Întrebare: În timp ce vorbesc cu prietenii, simt pe de o parte că inimile noastre sunt apropiate, iar pe de altă parte acolo există înţelegerea că privesc ca într-un abis şi că nu voi simţi niciodată pe nimeni.. Suntem atât de diferiţi: fiecare cu egoul său, că uneori interferează şi e deranjat iar uneori sare în ajutor şi ne permite să fim împreună. Cum putem să trecem acest punct în aşa fel că „bicicletele” noastre vor merge într-un final înainte şi vom putea urca pe ele şi nu vom cădea?

Răpuns: Pentru aceasta, omulare nevoie să simtă prin sentimentele sale ca fiind cel mai mic, intră în prietenii săi şi nu are nevoie de altceva. Trebuie să simtă: „ei sunt atât de mari, aş vrea să mă strecor între ei, iar acolo va fi speranţa că împreună cu ei voi merge înainte.” Este o bucurie mare ca o persoană să simtă aşa despre sine.

Întrebare: Dar aici intervine opoziţia. Trebuie simplu doar să o ignorăm?

Răspuns: Trebuie să lucrezi cu ea, nu doar să obiectezi, dar încearcă să asculţi prietenii.

Priveşte înspre locul de unde au venit prietenii pentru a participa la convenţie, cât de multă energie, timp, efort şi motive au irosit, unde locuiesc şi cum Creatorul i-a ales pe ei. Dacă îi vei privi din exterior nu vei vedea persoane frumoase şi deştepte. Fiecare are o personalitate diferită.

Dacă vei săpa mai adânc, aceasta este munca! Vei vedea că în interior este o scânteie a Creatorului pe care El a pus-o în fiecare din prieteni. Binenteles, acolo trebuie să fie veneraţia şi teama că fără ei eşti pierdut.

Trebuie să înţelegi asta. Trebuie să te gândeşti la asta devreme ce gândul măreşte dorinţa. Când dorinţă este mică, dar cu ajutorul gândurilor o măreşti constant, atunci creşte şi devine ceva puternic.

Dar eu vorbesc despre o senzaţie care este exactă şi clară. Dacă nu vei intra într-un „transport mutual” general, atunci vei rămâne pe marginea drumului. Trebuie să împingi, să te strecori între prieteni pentru a nu te pierde printre ei.

Din Convenţia din Krasnoyarsk 6/14/13, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash scrie în scrierile sociale: Şi el nu poate avea iubire pentru ceilalţi dacă nu se anulează. Deoarece, pe de o parte, fiecare trebuie să fie umil. Pe de altă parte, trebuie să fim mândri că Creatorul ne-a dat ocazia de a fi în măsură să intrăm într-o societate unde fiecare dintre noi are un singur scop, ca Shechinah să locuiască printre noi.

Shechinah (Divinitatea) este caracteristica generală de dăruire şi dorim ca această caracteristică să ne conecteze, să ne unească şi să umple golul dintre noi. Rezultă că ego-ul este lăsat în urmă, în urma noastră şi în faţa noastră, caracteristica regulilor de dăruire, care ne uneşte într-un cerc în care resimţim domeniul general de a dărui, natura pe care o descoperim printr-o putere mai mare şi  mai interioară cu caracteristica de dăruire.

Şi chiar dacă nu ne-am atins încă obiectivul, totuşi avem dorinţa de a-l atinge. Acest lucru trebuie să fie important pentru noi, chiar dacă ne aflăm la începutul drumului. Dar, sperăm că vom atinge obiectivul superior.

Prin conexiune sunt descoperite caracteristici uimitoare acceptaţi dorinţele celuilalt, dar numai dacă doriţi să fie îndeplinite în interiorul lor, la fel ca la o persoană la care ţineţi, atunci când trăiţi în interiorul dorinţelor sale. Cu alte cuvinte, dorinţele sale conduc dorinţele mele, le stabilizează şi eu primesc o dublă dorinţă care mă trage înainte cu o mare intensitate.

Şi când ne unim cu zece  prieteni şi fiecare este inclus în dorinţele celuilalt, atunci, în acest “Grup de zece”, primesc suma pe care fiecare dintre ei o adună în ei înşişi, de la cei nouă prieteni şi nu doar dorinţele celor nouă prieteni. Descrieţi ce gen de creştere este acolo, în dorinţa mea. Există nouă persoane aici şi fiecare dintre ele include, deja, celelalte nouă persoane.

