Noul meu articol pe Linkedin “Poartă masca, pentru siguranţa celuilalt”

„Spitalizările din cel puțin nouă state au fost în creștere, de la Memorial Day ȋncoace”, a scris The Washington Post. Și conform unei analize a Associated Press, „Cazurile cresc în aproape jumătate din state.”

Coronavirusul nu este atent. Nu-i pasă că vrem să ne redeschidem economiile și să ne întoarcem la viața pe care am avut-o înainte. Dacă nu evităm contaminarea, ea va continua să ne întoarcă până când vom face ceea ce trebuie.

Iar ceea ce trebuie să facem este să ne schimbăm întreaga perspectivă asupra vieții în această lume; asta ne ȋndeamnă virusul să facem. Ne-am gândit că dacă găsim un loc de muncă bun și câștigăm destui bani, viața ne va zâmbi. Dar într-o lume în care îi influenţăm pe toți atât de rapid, nu ne putem permite să ne gândim doar la noi înșine, dacă dorim să fim în siguranță.

Pentru a fi în siguranță, trebuie să ne gândim la siguranța tuturor, chiar mai mult decât la a noastră. Trebuie să purtăm măști nu pentru a evita infectarea cu virusul, ci pentru a evita infectarea altora cu acesta, pentru că nu știm cine l-a primit și cine nu, cine este curat și cine este infectat, dar asimptomatic. Măștile pe care ar trebui să le purtăm și distanța pe care ar trebui să o păstrăm nu sunt de dragul nostru, ci în primul rând pentru toți ceilalți, pentru a-i menține sănătoşi. Doar dacă ne gândim în acest fel, vom putea curăța țara de virus.

Și pe măsură ce curățăm țara, vom învăța cum să ne gândim cu adevărat la ceilalți. Vom învăța că numai atunci când ne gândim la alții, noi înșine putem fi în siguranță. Dacă ne gândim la propria noastră siguranță, aceasta ne obligă să ne înarmăm cu instrumente și arme de protecție. La rândul său, aceasta creează violență și victime. Dar dacă ne concentrăm pe păstrarea în siguranță a comunității și orașului nostru, toată lumea va fi în siguranță, siguranța noastră personală va crește, de asemenea, încrederea și calmul nostru vor crește, iar viața noastră va fi mai ușoară și mai fericită.

Se dovedește că, învățându-ne să purtăm măști nu pentru noi înșine, ci pentru alții, coronavirusul ne învață să dezvoltăm responsabilitatea reciprocă.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Stabilitatea emoțională este o problemă serioasă în timpul coronavirusului din cauza carantinei și a situațiilor stresante în familii. Mult mai mulți oameni au nevoie de ajutorul psihologilor, ei se simt izolați și suferă de singurătate cum nu a mai fost vreodată.

Chiar înainte de pandemia coronavirusului, experții medicali au raportat o epidemie a singurătății în Statele Unite ale Americii. Coronavirusul a accentuat aspru această problemă din moment ce afectează 28 de procente din casele americane: adică în jur de 36 de milioane de oameni trăiesc singuri, fără o familie, fără copii.

Pe de altă parte, este o speranță că coronavirusul ne va forța să acordăm atenție la problema singurătății și să căutăm modalități de a stabili mai multe legături sociale în viitor.

Așa cum a reieșit, este mai ușor să eviți infecția cu coronavirus decât să te protejezi de stresul emoțional și de tulburările mentale din cauza carantinei. Cum ar trebui să se ocupe societatea de aceste efecte ale izolării sociale după coronavirus?

Sentimentul singurătății va continua după pandemie și doar va creste. Societatea se va împarți în multe părți, iar oamenii vor fi tot mai puțin în contact între ei. Vor fi mai puține oportunități pentru întâlniri și comunicări la locurile de muncă. Cluburile sportive, restaurantele, barurile și teatrele vor fi vizitate de mai puțini oameni. Ne vom simți tot mai separați unii de alții, distanți.

Un nou val al coronavirusului și alte probleme ne vor forța să ne îndepărtăm unii de alții și în plus, toată lumea va fi preocupată cu problemele propriei sănătăți și cu problemele societății. Și vom vedea că nu doar 36 de milioane de oameni care trăiesc singuri suferă de singurătate ci mult mai mulți.

Numărul divorțurilor și alte probleme în familii vor crește semnificativ. Suntem în fața unei perioade foarte dificile când umanitatea va trebui să înțeleagă că nu mai este posibil să existe conform regulilor vechi și este necesar să stabilim o ordine nouă a vieții.

Adevărul este că o persoană astăzi se simte foarte singură în această lume vastă. Și deși această lume este așa de bogată și multicoloră, omul nu se poate regăsi în ea. Chiar dacă el are un venit bun și își permite multe în termeni materiali, el tot suferă de singurătate. Până la urmă noi nu suntem învățați cum să stabilim conexiunile corecte și nu suntem pregătiți pentru viața într-o lume globală și integrală.

