Category Archives: Egoism

“Israelul și evreii din diaspora – o frăție foarte distantă” (Times Of Israel)

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Israelul și evreii din diaspora – o frăție  foarte distantă

Ministrul afacerilor diasporei din Israel, Omer Yankelevich, promovează o propunere care va obliga guvernul israelian să consulte reprezentanții evreimii mondiale cu privire la chestiuni legate de aceștia, înainte de a lua decizii. Ideea, deși în esență este corectă, evidențiază prăpastia care separă Israelul de evreii din afara Israelului.

Înainte de a lua orice decizie, trebuie să ne cunoaștem. Cum pot lua o decizie cu privire la alte persoane dacă nu știu cum trăiesc ele, cum își câștigă existența sau la ce aspiră? Evreii au fost deconectați unii de alții în Diaspora de aproape 20 de secole. Dacă anterior, religia păstra un fel de similitudine între evrei, cel puțin în cărțile de rugăciune și slujbe, astăzi chiar acel aspect a dispărut. În ceea ce privește iudaismul lor, nu există nimic în comun între evreii americani, de exemplu, și evreii ruși sau evreii israelieni. Lumile lor sunt literalmente separate.

Din acest motiv, cred că, dacă vrem să reconstruim legătura dintre evrei, trebuie să o facem nu prin religie sau relație cu statul Israel, care a devenit o problemă controversată pentru mulți evrei, ci prin ideologia iudaismului, și anume ideea responsabilității reciproce.

Dacă există un motto la care evreii din toată lumea se referă, acesta este Tikkun Olam [corectarea lumii]. În timp ce fiecare confesiune interpretează termenul în mod diferit, există consens că ura nu face parte din Tikkun Olam. Prin urmare, de aici trebuie să începem, acceptând că, chiar dacă nu suntem de acord unii cu alții, până la ură, nu lăsăm ura să preia controlul, ci ne ridicăm deasupra ei și formăm unitatea. Regele Solomon a spus despre acest lucru: „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Cu alte cuvinte, nu ne negăm sentimentele neplăcute unul față de celălalt, ci ridicăm importanța iubirii mai presus de toate.

De ce este important acest lucru? Pentru că, procedând astfel, dăm un exemplu de Tikkun pe care lumea îl va vedea. Ridicându-ne peste ura noastră, vom ajuta lumea să corecteze, dând exemplu. Nici o altă națiune nu este de așteptat să facă acest lucru în afară de evrei, iar ruptura internă dintre noi este în mintea tuturor (citiți doar titlurile știrilor). Prin urmare, dacă ne unim și arătăm exemplul opus, aceasta va dovedi că este posibil să ne ridicăm peste ură și va da un exemplu pe care îl vor urma şi alți oameni.

Nu este nevoie să predăm Tikkun Olam; trebuie doar să dăm un bun exemplu. Dacă vrem să reparăm relațiile Israelului cu evreii din diaspora, acesta ar trebui să fie obiectivul nostru.

“Covid-19 — Stadiul următor” (Medium)


Medium a publicat noul meu articol “Covid-19 — Stadiul următor

Intrăm într-o nouă etapă a „relației” noastre cu coronavirusul. Am terminat destul de mult cu etapa de negare și oamenii încep să accepte că este aici și nu putem face nimic pentru a-l alunga. Deși se pare că ne aflăm adânc în stadiul furiei și ar putea crea încă multe daune, începem de asemenea să obosim de război și să renunțăm. Nu avem mult de căutat. Căutăm vechile moduri de a ne distra, de a obține ceva, de a face ceva profit, de a concura, dar nimic nu mai este aşa. Mergem fără țintă, de la o zi la alta. Această lipsă de scop nu este atât de pasivă pe cât pare. La unii, stârnește furie și agresivitate; la alții, provoacă apatie.

Căutăm vechile moduri de a ne distra, de a obține ceva, de a face ceva profit, de a concura, dar nu există nimic din toate acestea. Mergem fără țintă de la o zi la alta. Această lipsă de scop nu este atât de pasivă pe cât pare. La unii, stârnește furie și agresivitate; la alții, provoacă apatie.

