Sărbătoarea de Șavuot nu este doar o dată în calendar – este o stare spirituală. De aceea, totul depinde de faptul că am obținut, sau nu, această stare de dăruire a Torei. Pentru a face asta este nevoie să ne unim, să ne conectăm unii cu alții, să devenim ca unul, cu o singură inimă și să stăm la poalele Muntelui Sinai (ură); cu alte cuvinte, trebuie să înțelegem că ni s-a pus o condiție foarte importantă și la care trebuie să muncim cu mai multă sârguință și unitate.

Numai printr-o creștere constantă a conexiunii noastre vom putea urca pe muntele urii, din ce în ce mai înalt. A urca, înseamnă să mărim continuu conexiunea noastră peste toate problemele, peste dificultățile și peste tulburările pe care Creatorul le pune pe calea din fața noastră, pentru a ne ajuta să ne conectăm și mai mult și să creăm un vas în care Lumina de NRNHY va fi revelată treptat. (minutul 1:07:35)

Conexiunea trebuie să fie spirituală. Totuși, la un punct, se dezvăluie un egoism extraordinar, o adevărată armură și, în același timp, o intenție de dăruire. La gradul la care ne unim unul cu altul și cu Creatorul, transformăm puterea egoismului fiecărui om într-o armură groasă. El, în sine, este un lucru teribil, fără niciun strop de bunătate, dar prin unire îi aducem forța vitalității, forța Luminii și egoismul se schimbă într-o armură împotriva forțelor răului.

În acest fel, transformăm forța răului în forța binelui. Aceste două forțe stau una împotriva celeilalte. Iar întreaga grosime a armurii de egoism este înclinația noastră rea inițială, peste care am construit intenția de dăruire, dăruirea de dragul dăruirii. Ne-am unit între noi într-o dăruire reciprocă și, mulțumită acestui lucru, egoul individual al fiecăruia dintre noi se unește și se schimbă într-o forță de rezistență, în apărare.

Dușmanii ne dau această armură, forțându-ne să ne întoarcem spre Creator, pentru puterea de a ne uni și, de aceea, ei lucrează în avantajul nostru. Dacă știm cum să utilizăm corect acest lucru, atunci, mulțumită lui, vom obține prin construirea propriului nostru Kli (vas) o restricție, un ecran de apărare și Lumina Reflectată.

Vasul Spiritual este construit tocmai pe baza egoismului extraordinar, acesta fiind revelat în fiecare din noi. Ne unim peste aceste dorințe egoiste de distanțare, de deconectare, de ură pentru ceilalți. Nu vrem să le folosim în acest fel, ci să le unim prin intermediul unui ecran, conectând toate aceste dorințe la o singură Sursă Superioară, la Creator.

Dedesubt este groapa cu șerpi, zvârcolindu-se, Malhut a noastră. Însă, noi nu folosim acest egoism în maniera obișnuită, ci numai pentru a dărui Creatorului și asta este ceea ce ne unește. Astfel, deasupra noastră, apare un ecran, iar veninul tuturor șerpilor se schimbă din otravă în medicament. Totul depinde doar de cum este folosit. (minutul 1:28:00)

a a doua a Lecției zilnice de Cabala din 14/05/18, Subiect: Șavuot

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că pot primi putere prin grup. Grupul este un transmițător de la Creator sau o sursă de putere spirituală?

Răspuns: Amândouă. Din punctul meu de vedere, grupul este manifestarea Creatorului. De aceea, încerc să mă alipesc de Creator, în măsura în care încerc să mă contopesc cu grupul. Prin dăruirea față de grup, dăruiesc Creatorului, deși eu nici nu văd și nici nu știu asta.

Dacă L-aș fi văzut pe Creator în locul grupului, aș fi fost obligat să-i dăruiesc Lui permanent, ca un sclav. Aș fi, în mod automat, sub forma unui înger. Dar, în acest fel, fără să-l văd pe Creator, am alegere liberă. El este ascuns în spatele acestei lumi.

De aceea, „Olam” (lume) vine de la „Alama” (ascundere). Rezultă că ascunderea este o mare binecuvântare, care ne dă alegerea liberă. Numai în măsura în care pot rămâne liber de obținerea Creatorului pot să revelez această mare forță, care controlează totul: trecutul, prezentul și viitorul.

