Michael Laitman, în Quora: „„Există ceva de învățat din pandemia globală de corona, și nimeni nu realizează asta? „

Ar trebui să aflăm că acest coronavirus nu este doar o lovitură pentru sănătatea și economia noastră, ci a apărut pentru a ne transforma complet viața.

Pe o parte, mulțimea trece printr-o tranziție majoră. Pe de altă parte, dorim în mare parte să ne reînviem stilul de viață pre-coronavirus imediat ce descoperim un remediu pentru boală.

Prin urmare, trebuie să ne ridicăm conștientizarea pentru a vedea natura în acord cu privire la această pandemie pentru a o înțelege și pentru a simți  ceea ce se poate face.

Adică, coronavirusul nu există doar ca să ne oprească să fim unul cu celălalt în casele noastre și să ne țină la distanță de restul lumii și, de asemenea, să nu ne oprească să participăm la evenimente publice, şi aşa mai departe. A ieșit la suprafață pentru a ne îndruma să înţelegem delegarea de interdependențe și a interconectării noastre și în consecință pentru o viață cu mai multe responsabilități reciproce și consideraţie unul față de celălalt.

Cu o pandemie care rămâne mai mult timp între noi, avem posibilitatea de a ne servi unul pe altul și de a stabili între noi o legatură nouă, integrală și globală.

În afară de iubirea de sine, vom învăţa să fim responsabili faţă de muncă, faţă de un înţelept cu care sa fim în interdependență, în cazul în care conform voinței noastre, sper, de asemenea, că vom reuși să ne creăm toate astea în mod conștient  şi de bună voie, prin educație.

Cu alte cuvinte, în loc să se rezolve doar o problemă de îngrijire se dezvăluie brusc în fața ochilor noștri, că putem găsi soluţii pentru o evoluție superioară și că vom vedea că în timp ce intrăm într-o natură globală și integrală, că suntem în acord cu armonia şi cu o legătură perfectă între  noi şi natura.

Înțelegându acest lucru să ne imaginăm mai departe că putem vedea apoi pandemia coronavirusului ca o lecție pentru îngrijirea naturii făcută într-un mod foarte calculat. Este în mod similar cu modul de îngrijire în educația pentru copii, dacă sunt ascultate de bunăvoie sfaturile noastre, atunci ele se raportează favorabil la ei și sunt scutiţi de abateri diverse. Dacă sunt ascultate sfaturile noastre, atunci vor fi salvaţi de loviturile iminente mai mari pe care le putem prevedea, şi trebuie să ne acordăm mai strict și față de ei.

Aceasta este motivantă pentru îngrijirea mea, a elevilor și a organizației mele şi pot să investesc mai  mult în ceea ce privește cauzele principale ale pandemiei și în modul în care trebuie să folosesc situația pentru a ne reajusta abordarea la viață. Adică, învățând despre modul de îngrijirea naturii de către noi, putem intra în echilibru cu natura care nu ne va mai respinge, trăind mai mult și mai fericit, şi de o parte și de alta, de asemenea, salvând-ne de suferințele viitoare mai intense.

Astfel, sunt înțelepți care accepta coronavirusul ca un avertisment din partea naturii, folosind-l pentru a se aminti mai mult de natura. Adică, traducerea legăturii cu natura că este interdependentă și interconectată, pentru că ar putea să se realizeze conexiuni mod pozitiv, prin care se creează responsabilitățile noastre reciproce și de reconsiderare a unuia față de celălalt.

În cele ce urmează, nu există o pandemie sau un virus aici, ci o singură forță de îngrijire care este necesară şi care ca un părinte iubitor care este îngrijorat de soarta copilului, care trebuie îngrijit, şi este martor că acesta se poate extinde pe un curs negativ, adică  trebuie să acționeze mai agresiv pentru a observa ce vrea de la noi.

Într-un fel sau altul, vom putea să ne dezvoltăm și să devenim mai conectați pozitiv.

Întrebarea este necesară pentru a face acest lucru armonios activând mintea și inimile pentru a ne conecta pozitiv și prin reorganizarea vieților noastre, astfel încât să putem construi reciproc în mod esențial îngrijirea de care avem nevoie în acțiuni; sau, dimpotrivă, să navigăm pe vaporul de evoluție cu natura continuând să ne prindă, să dăm vigoare pentru a ne trezi prin circumstanțe dureroase.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Societatea profesiilor inutile

Întrebare: Ce ar trebui să realizeze o persoană în era coronavirusului?

Răspuns: O persoană trebuie să-și dea seama că a supraviețuit doar primei lovituri a naturii. Mai multe lovituri sunt necesare pentru a corecta societatea și vor urma. Drept urmare, societatea nu va rămâne aceeași. Aceasta va viza în principal ocuparea forței de muncă.

