De fiecare dată când societatea, specia umană, vrea să asceadă la un nou nivel şi să îşi îmbunătăţească situaţia, au loc schimbări semnificative prin revoluţii – în lumea întreagă, în structura socială, în structura politică.
Fiecare revoluţie ne duce către etapa următoare, iar atunci când şi această etapă se dovedeşte insuficientă, o nouă revoluţie ne face să avansăm cu încă un pas.
Aşa a avut loc dezvoltarea noatră – prin revoulţii, prin nivele de reînnoire.
Astăzi, suntem în faţa următoarei şi inevitabilei revoluţii, care va avea loc în cel mai intern domeniu al vieţii noastre, în relaţiile dintre noi.
În noua eră, acestea se vor schimba în mod drastic şi, în loc să fim străini şi îndepărtaţi unul de altul, vom simţii apropiere şi conexiune reciprocă şi vom începe să trăim conform cu principiul reciprocităţii şi sprijinului reciproc, ca fraţii vitregi într-o familie coezivă. Această revoluţie în relaţiile dintre noi, va influenţa foarte mult situaţia prezentă.
Haideţi să ne concentrăm la caracteristică unică care este prezentă în toate revoluţii, atât în cele care au fost cât şi în cele care vor fi: întotdeauna, la începutul procesului, există nişte oameni unici, care îi motivează şi îi atrag pe ceilalţi să îi urmeze.
Liderii revoluţionari, atunci şi acum
Nu există nicio revoluţie fără revoluţionari care îndrăznesc să spună lucruri cu voce tare, lucruri pe care ceilalţi doar le gândesc, dar nu sunt destul de curajoşi să le spună. O persoană ca această face adevărata difereanţă.
Dacă îi luăm în considerare pe revoulţionarii secolului 20, ca Lenin, Che Guevara, Martin Luther King sau Nelson Mandela, putem să discernem caracteristicile care îi unesc pe toţi. Au început activitatea în tinereţe; au simţit oamenii şi suferinţa lor. Au suferit acte injuste împreună cu ei; au „fiert” pe acest foc; s-au maturizat şi, gradual, şi-au format o nouă agendă, ideologia revoulţionară.
Ca rezultat, aşa cum învăţăm din istorie, au reuşit cu adevărat să facă mari schimbări în societate şi în lume.
Întrebare: Să îi comparăm pe liderii revoluţionari ai secolului 20 cu liderii revoluţiei care se apropie. Există vreo diferenţă între ei? Sau aşteptăm să apară acelaşi tip de lideri, să ridice steagul şi să tragă umanitatea după ei?
Răspuns: Mai întâi, cuvântul „revoluţie” poate fi înţeles în diferite moduri şi nu întotdeauna în mod corect.
Ştim că, în general, o persoană este o dorinţă de a primi plăcere, trăieşte să îşi împlinească dorinţele. Cu acest scop schimbă forma relaţiilor sociale şi trece de la un model la altul: de la familie la sat, de la sat la oraş, de la oraş la naţiune, la relaţii internaţionale. Toate aceaste împlinesc nevoia umană, dorinţa de a se simţi bine şi a primi plăcere.
Aşa conduce un ego sănătos lumea, aşa ne dezvoltăm de la o generaţie la alta şi, din când în când, trebuie să schimbăm ceva. Iar schimbările care sunt produse de dezvoltarea ego-ului nu pot să apară continu, în fiecare moment, mai ales în lumina faptului că noi nici măcar nu suntem conştienţi de viteza acestor procese. Numai în actuala generaţie, ritmul schimbărilor esenţiale este în mod clar accelerat, cele din trecut având loc odată la câteva sute de ani. Conform cu asta, chiar şi revoluţiile care derivă din necesitatea adaptării relaţiilor sociale la dezvoltările noastre interioare au loc numai câteodată.
În plus, este necesar să înţelegem faptul că revoluţiile trecutului nu sunt atât de puternice şi extreme. În final, următoarea etapă se naşte din cea anterioară, chiar dacă asta s-a întâmplat prin lupte, conflicte, discuţii furtunoase care, obligatoriu, au fost la baza tranziţieei de la sclavie la o relativă libertate, de la feudalism la capitalism.