Întrebare: Să zicem că mă cunosc cu un om bogat care este respectat în întreaga lume. Deoarece nu vreau să mă folosesc de el în beneficiul meu, ascund totdeauna, față de toți și chiar față de mine, această relație cu el. Pot să-mi imaginez în acest fel relația cu Creatorul?

Răspuns: Nu mă folosesc de relația mea cu Creatorul în favoarea mea, chiar dacă El îmi este revelat complet. Este scris „el este credincios în toată casa Mea” (Numeri 12:7). El are încredere în tine și tu trebuie să creezi un ecran (Masah) în interiorul tău, pentru a face o restricție (Țimțum) a dorințelor tale, adică să nu accepți nimic de la Creator și, astfel, să muncești numai în dăruire.

Întrebare: Încearcă El, permanent, să mi se reveleze și eu însumi să-L ascund mereu?

Răspuns: El este revelat doar după ce tu ai învățat să-L ascunzi.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 3/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ierusalimul este locul Templului şi, în acelaşi timp, locul distrugerii. Trebuie să ajungem la starea când Ierusalimul, care înseamnă „frică/respectul complet” (Ira’a Shlema), va locui în inimile noastre, în dorinţele noastre şi, cu intenţia de dăruire obţinută, noi vom construi un vas spiritual perfect acolo, numit „Templul”.

Atât primul vas spiritual – dăruirea de dragul dăruirii, cât şi cel de-al doilea – primirea de dragul dăruirii – aparţin numai capului sufletului comun. Al treilea vas include atât dăruirea de dragul dăruirii, cât şi primirea de dragul dăruirii, pentru toate naţiunile lumii, aşa cum este scris: „Casa mea va fi numită o casă de rugăciune pentru toţi oamenii” (Profeţii, Isaia 56:7). Asta este pentru întreaga dorinţă de a ne bucura, creată la nivelul uman. Toată lumea va primi în mod egal revelaţia forţei superioare în unitatea comună. Diferenţele dintre oameni vor dispărea şi această lume va dispărea la sfârşitul corecţiei, aşa cum scrie Baal HaSulam. Numai o dorinţă comună va rămâne, în care toţi se unesc într-o unitate perfectă, în întregime umplută cu Lumina superioară.

Toată lumea va fi în atingerea completă a forţei superioare, ca o singură inimă, fără nicio diferenţă. Din contră, separarea anterioară va lucra pentru a întări unitatea, aşa cum este scris: „Iubirea acoperă toate transgresiunile”.

Ierusalimul refăcut trebuie să fie aşa ! Dar, aşa cum încă vedem, este într-o stare de distrugere totală. Nu este niciun oraş în lume care să fie mai divizat, mai sfâşiat în orice opoziţie şi contradicţie posibilă. Însă, totul trebuie să fie revelat ca material pentru corecţie.

Ziua Ierusalimului ne reaminteşte de nevoia unei corecţii. Se pare că nu este o sărbătoare în onoarea oraşului în sine., ci este o sărbătoare în onoarea oportunităţii care ne-a fost dată pentru izbăvire.

Noi sărbătorim ziua Ierusalimului care ne-a fost dată ca un loc de muncă şi ca un loc unde corecţia va avea loc în viitor. Apoi, poporul Israel şi toate celelalte naţiuni, cât şi toată țara Israel şi întreaga lume vor fi revelate în adeziune cu un singur Creator.

Prin asta, Israelul îşi va îndeplini misiunea de a fi Lumină printre naţiuni. Misiunea poporului Israel, ca fiind capul spiritual al Partzuf-ului în relaţie cu corpul, este să corecteze întreaga umanitate. Totuşi, corecţia ar trebui împrăştiată tuturor naţiunilor, iar revelaţia Creatorului, în toată puterea Sa, să se întâmple în mod specific în corpul sufletului comun, adică în naţiunile lumii.

Este scris că la finalul corecţiei țara Israel se va împrăştia în întreaga lume. Adică dorinţa de a ne bucura, care este legată de atingerea Creatorului, se va împrăştia în întregul univers şi toată lumea va fi unită şi va deveni o naţiune a Creatorului, aşa cum este scris: „Ei toţi mă vor cunoaşte, de la cel mai mic la cel mai mare dintre ei”.

Ierusalimul este legat nu numai de unificarea cu Israel, ci și de unificarea întregii umanităţi. Acest punct particular, acest oraş, a existat chiar înainte că străbunii noştrii să vină în ţara Israel; ei nu l-au construit de la zero.