Mai rău încă, frustrarea și lipsa de speranță pot trece de la nivelul personal la nivelul social și pot duce la tulburări sociale, revoluții și dezintegrarea societăților și țărilor. De acolo, lipsa de speranță se poate răspândi la nivel internațional și poate duce la ciocniri între țări, care, nevăzând niciun viitor pentru ei sau pentru lume, ar putea duce la un război mondial complet, în care se vor strădui să nu câștige, ci să se distrugă unul pe altul. Dacă lucrurile ajung la acest lucru, va fi un război mondial nuclear, cel mai grav coșmar al umanității.

Nu este ca și cum viața noastră ar fi fost atât de semnificativă înainte de Covid-19, dar înainte de pandemie ne-am putut camufla goliciunea cu călătorii, cumpărături, cariere, mutări frecvente, schimbări frecvente de parteneri și Netflix. Acum tot ce avem este Netflix. Dar odată cu industria cinematografică pe moarte, chiar și Netflix pare mai degrabă un monument al unei vieți trecute decât o distracție frumoasă din prezent. Este ca și cum virusul ne-ar fi înăbușit modalitățile de plăcere anterioare și ne-ar fi lăsat să căutăm aer, căutând cu disperare o nouă modalitate de a găsi vitalitatea, de a găsi un motiv de a trăi.

Când suntem în acea etapă, putem începe cu adevărat să construim ceva nou.

Numai când renunțăm în totalitate la găsirea unor modalități de a ne mulțumi pe noi înșine, vom începe să privim mai favorabil la plăcerea altora. Aici ne conduce Covid, pentru că atunci când vine vorba de a face plăcere celorlalți, nu există sfârșit în ceea ce putem face și ceea ce alții pot face pentru noi.

Omenirea se îndreaptă spre reciprocitate într-un mod pe care nu l-am cunoscut niciodată. Până acum, eram obișnuiți să gândim societatea, prietenii și chiar familia, ca surse de beneficii și plăcere pentru noi înșine. Coronavirusul ne face să ne inversăm atitudinea față de oamenii din jurul nostru și să începem să îi vedem ca pe niște oportunități de a oferi, iar în dăruirea în sine găsim noi semnificații pentru viața noastră, noi surse de plăcere și bucurie, o nouă vitalitate și energie, pe măsură ce ne angajăm în reciprocitate mai degrabă, decât în primirea pentru sine.

Transformarea nu se va întâmpla peste noapte. Suntem încă la început. Epidemia este foarte „tânără”, având doar câteva luni, dar putem vedea deja tendința. Încetul cu încetul, virusul ne va face asemănători cu restul naturii: oferind și primind, echilibrat și armonios. Ne va face indivizi conștienți, care se simt ca parte a unui proiect mare și măreț, pe care natura l-a creat și care se manifestă în realitatea din jurul nostru. În loc de goliciunea constantă din căutarea plăcerii, vom sărbători viața. În loc să stoarcem și să ne epuizăm mediul social și natural, vom deveni ca niște robinete deschise, izvoare care satură întotdeauna, dar niciodată nu seacă.

În încercarea de a dărui în loc de a primi, vom găsi mai mult decât un motiv pentru a trăi; vom găsi sensul vieții!

Vom descoperi că adevărata bucurie și satisfacție există în crearea vieții, nu în stingerea ei. În acest proces, vom dezgropa natura integrală a realității, unde totul este conectat și evoluează. Ne vom simți mai degrabă ca părți ale realității commune, decât ca unități distincte a căror existență se termină imediat ce viața lor fizică expiră.

Jefuindu-ne de jucăriile noastre din trecut, Covid-19 nu ne pedepsește. Mai degrabă ne face să ridicăm capul și să vedem unde se află adevărata plăcere. Dacă nu ne-ar fi îndepărtat viețile anterioare, ne-ar fi luat decenii de suferință umană, războaie și anihilare reciprocă pentru a căuta în cele din urmă și a vedea unde se află plăcerea reală. În ciuda taxei, Covid este cel mai puțin dureros mijloc pe care natura l-ar putea folosi pentru a ne arăta calea către o existență fericită și durabilă. Cu cât îi urmăm mai devreme direcția, cu atât va trebui să suferim mai puțin, înainte să găsim fericire și sens în viață.