Dar este vorba despre o creştere calitativă a dorinţelor şi nu cantitativă, deoarece calitatea sa este modificată. În Cabala nimic nu se măsoară în cantitate, deoarece aceasta nu poate fi măsurată deloc. Lumea spirituală nu se măsoară cantitativ. Şi chiar dacă măsurăm densitatea dorinţei prin nivelurile 0, 1, 2, 3 şi 4, sunt măsuri calitative şi nu cantitative; ori de câte ori există un salt de la o înălţime la o altă înălţime, de la mineral la vegetal, la animal şi vorbitor.

Sărim de la un nivel la altul tot timpul, ca următorul nivel al dezvoltării, dar este un nou nivel calitativ. Este imposibil să compari o plantă şi o piatră printr-un criteriu cantitativ, deoarece este un tip total diferit al existenţei. Sentimentul vieţii este complet diferit. Deci, el este aici. Prin urmare, în momentul în care suntem conectaţi în sânul unui grup, primim imediat o nouă senzaţie calitativă – gândim că lumea este transparentă, vedem prin ea şi simţim puterea dăruirii care umple, care stabileşte şi gestionează totul.

Vom începe să ne simţim, să simţim ego-ul nostru aflat într-un ocean de dăruire, conducându-ne, ghidându-ne, conectându-ne şi unindu-ne.  Mi se cere puţin efort, trebuie să doresc să simt plăcerea mea prin celălalt, nu mai mult de atât.

Asta este ceea ce vreau să vă spun în introducere. De aici derivă toate legile grupului, care stabilesc modul în care trebuie să ne conectăm în grupuri virtuale şi fizice, cum să ne conectăm între noi şi cum să facem întâlnirea prietenilor. Totul provine numai din aceasta.

Lucrul principal este că totul va fi dirijat spre menţinerea unei stări, care oferă fiecăruia ocazia de a ieşi din sine şi de a trece în celălalt, cu punctul din inimă, cât mai rapid posibil, usor si puternic. Şi să lăsăm ego-ul undeva, în spatele nostru, să uităm de noi înşine!

Din Congresul Krasnoyarsk, 16.06.2013, Cursul 5

Filed under: Congrese, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot timpul ne apare faptul că trebuie să muncim de dragul unor recompense. Cum este posibil să corectăm această intenţie? Prin câte şi ce fel de acţiuni ar trebui să trecem? Cum putem acţiona, într-adevăr, opus acestui lucru ?

Răspuns: Vă veţi modifica gradul evaluarea asupra calităţii recompensei. În esenţă, veţi vedea recompensa ca fiind: starea în care vă simţiţi bine, starea când alţii se simt bine, sau starea în care Creatorul se simte bine, datorită acţiunilor voastre.

Cu alte cuvinte, recompensa trebuie să fie constantă. Totul depinde de calitatea sa: Care este recompensa mea ? Dacă prietenii sunt mulţumiţi ca urmare a ceea ce fac, aceasta este recompensa. De ce nu ar fi posibil să te bucuri de asta?

Am nevoie numai de a mă verifica, care este cauza şi care este rezultatul? Eu fac bine prietenilor pentru propria plăcere sau mă comport aşa pentru că asta-i bine pentru ei, şi din cauza asta mă bucur? Adică, împlinirea mea o reprezintă detaşarea sentimentului de bucurie din vasele mele (Kelim) în vasele prietenilor mei.

Întrebare: Este un proces static sau este posibil să-l fac să funcţioneze tot timpul ?

Răspuns: Este vorba despre un proces de dezvoltare progresiv al omului, în grup. Realizând orbeşte tot ce spun şi scriu cabaliştii, putem atinge acest proces şi îl putem atinge rapid.

La urma urmei, niciodată nu vom putea să vedem următorul nivel al dezvoltării noastre. Totuşi, cabaliştii ne dau sfaturi, cum putem face ceva asemănător în etapa următoare, să fim pregătiţi pentru asta încă de la nivelul în care ne găsim. Cum pot fi pregătit pentru asta dacă nu-l văd şi nu ştiu nimic despre acest subiect? Prin urmare, ei ne dau sfaturi şi recomandări. Şi fără ei, nu voi putea fi capabil de a face nimic.

Deci nu există niciun motiv să fii singur în deşert, pentru a te aşeza şi a începe încercarea de a intra în contact cu Creatorul. Metoda pentru atingerea lumii superioare a fost descoperită odată şi noi ştim exact cum a fost făcută: zece generaţii, zece profesori, zece cabalişti de la Adam până la Noe, zece generaţii de la Noe la Avraam, şi aşa mai departe, printr-un lanţ.

