemenea China se va schimba în consecință.

Dacă este ceva, probabil că intenția Chinei în incursiunile sale aeriene nu a fost să sperie Taiwanul, ci să provoace SUA, protectorul declarat al Taiwanului. Dar în realitate, nu văd ce are de câștigat China dintr-un război cu Taiwanul. Acolo nu există teritoriu și toată tehnologia pe care o are Taiwanul, China o are și ea. Sunt sigur că există motive ulterioare aici, care nu sunt raportate de presă, dar în orice caz nu văd niciun motiv de război aici.

Trebuie să înțelegem că China nu este doar o altă țară. Este un monstru al unei republici cu o populație de peste 1,4 miliarde de oameni. Acești oameni provin din culturi, religii, stări sociale și moduri de viață diferite și adesea în ciocnire. Prin urmare, guvernul chinez trebuie să mențină o formă foarte strictă de guvernare pentru a ține țara sub control. Se spune că nu ar trebui să judecăm alți oameni până nu suntem în locul lor. Prin urmare, nu m-aș grăbi să judec asupra Chinei.

Mai mult, dacă China ar vrea cu adevărat să recucerească Taiwanul, ar face-o exact așa și nimeni nu ar ridica un deget pentru a o opri. SUA, Europa, Rusia, niciuneia dintre ele nu îi pasă de Taiwan și cu siguranță nu ar risca să meargă împotriva Chinei. Dacă China ar decide să cucerească Taiwanul, ei ar protesta, dar nu ar fi altceva decât un joc de vorbe ipocrit. Mai mult, faptul că Taiwanul este încă o țară suverană dovedește că China nu vrea să o revendice.

În general, cred că ne mutăm într-o nouă eră. Întregul concept de stat-națiune se dizolvă. Astăzi, nu există nimic mai mult decât un steag și un imn.

Cu mulți ani în urmă eram în Irlanda de Nord, în timp ce ei încă luptau pentru independența față de Marea Britanie. Chiar am participat la unul dintre marșurile lor și am pretins că sunt mândru că sunt unul dintre ei.

Dar acele zile s-au terminat. Lumea devine mai rotundă; toată lumea este conectată la toți ceilalți și întregul concept de granițe își pierde sensul. Dacă nu ar fi traficul de droguri și apărarea împotriva lor, nu ar exista niciun motiv pentru garduri între țări.

Cred că lumea se îndreaptă către un loc mai bun, o manieră de existență mai colaborativă. Va trebui să mai suportăm câteva lovituri, dar în cele din urmă vom înțelege că există o traiectorie foarte clară aici – spre unitate și coeziune. Dacă înțelegem asta, vom putea avansa spre ele de bunăvoie și mult mai plăcut.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce ar însemna pentru Israel reîntoarcerea lui Trump”

Potrivit unui sondaj recent Rasmussen Reports, dacă alegerile prezidențiale din SUA ar avea loc astăzi, fostul președinte Donald Trump s-ar întoarce la Casa Albă. Dacă o asemenea prognoză ar deveni realitate, am putea presupune că Israelul își va recupera un prieten. Cu toate acestea, această actualizare ar depinde în totalitate de evreii înșiși.

Abordarea deficitară a crizei imigrației ilegale și retragerea dezordonată a SUA din Afganistan sunt câțiva dintre factorii atribuiți dezaprobării americanilor față de președintele Joe Biden. 58% dintre votanții americani probabil dezaprobă performanța la locul de muncă a președintelui, în timp ce doar 40% o evaluează pozitiv pe baza noului sondaj. Sondajul prezice, de asemenea, o victorie a lui Trump în 2024 dacă va candida la funcția de președinte împotriva lui Joe Biden sau Kamala Harris.