Nu prin minte ci prin sentimente

Întrebare: Unele studii spun că, creierul nostru percepe orice informație nouă ca stres. Trebuie să se adapteze la această informație. Există vreo tehnică pentru ajustare fără efort? Cum putem ajuta o persoană să asimileze cunoștințe noi ca fiind ale sale?

Răspuns: Numai cu ajutorul mediului! Dacă mediul împinge o persoană să facă acest lucru, îl motivează într-un fel, atunci va fi mai ușor și mai interesant pentru el.

Întrebare: Mediul dă importanța, acest lucru este clar. Totuși, pe lângă asta, există tehnici pentru o percepție mai reușită a informațiilor?

Răspuns: Doar dacă o persoană absoarbe informația nu numai prin creier, ci și prin inimă, prin toate canalele sale de percepție. Acest lucru este dezvăluit în grup, în cursul studiului în mediul corect.

Întrebare: Oamenii de știință spun că un cuvânt necunoscut poate bloca percepția informației timp de câteva secunde. Astfel, următoarele cuvinte pe care o persoană le aude, pur și simplu nu sunt percepute.

Ce poți recomanda? De cele mai multe ori nu simțim legile lumii integrale. Aceasta este ca o informație nouă.

Răspuns: Există un număr destul de mare de tehnici construite pe combinarea dezvoltării individului și dezvoltarea unui grup până la întreaga umanitate. Însă, aceasta este o știință independentă.

Întrebare: Cum predai? Să spunem că există sfaturi simple: vorbește rar, cu pauze, dă câteva exemple, găsește similarități și dă definiții. Încurajează întrebările, deoarece alți studenți se pot conecta la ele. Memorează termenii astfel încât să existe o asociere corectă cu aceștia. Ce altceva ar putea fi?

Răspuns: Este adevărat, dar acest lucru nu este suficient deoarece aceste metode nu spun nimic despre percepția colectivă. Cu toate acestea, ne străduim să creștem percepția, să o ducem la nivelul următor, astfel încât să devină una colectivă.

Aici avem nevoie de o metodă complet diferită atunci când o persoană nu încearcă să înțeleagă și să absoarbă materialul în mintea sa, dar vrea să se conecteze cu alții prin sentimente și percepe materialul în aceste sentimente comune. Nu are aproape nimic de-a face cu mintea. Totuși, materialul care este perceput este material cognitiv.

Din „ Management Skills” de la KabTV, 24.07.2020

Ghid pentru o masă rotundă, partea 19

Întrebare: Care este această forță care se manifestă în cerc? Uneori o numești Creator, dar acest lucru este imediat asociat cu religia. Uneori Natura, care este asociată cu un fel de practică spirituală.

Răspuns: Forța generală a cercului se manifestă în cerc, adică în forța integrală a participanților săi.

Întrebare: Uneori, pregătirea se desfășoară în tăcere înainte de atelier. Când este cel mai bine să o folosești și pe ce subiecte?

Răspuns: Trebuie să ne uităm la starea grupului. Cred că aceasta este o metodă foarte specială de conectare a oamenilor la atenție și poate fi utilizată numai dacă există o bună înțelegere între membrii grupului. Dar acest antrenament nu este destinat începătorilor.

Întrebare: Pentru discuții în cerc, folosim o varietate de surse. Acestea pot fi surse primare, știri, situații dramatice, vizionarea unui film, un extras dintr-un film. Există vreo diferență în conducerea acestor cercuri?

Răspuns: Nu. Aceștia sunt toți purtători de informații.

Întrebare: Ce probleme nu pot fi rezolvate folosind o masă rotundă?

Răspuns: Cred că nu există astfel de întrebări. Acesta este un panaceu pentru orice.

Întrebare: Care este numărul optim de participanți la masa rotundă?

Răspuns: Șase până la șapte persoane. Mai mult de cinci și mai puțin de zece. De preferat nu mai mult de zece persoane, altfel va fi foarte greu și totul va fi formal.