Faptul că naţiunile lumii îşi mută ambasadele în Ierusalim, ca de exemplu SUA şi altele, este un fel de simbol. Totuşi, asta nu face o corecţie în sine – corecţia îi revine poporului Israel. A venit momentul ca toţi aceia care se afla la gradul de Israel (Yashar-Kel), adică tânjesc să reveleze Creatorul, să se unească între ei şi cu Creatorul şi să devină un cap al Partzufului spiritual, pentru că unitatea noastră, şi nimic altceva, este ceea ce este cel mai important.

Din partea a 3-a a lecţiei zilnice de Cabala 5/13/18, Scrierile lui Baal HaSulam „O poruncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Senatul din Florida a votat o lege, susţinută de majoritatea voturilor, care să permită profesorilor să poarte arme. Unde va duce asta? Dacă un profesor decide să înceapă să tragă?

Răspuns: Nimic nu poate fi făcut în legătură cu asta. Nu se poate înlocui o educaţie adecvată cu nimic. Putem să construim încă o mie de închisori, dar nu va ajuta. Singurul lucru eficient este educaţia şi nimeni nu face asta. Este o problemă universală.

Întrebare: Ce trebuie să se întâmple pentru ca necesitatea unei educaţii adecvate să găurească inima ca o schijă, să forţeze oamenii să înceapă să facă ceva în legătură cu asta?

Răspuns: Numai realizarea că fără educaţia adecvată, o persoană doar aduce răul asupra lui şi a altora. Trebuie să se realizeze într-o asemenea măsură încât să se ia în calcul cât de multă suferinţă, bani şi toate celelalte ne costă, încât să fim pregătiţi să fim reeducaţi.

Prima cerinţă pentru educaţia corectă este studiul naturii umane. Trebuie să familiarizăm oamenii cu asta prin mass media, în şcoli, peste tot.

Întrebare: cum putem depăşi un munte de înţelegeri greşite?

Răspuns: Acesta este zidul care stă în calea umanităţii. Dar nu există cale ocolitoare.

Întrebare: Creatorul poate să schimbe dintr-o dată gândirea unei persoane?

Răspuns: Nu poate. Nu are dreptul! Întreaga creaţie ar fi neînsemnată. Este o metodă a corecţiei în interiorul tău – lucrează cu ea. Dacă nu o cauţi tu însuţi, să o realizezi cu seriozitate în tine şi să te calibrezi pe tine însuţi şi societate, atunci nu vei obţine următorul nivel de educaţie.

O persoană trebuie să înţeleagă că dacă nu se schimbă, nici el și nici lumea nu vor avea un viitor bun şi viaţa va fi plină de suferinţă pentru copiii lui şi pentru toată lumea.

De pe KabTV “Ştiri cu Michael Laitman” 3/13/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sufletul comun, care a fost unul şi conectat, a fost divizat după spargere în multe părţi; noi trebuie să adunăm şi să conectăm aceste părţi pentru a revela Creatorul prin ele.

Diferenţa dintre vasul original şi cel reconstruit după spargere este aceea că spargerea a revelat calităţi noi care anterior nu erau aparente. Datorită lor, sufletul s-a spart şi prin corecţia lor se revelează calităţi în plus ale Luminii, opuse acestor dorinţe sparte. Şi, în acest mod, noi analizăm internalitatea Creatorului, care a creat acest suflet şi pe care îl corectează cu Lumina Lui.

Dacă nu ar fi fost spargerea şi corecţia, noi nu am fi simţit nimic mai mult decât a simţit primul om, Adam, înainte de păcat, adică doar o stare de micime (Katnut) Nefesh/Ruach de Ruach. Şi după spargere şi corecţie noi revelăm Lumina completă de NRNHY, adică noi aderăm la Creatorul Însuşi, ajungem la echivalență de formă cu El, adică îi înţelegem căile şi înţelepciunea întipărită în creaţie.

Aşadar, este imposibil să evităm spargerea şi corecţia. Sfârşitul corecţiei este un punct inclus iniţial în planul creaţiei.

Sufletul trebuie să se corecteze conform cu întregul sistem al creaţiei, care include în el toate lumile lui Adam Kadmon şi ABYA. Sufletul este cea mai interioară parte a întregului sistem al creaţiei, ceea ce înseamnă că, prin corecţia noastră, trebuie să obţină aceeaşi formă ca toate lumile superioare, care conţin trei părţi: cap-corp-extremităţi (Rosh-Toch-Sof) și, apoi, cele trei linii şi un număr mare de forme complexe.