Recentul impuls eșuat de pe culoarul progresiv din cadrul Partidului Democrat pentru a opri asistența SUA către Israel de a contribui la finanțarea sistemului critic de apărare a Cupolei de Fier, a fost un avertisment clar cu privire la interesul antisemit de a șterge Israelul de pe hartă. Mai mult, nu putem și nu trebuie să ignorăm ascensiunea antisemitismului și a sentimentului anti-israelian din America, care este evidentă în social media, în politică, în școli și universități.

În 2005, când am vizitat Statele Unite, am încercat doar să avertizez despre un astfel de scenariu. Am ținut prelegeri la una dintre universități și m-am certat cu evreii care au umplut sala, cu privire la faptul că America va avea un viitor sumbru și că antisemitismul își va ridica capul la o înălțime care nu ar fi departe de ura Germaniei în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Au refuzat să-mi ia în seamă avertismentele. „Predicțiile tale nu se pot împlini. Avem organizații puternice. Suntem admirați de toată lumea”. M-au privit cu neincredere totală.

Nouă ani mai târziu, în 2014, m-am întors și am încercat din nou să vorbesc inimilor lor. Ura față de evrei se aprindea deja, se simțea, dar am perceput aceeași indiferență în ei. Până în ziua de azi, majoritatea evreilor sunt încă susținătorii înfocați ai președintelui Biden, fără a înțelege gama de forțe ostile Israelului care stau în spatele lui. Cel puțin jumătate din țară, cu un sprijin remarcabil din partea evreilor americani, a ales o administrație democratică. Asta au ales, asta au primit.

Rădăcina problemei este că evreii nu sunt isteți. Ne tot întrebăm de ce sunt atât de multe lovituri împotriva noastră? Nu ne dăm seama că aducem acest lucru asupra noastră fiind astfel de oameni miopi. Ne iubim duşmanii și ne disprețuim prietenii, îndepărtându-i și distanțându-ne de ei. Așadar, nu este de mirare că ne aflăm în stări de turbulență constantă și situații neplăcute.

De ce evreii americani nu au susținut realegerea lui Trump? Cine era mai bun pentru Israel decât el? Chiar credem că Stânga ne va garanta existența pentru viitor? Nu garantează nimic; din contră, ne săpăm propriul mormânt.

Tora vorbește despre încăpățânarea evreiască atunci când se referă la poporul Israel ca un „popor cu gât rigid” (Exod 32: 9). Egoul nostru în creștere ne conduce cu o mână puternică și un braț întins.

Este un paradox: putem fi oameni înțelepți, cu o minte ascuțită, experți în știință, economie, în toate domeniile pe care le atingem, cu excepția unuia: corectările spirituale. Când vine vorba despre corectarea instinctului rău – de a-l converti într-un instinct bun, de bunăvoinţă pentru binele altora – cădem într-o amorțeală profundă a simțurilor.

Egoul ne face să ignorăm că lumea este o reflectare a ceea ce se întâmplă în relațiile dintre noi înșine. Dacă suntem uniți, suntem percepuți ca o forță pozitivă în lume, iar atunci când se percepe opusul, slăbiciunea noastră aparentă face ca situaţiile neplăcute să ne lovească.

Renumitul cabalist Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) scrie în minunatul său articol „Introducere la Cartea Zoharului” că atunci când noi evreii, suntem conectați unii cu alții deasupra egoismului, radiem de la puterea conexiunii către întreaga umanitate. În timp ce, atunci când suntem cufundați în iubirea de sine și permitem instinctului rău să prevaleze și să ne separe până la respingere și ură, rezultatul este dezlănțuirea forțelor negative asupra noastră, împuternicirea lor de a acționa împotriva noastră.

Antisemitismul care se manifestă atât din dreapta cât și din stânga, este reflectarea urii care există între fracțiunile poporului Israel. Ceea ce se întâmplă între noi pătrunde în întreaga lume.

Prin urmare, nu avem decât un singur scop: conexiunea deasupra tuturor diferențelor. Pentru că numai unindu-ne mai presus de toate dezacordurile egoiste este posibilă trezirea unei puteri superioare, o bază solidă, prin care poporul Israel este capabil să existe și să susțină lumea.