Întrebare: Astăzi toate cercurile sunt virtuale. Ce avantaje vezi în ele în comparație cu cercurile obișnuite în care oamenii stau fizic împreună și se simt unii pe alții?

Răspuns: În cercurile virtuale este foarte dificil să înțelegem că toată lumea este egală, că toată lumea salută opinia comună, că toți încearcă să fie ca o singură persoană. Oamenii ar trebui să se cunoască, să vorbească aceeași limbă și să se simtă reciproc. În cele din urmă, în cea mai mare parte, ei se vor dizolva. Dar necesită totuși un efort suplimentar.

Întrebare: Crezi că este eficient să folosești melodii în timpul meselor rotunde?

Răspuns: Desigur. Orice lucru care unește este util.

Întrebare: Care este principiul organizării cercurilor? Vârstă, sex, educație?

Răspuns: Este de dorit ca participanții să fie egali în toate sensurile. Astfel încât niciun semn extern să nu dea preferință cuiva mai mult decât altcuiva.

Întrebare: Există un avantaj în observarea pasivă a mesei rotunde?

Răspuns: Da. Acest lucru poate fi învățat. Este indicat să faci un cerc în fața tuturor.

Întrebare: Crezi că este acceptabil să începi o zi de lucru cu o discuție în cerc și să termini în același mod? Nu ar fi doar o pierdere de timp?

Răspuns: Poate da, dar trebuie să încercăm să o facem. Totul depinde de dezvoltarea societății (grupului).

Întrebare: Ce ar trebui să faci atunci când entuziasmul inițial de la utilizarea cercurilor dispare și totul se transformă într-o ceremonie de rutină? Cum actualizez acest proces?

Răspuns: Oprește-l, fă cercetări să vezi de ce se întâmplă acest lucru și care este dezavantajul muncii noastre. Și începe din nou.

Întrebare: Adesea, șefii de la serviciu nu acceptă metoda cercului pentru luarea deciziilor deoarece se tem să nu piardă autoritatea, puterea. Cum rezolvăm această problemă?

Răspuns: Nu poți face nimic aici. Trebuie să luptăm cu asta.

Din KabTV „Abilități de management”, 09.07.2020

„Care este definiția altruismului?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: „Care este definiția altruismului?”

Altruismul este opusul egoismului, iar egoismul este egocentrism sau dorința de a te bucura în detrimentul celorlalți.

Altruismul este deci, dăruirea de la sine către ceilalți, la ceea ce este în afara noastră – umanitate și natură.

Egoismul este o direcție spre interior – o dorință de a primi – iar altruismul este o direcție spre exterior – o dorință de a dărui.

După definirea altruismului apare întrebarea: Cum pot ființele umane să devină cu adevărat altruiste?

A deveni altruist necesită participarea la un mediu social și educațional suportiv în care putem învăța cum funcționează natura în mod altruist și exersăm cum să gândim și să acționăm similar cu natura, împreună cu ceilalți.

Implementarea autentică a atitudinilor altruiste într-un anumit mediu trezește forțe care locuiesc în natură și care ne pot insufla o percepție și senzație altruistă a realității. Adică, influențându-ne în mod regulat unii pe alții într-o anumită configurație socială cu măreția și importanța altruismului – cum este o calitate bazată pe natură și cum devenind altruiști poate rezolva toate problemele și ne poate conduce la o viață mult mai fericită și mai sigură – apoi ne putem inversa de la a fi egoiști în mod natural, la a dobândi o a doua natură altruistă.

Am deveni apoi ființe cu gânduri, dorințe, acțiuni, intenții și obiective orientate spre exterior – opuse sistemului nostru actual de operare egoist orientat spre interior.

Ceea ce precede participarea în procesul de transformare ,egoist-la-altruist, este o concluzie la care umanitatea ajunge din ce în ce mai mult: înțelegerea naturii noastre egoiste care nu duce la rezultate pozitive și realizarea nevoii unei treceri la altruism, acele forțe altruiste care ne-ar putea asigura securitatea supraviețuirii noastre, cu atât mai mult, ne poate revigora, energiza și îmbunătăți viața.