Nu simțim că trăim în interiorul aceleiași sfere unde lumea inanimată, vegetativă și animală și oamenii există împreună într-un singur sistem integrat pe glob.

Din contra, toți ne-am urcat unii pe alții în relațiile personale și națiuni și state întregi. Și aici vine coronavirusul și multe alte probleme care sunt inevitabile cu noi, comportându-ne așa și desigur nu ne vom simți mai bine.

O profesoară din Missouri a descris condiția ei din timpul carantinei după cum urmează: “În unele zile rezist și nu mă simțit atât de rău, dar în alte zile îmi pare că dacă carantina mai ține un pic mai mult, eu pur și simplu nu voi mai putea să rezist și voi înnebuni. Pot să rămân întreagă la minte continuând să trăiesc singură luni, ani de zile?”

De ce conexiunea dintre oameni este așa de importantă pentru ei? De ce oamenii au nevoie de comunicarea constantă cu alți oameni și dacă nu stiu cum să o facă corect, atunci ei fie înnebunesc de singurătate, fie trăiesc împreună și se înnebunesc unii pe alții?

Adevărul este că omul este o creatură socială. Nu putem trăi ca animalele care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă pentru a produce urmași și apoi separat. Un om are nevoie de o familie, de o societate, de o casă, de un oraș și de o țară unde poate trăi cu alții.

O persoană are nevoie de o conexiune emoțională care nu există în natura inanimată, vegetativă sau animală: nu chimical, hormonal ci senzitiv. Dar o asemenea conexiune nu funcționează pentru noi și încercăm să înlocuim aceste relații senzitive cu afaceri sau cu altele competitive.

Și toată lumea suferă din asta. Chiar și cel mai bogat om nu are ce ar trebui să primească de la societate. El are nevoie să primească de la societate mai mult decât de la mama sa.

Dar noi nu avem asta deoarece nu construim o societate care să dea tuturor un sentiment de căldură, încredere și sprijin. Și fără asta, o persoană se simte ca într-un vacuum sau chiar mai rău, într-un mediu ostil. El iese pe stradă și percepe fiecare persoană pe care o întâlnește ca pe dușmanul său.

Umanitatea suferă foarte mult din asta. Și ca rezultat al unor asemenea relații dintre noi, cu gândurile și dorințele noastre egoiste, noi creăm un loc din care apar tot felul de dăunători, cum este coronavirusul și noi înșine ne punem în pericol viețile noastre.

Într-un final noi trebuie să ne dăm seama de ce trăim, cine suntem, de ce ne comportăm în acest fel? Ne putem purta unii față de alții în mod diferit?

Să ne gândim la cum să construim o societate care se potrivește cu întregul univers. Până la urmă, toată natura este integrală, toate părțile ei sunt interconectate. Iar societatea umană trebuie să fie la fel de prietenoasă, construită pe sprijin reciproc. Însă noi o construim în egoismul nostru ca exact opusul.

A venit timpul să facem un audit complet și să decidem că mergem împotriva naturii noastre egoiste pentru a construi deasupra ei conexiunea corectă dintre toată lumea. Viitorul nostru bun depinde doar de asta.

Este clar că omul însuși, care a căzut într-o situație dificilă, nu știe ce să facă și este confuz sub presiunea mediului, a datoriilor și obligațiilor lui. Rămâne doar să o regrete. Însă sunt sisteme sociale care sunt obligate să se gândească în legătură cu asta. Este clar deja că este imposibil să continuăm în acest fel deoarece ne apropiem de distrugerea totală.

Avem nevoie de un sistem de educație integrală pentru a cultiva o persoană nouă care este mai prietenoasă. Natura ne obligă la asta. Noi suntem în interiorul sferei ca o singură simbioză, unde natura inanimată, plantele și animalele, toate se sprijină și se completează între ele. Totul cu excepția omului!

Numai omul vrea să conducă peste tot fără nicio graniță. Nu îi pasă că face rău sistemului general. Dacă nu oprești omul, el va distruge globul.

Prin urmare, din punctul de vedere al naturii generale și natura noastră integrală, noi trebuie să realizăm că aparținem de un singur sistem integral, interconectat și să ne educăm pe noi înșine de la capăt.

De pe KabTV “Perspective globale”, 5/15/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Deteriorarea sănătății unei singure persoane prejudiciază echilibrul sistemului general numit Adam deoarece acesta este construit după imaginea și asemănarea acelei persoane. 

Ce înseamnă acest lucru? La nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii există diferite sisteme care interacționează. Ele sunt absolut integrale, complementare și perfecte, fiindu-le menite oamenilor, pentru ca aceștia să le folosească corect, să le valorifice folosindu-le cu bună credință în scopul de a deveni asemănători cu Creatorul. Apoi, prin toate aceste sisteme, omul va începe să simtă o lume superioară vastă care include absolut totul.

În lumea noastră realizăm faptul că natura este integrală la nivelurile mineral, vegetal și, parțial la nivelul animal. Cu privire la natura umană, nu putem observa acest lucru deoarece noi înșine ne aflăm la acest nivel.