După ce se conectează împreună, diferenţele nu dispar, deoarece “iubirea acoperă toate păcatele”. Sufletul corectat ține în el tot egoismul, toate aceste dorinţe şi contradicţii imense. Tot ceea ce a existat anterior este păstrat, nimic nu este şters. Chiar, din contră, manifestările negative ne ajută să revelăm Lumină, avantajul a ceea ce este revelat din întuneric.

Este o muncă mare înainte noastră; până la urmă, Adam nu a avut cap, corp şi extremităţi – a fost, pur şi simplu, un corp poziţionat pe un nivel care a fost umplut cu Lumina Hassadim. El a fost născut circumcis ca un înger, în starea de micime (Katnut). Un bebeluş nu are inteligenţă şi nu poate sta în picioare, ci poate doar să stea culcat, adică are capul pe acelaşi nivel ca şi corpul.

Şi noi trebuie să punem acest suflet stricat pe picioarele sale, în poziţia dreaptă a unei persoane. Aşadar, în munca noastră, noi selectăm părţile sufletului care aparţin de cap şi de corp şi clarificăm rolul fiecăreia. Toate părţile sufletului după spargere sunt deja pregătite pentru corecţie, dar noi trebuie să invităm Lumina superioară și, astfel, să aflăm locaţiile spargerii, pe care aceasta să le corecteze.

Aceia care vor fi atraşi de munca spirituală vor fi numiţi capul lui Adam, sufletul comun. Şi restul sunt părţile corpului său. De aceea, Israel, adică “aceia care tânjesc direct spre Creator” sunt numiţi “capul meu” (Li-Rosh).

Aleşi să lucrăm fără nicio recompensă

Oamenii virtuoşi sunt aceia care lucrează pe trei linii, sunt în capul sufletului şi pot face analize şi corecţii, prin transmiterea Luminii prin ei înşişi, către dorinţele stricate, pentru ca ele să devină corectate, adică conectate şi alăturate lui, astfel creându-se un Partzuf complet.

Noi trebuie să fim de acord și, astfel, să fim oameni virtuoşi, deoarece nu este constrângere în spiritualitate. Aşadar, noi vom primi lovituri de sus, până ne vom da consimţământul pentru a face această muncă şi ar trebui să fim de acord din întreaga inimă. Prin lovituri, începem să înţelegem ce este bine şi ce este rău pentru noi şi, prin urmare, suntem de acord.

A fi un mare preot (Cohen) înseamnă să nu primeşti nicio recompensa pentru muncă: el corectează întreaga lume şi îi aduce pe toţi mai aproape de Creator aşa încât toată lumea este conectată cu El şi împlinită de Lumina infinitului, iar el nu primeşte nimic pentru asta. Asta se numeşte munca marelui preot, Cohen.

Cohenul nu are pământ, nici proprietate, ci numai munca pură pentru Creator, din care nimic nu rămâne pentru el. Recompensa lui este numai în a avea putere pentru muncă, pentru a continua să muncească şi să aducă încântare Creatorului. Asta este dăruirea pură !

Fiecare persoană din lume, în care Creatorul a trezit o scânteie spirituală, aparţine de oamenii virtuoşi şi trebuie să lucreze pentru corecţia lumii. Mulţumită faptului că noi ne conectăm între noi şi ajungem la “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, noi ajungem la iubirea pentru Creator şi trebuie să tragem omenirea după noi. Asta este misiunea noastră; până la urmă, am primit o dorinţă pentru această muncă şi nu este altă alegere – trebuie să realizăm această dorinţă.

Lumea este divizată în aceia cărora Creatorul le-a dat această dorinţă şi aceia cărora El nu le-a dat-o. De ce ne este dată nouă această dorinţă, nu ştim. Va deveni clar mai târziu, dar nu va fi important, deoarece toţi cei care îşi împlinesc misiunea lor sunt absolut egali – totul se rotunjeşte într-un cerc şi fiecare atinge toate gradele în sus, până la cel mai înalt strămoş al nostru, Moise. ¹

Din a treia parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/9/18, scrierile lui Baal HaSulam, “Garantia reciprocă”, punctul 28

1 Minutul 3:30

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ceea ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele şi nu simţim nevoia pentru Creator. El nu este inclus în niciuna din dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţa din această lume, noi nu găsim nicio nevoie pentru ajutorul de la Creator.