Ce este arta învăţării?

Întrebare:  Ce înseamnă arta învățării? Este dobândirea de cunoștințe în mintea cuiva, sau a unor valori interne, abilități de viață și acumulare de informații?

Răspuns:  Arta învățării înseamnă identificarea instrumentelor necesare pentru progresul tău, pentru a ști cum să avansezi.

Să presupunem că vă aflați într-o zonă necunoscută și că aveți o idee foarte vagă a terenului său. Dar înțelegeți că ar trebui să purtați încălțăminte adecvată, să faceți provizii, pe hărți ale zonei și să aduceți diverse instrumente de vedere. Toate acestea sunt considerate educaţie, adică o adaptare preliminară la noi condiții.

Din KabTV “Calitati administrative” 7/24/20

Intervenția unei a treia părți nu va fi de ajutor

Întrebare: Pentru a rezolva un conflict, trebuie parcurse anumite etape operaționale: analiza și evaluarea situației, adunarea informațiilor, alegerea unei strategii de rezolvare a conflictelor, alcătuirea unui plan de ieșire din conflict și implementarea acestuia. Apoi facem o evaluare a situației în care am ajuns, dacă am ajuns la un punct comun în rezolvarea conflictului.

Ești de acord cu acești pași?

Răspuns: În general, da. Doar că trebuie să cunoști dinainte scopul, starea finală de atins, conexiunea peste situația conflictuală astfel încât aceasta să nu ne mai despartă ci să ne unească.

Întrebare: Să zicem că un grup de oameni care participă la un curs de educație integrală se găsește chiar la început. Vor putea ei să ajungă la o decizie comună fără intervenția unui moderator?

Răspuns: Doar dacă au o înțelegere clară a modului în care își pot rezolva problema.

Întrebare: Aceasta înseamnă că pot ajunge singuri să-și rezolve conflictele, fără intervenția unei a treia părți?

Răspuns: Dacă au o metodologie explicată și clarificată pas cu pas, atunci se pot descurca fără un moderator. În principiu, în viitor, oamenii își vor putea rezolva conflictele din familie, de la muncă, de peste tot, aplicând această tehnică.

Întrebare: Să presupunem că în comunitatea noastră apare un conflict între mai mulți oameni. Tot grupul participă adoptând două viziuni opuse care încep să se ciocnească. Cum se poate rezolva acest conflict?

Răspuns: Trebuie să se adune cu toții și să-și imagineze starea finală corectă în care conflictul este deja corectat. Apoi, din această stare finală, ei trebuie să caute metodele prin care pot ajunge la ea.

Remarcă: Este un lucru foarte interesant, pentru că, în principiu, doi oameni nu pot găsi o soluție dacă nu intervine o a treia parte, care, cu puțin noroc, poate rezolva conflictul.

Comentariul meu: Toate acestea sunt decizii în totalitate egoiste, non-integrale și total greșite. În fond, nimeni nu va fi capabil să se ridice și să treacă peste conflicte.

Întrebare: Ajutorul unui instructor experimentat poate fi de ajutor?

Răspuns: Doar prin întrebări care să le permită o implementare corectă a metodei.

Din emisiunea KabTV “Calități manageriale” 7/16/20

Virusul se răspândește prin gânduri

Dacă permit unui gând rău despre alții să iasă și să fie exprimat și auzit, îi dau o oportunitate să se manifeste. Atâta vreme cât este în interiorul meu, încă pot să-l suprim, să interzic acestor gânduri să iasă din mine, adică fac o restricție pe natura mea egoistă inerentă.

Un gând negativ despre aproapele nostru este ca o acțiune. Dar eu pot să prind și să opresc un gând fără să îl las să se manifeste și să facă rău altora. Un gând inițiază o acțiune chiar dacă nu este unul material. Dacă permit unui gând rău să curgă și să acționeze liber fără să încerc să îl controlez și să îl suprim, fac rău aproapelui meu și comit o acțiune rea în lume.