De exemplu, ne dăm seama că deranjăm echilibrul naturii minerale: emitem tot felul de gaze, încălzim atmosfera, blocăm râurile și oprim procesele naturale.

Drept rezultat, totul se întoarce împotriva noastră în cele mai neplăcute moduri.

Dar natura a fost creată cu intenția de a fi armonioasă, în așa fel încât să ne putem integra în ea sub forma stratului celui mai de sus al armoniei. În același timp, când ființele umane încep să interfereze cu natura, cu mâinile lor neîndemânatice și murdare, reușesc doar să o mutileze. O schilodim în permanență pentru a se potrivi cu egoismul nostru, considerând că facem ce se cuvine, ca și cum natura nu ar fi un organism viu unitar și imens.

Mai mult, nivelurile sale, mineral, vegetal și animal sunt conectate între ele și participă împreună la o interacțiune comună și integrală. Ființele umane sunt create astfel încât să se alăture treptat naturii, ca parte integrantă a ei, studiind-o și adăugându-i participarea lor sensibilă.

Din păcate însă, acest lucru nu are loc pentru că suntem egoiști și am fost la origine creați în opoziție cu natura minerală, vegetală și animală. Ca atare, datorită egoismului nostru uman, mai înalt ca aceste niveluri, nu suntem pe măsura naturii și începem să o distrugem pentru ca ea să ni se potrivească.

Timp de mii de ani, oamenii au făcut tot ce au vrut cu natura.

Iar ea, ca un judecător impecabil, ne pedepsește. Sau mai degrabă nu ne pedepsește, ci pur și simplu compensează distorsiunile crude și iraționale pe care i le-am provocat.

Prin urmare, putem vorbi de sănătate doar dacă ținem cont de toată natura, de organismul format din mineral, vegetal, animal și uman, dacă înțelegem într-o oarecare măsură forma interacțiunii corecte dintre părțile sale, modul în care natura își poate compensa și completa aceste niveluri.

Apoi, menținându-ne sănătatea, vom putea urca la nivelurile superioare ale înțelegerii naturii, la adeziune cu această natură vastă și integrală.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei,” 3/15/20

Filed under: Egoism, Evolutie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înainte de coronavirus, obișnuiam să călătorim, să mergem la restaurante și centre comerciale. Aceste lucruri ne ofereau satisfacție, ne umpleau viața cu sens. Dar coronavirusul a schimbat toate acestea. Ce va primi omul ca împlinire în lumea nouă în care intrăm?

Suntem ca niște copii care au crescut brusc. Cât timp sunt mici, copiii sunt îndrumați să meargă, să se joace în parcuri și să se dea în carusel. Dar copiii cresc și trebuie să înceapă să învețe. Iar când devin adulți, trebuie să obțină o profesie, un loc de muncă și să-și asume diferite responsabilități.

Viața nu este o grădiniță. Și deși am fost fericiți în copilărie și am dori să ne întoarcem acolo, acest lucru nu mai este potrivit pentru noi. Ați fi de acord să vă întoarceți la grădiniță și să vă jucați acolo ca un copil?

Umanitatea trece acum printr-o etapă specială de creștere, care afectează bărbații, femeile și copiii, iar acest lucru nu este ușor pentru noi. Va trebui să ne dăm seama că trebuie să ne raportăm la viață în mod diferit.

Îmi amintesc cât de greu mi-a fost când copilăria fără griji s-a încheiat, iar părinții mei, care mă răsfățaseră înainte, au început brusc să ceară de la mine, mă obligau să studiez și să am grijă de mine. Nu puteam înțelege de ce s-a produs brusc o astfel de schimbare.

Mi-a fost greu să supraviețuiesc până când am realizat că viața este împărțită în jumătăți.

În prima jumătate, ești un copil, iar tatăl și mama au grijă de toate. Și în a doua jumătate a vieții, devii adult și trebuie să ai grijă de tine, iar tatăl și mama ta nu mai pot face totul pentru tine.

Și asta se întâmplă cu umanitatea care a fost anterior răsfățată de natură. Dar acum trebuie să devenim adulți. Și această maturitate nu se referă la deschiderea mai multor afaceri, a călători în lume, a sta în restaurante și baruri, așa cum a fost înainte de virus, adică a te bucura de viață. Am terminat deja această perioadă și de acum înainte natura va cere de la noi ca de la niște adulți.

Și ca adulți, trebuie să știm de ce trăim, care este scopul vieții și unde ne conduce. Nu mai putem fi copii fără griji. Trebuie să deschidem ochii și să vedem că avem o viață serioasă în fața noastră, care necesită să asumăm o atitudine serioasă.

Trebuie să devenim oameni noi care trăiesc într-o lume nouă.

Și această lume apare deja în fața noastră, numai că nu vrem să o observăm, dar totuși ne jucăm ca și cum am fi într-o grădiniță.