Încercăm să construim întreaga lume, toate sistemele sale, societatea şi mediul înconjurător, doar prin puterea egoismului nostru. Încercăm să punem stăpânire pe natură ca să ne fie mai confortabil şi să punem totul în serviciul nostru. Acesta este modul în care ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge în direcţia complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este pentru a profita de El. Oamenii au încercat să obţină sprijinul forţelor naturii, cum ar fi soarele şi lună. Dacă există o putere chiar şi mai mare, atunci ar fi bine s-o aducem în serviciul nostru, pentru propriul beneficiu.

Totuşi, când vorbim despre nevoia de ajutor de la Creator, asta înseamnă ceva complet diferit. Nu este ca şi cum vine Creatorul şi ne furnizează umplerile plăcute egoiste, senzaţiile bune şi o viaţă confortabilă. Toate presupusele practici “spirituale” care oferă unei persoane sentimentul că este separată de grija de sine, sunt de asemenea îndreptate spre a se simţi mai bine şi mult mai confortabil, liberă de ingreunarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de folosire egoistă a tuturor forțelor naturii, care includ și forța superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică în faptul că cere o anumită cantitate de răbdare din partea cuiva faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să încerci să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, ascultând cu atenţie la vocea ta interioară. În acest mod persoana va începe gradual să descopere că se gândeşte constant la sine : că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul care mi-a fost promis, care ar trebui să mă umple ?

Există necesităţi naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe drumul spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte în noi aceste întrebări şi cereri, până când obosim să ne gândim la noi înşine. Vom dispărea din cauza imposibilităţii de realizare a planurilor noastre egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea, dacă ne direcţionam gândurile spre direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – Creatorul.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi începem deja să descoperim că împlinirea poate veni numai din grija faţă de aproape, faţă de prieteni. Aceasta este dăruire de dragul primirii, însă este totuşi un mare progres spre spiritualitate. Disperaţi să ne umplem de cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, “eu, eu, eu!”, noi începem să simţim că este o oportunitate să ne umplem dacă ne gândim la prieteni sau la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate aceasta să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape ?

Aceasta este dăruire egoistă, dar eu totuşi ies parţial din mine şi încep să mă includ în ceilalţi. În orice caz, mă gândesc la ce au nevoie, pentru a le oferi şi, prin asta, să mă umplu pe mine. Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă muncă : toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singurul mod în care se pot împlini pe ei înşişi. Subconştient, încă ne gândim la noi înşine, dar noi deja am înţeles că fără prieteni nu vom fi împliniţi. De asemenea, nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine, deoarece dăruirea ne bucură.

Vedem că aceasta este singura noastră şansă pentru succes. Dacă, în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă de ceilalţi tot timpul, atunci eu voi fi împlinit prin această grijă. Asta se numeşte “dăruire de dragul primirii”. Salvarea mea faţă de propriile mele probleme este în gândurile faţă de Creator: ele mă deconectează de neliniştea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii.

În acest mod, începem să simţim oportunitatea de a ne ridica deasupra raţiunii şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă, încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură. Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă ca, Creatorul să aibă grijă de ei, aducându-i spre un tip de dăruire pură, adică dăruire de dragul dăruirii.

Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire pură diferă de dăruirea egoistă din lumea corporală, în timp ce, aceasta din urmă, nu poate fi numită deloc dăruire, deoarece încă vine din dorinţa de a primi mai mult, deşi printr-o rută alternativă.

Așa că, după o mare dezamăgire, putem trece la dăruirea de dragul dăruirii, asigurându-ne că este imposibil să fim împliniţi prin mijloacele primirii. În acest mod vrem să scăpăm de aceste dorinţe și să punem capăt acestei abordări faţă de viaţă. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe tema: “Descoperim nevoie pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru Congresul “Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 18:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este corpul uman fizic parte a Creației?

Răspuns: Corpul fizic nu este parte a Creației și nu are nimic de-a face cu sufletul. Poți să faci orice cu corpul tău, sufletul, însă, se dezvoltă în funcție de legile sale specifice.

Întrebare: Ce s-a vrut să se spună când s-a scris că scânteile de suflet au căzut în această lume și s-au îmbrăcat în corpuri?

Răspuns: Această lume înseamnă numai egoism. De aceea, scânteile de suflet nu au căzut în această lume și nu în aceste corpuri, ci în egoism.