Noi trăim într-o lume a gândurilor. Un gând este o acțiune. Așadar, permițând gândurilor rele să iasă din mine și crezând că asta nu este rău eu acționez în mod malițios și prin urmare determin ce se întâmplă în realitate. Întreaga noastră lume, fiecare persoană va trebui să se verifice pe sine și să descopere cum el îi influențează pe alții. Acest lucru va necesita muncă interioară profundă și o mult efort de la toată lumea.

Omul trebuie să schimbe direcția gândurilor sale despre alții de la negativ la pozitiv. Și apoi, în această atitudine pozitivă față de alții, va simți o forță adițională a naturii pe care nu a simțit-o anterior.

Prin schimbarea gândurilor noastre de la negativ la pozitiv, ne vom salva de coronavirus și vom salva întreaga lume de epidemie și alte probleme. Până la urmă, așa ne aducem pe noi înșine în linie cu natura astfel încât toate nivelele sale: inanimat, vegetal, animal și uman vor fi în armonie, în gânduri bune, complementându-ne reciproc între noi.

Tot ceea ce previne acest lucru este natura noastră rea, egoismul nostru. Așadar, trebuie să schimbăm această atitudine egoistă față de alții într-una bună. Pentru a face asta, trebuie să lucrăm în grupuri astfel încât să atragem forța bună ascunsă în natură și să o facem să se reveleze. Cerem ca această forță bună, relațiile bune și unitatea să fie manifestate între noi în grup.

Dacă noi permitem gândurilor noastre egoiste să ne conducă și nu ne conectăm, atunci coronavirus-ul se va răspândi tot mai mult. Nu vom avea niciun remediu pentru această boală deoarece coronavirus-ul este o afișare a relațiilor noastre rele dintre noi. Noi doar îl numim virus.

Vor fi mult mai mulți asemenea “viruși” care apar ca un rezultat al gândurilor noastre rele și vom suferi foarte mult. Acum șase luni, încă era speranță că epidemia gradual se va domoli. Acum, cu toate acestea, vedem că doar va ajunge tot mai rău până când spunem: “Suficient!”

Corupția noastră se manifestă în forma unui virus deoarece corpul uman este plin cu viruși. Virușii sunt blocuri de informație care sunt în comunicare constantă între ei pe toate nivelele corpului. Noi îi numim viruși, dar de fapt nu putem să existăm fără ei. Fiecare virus este o entitate foarte complexă și nici măcar nu înțelegem a milioana parte a modului în care lucrează. Nu știm cum funcționează corpul nostru.

Atunci când sunt revelate asemenea rupturi în forma virușilor, ele doar pot fi corectate de o forță care este mai înaltă decât ele. Și deasupra acestui virus este gândul. Virușii sunt purtători care transmit gânduri; ei transmit date și informație la diferite părți ale corpului și creierului. Deoarece gândurile și dorințele noastre lucrează la nivele egosite foarte înalte, se manifestă în asemenea viruși periculoși.

Dacă vrem să îi calmăm și să îi aducem la echilibru, pentru asta există înțelepciunea Cabala. Echilibrul este restaurat prin restricție, ecran și lumină reflectată. Trebuie să echilibrezi toate forțele care activează acești viruși astfel încât ei să cadă sub restricție și ecran. Apoi toți virușii care produc boala astăzi, se vor schimba în unii benefici.

De la întâlnirea scriitorilor 10/15/20

„Care este cea mai veche minciună recurentă din istoria omenirii?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora: „Care este cea mai veche minciună recurentă din istoria omenirii?

Este faptul că noi credem că dușmanul nostru este în afara noastră.

Ne gândim la dușmanul nostru ca aparținând unui grup diferit, trib, partid, rasă, sau care este mai favorizat într-un fel, de un strat social superior, mai bogat, mai inteligent, mai atractiv sau mai norocos.

În orice caz, toți acești „dușmani” sunt o născocire a imaginației noastre.

Singurul și adevăratul nostru dușman nu este în afara noastră, ci în interiorul nostru. Este natura noastră foarte egoistă, sistemul de operare din spatele fiecărei dorințe, gânduri și acțiuni.