Nu este posibil să fie descoperit brusc, de cineva, sub o altă formă. O persoană poate simţi, într-un fel, lumea de sus, dar nu conştient, numai temporar, apoi aceasta dispare. Am întâlnit astfel de oameni. Şi pentru a ne găsi în lumea spirituală, în mod clar, într-un mod realist şi corect, şi a munci cu toate Kelim-urile noastre, adică toate dorinţele şi gândurile, avem nevoie de această metodă. Aceasta a venit, deja, de la Adam, deci el este considerat strămoşul tuturor oamenilor, aparţinând toate nivelului lui Adam (om).

Din lecţia a treia de la Congresul Krasnoyarsk, 14.06.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă noi continuăm să explicăm cum o persoană ajunge la Creator prin prieteni, atunci, de fapt, repetăm aceleași cuvinte, pentru că nu avem prea multe cuvinte pentru a exprima acele acțiuni. Chiar dacă acestea diferă foarte mult în calitate și diversitate. Se deschide o asemenea varietate de emoții, care nu există în lumea noastră, astfel că dicționarul nostru nu este pregătit să le transmită.

În timpul ascensiunii noastre, noi trecem prin 125 de nivele, și un număr infinit de stări minore. Toate aceste stări sunt emoții absolut diferite dar sunt exprimate prin aceelași cuvânt: de exemplu, ”fericire”, ”dezamăgire”, ”furie”, ”insultă” și ”gelozie”. Este posibil să numărăm câteva zeci de astfel de cuvinte, dar ele sunt toate identice, începând de la cel mai mic pas până la cel mai mare pas. Iată de ce cabaliștii gradează totul prin numere. Adâncimea dorinței de a primi (densitatea), înălțimea nivelelor de atingere, și astfel ei înteleg despre ce este vorba.

Dacă eu vorbesc de o coordonată spirituală, atunci un alt cabalist știe despre ce vorbesc eu, pentru că el o recreează în sine însuși. Este exact la fel ca atunci când un muzician spune o notă altui muzician, iar această notă este cântată în interiorul său. Pentru o persoană ce nu a studiat muzica, această notă nu înseamnă nimic, pe când muzicianul o aude în interiorul său și înțelege. În aceelași fel, cabaliștii înțeleg limbajul Cabala.

Sper ca în viitorul apropiat, în loc să ne exprimam emoțiile în cuvinte, ne vom exprima împreună prin termeni cabalistici și îi vom transmite între noi într-o astfel de formă, simțind asta în aceelași timp. Vom fi uniți prin senzatiile noastre și vor descoperi emoții în această unitate.

În lumea noastră nu exista ceva asemănător. Doar ni se pare ca și cum ne-am simți unii pe alții, dar de fapt noi nu intrăm unii în ceilalți pentru că nu avem proprietatea de dăruire. Noi doar mai mult sau mai puțin simțim și reacționăm la o imagine similară pentru că am fost creați ca animale similare. Dar nu suntem pregătiți să ne comparăm capacitatea de cuprindere și cu atât mai puțin nu suntem pregătiți să ne conectăm în senzațiile și emoțiile noastre.

Dar cand ne conectăm cu proprietetea de dăruire, atunci se întamplă un fenomen minunat. Noi nu mai simțim doar în noi, ci în unitatea noastră comună. Acolo se cântă aceeași simfonie pentru fiecare! Fiind unificati în ea, noi simțim emoțiile tuturor ascultătorilor, deși, în aceelasi timp, fiecare simte asta în sine însuși. Încă nu putem înțelege această ”dualitate” a cuprinderii spirituale acum, dar așa este.

În concluzie, fară grup nu este posibil să realizezi nici o mișcare spirituală. Iar un grup nu înseamnă că noi ne aflam fizic într-o locație. Un grup sunt acei oameni care au în comun o realizare a ceea ce încerc eu acum să va explic. Așadar cabaliștii își dedică foarte mult timp și atenție pentru a crea grupul.

Din Congresul în Krasnoyarsk Ziua 3 16/06/13, Lecția 5

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - 2 Comentarii →

Baal HaSulam, Pacea: Rabbi Akiva descrie două tipuri de oameni: primul este tipul “magazin deschis”. Ei consideră lumea ca un magazin deschis fără negustor. El spune despre ei: “cartea este deschisă şi mâna scrie” adică, deşi ei nu văd că există un cont pentru acţiunile lor, acestea sunt scrise în carte. Asta se face prin legea de dezvoltare, imprimată în creaţie împotriva voinţei umanităţii, prin care faptele celor păcătoşi provoacă inevitabil acţiuni bune, aşa cum este arătat mai sus. Al doilea tip este numit “cei care vor să împrumute”. Aceştia iau în considerare negustorul şi când iau ceva de la magazin, o iau ca un împrumut. Ei promit să plătească negustorului preţul dorit, adică să atingă scopul prin asta. Cu privire la ei, el spune: “cei care vor să împrumute pot veni să împrumute”.