În lumea nouă, vom avea împlinire numai din înțelegerea sensului vieții. Între timp, ne amuzăm doar precum copiii cu jucării și bile, construim castele în cutia de nisip și le distrugem, jucând război unul cu celălalt. Și deodată a apărut o nouă etapă, în care avem nevoie de o atitudine serioasă față de viață.

Până acum nu am trăit, doar ne-am jucat. Am construit o lume artificială și ne-am jucat în sfera pe care am creat-o. Dacă cineva ar privi Pământul din spațiu, nu ar înțelege ce fac oamenii, de ce se zbat atât de mult, la ce folosește?

Trebuie să înveți cum să trăiești într-un mod nou.

Eu, de asemenea, am dorit odată să continui să trăiesc ca un copil și ca părinții mei să aibă grijă de mine. Dar nu au fost de acord și nu au putut face acest lucru, și-au dat seama că am crescut deja. Prin urmare, s-au îndepărtat treptat de mine, reducând atenția și grija. Puteau ajuta într-un fel de departe, dar de fiecare dată din ce în ce mai puțin și, prin urmare, am fost forțat să cresc.

Deci, acum trebuie să înțelegem cum să ne îmbunătățim viața și în ce formă trebuie să trăim, care sunt obiectivele de atins, pentru a nu ne mai juca în diverse afaceri absurde și pentru a începe să construim o viață care să aibă sens din punct de vedere al naturii.

Pentru a face acest lucru, trebuie să descoperiți natura și să înțelegeți ce ni se întâmplă și ce trebuie făcut pentru a fi adulți conform programului prevăzut în natură, pe care nu l-am atins încă.

A trăi înseamnă a înțelege, a simți și a cunoaște esența și scopul, în timp ce încă ne aflăm în această lume, a gusta sensul superior, cosmic al vieții, cuprinzând întregul univers, întreaga natură. Vedem că în natură totul are un sens, un obiectiv și doar viața noastră trece aparent fără scop. Aceasta este munca noastră: să dezvăluim sensul vieții, esența și scopul ei și să începem să-l realizăm. Aceasta este sarcina pe care natura o prezintă în fața noastră.

Din „Lumea” de la KabTV, 12/03/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Un comentariu →

Întrebare: într-o școală din Israel, un elev din clasa a IV-a lovește profesori. De fapt, comportamentul copiilor în școli a devenit, dacă nu chiar agresiv, atunci necontrolat. Adică, copilul, potrivit observațiilor profesorului, îl poate lovi și împinge, fără să mai vorbim de faptul că pur și simplu îl poate contrazice.

Unde este linia dintre permis și interzis atunci când o persoană crește, înțelegând capacitățile sale și, totuși, nu trece granițele incontrolabilului?

Răspuns: Depinde de educație. În conformitate cu ceea ce oferiți unei persoane, îi puteți permite să se afle în anumite limite.

Întrebare: Copiii pot fi pedepsiți?

Răspuns: Depinde de pedeapsă și de modul în care este perceput.

Pedeapsa trebuie privită ca o corecție. Când iau un copil și îl întreb,

– Ai făcut ce trebuie?

– Nu.

„De ce ai facut asta?”

– Am vrut să. Mi s-a părut mie.

– Înțelegi că există un mic diavol care te împinge să faci asta?

– Da.

„Cum îl scoatem pe acest mic diavol? Încercați să vă cântăriți actul și pedeapsa. Pedeapsa nu va mai fi o pedeapsă, ci o corecție, astfel încât data viitoare să nu îl auziți pe acest diavol rău, pentru ca el să nu vă permită să faceți lucruri proaste! ”

Discutăm acest lucru cu el. Și atunci el însuși va cântări situația și va spune ce crede despre el.

Întrebare: Deci se dovedește a fi ca un joc?

Răspuns: Acesta nu este un joc; asta lucrează la erori. Corectează greșelile naturii.

Întrebare: Ați spus că un judecător este acela care se poate judeca singur pe propriul egoism. Cum poate o persoană să se plaseze într-o astfel de poziție, astfel încât să se poată vedea în prezent, să se vadă pe sine și să judece în continuare situația corect, dacă este, de exemplu, un copil?

Răspuns: Sunt multe de învățat. Este necesar să comparăm toate faptele, să studiem natura omenirii și lumea din jurul nostru, să explicăm cumva știința Cabalei și să o dezvăluim tuturor, inclusiv copiilor. Trebuie să fim deschiși cu ei, să vorbim despre problemele noastre și despre natura noastră, ca cea care există în noi și nu depinde de noi și să discutăm cum putem combate acest lucru și cum îl putem echilibra. Toate acestea trebuie să facă obiectul judecății.

Și atunci o persoană va începe să se relaționeze obiectiv cu sine și cu ceilalți. El va înțelege: „Da, aceasta este slăbiciunea mea, iar aceasta este a lui. Cum putem echilibra forțele negative și cele pozitive? ” Doar în acest fel pot ajunge la societatea potrivită.

Lumea, de la o zi la alta, arată că nu putem educa o persoană despre nimic, cu excepția atitudinii corecte față de lume, față de noi înșine și pentru oameni. Si asta e.

