Cu toata energia noastra incercam sa facem, cel putin, cateva actiuni practice de daruire, ca sa ne vedem mediul ca fiind altruist si perfect. Dorim sa ne coboram in fata mediului sis a vedem prietenii ca fiind cei mai mareti oameni ai generatiei, asa incat, prin ei, sa primim oportunitatea de a veni spre Creator. Insa, cu cat incercam mai mult sa facem asta, se dezvaluie tot mai mult ca vrem asta doar in mod egoist, ca sa profitam de pe urma celorlalti si sa-i folosim in interesul nostru.

Aceste oportunitati sunt revelate constant omului si el isi da seama ca le recunoaste imediat si vrea sa foloseasca societatea in interes personal. Acestea sunt cele mai bune momente –revelarile adevarului . Si daca o persoana vrea sa le suporte si sa avanseze fara sa se contamineze de la ele, continuand sa mearga in directia influentei mediului, atunci isi va descoperi dorinta din ce in ce mai mult.

Omul va vedea ca nu conteaza cat de mult se straduieste sa actiuneze de dragul influentei, sa influenteze mediul si sa-l dezvaluie pe Creator prin ceilalti, ca sa-I daruiasca Lui- ca raspuns la toate incercarile, omul continua sa descopere ganduri ale “egoismului spart” si intentii opuse, adica simptome ele inimii sfaramate.

Numai la gradul la care o persoana aspira spre influenta si sfintenie reveleaza exprimarile fortei impure care il conduce. Si nu este nimic de facut, caci avem nevoie de aceasta revelatie. Daca egoismul este revelat unei persoane, atat de puternic incat ajunge sa-l urasca si nu mai vrea sa ramana in puterea lui, asta este o rugaciune.

Dupa asta nu este necesar sa mai cerem ceva. Daca mai cerem, vor fi doar cereri artificiale. Rugaciunea este senzatia care se afla in inima. Daca persoana simte cat de mult sufera din cauza inclinatiilor sale egoiste, care o impiedica sa foloseasca mijloacele ce ar trebuie sa o duca la daruirea catre Creator, atat este deja suficient. Prin asta, omul s-a apropiat deja de Creator. Totul in jur se transforma. El este tot mai aproape de Creator, mai ales cand descopera cat de stricata si de opusa este inima sa fata de Creator.

Deci trebuie sa intelegem ca munca noastra este opusa muncii unei persoane religioase, care se simte perfect, inspirata si exaltata. In Cabala totul este opus:calea spre Creator trece prin inima sfaramata, care este exact momentul in cre descoperim cat de opusi suntem Creatorului. Si exact din aceasta coborare profunda, chemandul pe Creator, descoperim ca avem un punct de contact cu El.

Astfel, bucuria si disperarea vin simultan, sustinandu-se una pe alta si unindu-se. Asta se intampla  atunci cand Creatorul este revelat, ca rezultat al unificarii acestor doua sentimente opuse, intr-unul singur.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 09.03.2011

Filed under: Egoism, Intentie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Talmud Eser Sefirot, Partea 8, Nr 53: Toti cei Zece Sefirot au Zahar si Nukva (parti masculine si feminine), impartite in doua realitati diferite. ZON, care contine marea majoritate a notiunilor despre moarte pentru ca are sapte regi care au murit, are calitati masculine si feminine, impartite  in Partzufim diferiti. Cateodata apar ca si conectati, dar nu este asa pentru ca ei sunt legati unul de celalalt spate in spate printr-un zid comun (Ahoraim de Ima). Zoharul spune, „Pana cand Hesed vine si ii desparte”, insemnand Hassadim si Gevurot din unirea lui Aba Ve Ima care coboara in ZON, separand si sectionand pe ZA si Mukva unul de celalalt. Asta pentru ca ei se pot uni doar fiind separati, Partzufim.

Pentru inceput este necesar sa dezvaluim crapaturile care separa Zeir Anpin si Nukva (Creatorul si creatura). Atunci vedem ca acest zid dintre ei (numit Kotel) trebuie sa existe si sa fie simtit! Fara el nu vom descoperi cum sa facem calculul si ce sa cerem, unde sa facem eforturi pentru a revoca acest zid si sa il transformam intr-un loc al uniunii.