Cert este că am creat o societate formată din profesii complet inutile. În lumea noastră post-industrială, au apărut un număr imens de oameni de prisos și, prin urmare, au apărut o mulțime de ocupații, profesii și întreprinderi complet inutile. Trebuie să înțelegem că ne aflăm în sfera integrantă a naturii, care se străduiește să optimizeze și va pune presiune asupra noastră, astfel încât toate profesiile inutile să dispară.

Analizând, de exemplu, natura animală, știm că un anumit număr de animale trebuie să moară, celelalte trebuie să se dezvolte, în funcție de ce condiții apar sau dispar în natură. Același lucru este valabil și pentru noi. Suntem parte a naturii, așa că se joacă cu noi, stabilește anumiți parametri noi, reducând sau crescând populația, ocupația și așa mai departe.

Acum, sub influența coronavirusului, există o mare accelerare în dezvoltarea societății umane. Mulți oameni nu muncesc și, în principiu, nu au nevoie să se întoarcă la muncă.

Acele întreprinderi care sunt cu adevărat necesare au acționat, funcționează și vor continua să funcționeze. Și este nevoie doar de 5% din sectorul de servicii pe care l-am creat în ultimii șaptezeci de ani.

Prin urmare, nu va mai fi nevoie de ea și nu va mai reveni la activitatea anterioară. Cea mai mare parte a populației ocupate în sectorul serviciilor va rămâne pur și simplu fără muncă. Și aici trebuie să ne gândim ce să facem cu oameni cu profesii inutile.

Din „Post-Coronavirus Era” din KabTV, 14/05/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Nu este nimic în neregulă cu egoismul (dacă este folosit corect)”

Atunci când vorbim despre egoism ca fiind urgia generației noastre, trebuie să înțelegem ce înseamnă asta. Până la urmă, unde am fi fără el? Nu am avea industrie, medicamente moderne sau comunicaţii. Nu am fi capabili să călătorim, să explorăm sau să ducem o viață plăcută și ușoară în comparație cu înaintașii noștri. Mai mult, egoul nu este creația omului; este inerent naturii noastre. Atunci când lăudăm natura, cum putem condamna egoul, propria creație a naturii?

Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Problema nu este cu ego-ul; este cum, cât de mult și când îl folosim. Într-un anumit sens, ego-ul este peste tot. Este ceea ce menține forma atomilor și nu îi lasă să se dezintegreze. Cu toate acestea, pentru ca atomii să se dezvolte, „renunță” la exclusivitatea unuia sau mai multor electroni și îi „împărtășesc” cu alți atomi pentru a crea molecule, care sunt următoarea etapă a propriei evoluții. Pe măsură ce moleculele „renunță” la o parte din exclusivitatea lor și „împărtășesc” părți ale lor cu alte molecule, ele creează structuri molecular, care în final devin celule, care încep să se dividă și să se înmulțească și, fără să ştii, ai viață.

Cu alte cuvinte, viața constă în elemente „egoiste” care „renunță” la exclusivitatea părților din ele și le împărtășesc cu alte elemente. Dar făcând acest lucru, atomii, moleculele și celulele nu se sting; dimpotrivă, își garantează supraviețuirea, deoarece acum existența lor este vitală pentru altcineva în afară de ele însele. Mai mult, participând la evoluția unui sistem mai complex, evoluează şi ele. Toată creația urmează același principiu evolutiv, și astfel a fost construit universul nostru, cu omenirea în el.

Şi noi suntem supuși acelorași legi ale dezvoltării. În plan social, am evoluat de la clanuri la sate, de la sate la orașe, de la orașe la regiuni, de la regiuni la țări și acum la un sat global. În timp ce societățile noastre au evoluat, spiritele noastre au rămas fără îngrijire; acum este rândul lor. Ele sunt ultimul element din creație care nu a fost atins, iar acum este rândul lor.

Suntem în zorii unei ere în care vom învăța să renunțăm la părți din noi înșine și să le împărtășim cu ceilalți pentru a crea conexiuni adevarate. Vom deveni o entitate, nu doar comunități de indivizi, ci oamenii se vor simți reciproc, ca părți ale lor. Este un nivel de conexiune pe care nu l-am experimentat niciodată, dar de care egourilor noastre le este frică, gândindu-se că acesta va fi sfârșitul lor.

Într-adevăr, singurul lucru care stă în calea acestei etape finale a evoluției este egoul nostru. Nu dorește să renunțe la nimic, indiferent de cost. Ca și cancerul, este dispus să moară, împreună cu gazda sa, atât timp cât nu împărtășește nimic cu nimeni. Dar natura nu va înceta să evolueze până când nu va aduce întreaga realitate la cel mai înalt nivel de dezvoltare, în care toate părțile împart și se susțin reciproc și, prin aceasta, își extind conștiința pentru a cuprinde întregul sistem al existenței.