Întrebare: Pe ce ar trebui să se bazeze această atitudine corectă?

Răspuns: Relația corectă ar trebui să se bazeze pe înțelegerea răului și a binelui, din care suntem alcătuiți și cum le putem echilibra în noi înșine, la părinți, la copii și între toți. Relațiile sunt obiective, relațiile sunt absolut deschise! Nu ascunde nimic.

Ce ar trebui să ascund? Sunt creat în acest fel și trebuie să mă repare. Cum poate societatea să mă rezolve pe mine, pe mine, pe părinți și pe toate? Toată lumea ar trebui să fie așa. Așadar, toți suntem angajați în auto-corecție deschisă. Aceasta ar trebui să fie școlarizarea.

Întrebare: Ce se poate permite copiilor și ce nu ar trebui să li se permită să facă?

Răspuns: Am dat bani fiului meu la vârsta de 16 ani pentru a călători în întreaga lume. El a fost în Europa, India și în alte alte țări. După aceea, s-a întors și a spus: „Niciodată nu o să mai fac asta.” Asta este ceea ce eu am vrut. Îmi doream ca el să vadă toate acestea, astfel încât să înțeleagă că nu erau ale lui.

De ce spun asta? Trebuie să fie permis.

Întrebare: Ce se poate permite copiilor din școala primară sau copiii de vârstă preșcolară, pentru a înțelege că trebuie să fim ghidați de anumite valori, că acestea sunt fundamentul nostru și că altele sunt anti-valori pe care nu ne putem permite să le dobândim?

Răspuns: Nu sunt psiholog, mai ales nu un psiholog pentru copii. Știu doar că trebuie să creștem un copil în conformitate cu înclinațiile sale și tot timpul trebuie să-i arăt un exemplu. Exemplu! Copiii sunt educați prin exemple.

Astăzi avem o mulțime de exemple din întreaga lume pe care copiii noștri le văd și, prin urmare, aceasta este o mare problemă. Cred că este necesar să organizăm un mediu adecvat și serios în jurul omului, deoarece numai acest lucru îl poate educa.

Cel mai important lucru este oferirea unui exemplu. Și dacă o persoană are exemple proaste, inclusiv tot felul de filme despre tâlhari, hoți, violatori etc., atunci, în mod natural, va crește așa. El va deveni în mod voit așa, involuntar, pentru că absoarbe aceste exemple și le scrie în sine ca și cum le-ar copia și, în cele din urmă, le va repeta.

Tu ești cel care astăzi pictează lumea viitoare în oamenii mici. Vor crește și vor începe să o implementeze. Trebuie să le iei pe toate împreună și să le faci pe toate în numele generației următoare. Ar trebui să fie integral pentru politica de stat și mondială.

Principala problemă cu care se confruntă omenirea este educația; este necesar pentru ca generația următoare să fie corectă, fericită, înțeleaptă și amabilă.

Observație: Există un fundament foarte profund în faptul că în familiile evreiești și în special în Israel, copiilor li se permite totul. Ei pot face totul. Acest lucru le insuflă un anumit curaj și pofta de risc. Nu le este frică de nimic, deoarece frica nu este crescută în ei.

Comentariul meu: Nu exercită presiuni asupra lor, deoarece, sub presiune, dispare sentimentul de încredere al unei persoane în lume. Și uite așa, ei se nasc încrezători, încrezători în sine, aroganți și așa mai departe. Dar totuși, o astfel de atitudine față de lume că „lumea este sub mine”, este proprietatea corectă. O persoană ar trebui să se simtă astfel.

Dar, tratând lumea astfel, o privesc cu dragoste? O privesc în modul corect? Sau într-un mod pur consumist, egoist? Aceasta este deja o problemă. Și astăzi, nu se rezolvă cu adevărat.

Întrebare: Cum putem insufla dragostea în prudență și încredere în sine, astfel încât să devină încredere, respect; ceva care leagă o persoană cu alta și nu respinge oamenii unul de la altul?

Răspuns: Nu putem face acest lucru dacă nu direcționăm omenirea către puterea superioară din natură. Toată natura este guvernată de o forță superioară. Toată natura este aranjată, conturată și închisă doar pentru a aduce omul la starea lui cea mai înaltă.

Dacă o persoană primește această direcție, atunci interpretează corect tot ce i se întâmplă în viață cu oamenii și în interiorul naturii și știe să folosească corect toate aceste date.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 3/12/19

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “ Prădătorii care îşi vindecă prada și ce putem învăța din supermarketuri”

Odată cu creșterea poluării aerului în China la niveluri „normale” în zilele anterioare COVID, și cu țări din întreaga lume care sărbătoresc redeschiderea economiilor lor, speranța de schimbare pe care mulți au avut-o în timpul perioadei de blocaj cu aer-curat-apă-curată, pare să se estompeze. Dar natura ne-a arătat deja că nu ne vrea aşa cum am fost. Dacă revenim la normal, natura va reveni la pedepse, cu o răzbunare.