Asta a produs mari schimbări, nu numai în relaţiile dintre oameni, ci şi în relaţiile dintre puterea înaltă (religia) şi industria şi economia. De fapt, revoluţia industrială a schimbat relaţiile dintre noi şi acest lucru va duce în mod inevitabil la inovări sociale ulterioare.
De înţeles, există întotdeauna oameni care şi-au exprimat aspiraţia comună. În plus, diferite sectoare ale societăţii se relaţionează diferit la schimbări. La acest proces contribuie mulţi factori şi multe circumstanţe. Totuşi, în general, dezvoltarea este o condiţie pentru ca societatea să ajungă la o acomodarea cu condiţiile globale, cu natura.
În trecut, avansam datorită faptului că natura ne facea să progresăm. Ne-a format şi a produs reacţii şi schimbări interne. Urmând aceste reacţii, noi trebuia să schimbăm ceva.
În general, este intersant faptul că cu cât ne apropiem pe scala timpului, schimbările care au avut loc devenit din ce în ce mai incisive şi au cerut mai multă înţelegere şi participare a oamenilor.
De exemplu, în trecut, tranziţia de la era preistorică la sclavie nu s-a produs prin război sau revoluţii pentru că inovarea era favorabilă atât stăpânilor cât şi sclavilor.
Apoi această transformare a devenit un proces social şi a dus la crearea unui regim nou, cu legi particulare şi un sistem de forţă.
Dar asta nu a fost un rezultat al unei analize conştiente şi a unor concluzii rezultate din aceasta; a fost pur şi simplul viaţa însăşi şi o ascensiune către următorul nivel. Condiţiile care au fost create în comerţ şi industrie au cerut ca sclavii care erau interesaţi în munca lor să fie eliberaţi din starea de lipsă totală de drepturi, pentru că asta ducea la un câştig şi mai mare de pe urma lor.
Aşadar, de-a lungul timpului sclavii au devenit muncitori subordonaţi şefului, iar după acea au devenit complet liberi. Într-un fel sau altul, în acest proces totul depinde de dorinţa de plăcere, măsura beneficiului pe care îl pot obţine de la cineva, şi el de la mine.
Şi astfel, natura trezeşte anumite schimbări în noi în timpul dezvoltării noastre interioare şi asta ne cere constant să digerăm, înţelegem şi să simţim aceste schimbări, să fim în acord cu procesul general, cu schimbările din el, cu adaptările şi absorbţia în societatea umană.
Contribuţia noastră, participarea noastră, se găseşte în special în noi. Trebui să ne ţinem agăţaţi de linia de mijloc: chiar dacă natura ne constrânge să ne schimbăm, în ciuda acestui lucru, cu toţi trebuie să facem schimbări în noi înşine.
În acest fel este integrată evoluţia şi revoluţia. Umanitatea trece printr-un proces interioar al dezvoltării şi împreună cu acest proces social are loc şi iniţierea inovărilor în relaţiile sociale.
Întrebare: Unde este aici locul liderului, revoluţionarului, care va merge mai departe şi îi va trage pe ceilalţi după el?
Răspuns: Se urmează aceaşi linie: liderul adună în jurul lui un grup de prieteni şi alţi oameni din cercuri mai externe, până când ajunge la mase, pasiv, dar implicat în procesul schimbărilor.
Întrebare: În ce fel stă revoluţionarul în mediul general, pasiv?
Răspuns: Este abilitatea lui să îi aprindă pe ceilalţi. De fapt, nevoia, dorinţa de schimbare pentru bine există şi în ei, iar el trebuie să îi „cumpere” cu promisiuni. Împreună cu asta, revoluţionarul este în general mai dezvoltat, înţelege şi simte mai mult, deci el vede lumea într-o lumină puţin diferită. Iar în plus, ştie cum să se adreseze oamenilor şi în ce formă să le furnizeze necesitatea revoluţiei, înţelesul ei, nevoia de schimbare în structura sociala. Dacă are succes, dacă acţionează la momentul potrivit şi în circumstanţele potrivite, îşi realizează scopul.
Revoluţionarii au fost întotdeauna oameni educaţi; au înţeles ce se întâmplă, au ştiut cum să citească întreaga imagine şi, de asemenea, au avut o carismă specială. În plus, au avut alături ajutoare, care erau gata să ridice masele. În acest fel au dus la dezvoltare.