Perfectiunea poate fi atinsa doar prin senzatia de lipsa. Trebuie sa dezvalui acest zid care ne separa. De aceea exista un obicei din a veni si a ne ruga la Zidul Templului. Ne rugam zidului sa dispara astfel incat sa putem intra in Templu, locul sfinteniei, unificarea lui Zeir Anpin si Nukva care urca la Aba ve Ima si devin un intreg. Aba ve Ima este Sfantul Sfintilor al Templului spiritual superior – nivelul  GAR al Luminii Hochma.

Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/11, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Fara categorie, Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cheia pentru a citi Zoharul este  intentia, intrucat in timp ce citim atragem cea mai mare Lumina, daca stim cum sa facem asta. Dintre toate scrierile Cabaliste, nici una nu contine mai multa Lumina ca si Zoharul. De aceea, aceasta carte a castigat o astfel de faima si popularitate de-a lungul istoriei, si de aceea a fost ascunsa si a trecut prin evenimente fatale.

A fost dezvaluit doar astazi pentru ca este sursa Luminii care Reformeaza. De aceea, nu conteaza de fapt ce anume citim in Zohar in acest moment pentru ca nu intelegem nici macar un cuvant corect oricum. Totusi, aspiram sa trecem prin imaginea care este descrisa, sa simtim mai degraba decat sa intelegem, pentru ca nu o putem cuprinde in mintea noastra fizica.

Tanjim sa pasim in el, sa il descoperim. Este scris de Cabalisti care au atins lumea spirituala si care impartasesc cu noi ceea ce au gasit acolo, ca si un roman de aventura care spune povestea exploratorilor care gasesc noi insule si continente. Intr-o maniera asemanatoare, Cabalistii ne vorbesc despre lumea spirituala. Ei descriu instrumentul spiritual interior pe care il folosesc cand dezvaluie spiritualitatea, lasandu-ne astfel sa intelegem ceea ce vad si simt. Cu alte cuvinte, ei ne vorbesc despre actiunile pe care le fac si despre ceea ce gasesc acolo.

In ceea ce ne priveste, privim, citim, ascultam, cu toate ca nu intelegem nimic din asta. Totusi, suntem motivati sa experimentam aceste stari si sa traim in ele. Asemenea copiilor, care se simt entuziasmati in timp ce citesc carti de aventuri, noi experimentam ceea ce au facut protagonistii in imaginatia noastra. Pe de alta parte, in cazul nostru noi intram in lumea spirituala si suntem in stare sa ne percepem in aceasta lume. De fapt, in prezent, perceptia noastra asupra acestei lumi este extrem de distorsionata si intunecata comparativ cu ceea ce este de fapt acolo.

In spiritualitate, acolo este o incredibila claritate si transparenta, care este imposibil de imaginat acum, impreuna cu cea mai mare intelegere a tuturor evenimentelor si fortelor care stau in spatele nostru, incusiv aceste cauze, efecte, si sursa a tot ceea ce se intampla. Spre asta trebuie sa aspiram in timp ce citim Zoharul. Ar trebui sa incetam sa ne mai simtim ca si „batranii” si sa incepem sa ne simtim ca si copii care sunt absorbiti de aceasta carte de aventuri.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/7/11, Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate cineva să avanseze în grup prin credinţă deasupra raţiunii?

Răspuns: Fără grup, este imposibil să faci asta. Fie te uneşti cu un învăţător, aşa cum se făcea în trecut, fie te uneşti cu grupul. Dar este imposibil să avansezi tu singur.

Atunci când vorbim despre despre relaţiile între o persoană şi Creator, vrem să spunem întotdeauna prezenţa mediului. Fără el, nu am nimic pe care să mă urc, nimic ce să corectez. O rugă către Creator este o rugă pentru corecţie. Dar corecţia a ce? Singurul lucru pe care trebuie să îl corectez este atitudinea mea faţă de aproape. Acesta este egoismul, ura nefondată, Kelim-urile sparte, Templul spart.