Problema este în relațiile noastre.

Natura nu ne dorește, nu pentru că mâncăm alte animale sau emitem carbon. Nu ne vrea pentru că sunrem răi unul la altul, iar prin atrocitățile noastre unul împotriva celuilalt, distrugem întreaga planetă.

Umanitatea, vârful creației, a dăunat creației mai mult decât oricare altă creatură. De fapt, este singura creatură care a mers împotriva creatorului său: Mama Natură. Prin Coronavirus, a fost prima dată când natura ne-a arătat că ne poate lovi pe toți, oriunde și oricând, dacă alege acest lucru. Dar a făcut-o cu compasiune. Numărul de decese de la COVID-19 nu este cu adevărat mult mai mare decât cel al unei gripe sezoniere, dar a speriat lumina vieții din noi. A fost prima dată când oamenii obişnuiţi și liderii de stat deopotrivă, au rămas derutaţi și neputincioși în fața Mamei Natura.

Natura ne-a trimis un mesaj: nu voi mai tolera frivolitatea egoistă.

Nu va tolera să jefuim și să ucidem, să epuizăm resursele și să le poluăm, să otrăvim și să sufocăm totul și pe toată lumea, doar pentru a putea fi în vârful mormanului de resturi pe care le-am creat pe parcurs.

Orice altă creatură, numai umanitatea nu, se comportă exact așa cum ar trebui, iar acest lucru contribuie la binele comun. În filmele pentru copii, deseori pictăm fețe crude de prădători, cum ar fi tigri sau lupi. Dar adevărul este că acești prădători împiedică suprapopularea prăzii și epuizarea surselor de hrană ale acestora, care ar rezulta, și mențin efectivele sănătoase și puternice, mâncând pe cei slabi și bolnavi.

Un lup nu va ucide mai mult de o căprioară sau un elan o dată. După ce ucide, va mânca tot ce are nevoie și va merge să se odihnească, până când îi va fi foame din nou. Oamenii sunt exact opusul: ucid mult mai mult decât au nevoie pentru a mânca și se mândresc cu uciderea celor mai puternice și sănătoase animale. Oamenii nu ucid ca să mănânce; ei omoară pentru a-și arăta puterea.

Să luăm un alt exemplu.

Când mergeți la sectorul de lactate din orice supermarket modern, veți găsi o gamă nesfârșită de brânzeturi. Acum douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani aceste brânzeturi nu existau. Au apărut doar pentru că producătorii de produse lactate concurează în fața clienților, astfel încât produc o diversitate din ce în ce mai mare de alimente, sperȃnd să obțină tot mai mult spațiu pe rafturi, în detrimentul altor producători. În acest proces, mai mult de jumătate din producție este aruncată, prețul produsului crește, mai multe resurse sunt extrase inutil din pământ, mai multe animale sunt maltratate, aerul devine mai poluat cu emisiile de mașini și camioane, traficul devine mai congestionat, iar angajații companiilor concurente își pierd locul de muncă, deoarece compania lor nu și-a putut aduce produsul pe rafturile magazinelor. De fiecare dată când alegem o brânză în locul alteia, fără să ştim, facem o mulțime de oameni nefericiţi.

Problema nu este ceea ce consumăm și cu siguranță nu că ne bucurăm de o mâncare bună și de alte atracții pe care viața le are de oferit.

Dimpotrivă, sunt cu totul pentru asta. Problema este în relațiile noastre. Natura nu ne dorește, nu pentru că mâncăm alte animale sau emitem carbon. Nu ne vrea pentru că suntem răi unul la altul, iar prin atrocitățile făcute unul asupra celuilalt, distrugem întreaga planetă.

Acesta este motivul pentru care pun un astfel de accent pe educație și nu pe reducerea consumului, sau pe instituirea altor restricții. Ele nu vor ajuta decât dacă vom rezolva problema acolo unde ea există – între noi, în dorința noastră de a ne distruge unii pe alții.

Obligându-ne să rămânem acasă, coronavirusul ne-a obligat să nu mai concurăm și, odată cu aceasta, am încetat să distrugem Pământul. Dacă ne întoarcem la a sări la gâtul celuilalt, natura ne va trimite un alt mesager, care ne va separa mai ferm, până când vom învăța lecția.

Întrucât deja avem voie să ne reunim și să interacționăm, să folosim pauza care ni s-a oferit pentru a începe, pentru a încerca să fim mai buni unii cu alții. Așa cum răutatea noastră, a unuia față de celălalt a îmbolnăvit Pământul, care apoi ne-a îmbolnăvit pe noi, bunăvoinţa noastră, a unuia față de celălalt, ne va vindeca, apoi va vindeca Pământul.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “COVID-19 Has Given Us a Lesson in Humility”

Probabil, niciun pericol nu a fost minimalizat mai mult decât coronavirusul. Din primul caz, virusul a fost descris ca un tip de gripă, o amenințare neglijabilă pentru sănătate și, practic ca nefiind o problemă. Cu toate acestea, putem vedea deja că această eroare are un impact imens asupra societății umane. În mod ascuns, COVID-19 a zdrobit bazele civilizației umane. În termen de două luni, umanitatea a capitulat ȋn fața unui inamic pe care nu-l poate vedea, auzi, mirosi, gusta sau atinge și a cărui nocivitate este îndoielnică.

„Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unul de celălalt, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană, la compasiunea umană.”

Gripă sau nu, unul câte unul, guvernele au revocat toate activitățile publice, congregațiile religioase și politice, convențiile profesionale, sportul și divertismentul, centrele comerciale, fabricile, companiile de înaltă tehnologie, transportul și recreerea. În ciuda costurilor de neimaginat, șefii de stat au cedat din mers erorii și au oprit națiunile ȋn drumul lor.

Și mai extraordinar acum, deoarece guvernele încearcă să repornească țările, oamenii nu sunt încântați să participe. Nu numai că nu au avut venituri în timpul blocajului, deși acest lucru este adevărat. Este mai profund decât atât: umanitatea își pierde interesul pentru o civilizație care îi apreciază pe oameni în funcție de portofelele lor.

Deși factorii de decizie și magnații solicită oamenii să revină la locul din care au plecat în urmă cu două luni, cum aşteaptă să profite mai mult din recuperare, pe cheltuiala noastră, acest lucru nu se va întâmpla, nici de data aceasta. Oamenii s-au schimbat.

Nu numai magnații și factorii de decizie au primit o lecție umilitoare de la virus, ci noi toți. Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unii de alții, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană la compasiunea umană. Am învățat că ceea ce ne face cu adevărat fericiți sunt familiile calde și prieteniile bune, nu tendințele la modă și colegii cu zâmbet fals.

Învățăm să fim egali. Ne dăm seama că este mai satisfăcător să ȋmplinim decât să concurăm, că este atât de profitabil să împărtășim, să ne pese și să fim în sfârșit liberi de propriul egoism. Prin supunerea egoului nostru, COVID-19 ne-a dat viață.

Și aşa cum face un copil mic, şi noi facem pași de copii. Uneori ne vom împiedica, uneori vom cădea, dar obiectivul nostru trebuie să fie clar tot timpul: ȋnvățăm să ne unim. Dacă ne străduim să trăim în unitate, viața însăși ne va învăța ce trebuie să păstrăm din trecut și ce trebuie să alungăm. Nu trebuie să luăm decizii în avans, ci doar să încercăm să ne conectăm unul cu celălalt și să vedem ce fel de societate apare, cum se adresează membrilor săi, își recompensează campionii și își mustră dușmanii.
Pe măsură ce valorile noastre se schimbă, la fel vor fi cauzele bucuriei și întristării noastre. Aspirațiile noastre se vor adapta fără efort la noul mediu și vom prospera, atunci când toată lumea din jurul nostru prosperă.

Întrucât conexiunea umană va fi scopul final al societății, nu ne va fi frică pentru noi înșine, pentru copiii noștri sau pentru cei din grija noastră. Nu va trebui să ne facem griji pentru mâncare, locuință, îngrijire medicală, educație, prieteni pentru copiii noștri sau prieteni pentru noi înșine. Pur și simplu, nu va trebui să ne facem griji. Și singura noastră cerere va fi să facem același bine pentru alții, cum fac ei pentru noi.

Ar trebui să ne temem de virus și să ne ȋngrijim de sănătatea noastră, dar ar trebui, de asemenea, să fim recunoscători că a venit în ajutorul nostru. Ne-a salvat din a ne ucide reciproc și a ne distruge planeta; ne-a dat o șansă să începem din nou. Deci, cu toată sinceritatea, sunt recunoscător pentru lecția de smerenie pe care COVID-19 ne-a oferit-o tuturor.

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt criteriile pentru alegerea unui soț cabalist?

Răspuns: În primul rând, el trebuie să se angajeze serios în studiul despre Cabala și, în același timp, să fie sigur că vi se potrivește în conformitate cu anumiți parametri corporali. În acest fel, ești de acord cu el asupra modului în care te vezi pe tine și familia ta în viitor, iar mediul lui te-ar accepta, iar familia împreună cu prietenii tăi îl acceptă.

Pentru ambele părți trebuie înă să existe încă un anumit acord din mediu înconjurător.

Cel mai important este că sunteți de acord și înțelegeți că viața este construită pe baza concesiilor reciproce. Nu pe iubire, ci pe concesii!

Imediat ce nu-ți place ceva, încetezi imediat să-l vezi. Nu vrei să vezi decât bine și bunătate unul în celălalt. Dacă sunteți în acord cu percepția reciprocă în acest fel, atunci veți reuși. Vă doresc asta.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 8/08/20

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie, Femeia, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când lipsește o rădăcină comună

Observaţie:  La începutul erei noastre, Iudeea nu era condusă de regi și lideri spirituali, ci de guvernanți romani. În acea perioadă, oamenii erau puternic polarizați și a apărut un număr imens de secte bazate pe diferențe ideologice. Cu toate acestea, dorința de a recâștiga suveranitatea în rândul poporului nu s-a stins.