Cei care rezistă procesului vor suferi pe parcurs, dar și ei îl vor atinge. Astăzi, America, ţara care a hrănit cultura ego-ului mai mult decât oricare altă țară, este copleşită de durerea de a rezista atracției naturii. Dar, din fericire, nu este nevoie să suferim. Dacă înțelegem că nu trebuie să ne ucidem egoul, ci pur și simplu să-l folosim corect, să împărtășim cu ceilalți și să ne întărim comunitățile, și noi vom evolua, viețile noastre vor fi în siguranță, iar conștiința noastră va cuprinde întreaga umanitate și toată realitatea.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Încercăm mereu să schimbăm totul în jurul nostru, de exemplu, liderul guvernului, pe soțul nostru, locul de reședință, totul, cu excepția unui singur lucru – pe noi înșine. De ce nu își dă seama o persoană că singurul lucru pe care îl poate schimba este atitudinea sa față de lume?

Răspuns: Egoismul nostru nu ne permite să realizăm acest lucru.

A mă schimba înseamnă că nu sunt bun, trebuie să mă perfecționez. De ce să fac asta? Aceasta este cea mai grea muncă care necesită mult efort, energie, investiții și anularea mea în fața celorlalți. Este împotriva naturii noastre să cedăm altora. Nu e ușor.

Doar dacă o persoană are un scop foarte mare în fața ei, se poate forța să o facă. De exemplu, dacă dorim să atingem un anumit scop în timp ce studiem la universitate, atunci este mai important pentru noi decât să ne culcăm pe canapea.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era” 5/7/20

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, Pe Quora: „Care sunt afacerile viitorului?”

Mai întâi trebuie să înțelegem că sistemele financiare, industriale și educaționale cu care am trăit până astăzi se vor schimba complet.

Se datorează faptului că baza pe care am construit toate sistemele noastre a fost natura noastră umană egoistă, adică beneficiul personal în detrimentul altora. Cu cât ne dezvoltăm cu motive egoiste care stau la baza sistemelor noastre, cu atât mai multă corupție, exploatare, manipulare și abuz umplu aceste sisteme, ceea ce duce treptat la un colaps multi-sistem.

Starea noastră egoistă de succes, în care o persoană sau o companie este considerată de succes dacă reușeşte să conducă alte persoane și companii, în timp ce strălucesc în mod simultan în lumina reflectoarelor în ceea ce priveşte marjele lor de profit crescânde, se dezvăluie ca fiind nesustenibilă și dăunătoare.

Astăzi, natura ne prezintă condiții din ce în ce mai interdependente și interconectate, unde nu ne mai putem gândi la noi înșine ca fiind separați de ceilalți, considerând doar propriul beneficiu. Prin urmare, creșterea profitului în mâinile unei persoane ca urmare a scăderii a altor persoane nu mai poate funcționa ca indicator de succes.

Mai mult decât atât, este important pentru noi să înțelegem că sfârșitul paradigmei noastre egoist-materialiste a fost mult accelerat de coronavirus, ceea ce ne-a obligat să ne distanțăm de sistemele noastre din trecut într-o manieră foarte înfăptuitoare.

Astăzi, trăim deja într-un nou sistem, dar încă nu trebuie să recunoaștem pe deplin ce înseamnă asta. Astfel, suntem departe de a simți pozitiv epoca noastră de tranziție.

Cheia pentru adaptarea la noua noastră eră este să începem să subliniem importanța conexiunilor umane mai presus de toate celelalte angajamente.

Dacă vom reuși să îmbunătățim conexiunile umane, astfel încât vom simți o considerare reciprocă și responsabilitate unul față de celălalt, atunci vom descoperi exact ce fel de afaceri vom avea și nu vom mai avea nevoie. Pe scurt, întreprinderile vor trebui să conducă la îmbunătățirea conexiunilor umane. Pe de o parte, vom avea nevoie de elementele esențiale ale vieții noastre, iar pe de altă parte, va trebui să investim continuu în construirea de conexiuni pozitive între societate.

Toate celelalte surplusuri vor fi astfel considerate neesențiale și chiar distructive pentru lumea noastră, iar coronavirusul ne-a ajutat deja să vedem acest lucru mult mai repede.

Principiul viitoarelor afaceri ar trebui să fie fundamental opuse principiului de azi: că acestea beneficiază de conexiunea oamenilor și că acestea nu aduc atingere oamenilor și naturii. Nu ar trebui să existe mai multe situații în care o persoană sau o companie își crește profiturile în detrimentul altora. Prioritățile noastre vor trebui să se schimbe complet pentru a ne concentra cu toții pe beneficiul tuturor. Succesul va fi văzut nu în termeni de profit din societate, ci în ceea ce privește contribuția la societate, iar întreprinderile care susțin obiectivul de a beneficia societatea vor fi cele care prosperă.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

 9 Av simbolizează distrugerea Templului, care a avut loc din cauza urii nefondate din poporul Israel. Și vedem că de-a lungul istoriei au existat și există unele grupuri din poporul evreu care se află în război unul cu altul. Aceasta este aceeași ură.