De aceea, este evident că ceea ce am înţeles întotdeauna prin asta este că o persoană este în mediul corect, cu grupul său. Acest principiu îşi are originile de la Muntele Sinai, unde a fost stabilită o condiţie: să ne unim ca un singur om cu o singură inimă. Numai atunci vom primi Tora şi vom fi în stare să ne corectăm.

Dacă, totuşi, nu încerci să te uneşti şi să obţii garanţia reciprocă, atunci ce vei corecta? În acest caz, nu vei primi Tora. Condiţia pentru primirea Torei este nevoia pentru ea. Dar dacă tu nu vrei să te uneşti cu ceilalţi, atunci nu ai nevoie de Tora. Ea este destinată doar pentru corectarea conexiunii dintre oameni.

De aceea, în timpul nostru, când lumea începe să fie adusă la o situaţie limită a interconexiunii universale, când devine evident că fără o conexiune corectă între noi civilizaţia va ajunge la sfârşit, oamenii trebuie să folosească Tora. Ei vor avea nevoie de Forţa Superioară, forţa Luminii care îi va uni.

Acesta este scopul pentru care Tora, metoda Cabalistă, este revelată. Toate celelalte metode nu se pot numi Tora, pentru că ele nu se opun înclinaţiei rele. Oamenii vor revela gradual înclinaţia rea în această lume şi apoi vor avea nevoie de adevărata Tora.

Din prima parte a Lecţiei zinice de Cabala 1/2/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Ce este potopul în Muncă: Nu este asta contrar logicii? Natura noastră din naștere este dorința de a primi plăcere. Dacă lucrăm la ceva, atunci fără îndoială primim o recompensă pentru acțiunile noastre.

Într-adevăr, este imposibil să lucrezi fără o recompensă. Creatorul vrea ca noi să ne bucurăm și să fim împliniți. Scopul creației este să dea abundență creaturilor Lui și asta înseamnă că noi primim această abundență. Mai mult, trebuie să ne gândim la cum să primim abundență de la Creator.

Singura întrebare este: Înăuntrul cărui Kelilm o vom primi? Înăuntrul vaselor de primire sau vaselor de dăruire?

Recompensa rămâne recompensă. Este scris, Recompensa pentru o poruncă este să cunoști pe Cel care poruncește. Trebuie să îl cunoaștem pe El, așa cum Adam a cunoscut-o pe Eva, adică să obținem, înțelegem și să îl simțim pe El. Lumina Hochma pe care o primim este Lumina cunoașterii care umple toate Kelim-urile noastre.

Suntem construiți în așa fel încât toate plăcerile noastre vin din cunoașterea Creatorului, de la obținerea unității și adeziunii cu El. Și asta este posibil numai conform cu legea echivalenței de formă, conform cu Lumina Hassadim, calitatea dăruirii pe care o dezvoltăm înăuntrul nostru, deasupra calității de primire, care apare fără încetare înăuntrul nostru, din ce în ce mai puternic.

În acest fel, avem toate condițiile pentru construirea Kli-ului corect și primirea abundenței și recompensei din el. Trebuie doar să lucrăm cu el corect: Nu ne bucurăm direct, ci din faptul că îl obținem pe Creator, îl revelăm și îl cunoaștem, așa cum este scris în Profeți, Toată lumea Mă va cunoaște, de la cel mai mic la cel mai mare.

Trebuie să înțelegem că Kelim-urile noastre, natura noastră curentă este doar o condiție de la care trebuie să ascedem la natura spirituală. Apoi, înăuntrul naturii spirituale, înăuntrul dorinței de dăruire, vom primi toată recompensa pe care sperăm să o primim.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 12/29/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Când eşti înăbuşit în acelaşi suc cu grupul, începi să simţi ura îndreptată către prieteni. Cum aplic mintea spirituală, pentru a mă ridica deasupra urii? Ce ar trebui să fac mai exact?

Răspuns: Tu vrei să găseşti o soluţie la o problemă, la nivelul în care nu înţelegi că problema a apărut pentru a te trage în alt loc. Vrei să o rezolvi, sau să scapi de ea? Trebuie să te mişti în alt loc, până când descoperi ura şi resentimentul încă odată şi va trebui să te muţi şi din acel punct, la fel.