Punctul din inimă determină totul. Dacă am un punct din inimă şi îl umplu corect, aparţin celui de-al doilea tip, iar dacă nu am un punct din inimă, muncesc precum primul tip. Noi avem un punct din inimă astfel că dorim să abordăm Creatorul cu cererea corectă: “Îmbracă-Te în noi şi realizează munca”. Aceasta este numită: “Fii Mei m-au învins”.

În plus, dorim să ajutăm oamenii care nu au punct din inimă şi care nu pot cere asta, dar care vor, de asemenea, să cumpere produse de la “magazin”. Trebuie să-i învăţăm cum să ia de la magazin. Apoi, vom merge împreună la magazin, ca şi cum am avea un card de credit cu care vom plăti factura.

Întrebare: Există reduceri în acest magazin?

Răspuns: Creatorul acordă întotdeauna reduceri, doar numai reduceri speciale. El nu scade preţul, dar stimulează atitudinea corectă în noi, în avans. Astfel, noi spunem:“Tu m-ai înconjurat în urmă şi înainte”. Ca şi cum El se află în spatele unei invizibile case de marcat şi, în acelaşi timp, ne conduce la ea.

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 07.06.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce trebuie să fac dacă majoritatea prietenilor mei din grupul de zece sunt foarte slabi si mă trag in jos?

Răspuns: Omul trebuie să se zbată şi să îi tragă după el. În acelaşi timp trebuie să apeleze la ajutor pentru ca în interiorul acestor zece câţiva prieteni puternici să fie incluşi, asemeni ţie. Dar este interzis să îi paraseşti pe cei slabi. Trebuie să îi întăreşti. Aceasta este corectarea.

Corecţia este de o aşa natură că fiecare devine egal şi unificat,  nu câţiva prieteni distinşi sunt aleşi iar restul sunt eliminaţi.

Dacă cineva se duce de la un grup de zece la un altul, mai puternic, şi reuşeşte acolo, iar ceilalţi vor cădea chiar şi mai jos fără el, atunci aceea nu este corecţie ci corupţie. Noi abordăm corecţia generală a întregii lumi, deşi astăzi în timp ce intrăm intr-o zonă mai mare; o creştere nu doar în înălţime, vom atinge în acest fel un mai mare succes.

Noi credem că trebuie doar să urcăm simplu pe scară, dar ridicarea pe  treptele scării depinde de răspândirea împrejur. Această scară a crescut sub forma unui con, ca şi dunele de nisip construite de copii. Dacă vrei ca duna ta de nisip să fie înaltă, trebuie ca baza să o construieşti mai larg. Identic, dezvoltarea noastră ascendentă este construită la fel. Nu poate fi sub o alta forma. Este imperativ.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 6/6/2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este dificil pentru noi să ne deschidem inimile, chiar dacă știm că suntem o singură familie? Cu cât cineva este mai apropiat cu atât este mai dificil. Suntem dispuși să ne deschidem și să ne împărtașim inima cu oricine mai puțin cu cei apropiați nouă. De ce este așa? Este doar senzația mea, iluzia mea?

Răspuns: Chiar așa este și va deveni din ce în ce mai dificil. Se spune în Zohar că studenții lui Rabbi Shimon, care erau mari cabalişti, au simțit o asemenea ură unul pentru celălalt atunci când se adunau, că părea că îi arde din interior. Erau gata să își dea foc unii altora. Deci ești pe calea cea buna. Noi ar trebui să înțelegem asta și să știm cum să o controlăm.

Problema este că toate atributele negative ne-au fost date nouă tocmai pentru a înțelege cum trebuie să ne concentrăm eforturile pentru a ne apropia. Deci nu există nimic de care să te plângi, ci dimpotrivă, să fii bucuros că s-a revelat răul și să înțelegi că acesta îți arată unde ești bolnav.