Evreii sunt oamenii pe care Avraam i-a adunat în Babilonul antic, când exista ură între oameni. A învățat că există un singur remediu împotriva urii: Să se ridice la iubire mai presus de orice ură care se ridica spre ceruri, ca turnul Babel.

Unii dintre locuitorii Babilonului l-au urmat pe Avraam și i-a dus din Babilon în Canaan, în țara lui Israel. Restul au rămas în Babilon.

Avraam a învățat pe discipolii săi să trăiască după legea iubirii aproapelui ca pe sine însuși. Această regulă principală „iubirea va acoperi toate crimele” i-a separat de toate celelalte popoare ale lumii care au rămas în Babilon iar apoi s-au împrăștiat pe tot Pământul.

Iar cei care l-au urmat pe Avraam au fost reprezentanți ai tuturor națiunilor, dar au putut să se unească și să devină poporul lui Israel, ceea ce înseamnă „direct la Creator” (Yashar-Kel), adică drept la unitate, să iubească aproapele. S-au străduit să se apropie și să devină frați și, într-o oarecare măsură, au reușit.

Au trebuit să treacă prin exilul egiptean, prin multe încercări în drumul lor, dar doar i-a întărit. S-au apropiat și au devenit cu adevărat un singur popor; s-au numit ei înșiși Israel („direct la Creator”) ca semn că se străduiau pentru o singură putere – puterea iubirii.

Însă egoismul nu se calmează, se trezește din nou și derutează o persoană, așa că în timp, în poporul Israel au început să se formeze diverse grupuri care s-au opus metodei lui Avraam. Au vrut să trăiască sub capitalism, astfel încât fiecare să facă ceea ce-și dorea în loc să trăiască ca o singură comunitate. Au început adevărate războaie și lupte între ei.

De-a lungul istoriei, poporul lui Israel a fost în război între ei înșiși și motivul este întotdeauna același: „pentru” sau „împotriva” unificării. Aceasta a fost situația când primul Templu și cel de-al doilea Templu au fost distruse. Toate aceste prăbușiri au avut loc doar pentru că unele grupuri au cerut unirea și acoperirea tuturor crimelor cu iubire, în timp ce altele au fost împotrivă și nu erau de acord.

Aceasta continuă până în prezent. De aceea, poporul lui Israel a fost supus exilului, multor suferințe și antipatiilor tuturor popoarelor lumii. La urma urmei, și alte popoare au ieșit din Babilonul antic, numai că au uitat de asta.

Astăzi, atât evreii, cât și națiunile lumii sunt împrăștiați pe întreg Pământul și nimeni nu știe ce este iubirea pentru aproapele său. De atunci, egoismul a crescut teribil în evrei și în națiunile lumii. Este necesar să trezim cauza principală în toate pentru a afla ce se întâmplă cu lumea, de ce națiunile lumii încă mai au nemulțumiri împotriva poporului israelian și care este misiunea poporului lui Israel. Acest lucru trebuie explicat tuturor.

Istoricii atribuie distrugerea primului Templu regelui babilonian Nebucadnețar și celui de-al doilea Templu împăratului roman Titus. Cu toate acestea, evreii cred că distrugerea a fost cauzată de conflicte în interiorul poporului Israel. Și, într-adevăr, motivul pentru tot a fost ura și dezbinarea nefondată. Prin rezistența noastră la unificare, am provocat distrugerea primului și a celui de-al doilea Templu.

Toate nenorocirile noastre sunt cauzate de faptul că nu ne înțelegem unul cu celălalt și nu putem realiza unitatea în poporul Israel.

Din exterior, pare că trupele imperiale și dușmanii sunt de vină pentru distrugere, dar de fapt, noi înșine, prin prezența sau absența conexiunii dintre noi, setăm aceste imperii pentru sau împotriva existenței noastre și vedem rezultatul natural. O forță externă străină doar execută sentința, dar noi înșine activăm aceste forțe în cadrul propriului nostru popor. Deci nu avem pe cine condamna pentru soarta noastră amară, decât pe noi înșine.

Și astăzi se întâmplă același lucru: Persia (Iranul de astăzi) și alte țări arabe sunt împotriva noastră și totul pentru că nu există o conexiune adecvată între noi, iar acest lucru creează o lume de diviziune și ură între toți.

Este posibil ca și alte națiuni să aibă o dușmănie internă, dar nu există o astfel de ură așa cum există în poporul lui Israel, pentru că urâm evreii din noi înșine. Evreul interior este dorința care ne impune să ne unim deasupra egoismului nostru și să arătăm lumii că este posibil să trăim în pace, liniște și unitate, iar aceasta va fi corectarea întregii lumi.

Asta spune evreul din noi, dar nu vrem să-l ascultăm. Doar Cabaliștii care studiază știința Cabalei, în care este scris clar negru pe alb de mii de ani, știu că Tora se bazează pe marea sa regulă: iubirea de aproape ca de el însuși. Dar nimeni nu vrea să-i asculte.