Pe de altă parte, cuvântul „revoluţie” nu este întodeauna potrivit. Liderii au fost întotdeauna inteligenţi şi educaţi, din clasa de mijloc sau cea superioară, nu „oameni obişnuiţi” şi, în acelaşi timp, au fost în stare să se conecteze cu masele şi să le conducă spre transformare. Acest fenomen nu s-a închis niciodată la nivelul de elită, ci de acolo s-a răspândit spre publicul larg.
Revoluţia în faţa căreia ne aflăm acum este excepţională. Va fi unică.
În principiu, procesul este acelaşi proces. Natura lucrează asupra noastră şi ne împinge să ne schimbăm. Dar de data asta, schimbările sunt produse nu datorită faptului că dorinţa s-a schimbat deja şi numai mediul nu a fost încă organizat într-un mod potrivit, aşa cum a fost cazul în tranziţia de la o formaţiune la alta în erele trecute. Nu, astăzi trebuie să ne schimbăm numai noi. Înainte ca revoluţia să schimbe faţa societăţii noastre, este necesar să schimbăm omul. Iar asta cere o muncă avansată, baza fără de care nimic nu va avea succes.
Deci trebuie să ieşim către oameni şi să îi învăţăm să construiască relaţii noi, legi noi, conform cărora vom trăi. Natura ne împinge în mod specific către asta; asta este inserat în noi. Mai întâi este nevoie de o „educaţie” revoluţionară, trebuie să facem totul pentru a ieşi şi a educa oamenii.
Conform cu semnele care apar, este ceva ce au vrut să facă bolşevicii în Rusia, cu Lenin în frunte. Şi ei au diseminat materiale printate, au comunicat cu masele în fabrici şi la fiecare colţ şi-au explicat mesajul. Şi cu toate că nu a fost o schimbare în om şi societate, ei au şocat publicul şi au explicat ce trebuie făcut.
Pe parcurs s-au adaptat oamenilor şi au apelat cu adevărat la săraci, la oameni din popor, care erau foarte îndepărtaţi de revoluţia industirală pe care naţiunea trebuia să o dezvolte şi să nu mai fie o anexă agrară a Europei.
Întrebare: Şi deci revoluţia care vine va fi o revoluţie în educaţia şi va necesita publicitatea avansată în toate straturile societăţii. Numai după asta va fi pregătită baza pentru etapa decisivă, schimbarea omului. În acest caz, ce cararcteristici trebuie să fie tipice liderilor revoluţiei care urmează?
Răspuns: În primul rând vor fi ghizi, o „armată” de ghizi. Ei trebuie să fe întoarcă către oameni, în special prin reţelele virtuale, prin Internet, pentru că acoperă întreaga lume şi aşa este posibil să se ajungă la toată lumea, fără să fie necesare materiale printate.
În general, adevarata revoluţie nu are loc în capitale. Este o situaţie diferită: revoluţia penetrează interior, iar în prima etapa, are loc mai întâi în om.
Întrebare: Ce este revoluţia internă?
Răspuns: Ca în fiecare revoluţie, omul trebuie să ajungă la disperare în situaţia prezentă. Dar, în acelaşi timp, trebuie să înţeleagă motivul situaţiei: nu depinde de elitele prădătoare care au grijă numai de ele, nici de guvern, care practic nu face nimic. Aici, întreaga problemă este natura umană.
Nimeni nu este vinovat şi nu intenţionăm să incendiem, distrugem sau să răsturnăm pe nimeni; de fapt, următorul funcţionar va fi la fel, dacă nu mai prost. Nu, vedem că inamicul este natura noastră. Este prădătorul care stă în noi, ego-ul, care are grijă doar de el. În mine şi în fiecare dintre noi se află un animal sălbatic care se gândeşte numai la el însuşi. Se uită la lume şi face calcule: „Cum pot avea plăcere? Cum pot să îi folosesc pe toţi pentru binele meu? Cum pot să îi umilesc pe ceilalţi? De fapt, şi asta este o plăcere…”
Aşadar, mai întâi omul trebuie să treacă printr-o revoluţie care este necesară pentru construirea unui sistem pentru corectarea noastră internă. Ne va arăta ce este această „bestie”, natura noastră, înclinaţia rea, egoul, care distruge orice iniţiativă şi nu face posibil să trăim în el şi să ne relaxăm. Din contra, ne domină tot timpul şi chiar iese afara din proprie iniţiativă; în ciuda a tot, este încă la conducere. Atâta timp cât vreau să ies din autoritatea lui, să îl domin, în final, voi descoperi aceaşi faţă de bestie care mă conduce, totuşi în altă haină. Pur şi simplu nu am altă natură decât egoul.