La sfârşit, pentru a ne ridica deasupra urii, trebuie să ne corectăm de fiecare dată conexiunea noastră reciprocă. Câteodată, se poate face cu ajutorul unei mese comune, o acţiune concomitentă, câteva schimbări artificiale şi, altă dată, prin studiul împreună; sau, poate, timpul o va rezolva.

Totuşi, cel mai de încredere mijloc este o rugăciune. Atunci când eşti într-o stare de inspiraţie, atunci când simţi ura şi simultan realizezi că trebuie să te ridici deasupra ei, încearcă să scrii o rugăciune şi lasă grupul să o citească în fiecare zi, ca un act al unităţii. Va merge.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/29/10., “Vino la Faraon – 2″

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Initial, Lumina Superioara este in repaus absolut. Are o singura directie si o singura atitudine fata de dorinta de placere pe care a creat-o.

Lumina nu se schimba. Toate schimbarile vin din dorinta ce face contactul cu Lumina si trece prin variate stadii, atingind starea de cine sau ce este. Treptat dorinta absoarbe calitatile si actiunile Luminii, chiar daca toate acestea sint „facute sa creada”.

Din punctul de vedere al Luminii, nu exista actiuni sau schimbari, in timp ce dorinta pentru placere se schimba in Lumina, dind nume diferitelor stadii si actiuni si atribuindu-le Luminii. Totusi, in realitate schimbarile nu vin de la Lumina; este doar dorinta cea care se schimba.

Atunci dorinta da o definitie „transgresiunii” si „poruncii.” Defineste acestea in concordanta cu ceea ce este revelat in contactul cu Lumina, in conexiunea cu aceasta. O porunca este similaritatea dorintei cu Lumina, aspiratia de a fi precum Lumina, echivalenta de forma pe care o doreste. Dorinta pentru placere reveleaza aceasta din lucrurile care i se intimpla, din reactiile sale si din impresii.

Si din contra, separarea de Lumina, cauzata de o lipsa a echivalentei de forma, este o „transgresiune”. Aceasta deoarece este contrara dorintei Luminii.

De aceea, cind o noua dorinta se trezeste deasupra dorintei egoiste a persoanei si incepe sa se raporteze la Lumina in concordanta cu intentiile persoanei, aceasta determina atunci nivelul atitudinii sale. Ea isi considera atitudinea fata de importanta Luminii.

In loc sa se teama de suferintele ce il conduc, sau de atractia pentru placerea ce il ademeneste, el transfera constant importanta actiunilor sale, de la recompensa si senzatia personala, la Cel Superior, nivelul de unde el primeste Lumina.

Lumina este Daruitorul. Pe cit de mult este capabila o persoana sa respinga propria dorinta pentru placere si sa se mute de partea Daruitorului, atit de mult ea apreciaza poruncile pe care acum le implineste.

De aceea, cind o persoana isi da seama de maretia Celui Superior, de maretia Luminii, el isi determina stadiul, chiar daca e un pacat sau o porunca, si deasemeni il masoara.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/27/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Există întotdeauna deranjamente interioare prezente în noi, Faraonul care ne face să uităm de Creator. Cum putem lupta cu ele?

Răspuns: Trebuie să iubim deranjamentele! Asta este, trebuie să le urâm dar cu iubire! Este ca şi cum descoperi o bolă şi, pe de o parte te bucuri că ai descoperit-o în timp ce pe de alta o urăşti.

Orice deranjament este un mesager al Creatorului, pentru a te direcţiona, a te modela, a te pune în mişacre şi a-ţi da o formă specifică. Totul vine de la Cel care este Bun şi Face Bine. De aceea, dacă acum primesc orice fel de reacţie sau răspuns rău, sau o îngreunarea a inimii, atunci chiar dacă nu le iubesc, ar trebui cel puţin să le întâmpin cu bucurie.

Totuşi, ar trebui de asemenea să ne adâncim înăuntrul tuturor acestor deranjamente, dar să ascedem deasupra lor. Trebuie să le acceptăm pe toate ca pe un ajutor.