La urma urmei, unificarea sună foarte frumos în cuvinte, dar imediat ce oamenii încearcă să o pună în aplicare, devin convinși că este pur și simplu imposibil și că necesită toată atenția unei persoane și toată viața. Iar oamenii nu sunt pregătiți pentru acest lucru. Aceasta necesită fie o educație specială integrală, fie o suferință foarte mare, ceea ce îi va face pe oameni să renunțe la egoismul lor și să se apropie unul de celălalt.

Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cărțile mele Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, și The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord

Filed under: Egoism, Evolutie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există diferite tipuri de stres. De exemplu, stresul profesional este asociat cu conflictele la locul de muncă. Stresul marital apare în jurul problemelor din familie. Stresul emoțional poate fi cauzat de un fel de experiență intensă. Stresul fiziologic provine din traume sau boli, iar stresul psihologic din nemulțumirea cu sine sau din relațiile cu ceilalți oameni. Stresul informațional este cauzat de supraîncărcarea informațională iar stresul de mediu din condiții de viață nefavorabile.

Poate o condiție să provoace stres atunci când o persoană caută sensul vieții și nu-l găsește?

Răspuns: Desigur. La urma urmei, stresul este un sentiment de indecizie, incapacitatea de a conecta dorința cu ceea ce se poate atinge. Orice lucru mic poate fi stresant. Dacă de exemplu, deschid un sertar și nu-mi găsesc ochelarii acolo, atunci asta îmi provoacă deja stres.

Stresul este neconcordanța dintre ceea ce se dorește și ceea ce se realizează. Bineînțeles, viața de astăzi constă doar în stres.

Întrebare: Se pare că natura ne-a pus într-o realitate în care există întotdeauna presiune asupra dorinței. Dacă îți imaginezi că ești un fel de dorință de a primi, de a fi umplut, de a te bucura, atunci satisfacția este obținută extrem de rar, deoarece dorințele cresc în mod constant și devine din ce în ce mai dificil să le umpli. Unde duc toate acestea?

Răspuns: La realizarea modului în care ieșim din această stare, de ce depinde, la ce va duce.

Întrebare: Pot fi într-o astfel de stare în care nimic nu mă apasă sau nu simt această presiune?

Răspuns: Nu, o astfel de stare trece treptat și este înlocuită de sentimentul că ceva te apasă într-o anumită direcție, iar această presiune are un început și un sfârșit, are un sens și trebuie să înțelegi, să dezvălui acest sens. Abia atunci poți scăpa de presiune.

Și atunci începi să simți că dacă această presiune ar trebui să te conducă la o stare mai înaltă, atunci nu este nevoie să scapi de ea. Trebuie doar să înțelegi până unde trebuie să vii. Iar pentru tine, acest lucru va fi deja simțit nu ca o presiune, ci ca un acompaniament în dezvoltarea ta.

Întrebare: Se dovedește că o persoană începe să simtă presiuni fiziologice și psihologice așa cum sunt vizate? În plus, acestea nu sunt doar personale, ci globale, de exemplu, o criză financiară sau o pandemie. Mulți oameni nu înțeleg că există un fel de design în acest sens.

Răspuns: Ne îndreptăm către o stare în care toată lumea se va afla într-o criză generală uriașă, fără a înțelege cum putem exista. Mai mult, nu va fi resimțită de o singură persoană, de o familie sau de vreo societate mică, ci de întreaga lume. Coronavirus ar trebui să ne conducă la asta.

Din „ Management Skills” de la KabTV 25/06/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Să ne salvăm căminul: planeta Pământ ”

Cartiere întregi sunt cuprinse de foc; mii de oameni au fost evacuați din casele lor în California. O furtună de vară istorică și neobișnuită, cu fulgere masive nemaivăzute, combinate cu căldura record, au provocat incendii devastatoare în statul de aur. Valea Moartă a raportat temperaturi de 55° C, ceea ce se crede a fi cea mai ridicată temperatură măsurată vreodată pe Pământ, iar acest lucru este atribuit schimbărilor climatice. Alte dezastre naturale de pe glob pun în pericol însăși existența noastră. Ce încearcă să ne spună natura? Mesajul său este clar. Suntem oaspeți nedoriti pe această planetă, dacă noi oamenii nu ne schimbăm.

Alte dezastre naturale de pe glob pun în pericol însăși existența noastră. Ce încearcă să ne spună natura? Mesajul său este clar. Suntem oaspeți nedoriti pe această planetă dacă noi oamenii nu ne schimbăm.

Încălzirea globală nu numai că provoacă incendii, probleme agricole, deficit de apă și pune anumite specii în pericol de dispariție; este de asemenea învinuită pentru topirea ghețarilor în Groenlanda și în alte locuri, până la punctul de a fi un fenomen ireversibil, ridicând periculos nivelul mării. Se spune că există acțiuni pe care le putem întreprinde pentru a combate încălzirea globală, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze din sectorul industrial, dar există atât de multe interese economice și personale, încât aceasta se realizează în foarte mică măsură.