Îți poți imagina ce s-ar întampla cu noi dacă nu ne-ar durea nimic? Câte boli am ignora noi? Mulțumită durerii noi acordăm atenție bolii și o vindecăm. Nu ne calmăm singuri și spunem ”îl urăsc pe celălalt, dar acum o să beau un pahar cu el, mâncăm ceva împreună și totul va fi bine…” Nu! Asta e greșit! E ca și cum ai lua un calmant. Un pahar de vodkă și totul e bine, iar el îți este prieten? Nu!

Întrebare: De unde pot să iau leacul?

Răspuns: Leacul se revelează numai când ajungem la recunoașterea bolii însăși, numai atunci leacul se revelează chiar în interiorul bolii. De fapt, toate leacurile pe care le folosim în lumea asta au fost descoperite prin studiul bolii însăși. Prin studiul bolii noi descoperim ce o cauzează și începem să folosim același material ca antidot, astfel vindecând ceva prin ceva ”asemanător”.

Asta înseamnă că atunci când știm sigur care este problema, o vindecăm folosind aceelași lucru dar în forma sa opusă. Acest lucru urmează a fi descoperit. Important este să nu îl negăm și să percepem egoul ce este descoperit între noi ca fiind ceva rău.

Din prima lectia de la congresul din Krasnoyarsk 6/14/13,

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Tora, Exodul 20:3 – 20:5: Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici orice fel de asemănare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau care sunt jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra generaţie a celor care Mă urăsc, şi care arată milă până la a mia generaţie a celor care Mă iubesc şi care păstrează poruncile Mele.

Poruncile sunt considerate ca baza întregului cod uman al întregii existenţe umane. Ele sunt recunoscute de către toate religiile, toate societăţile, şi servesc ca bază pentru o viaţă socială. Totuşi, în Cabala, ele au o semnificaţie total diferită.

Cu alte cuvinte: “Eu sunt singurul! Eu sunt incorporal! Eu nu pot fi reprezentat, imaginat sau înţeles! Nu vă dau niciun indiciu a ceea ce Sunt! Eu nu pot fi pus în buzunarul vostru, plasat în colţ sau agăţat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă de la Mine şi Eu nu pot lua forma unui fel de semn. Nimic din toate astea nu este posibil!

Oamenii sunt foarte diferiţi. Un copil primeşte o jucărie şi nu o mai aruncă o lună sau două. Aceasta îl calmează.

O persoană merge într-un templu, se roagă, se confesează şi asta îl calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea este un medicament, un remediu pentru a ajusta preocupările lor, o prevenire a diverselor activităţi sociale, familiale şi alte probleme.

Noi nu avem nimic concret aici. Este imposibil să Îl imaginezi, ceea ce înseamnă că nu există o persoană de apelat, aceasta e o mare problemă. De fapt, aceasta se traduce în faptul că nu există Dumnezeu pentru o persoană obişnuită care trăieşte în această lume ? Noi suntem incapabili să-L vizualizăm sau să-L simţim. Este o proprietate abstractă de dăruire, ceva inform care umple totul şi, în acelaşi timp, nimic. Ce senzor ne va permite să-L dezvăluim ? Trebuie să începem să-L simţim într-o manieră sau alta. Totuşi, nu este nimic în jurul nostru.

Pur şi simplu nu ne putem imagina pe Domnul, puterea superioară, aşa cum este descris în Tora şi nu putem stabili un contact cu această forţă. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să prindem ceva, să facem apel la cineva şi să-L înfăţişeze într-un fel.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de la noi ? Este ca şi cum am pluti în aer. De ce este aşa?

Răspuns: Deoarece noi trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm până la gradul Său. Atunci, noi vom simţi ceva ce nu am simţit înainte şi vom defini lucrurile pe care înainte eram incapabili să le înţelegem. Aceasta va deveni posibil deoarece vom primi un nou set de senzori, numit cele cinci Sefirot.

Înainte de a realiza asta, nu există un astfel de lucru ca “Dumnezeu” pentru noi. Nu este nimic! Desigur, există natura care ne răsuceşte, ne trage înainte şi se joacă cu noi, ne obligă să continuăm să trăim, pentru a da naştere la cineva, controlează comportamentul nostru în mediul nostru şi în societate şi apoi ne îngroapă. Asta-i tot.

Am exagerat totul arătând că oamenii nu au nicio relaţie cu Creatorul sau cu Tora. De aceea este spus că Tora este intactă, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, măcar o dată. Tora este o învăţătură (precept); este un mecanism spiritual total deconectat de la om. Faptul că am ales-o ca fiind sursa frumoaselor noastre reguli şi legi morale este foarte liniştitor. Fără ea, nu am fi fost decât nişte barbari.