Cum altfel am putea acţiona? Imaginează-ţi că eşti un atlet şi că lângă tine stă antrenorul şi îţi spune că trebuie să sari de zece ori. Dar tu începi să obiectezi şi să spui că nu vrei să sari.

Atunci antrenorul îţi dă mai multe exerciţi şi tu din nou refuzi să le face. Crezi că un astfel de atlet va obţine vreodată rezultate? Dar exact aşa ne comportăm

Din Lecţia despre Scrisoarea lui Baal HaSulam 12/10/10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

In fiecare dimineata inainte de lectie ne ridicam in picioare si incepem o viata noua. Acelasi lucru se poate intampla si la cursul de peste zi. Este scris:”lasa lucrurile vechi pe care le-ai auzit deja sa devina noi pentru tine in fiecare zi”. O persoana trebuie sa simta constant ca este o noua creatie, sa stabileasca contact din nou, sa inceapa munca spirituala si sa vina mai aproape de Creator.

De cate ori face aceasta reinnoire, isi formeaza Reshimot, pana cand va avea o cantitate suficienta. Acest numar nu se stie dinainte, dar ceasul ticaie si rotile se invart, schimband numarul cateodata si cateodata roata principala sare de la un numar la altul.

Acelasi lucru ni se intampla si noua. De aceea in  fiecare moment trebuie sa reinoim contactul, intentia, si aspiratia spre scop. Este scris:” Sfarsitul actiunii este in gandul initial”. Trebuie deja sa am gandul in minte acum, si sper sa ajung la sfarsit. Ce vreau de fapt? De fiecare data trebuie sa imi imaginez aceasta reinoire, dar mai exact, mai clar, mai tangibil si perceptibil.

In scopul final, toate sperantele, eforturile, dorintele si dezamagirile mele sunt impreuna, stranse intr-una, si se implinesc. Munca mea este completa in punctul contactului final, punctul care se numeste „picatura de unitate”. In ea, eu, intreaga mea realitate perceptibila si Creatorul (calitatea de a darui, Forta Superioara), toate devin un intreg. Aceasta este starea pe care trebuie sa mi-o imaginez acum.

Baal HaSulam spune in felul urmator: O persoana trebuie sa aspire la unitarea Israelului, Torei si Creatorului. Spune-o cum vrei. Cel mai important lucru este ca noi sa ne gandim la punctul final al unitatii. Cu cat mai exact imi imaginez  si simt si gandesc asta, cu atat mai multa bucurie imi va aduce. Atunci voi realiza fara nici o indoiala Reshimot si voi avansa catre sfarsitul actiunii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/12/10, The Zohar

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Scrieţi şi învăţaţi ce intenţie trebuie să fie în timpul lecţiei: de a va contopi unul cu celălălalt ca un singur om cu o singură inimă, înăuntrul sistemului interconexiunilor noastre numit garanţie reciprocă. Pe de o parte, fiecare persoană se simte pe ea însăşi, iar pe de alta, deasupra acestei senzaţii, ea simte o asa puternică conexiune cu ceilalţi încât nu mai este în stare să facă nici măcar o mişcare de una singură. Aşa de devotată grupului trebuie să ajungă să fie o persoană.

Este ca şi cum mă strecor pe o pânză de paianjen, prin care trec toate semnalele mele de intrare şi ieşire. Nu am nimic propriu în minte şi inimă. A rămas doar un punct, care tânjeşte în mod constant către această reţea, din toate puterile sale, dorind să se dăruiască ei.

Asta este auto-anulare. În măsura în care eu mă dăruiesc celorlalţi, Lumina Superioară mă influenţează şi face din mine o parte a reţelei comune. Apoi simt cum, pe de o parte sunt devotate ei şi pe de altă parte, toată reţeaua este a mea.

Este la fel cum o mamă se dăruieşte copilului ei şi amândoi simt că copilul este al ei. Unul nu există fără altul. Este spus despre asta în Cântarea Cântărilor, Dacă sunt pentru iubitul meu, iubitul meu este pentru mine. Aşa trebuie să lucrăm

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabal 12/9/10, Zoharul

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→