Dacă ecosistemul continuă să se deterioreze într-un ritm atât de rapid, jumătate din umanitate poate dispărea, iar jumătatea care va supraviețui va trebui să-și schimbe modul de viață de la un capăt la altul. Continuarea abordării noastre „ca de obicei”, în ciuda strigătului Pământului, este extrem de periculoasă.

Omul este o creatură foarte delicată. Avem nevoie de atâtea condiții pentru a trăi și atât de mulți factori care ne afectează: cutremure, furtuni, epidemii. Problemele cu care ne confruntăm au un scop global; prin urmare, soluțiile necesită o gândire globală. Da, gândind. Totul începe cu gândurile noastre.

Oamenii se gândesc doar la ei înșiși, la ceea ce îi deranjează astăzi și la ceea ce poate produce profituri mari. Mai mult decât atât, organizațiile internaționale, care ar trebui să ne protejeze planeta, încă o dată, nu reușesc să treacă testul. Fiecare țară este ocupată cu dezvoltarea armelor și a puterii economice, luptând cu alții în tot felul de arene și gândindu-se că astfel va obține controlul. Dacă un dezastru ecologic nu ne afectează direct, nu ne pasă.

Încă nu am realizat că planeta noastră este casa noastră comună și orice se întâmplă în interiorul său are un lanț nesfârșit de reacții, care ne vor afecta în cele din urmă. Într-o zi, va trebui să înțelegem că problemele încep cu natura egoistă a omului, care operează dintr-o viziune individualistă, centrată pe sine, exploatatoare și îngustă, care vrea să păstreze totul pentru sine. Nimic nu va ajuta, până nu depășim frontierele individuale și naționale și să începem să gândim la nivel global.

Uneori, este rândul anumitor țări să sufere dezastre naturale, iar apoi vine rândul altor țări. Dar, în general, nu va exista niciun loc pe Pământ care să nu se confrunte cu probleme. Coronavirusul este primul dezastru global, cu mulțe altele care sunt în așteptare, dacă este necesar. Este modul naturii de a ne face să simțim pe propria noastră piele că toți facem parte dintr-un singur sistem.

Focuri distructive ard între noi

Calamitățile ecologice îi fac pe oameni să creadă că natura a înnebunit. Nu este cazul. Se comportă pur și simplu în conformitate cu legile cauzei și efectului, ale sistemului integral în care trăim, un sistem care adună toate detaliile realității. Ceea ce se întâmplă în interiorul Pământului, pe suprafața sa și în întregul univers este legat și interconectat, deoarece natura este una.

Din partea noastră, noi oamenii, trebuie să înțelegem că starea naturii depinde de relațiile dintre ființele umane și de dorința noastră de a ne adapta integralității naturii – adică luând doar ceea ce este necesar pentru supraviețuire și să avem grijă de buna funcționare a întregului sistem, în loc să facem doar calcule egoiste.

Cum sunt legate relațiile umane de ceea ce se întâmplă în natură? Există patru niveluri în natură: mineral, vegetal, animal și uman. Totul, cu excepția omului, există în conformitate cu legile naturii de reciprocitate și echilibru. Celelalte niveluri nu au nicio alegere liberă, în nimic; acționează instinctiv luând doar ceea ce este necesar pentru supraviețuirea lor. În schimb, nivelul uman este singurul care comite atrocități pe Pământ și o face în mod intenționat, în mod conștient, de dragul de a provoca daune. Astfel, toate reacțiile negative pe care le primim de la natură sunt doar o consecință a acțiunilor noastre. Spus simplu, aducem aceste lovituri asupra noastră.

Cât despre astăzi, umanitatea nu are un plan convenit pentru salvarea planetei, iar noi tocmai stingem focuri. Și adevărul este că cele mai distructive incendii pe care trebuie să le stingem sunt cele care ard în noi, în relațiile noastre reciproce. Egoul omului aproape a atins punctul exploziv care arde natura, doar pentru a exploata totul în avantajul său.

Dacă încercăm să construim un sistem armonios de relații umane, toată natura se va calma. Soluția cuprinzătoare a pericolelor ecologice și sociale cu care ne confruntăm constă în eforturile de conectare globală, în care vom simți cât de dependenți suntem unul de altul. Prin urmare, trebuie să ne gândim de două ori înainte de a ne angaja în maltratarea reciprocă. Astfel, numai prin responsabilitate reciprocă vom atinge cadrul adecvat al minții, pentru a ne salva căminul comun și să trăim în siguranță și fericire, sub un singur acoperiș: planeta noastră.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Anulaţi cultura sau învăţaţi să vă acceptaţi unul pe celălalt ”

Ar trebui să anulăm oamenii și ideile lor, dacă nu suntem de acord cu ei? Aceasta a devenit dilema erei noastre. Așa-numita „cultură de anulare” care constă în eliminarea sprijinului pentru persoanele publice, pentru opiniile sau acțiunile lor, este deja o tendință care invadează Internetul. În momentele în care viața tuturor se învârte în jurul acelorași lupte și provocări, ceea ce trebuie să anulăm sunt sciziunile dintre noi. În schimb, trebuie să îmbrățișăm diferențele dintre noi și să creăm un mediu de acceptare. Destinul nostru comun este în joc.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât prin învățarea a cum să ne tratăm corect reciproc.