Cu toate acesta, ţin să subliniez că aceste reguli şi aceste legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înţelegem că puterea Torei, veridicitatea şi esenţa acesteia nu se referă la reguli şi legi. Puţin important ceea ce facem în această lume, ceea ce contează este de a ştii dacă reuşim să ne ridicăm la nivelul următor, acolo unde Creatorul ne este revelat. Pentru asta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să ne apară ca o imagine sau ca un fenomen. Conştiinţa noastră se ridică la un nivel la care nu avem nevoie de imagini, deoarece putem să ieşim din noi înşine.

Aceasta explică de ce porunca: “Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine” vine în primul rând, de ce este considerată ca o poruncă majoră şi de ce precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea nu este aleatorie; ele sunt organizate într-un anumit fel) defineşte îndeplinirea acestei porunci principale speciale.

Dacă nu putem observa această poruncă, toate celelalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne duc la scop. Constant, trebuie să păstrăm în minte această poruncă primară. Pentru asta, trebuie să îndeplinim celelalte porunci.

Din programul kab.tv, “Secretul cărţii eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trebuie sa vedem în mod constant exemplul bun al prietenilor care ne arată o imensă putere de muncă şi devotament faţă de scop. Când mă uit la un prieten slab, chiar dacă este pe acelaşi drum ca mine, devin şi eu slab. Trebuie să acceptăm că muncim împreună şi că ne susţinem reciproc.

Doar observând oameni slabi, chiar şi în societatea noastră, ne facem un deserviciu, deoarece ne slăbesc arătându-ne exemplu negativ. Privesc prietenul şi încep să cred şi eu că pot studia mai puţin sau că pot să nu vin în fiecare zi la lecţie.

Deci, trebuie să văd un foc arzător în toată lumea. Societatea trebuie să ceară asta de la toţi membrii. Nimeni nu poate sta deoparte şi să studieze liniştit în colţul lui. Trebuie să fie un exemplu pentru ceilalţi.Trebuie să simt faptul că primesc imbolduri pentru măreţia scopului de la toată lumea, să simt cum apar zilnic noi schimbări în ei, faţă de Creator şi faţă de mediu, să simt ca şi cum sunt în spatele altora care avansează repede şi astfel voi fi atras de ei şi voi invidia în mod egoist succesul lor şi nu voi putea să mă liniştesc.

Dar dacă ei nu îmi furnizează toatea cestea, nu am nevoie de o asemenea societate.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Când o persoană lucrează cu intenţia pentru ceilalţi, “Iubeşte-ţi aproapele” şi aşa mai departe şi ia brusc, o mică pauză în timpul lucrului şi trage puţin pentru sine, ceea ce înseamnă că primeşte pentru sine, se numeşte furt.

Desigur, acesta-i diferit în lumea noastră, deoarece noi suntem la un nivel inferior nivelului spiritual moral. În general, toate poruncile Torei nu au nimic de-a face cu lumea materială. Totuşi, oamenii au început să le utilizeze în ceea ce priveşte viaţa de familie, socială şi umană.

Întrebare: Putem numi acest timp, timpul pregătirii, pentru că o persoană trece printr-un anumit proces, când ea schimbă “lumea barbară” într-o lume de legi?

Răspuns: Totuşi, asta nu înseamnă că ea este mai aproape de universul spiritual. Nivelul de pregătire este un nivel pentru atingerea spiritualităţii. Totuşi, noi vedem că aceste legi nu fac parte din niciun nivel care precede spiritualitatea. Dimpotrivă, lumea începe să simtă că este civilizată, liberală şi avansată.

Întrebare: Putem atribui toate astea adulterului?

Răspuns: Nu complet. Adulterul în spiritualitate se referă la erorile pe care le fac oamenii, din nou şi din nou, deoarece, în măsura în care o persoană vrea să păstreze toate cele Zece Porunci, ea descoperă, constant, că le încalcă în repetate rânduri.

Totuşi, toate aceste păcate sunt revelate atunci când o imagine mai precisă vă este arătată, o imagine mai delicată şi mai profundă, şi numai atunci este clar că nu v-aţi gândit cu adevărat, că nu aţi presupus-o şi nu aţi permis-o, că nu aţi încercat suficient.

Deci, toată Tora nu vorbeşte decât despre erori şi, în acelaşi timp, despre modul de a le corecta. Fără dezvăluirea erorilor, nu există corecţie.

Din “secretele cărţii eterne”, kab.tv, 04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→