Nu avem control asupra ego-ului uman. Crește în interior și devine parte a identității noastre personale, până la un punct în care nu îl simțim – și din moment ce nu îl simțim, nu simțim nici ca fiind o problemă.

Cu toate acestea, dacă nu reușim să dobândim conștientizarea modului în care ego-ul operează în interiorul nostru și a modului în care ne putem ridica deasupra acestuia, atunci va continua să ne facă să percepem probleme la alți oameni – că trebuie să schimbăm sau chiar să eliminăm anumite persoane care dețin diferite puncte de vedere sau care prezintă atribute diferite de ale noastre.

Nu ne putem aștepta să apară rezultate pozitive și nici câștigători din percepția inamicului în afara noastră, pentru că este o percepție incorectă și incompletă de la început.

Dacă totuși ne schimbăm percepția, percepând dușmanul ca pe ego-ul poziționat cu viclenie în fiecare dintre dorințele și gândurile noastre, adică dorința de a folosi ceea ce percepem în afara noastră pentru propriul beneficiu, atunci ne poziționăm pentru a duce o bătălie care ne poate conduce cu adevărat spre victorie – o viață mult mai bună pentru toată lumea.

Într-o astfel de bătălie, avem nevoie de oameni care par diferiți de noi, oameni față de care ne simțim indiferenți, critici și chiar plini de ură, dar care sunt alături de noi în aceeași echipă. Apoi ne putem simți îndemnurile negative involuntare față de ei și exersăm conexiunea pozitivă deasupra acestor impulsuri.

Cu toate acestea, obiectivul constant de a ne conecta pozitiv deasupra ego-ului dezlănțuit necesită un acord unanim prealabil al tuturor membrilor societății care doresc să-l depășească – acela că obiectivul spre unitate mai presus de toate impulsurile egoiste care divizează este mai important și mai benefic pentru societate decât să cedăm egoismului nostru. Fără un acord între toți membrii societății cu privire la acest punct, este suficient ca o singură persoană să cadă victimă cererilor ego-ului pentru câștig personal în detrimentul altora și, ca rezultat, toți vor cădea.

În timp ce un efort reciproc de unire între oameni care se urăsc ar putea părea prea romantic și utopic pentru a deveni realitate, cu cât ne dezvoltăm și suferim mai mult din cauza divergențelor noastre, cu atât ne vom da seama că nu avem alte alternative.

Pe scurt, dacă nu reușim să ne unim deasupra diferențelor noastre egoiste, pierdem cu toții.

Astăzi mai mult ca oricând, asistăm la tensiunea crescândă a interdependenței noastre în jurul planetei, unde depindem cu toții de toată lumea, indiferent dacă ne place sau nu. Dacă ne vom lăsa să ne dezvoltăm în continuare fără a face vreo mișcare spre unificare, atunci ne putem aștepta la creșterea cantităților de fenomene negative care ne vor presa. Vom fi conduși într-un colț unde vom vedea că fie ne unim deasupra diferențelor noastre și găsim o cale de ieșire din acel colț, fie suportăm suferințe intolerabile.

Pentru a susține ideea că trebuie să ne unim deasupra diferențelor noastre, putem lua un exemplu de la organismele vii: Un organism conține multiple celule contrastante, organe și părți, plusuri și minusuri de toate tipurile, iar supraviețuirea sa se datorează unei tendințe sistemice învăluitoare care face ca toate părțile sale să se completeze reciproc pentru funcționarea sănătoasă a întregului organism.

Prin urmare, așa cum nu există dimineață fără seară, zi fără noapte sau lumină fără întuneric, și noi am fi înțelepți dacă ne-am ridica deasupra perspectivei noastre unilaterale asupra lumii și să simțim necesitatea de a completa toate calitățile și opiniile diferite.