Forța supremă, puterea iubirii, este cea care aduce corectarea egoismului și echilibrează ostilitatea. Iar dacă noi evreii vom depăși disputele dintre noi, asta va avea răsunet puternic în lume și în cele din urmă va neutraliza și ura. Prin urmare, alegerea evreilor ar trebui să fie să devină ca unul, aproape unul de altul deasupra oricărei considerații personale. Prin aceasta, ne vom determina soarta iar liderul potrivit pentru Israel, America și întreaga lume va apărea în consecință.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nu există lipsă de energie; există lipsă de normalitate”

În ciuda producției crescute de energie din surse regenerabile și în ciuda încetinirii producției de mașini, prețul petrolului este în creștere. Chiar dacă sunt mai puține centrale electrice care încă ard cărbune, prețurile cărbunelui sunt în creștere, de asemenea. Și prețurile gazelor naturale urcă vertiginos, iar cererea de energie pare să depășească oferta în fiecare țară și în orice formă de energie. Au scăzut sursele de energie ale Pământului atât de drastic în câteva luni? Răspunsul este un răsunător „Nu!” Nu există lipsă de energie; există o lipsă gravă de normalitate în relațiile umane. Sper că actuala criză va da un sens consumului nebun al umanității.

Criza energetică indică faptul că noi consumăm excesiv. Producem prea mult, aruncăm excesul de producție la gunoi, poluăm solul, aerul și apa și apoi ne plângem că nu avem suficient. Este la fel de sănătos ca uciderea părinților și apoi pledoaria pentru mila instanței, deoarece am rămas orfan de curând.

Este timpul să reconsiderăm tot ceea ce producem – cum împărțim producția, profiturile și bunurile, ce servicii sunt necesare și care sunt redundante și, cel mai important, cum ne tratăm unii pe alții. Scopul acestui proces ar trebui să fie clar pentru toată lumea: supraviețuirea.

Nu există niciun motiv ulterior, nici o încercare de a domina sau de a priva pe nimeni de putere sau bogăție. Pur și simplu, realitatea ne obligă să luăm în considerare întreaga umanitate și întreaga planetă. Dacă nu, întreaga noastră civilizație se va prăbuși ca un pachet de cărți.

Din moment ce încă nu înțelegem și insistăm să derulăm lucrurile așa cum am făcut-o mereu – prin jocuri de putere – anticipez o iarnă foarte rece și mohorâtă pentru emisfera nordică. Criza energetică îi va lăsa pe mulți în case întunecate și reci; nu va exista combustibil pentru mașini, iar energia regenerabilă nu va înlocui sursele tradiționale, deoarece va fi puțin soare în timpul iernii. Sper că cel puțin ne va face să ne regândim valorile. Dacă nu, vara viitoare va fi chiar mai rea decât vara îngrozitoare care tocmai s-a încheiat.

Știu că mulți oameni se bazează pe promisiunea energiei regenerabile pentru a rezolva problemele energetice ale umanității. Cred că se înșală. Există multă energie, mult mai multă decât ne trebuie cu adevărat. Mâine am putea reduce emisiile cu cel puțin jumătate. Dar cu cât avem mai mult, cu atât devenim mai înfometați, așa că setea noastră de energie nu va fi niciodată satisfăcută și nu vom înceta niciodată să exploatăm planeta sau să ne exploatăm reciproc până nu ne reeducăm și începem să fim umani unul față de celălalt.

Ne-am comportat ca niște ticăloși răsfățați, ai căror părinți le cumpără orice vor. Acum, părinții noștri au rămas fără bani și copilăria noastră s-a terminat. Este timpul să ne maturizăm și să ne purtăm ca adulți responsabili, având grijă de întreaga umanitate așa cum o mamă are grijă de întreaga ei familie. Dacă gândim ca o familie, vom atinge normalitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→