Reacția publică împotriva celebrităților, savanților, oamenilor de știință, persoanelor publice sau companiilor, pentru ceva ce au exprimat, că ar putea fi considerat ofensator – aceasta este noua normă pe social-media. Nimeni nu este scutit de astfel de apeluri de a-și încheia cariera sau de a primi alte pedepse, chiar până la punctul de boicot total, dacă opiniile lor nu sunt pe placul anumitor sectoare. De unde începe libertatea de exprimare și de unde libertatea de a anula pe ceilalţi?

Trăim într-o perioadă în care ego-ul nostru – viziunea noastră centrată pe sine – sparge orice graniță, nu are nicio restricție sau control. Egoul nu dorește să-i audă pe ceilalți sau să ia în considerare opinii diferite. Nu dorește să discute despre fapte sau probleme controversate într-un mod civilizat. Cu alte cuvinte, nu avem niciun interes să ne formăm o idee comună, să ne întâlnim la jumătatea drumului (sau chiar la o parte din el) pentru a găsi un teren comun. Egoul nu renunță ușor, pentru că ceea ce contează pentru noi este propriul nostru punct de vedere. Acesta este singurul adevăr.

Desființarea celuilalt a pătruns atât de profund în societatea modernă, încât nu există nicio șansă de acord, a unui schimb civilizat de idei sau a unui discurs roditor și îmbogățitor. Este regretabil să vedem cât de departe am deviat de la cultura discuției, cât de departe suntem de deschidere și cât de aproape de încăpățânare. „Voi domni” este strigătul momentului.

Tendința de a anula alte persoane este de asemenea frecvent întâlnită în emisiunile TV și la mesele rotunde. Oaspeţii strigă frânturile lor de sunete cât pot de repede, deoarece altfel, ceilalti nu-i vor lăsa să fie deloc auziţi. Este încurajată exprimarea opiniilor mai tare, mai ascuțit, mai rapid decât celălalt. Logica nu mai contează și nu mai există niciun interes pentru conținutul celor spuse.

Intimidare publică sau vigilență socială colectivă

Promotorii culturii anulării consideră că este un instrument util pentru păstrarea parametrilor acceptabili ai justiției sociale, dar cum poate societatea să judece pe baza unor standarde obiective, dacă propria sa perspectivă este părtinitoare și bazată pe o viziune îngustă? Un dialog echilibrat nu poate fi garantat decât atunci când învățăm să comunicăm și să ne ascultăm unii pe alții – nu prin intimidare, ci prin receptivitate.

Aceasta nu înseamnă că este nevoie să anulăm ceva, nici să renunțăm la vreo opinie. Tot ce avem nevoie este să învățăm cum să aranjăm argumentele și confruntările, astfel încât acestea să fie exprimate fără a zgâria nervii. În orice subiect de interes, trebuie să ținem o conversație îndreptată spre beneficiul publicului și al lumii, în locul unei lupte. Dacă vorbim cu intenția de a ajuta, nu ne vom dărâma unii pe alții, ci împreună vom căuta calea potrivită. Trebuie să descoperim în fiecare întâlnire o cale de a merge mai departe, către o lume mai bună și mai amabilă pentru toți.

Vă rog să nu greșiți aici, adoptând o politețe artificială, deoarece bunele maniere de astăzi nu sunt potrivite pentru egourile în creștere de mâine. Noul mod de comunicare ar trebui să se bazeze pe construirea abilităților noastre interioare de a ne conecta cu ceilalți. Aceasta înseamnă să ne schimbăm intenția și modul de a gândi: mai degrabă către beneficiul și progresul celorlalţi, decât de a-i diminua și a-i exploata.

Societatea umană continuă să se deterioreze și trebuie să înțelegem că mântuirea noastră din această situație nu poate veni decât învățând cum să ne tratăm corect reciproc.
În final, singurul comportament pe care trebuie să-l anulăm este desfiinţarea reciprocă; aceasta este tot ceea ce ne separă. Când vom ajunge la o astfel de conștientizare și vom face eforturi pentru a ajunge la o înțelegere reciprocă, societatea noastră va fi un loc mult mai plăcut pentru a trăi.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Articolul meu din Newsmax: “Progresişti şi conservatori – o interdependenţă şovăitoare”

De la protest la contraprotest, la contra-contraprotest, nu ajungem nicăieri. Nimic nu va ieși din niciunele dintre ele, cu excepția intensificării urii, până la prăbuşire.