Corpul nostru și tot ceea ce observăm, vedem și percepem cu cele cinci simțuri ale noastre, care aparțin nivelului animal. Cabala nu vorbește deloc despre nivelul animal.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris: “Înţelepciunea lui este mai mare decât puterea lui”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Conform Cabalei, este foarte rău atunci când inteligenta, înţelepciunea, depăşeşte acţiunea. Deoarece, întâi de toate, eu trebuie să-mi plec capul şi să primesc o cunoaştere superioară. Iar atunci când mă adaptez la această cunoaştere, eu trebuie să lucrez cu ea în interiorul grupului.

În timpul procesului de lucru cu ea, mi se clarifică ce sunt toate aceste acţiuni şi numai atunci încep să le folosesc ca pe propriile mele gânduri, că pe propriile mele metode.

Întrebare: “Vom face şi vom auzi” se aplică de asemenea aici?

Răspuns: Da. Prima acţiune trebuie să fie făcută, deoarece numai aceasta atrage Lumina superioară, iar în această Lumină noi vom începe să înţelegem totul.

Din lecţia de Cabala în rusă 12/3/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul principiului Cabalist: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?”. Pare să fie aşa de corporal …

Răspuns: Omul este egoist. Doar egoul lucrează în interiorul nostru, el ne împinge întâi să facem totul pentru noi înşine. Şi apoi acelaşi egoism, realizând că cea mai bună aplicare a sa este în dăruirea pentru ceilalţi, ne conduce să facem totul de dragul altora.

Rezultă în orice caz că: „Dacă nu eu, atunci cine?”. Cum altcumva pot să fiu conectat cu toţi ceilalţi pentru a le dărui, să lucrez în beneficiul lor, dacă nu prin egoismul meu? Nimic nou nu se petrece, se schimbă doar tehnica de aplicare a egoului.

Mai mult, munca pentru ceilalţi nu se face de dragul unui individ, ci de dragul întregului sistem; când voi înţelege că este ceva universal, voi începe să mă implic în el şi, prin urmare, prezentul şi viitorul meu depind numai de măsura implicării mele în acest sistem.

Aici, totul se petrece în mod diferit de felul în care ni se spune în lumea noastră: „Haideţi să trăim împreună şi să punem totul într-un singur vas”, în timp ce fiecare se gândeşte cum să smulgă din el orice iese din el, cu o consecinţă mică. Studiind Cabala, noi revelam sistemul naturii şi înţelegem că existăm în el într-un mod complet, într-un mod interconectat.

Aşadar, dăruind sistemului universal, îmi dau mie însumi şi fac asta în cel mai bun mod posibil, etern şi perfect. Dacă eu, aparent, iau ceva pentru mine, asta merge împotriva sistemului şi văd că îmi fac rău mie însumi. Rezultă că egoismul lucrează în ambele direcţii: bună şi rea.

„Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” este cea mai sănătoasă atitudine, deoarece omul ştie că trebuie să facă şi să câştige ceva. Întrebarea este legată doar de cum îşi foloseşte egoismul. De aceea, Cabala, în ebraică, înseamnă „ştiinţa primirii”. Explică în ce mod să primim tot binele, dreptatea, eternitatea şi perfecţiunea care există în lume.

Întrebare: Cum combinăm abordările: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine?” şi „Nu este nimeni în afară de El”? Acţionăm în mod consecutiv sau simultan?

Răspuns: Trebuie să acţionăm simultan, deoarece noi toţi suntem într-un singur sistem, în care Creatorul este activat de cererea unei persoane, iar persoana este activată de Creator. Rezultă că noi suntem parteneri, dar din diferite direcţii ale creaţiei: noi ne naştem de jos, iar Creatorul este de Sus, iar sistemul de conexiuni dintre noi se numeşte „lumi”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/3/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot spune că dezamăgirea mea teribilă referitoare la viața obișnuită este un dar care să mă ajute să ajung la adevărul despre Lumea superioară?

Răspuns: Absolut! Este un adevărat dar. La urma urmei, atât de mulți oameni continuă să urmărească satisfacția în obiectivele materiale.

În același timp, cabaliștii spun că în nici un caz omul nu ar trebui să devină un pustnic, să se limiteze, să moară de foame și așa mai departe. Dimpotrivă, bucurați-vă de viață! Dați corpului ceea ce vrea. Principalul lucru este să nu interfereaze cu sinele vostru, să nu ia prea mult timp și efort și să vă ofere posibilitatea de a studia Natura mai înaltă.

Din Lecția în limba rusă din 7/01/2018

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→