În anul 66, în țară a apărut o revoltă, care a devenit Primul Război Iudeu. Este interesant faptul că, de fapt, rebelii au încercat să restabilească lipsa spiritului prin forța armelor. Știm cât de puternice erau armatele romane și grecești, dar evreii au câștigat aproape constant războaiele.

Comentariul meu:  Da, ei puteau lupta. Deși, desigur, au luptat mai ales în spirit.

Observaţie: Într-una din scrisorile sale, Baal HaSulam scrie: Înțelepții au susținut că motivul distrugerii celui de-al doilea Templu nu a fost idolatria, ci ura nefondată, pentru că ei nu au putut împlini baza Torei “iubeşte-ţi aproapele tău ca pe tine însuți”.

Comentariul meu:  Exact această ură nefondată a devenit baza distrugerii celui de-Al Doilea Templu.

Neîntemeiată, înseamnă că oamenii nu au pus conexiunea dintre ei ca scop al existenței lor. Nu te poți ridica deasupra niciunui motiv în ura ta față de celălalt, să fii împreună cu el în unitate. Adică, ura nefondată este echivalentă cu conceptul de iubire fără motiv.

Observaţie:  Dar aceasta este deja partea opusă.

Comentariul meu:  Da. Așa ar trebui să se vadă, deoarece motivul urii poate fi întotdeauna găsit.

Întrebare:  Totuși, ce înseamnă iraţional?

Răspuns:  Înseamnă că nici nu trebuie să cauți motive de ură, că tot nu îl iubești, nu vrei să trăiești cu el, să fii prieteni și să comunici.

Întrebare:  De unde vine asta?

Răspuns:  Din natura umană.

Observaţie:  Cel mai interesant este că acest lucru a fost observat doar în rândul evreilor.

Comentariul meu:  Da. Cert este că alte popoare au o rădăcină comună. Deci, ura lor unul față de celălalt are întotdeauna un motiv. În același timp, ei consideră în continuare pe cel care dăunează, ca fiind unul de-al lor, întrucât un frate urăște un frate: în ciuda faptului că îl urăsc, el este încă tovarăşul meu nativ.

Evreii, nu! Aici ura dintre oameni este astfel încât cineva nu simte un frate în celălalt. Ei nu simt asta! El nu este al meu, ci aparține unui alt trib, complet străin, opusul meu.

Observaţie:  Adică, dacă nu există o ideologie, pe care Moise a descris-o în legile sale, atunci, în principiu, oamenii nu înțeleg ce au în comun.

Comentariul meu:  Ei nu au nimic în comun. Și deci, nu există niciun motiv să fie împreună.

Observaţie:  Flavius Josephus în „Războaiele evreilor” pune următoarele cuvinte în gura unuia dintre generali: „Dumnezeu este un general mai bun decât mine. El îi va da pe evrei gratuit, în mâinile romanilor și va aduce victoria armatelor noastre fără dificultate sau pericol. În timp ce dușmanii noștri se sacrifică unul pe celălalt din cauza blestemului teribil al războiului frățesc, este mai bine pentru noi să îi privim de departe și să stăm liniștiți, în loc să ne amestecăm în conflictul oamenilor care se duc la moarte, luptând nebunește între ei“.

Comentariul meu:  În primul rând, Josephus Flavius, fiind el însuși evreu, a înțeles foarte bine natura lor. Era evident ceea ce se întâmpla cu adevărat.

Din KabTV  “Analiza sistematică a dezvoltării Poporului Israel,” 7/8/19

Filed under: Educatie, Evolutie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Războiul este o expresie a egoismului

Remarcă: Pe parcursul celor 6000 de ani de existență a umanității civilizate pe suprafața pământului, au avut loc în permanență războaie. În total, acestea au adunat doar 200 de ani. Istoricii au ales cinci războaie principale: Primul și cel de-Al doilea război mondial, plus trei războaie din China, în timpul cărora au murit sute de milioane de oameni.

Comentariul meu: Este uluitoare această stare a lumii în care oamenii pur și simplu se anihilează unii pe alții. Dau frâu liber egoismului lor, care nu-i poate tolera pe alții și inventează tot felul de motive pentru a ucide.

Remarcă: Războiul este un fel de expresie a egoismului. Fiecare poveste a sa este povestea unui război.

Comentariul meu: Pe de altă parte, nici nu ne putem imagina ce s-ar fi întâmplat cu lumea dacă nu ar fi izbucnit războaie. În ultimii 70 de ani nu au mai existat războaie pe continente vaste, cum sunt Europa și Asia, și iată ce s-a întâmplat cu umanitatea. Populația globului a crescut de la două la opt milioane.

Înțelegem că, în cazul egoismului necorectat, războaiele au devenit necesare, pentru că doar astfel umanitatea se poate limita și purifica.

Din programul KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 7/8/19

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→