Deocamdată, ne aflăm din ce în ce mai încolțiți în propriile noastre cochilii egoiste, arătând cu degetul spre ceilalți ca sursă a problemelor noastre. Cu cât continuăm să ne dezvoltăm astfel, cu atât societatea noastră se va destrăma mai mult și cu atât vom suferi cu toții mai mult. Este pur și simplu un mod de operare nesustenabil

Deci, trebuie să începem să ne trezim la singurul dușman real din viața noastră – egoul uman cuibărit în fiecare dintre noi – și să ajungem la o rezoluție unanimă pentru a ne uni deasupra acestuia. Pentru a accelera calea noastră către o astfel de trezire, avem nevoie de o nouă cultură în care să lăudăm unitatea mai presus de toate formele de diviziune, să ne sprijinim reciproc mișcările pentru a ne conecta pozitiv și să îmbrățișăm diversitatea de opinii, rase, națiuni și calități în acest proces.

Dacă am atinge acest nivel de conștientizare comună, am fi pe cale de a descoperi o lume nouă și armonioasă. Fiecare dintre noi ar experimenta atunci o nouă fericire, sănătate, încredere și securitate, așa cum nu am mai simțit niciodată până acum.

Ce înseamnă ”gândesc, deci exist?” (Quora)

Michael Laitman, pe Quora:  Ce înseamnă gândesc, deci exist?”

Universul nostru este un gând. Lumea noastră este un gând. Trăim în gând.

Percepția noastră se dezvoltă în mod constant, iar cu cât se transformă mai mult, cu atât mai multe schimbări observăm în lume.

Este foarte semnificativ să observăm că ne putem controla gândirea. De ce este atât de semnificativ? Pentru că prin controlul gândurilor noastre, putem crea un anumit tip de lume în care să trăim.

La suprafață, gândurile noastre par involuntare. Totuși, dacă acordăm mai multă atenție, vom vedea că acestea apar ca rezultat al influențelor mediului asupra noastră.

Noi înșine ne imaginăm tot felul de viziuni, sunete, mirosuri, gusturi și sentimente; avem gânduri și idei introduse de mediul nostru.

La ceea ce proiectează mediul, ne gândim într-un fel sau altul.

Prin urmare, ar fi înțelept să fim atenți cu ce și cu cine ne înconjurăm, din moment ce gândurile noastre pozitive sau negative — și astfel, lumea — vor fi influențate de tipurile de inputuri pe care le primim de la mediu.

Influențele pozitive ar înfățișa exemple de comunicare unificatoare și valori ale responsabilității și considerației reciproce:

Oameni care discută problemele și ajung la rezoluțiile că unitatea este mai importantă decât opiniile lor conflictuale, chiar dacă fiecare se simte aderat la opinia sa diferită.

Artă, divertisment, mass-media și evenimente care promovează valori de responsabilitate și considerație reciprocă.

Mesajele divizate de astăzi care umplu mass-media răspândesc o serie de gânduri dezbinătoare în societate, iar aceste influențe și gânduri negative ne oferă o imagine a lumii în care vedem ura abundând tot mai mult în societate. De asemenea, cei care transmit mesaje divizate în toată mass-media cred că le servește făcând acest lucru, dar dimpotrivă, acționează atât în detrimentul lor, cât și al societății.

Am ajuns la un moment major de tranziție în istorie, în care experimentăm criza pe de o parte – atitudini polarizatoare care distrug societatea – în timp ce, pe de altă parte, simțim din ce în ce mai mult efectele negative ale vieții divizate.

În plus, astăzi avem mijloacele de a ne uni deasupra separării: să implementăm o metodă de conexiune care are capacitatea de a ne asigura mijloacele de existență pentru generații, precum și de a ne ridica la o formă complet nouă de percepție și senzație a lumii noastre. Cu alte cuvinte, pentru a simți că trăim într-o lume perfectă, trebuie doar să ne dăm seama cum să ne unim deasupra pornirilor noastre divizate și există o metodă disponibilă care poate debloca această revoluție în atitudinea și percepția umană.

Un aspect central al acestei metode este influența mediului. Prin preluarea controlului asupra mediului nostru – alegerea genurilor de influențe sociale, media și educaționale pe care le absorbim – ne putem ghida gândurile spre crearea unei societăți perfect unificate, care „face clic” în echilibru cu interconectarea naturii și, procedând astfel, experimentăm o armonie totală.