Acest proces se numeşte „recunoaşterea răului”. Învăţ să recunosc bestia din mine şi să văd cât de nebună este, controlul său total şi cum nu lasă nimic pentru mine.
Numai un singur lucru mă poate salva – dacă mă conectez cu alţii. Atunci voi găsi un punct de conexiune între noi şi voi acţiona de acolo. Apoi vom putea strânge conexiunea dintre noi din ce în ce mai mult, să dominăm bestia din noi, înclinaţia rea, să o aruncăm afară şi să ne distanţăm de ea. Este singura cale.
Munca în această direcţie este educaţia integrală, sau înţelepciunea conexiunii. Numele nu este important. Ce este important este cum realizăm prima etapă a revoluţiei.
Înseamnă că următorul revoluţionar este un lider, un învăţător, un ghid. Nu stă împotriva nimănui; nu incită o parte a poporului contra altei părţi, o naţiune contra alteia. Bolşevicii au avut în mod special nevoie de un război, cu ajutorul căruia au putut să domine elitele care erau slăbite. Aici însă nu are loc nimic din toate acestea, pentru că stăm în faţa omului. Şi nu contează dacă munceşte pământul sau este un rege; nu asta este important. De fapt, cu toţii, de la cel mai mic la cel mai mare, avem singură boală, cu toţi suntem dominaţi de înclinaţia rea şi ei îi suntem cu toţi servitori.
Deci toţi trebuie să trecem prin schimbări în timpul studiului şi să fim conştienţi de ceea ce se întâmplă, să înţelegem modul de dezvoltare al speciei umane, nivelul prezent şi următorul nivel spre care trebuie să ne îndreptăm. Cel care este înţelept, vede, a obţinut deja inteligenţa şi senzaţia. Iar conform cu schimbările interioare, va începe să facă schimbări în societate.
Nu este o revoltă, nu este teroare, trebuie să vină din interior conform cu nivelul de dezvoltare, conform cu înţelegerea şi conştientizarea, conform cu adâncimea dorinţei umane. Şi astfel, va lucra numai metoda publicităţii, explicării şi educării, atunci când puterea societăţii va schimba omul. Numai în acest fel este posibili să avansăm. Iar imaginea următorului revoluţionar este creată din asta.
Întrebare: Adică, este un ghid, un învăţător, iar rolul său este de a aduce omul şi întreaga societate, pe toată lumea, toate sectoarele, la recunoaşterea naturii umane care ne aduce necazuri şi ne distruge viaţa. Nu pare să fie posibil să construim relaţii bune cu alţii. Există o ură internă care se ascunde în noi. Înseamnă că un om sau un grup de persoane care se ridică în vârful următoarea revoluţii sunt educatorii a căror metodă este complet opusă faţă de abordarea agresivă, a conflictelor şi confruntărilor?
Răspuns: Adevărat. Violenţa nu are loc aici, pentru că întreaga revoluţie este bazată în mod special pe egalitate. Luăm puterea pentru schimbare din unitate, iar adevărata unitate este posibilă numai printre egali.
Ghidul este mare, înţelege, puternic, este adevărat. Dar în realaţia cu alţii este în mod specific mai inferior decât toţi: îi sprijină, îi învaţă şi îi serveşte. Nu există loc aici pentru o nouă elită.
Apoi, emisarii săi încep să apară, oameni care sunt gata să muncească. Iar după asta, în timp ce oamenii trec prin schimbări, vine rândul organizatorilor, aranjând o nouă societate care este adaptată schimbărilor interioare prin care au trecut oamenii.
Înseamnă că revoluţia are loc în om, iar conform cu asta ea defineşte o nouă imagine a societăţii.
Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 03.04.2014
Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Discipolii au continuat muncă lui Avraam și au dezvoltat metoda lui. Dar, între timp, egoismul lor a crescut mai mult și mai mult, adică au devenit sclavii egoismului și s-au trezit în exilul din Egipt. Le-a fost revelat Faraonul cel rău care îi guvernează.
Întrebare
Întrebare
Întrebare
Întrebare
Întrebare
Comentariu