Ne putem învinovăţi unii pe alții pentru toate necazurile noastre și să ne simțim bine cu noi înșine, dar indignarea îndreptăţită nu a dus niciodată pe nimeni, undeva bine. Dacă nu recunoaștem simplul fapt că ura duce la mai multă ură, care în cele din urmă duce la moarte, vom ajunge la vărsare de sânge.

Am construit o societate care nu intenționează să atingă unitatea, în care fiecare trebuie să simpatizeze un anumit punct de vedere, partid, ideologie, școală etc., iar o parte din această simpatie este exprimată în respingerea cu o intensitate crescândă a meritului celeilalte părți. Astăzi, respectiva repudiere a ajuns la un nivel în care fiecare parte crede că cealaltă parte este un pericol pentru națiune, un pericol pentru țară, pentru democrație, pentru statul de drept, pentru libertatea de exprimare și, prin urmare, trebuie să înceteze să mai existe .

Când construim o societate în care meritul este de partea cu cea mai mare forță, partea care este în prezent în vârf, ne condamnăm să trăim prin sabie și să murim de sabie, sau de glonț. Motivul căderii oricărui mare neam, încă din începuturile istoriei, a fost tocmai acesta: conducătorii lui au considerat numai propriile perspective ca fiind demne și au negat meritul oricărui alt punct de vedere.

Dar, contrar credinței comune, atunci când îți elimini rivalul, nu te odihnești pe lauri, ci te condamni pe tine însuţi la dispariție.

Fiecare dintre noi crede că el sau ea are dreptate. Aceasta este natura noastră: “cred, de aceea am dreptate”, ca să parafrazez cuvintele lui Descartes. Dar uităm că toți suntem făcuți din aceleași lucruri. Același program care m-a proiectat, modelat și generat, a proiectat, modelat și generat pe toți ceilalți.

Programul, cunoscut sub numele de „natură”, ne-a proiectat pe toți ușor diferiți, nu ca să ne luptăm unii cu alții până la moarte, ci ca astfel, să completăm imaginea împreună. Natura are nevoie de toate fațetele sale, și mai ales de cele mai extreme opuse, pentru a-și defini și exprima toate subtilitățile. Nu veți putea defini „zi” în absența „nopţii”, „rece” în absența cuvântului „fierbinte”, „iubire” în absența „urii” și „viață” în absența „morţii”.

La fel, nu veți putea defini „progresist” în absența „conservator” sau „credincios” în absența „agnostic”. Contrariile noastre sunt vitale pentru noi, deoarece fără ele, nu putem ști cine suntem sau chiar să articulăm gânduri despre noi înșine.

Rezultă că suntem dependenți de toate cele pe care le detestăm, le disprețuim și le demonizăm, deoarece fără ele, noi înșine nu am exista ca ființe umane. Trăim printr-un sistem dual și în el.

Există însă un motiv întemeiat pentru disensiunea perpetuă: Ne obligă să ne îndreptăm atenția către programul comun care ne-a creat – spre natură.

Natura este o integralitate care este făcută din opuse unite. Când ne gândim la unitate, ne gândim la apropierea inimilor și a minții. Dar aceasta nu este unitate; este similitudine. Și la fel cum nu te unești cu propria ta reflectare din oglindă, nu te unești cu cineva care seamănă cu tine în toate felurile. Te simți aproape de persoana respectivă, dar nu pentru că ești unit, ci pentru că ești similar cu ea. Acest lucru poate fi simțit ca bine, dar duce la stagnare și eventuală decădere. Pentru a realiza creșterea, trebuie să existe două opuse care se contestă reciproc.

Prin urmare, unitatea este efortul comun a două opuse, de a se conecta unul cu celălalt, în ciuda animozității lor inițiale. Opoziția lor nu poate și nu trebuie ștersă, sau va deveni similitudine. Pentru a se uni, cele două părți trebuie să pună în valoare existența celuilalt, deoarece, fără cealaltă parte, niciuna nu ar exista. Și această apreciere creează un nou tip de apropiere, care există alături de animozitate.

De asemenea, cele două părți trebuie să aprecieze unitatea lor, mai mult decât animozitatea lor inerentă, sau vor reveni la distrugerea reciprocă. Regele Solomon a exprimat succint în cuvintele sale nemuritoare, „Ura stârnește cearta și iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12).

Este foarte ușor să cazi pradă urii. Ura se simte grozav; nu există multe emoții mai satisfăcătoare decât îndreptăţirea de sine. Dar trebuie să ne amintim mereu că este o momeală din care nu trebuie să mușcăm. Dacă o facem, vom cădea în decădere și ne vom dezintegra. Dacă ne opunem tentației de a urî și recunoaștem că cealaltă parte există, astfel încât să ne îndreptăm atenția asupra naturii care ne-a creat pe amândoi, ne vom conecta la acea natură și vom realiza potențialul nostru de ființe umane.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→