O persoana nu poate obtine un vas spiritual, dorinta de a primi prorietatea de a darui de Sus, fara a se anula pe sine in fata grupului. Fara acestea, el va studia fara folos. Mai mult, daca se va pune inaintea altora, atunci studiul lui devine potiunea mortii si il transforma intr-un liliac in noapte. In chimb, daca o persoana se pune pe sine in spatele prietenilor, atunci studiul sau il transforma in cocos care saluta zorile.

Prin urmare, totul depinde doar de atitudinea persoanei fata de grup si prieteni. In plus, aceasta nu este ceea ce face cineva, in afara lui, mai important este ce se intampla in inima lui.

Adica:

1)  In ce masura simte el (inca egoist) ca fara prieteni nu isi va atinge scopul;

2)  Cat de mult munceste pentru a-i vedea pe acestia mari. In realitate, este foarte dificil si el trebuie sa inteleaga cel putin, ca acesti prieteni au fost alesi de Creator, pentru el.

Pana cand el nu incepe sa relationeze cu ceilalti ca si cu familia sa, ca fiind importanti si necesari pentru el, Lumina nu il va afecta pozitiv.

Fac primul pas, daca ii percep pe toti ca 1, si pe mine ca 0;  in relatie cu ei, in relatie cu ei proportia este 0-1, insemnand ca eu ma percep de 10 ori mai mic decat ei. Dar la al doilea pas egoismul ma duce la  impovararea sufletului, si eu ii voi percepe de 100 de ori mai importanti decat mine; si in al treilea pas, de 1.000 de ori. Altfel, nu voi fi capabil sa cer Luminii care Reformeaza sa ma influenteze. De fiecare data cand vreau sa urc, eu trebuie sa cobor chiar mai mult. Astfel, de fiecare data persoana simte o si mai mare distanta intre sine si societate (de 10,100 si 1.000 ori).

Acest progres este imposibil fara suportul mediului si al obiectivului comun care arde cu pasiune in fiecare. Prin aceasta, fiecare castiga motivatie, inspiratie, importanta spiritualitatii, ca si intelegerea ca aceasta este singura ocupatie de valoare in viata.

Incepem cu iubirea prietenilor care ne ajuta sa atragem Lumina Inconjuratoare, care ne corecteaza si ne da iubirea adevarata a celorlalti, prin care ajungem la iubirea Creatorului. De aceea, acest principiu se aplica pe parcursul intregii ascensiuni spirituale, in fiecare actiune, de la inceput pana la sfarsit de-a lungul drumului.

Din Part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 30.05.10, Articolul, In legatura cu explicatia privitoare la Iubirea Prietenilor.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum imi pot directiona punctul din inima, spre grup, care functioneaza ca un amplificator spiritual?

Raspuns: Exista mijloace externe pe care le folosim: carti, grupul, invatatorul, sistemul nostru de studiu si conexiunile din intreaga lume. Acestea sunt conditiile pe care le-au stabilit Kabalistii pentru noi. Daca le indeplinim prin cladirea granitelor externe pentru noi si aducand dorinta pentru spiritualitate in acest sistem, atunci aceasta dorinta incepe sa creasca.

La inceput, am doar punctul meu din inima. Apoi, il dau prietenilor mei, primind, astfel, de la ei punctele care le apartin lor. Acest sistem de conexiune dintre noi, sufletele, deja exista. Totul este pregatit dinainte, din timpul coborarii lumilor de sus in jos, pentru ca noi sa urcam din lumea noastra spre Lumea Infinitului.

Tot ce am de facut este sa ma integrez in acest sistem. Sa ma cobor pe mine insumi, sa-i vad pe toti ceilalti ca si corectati si sa doresc sa primesc Lumina corectarii, prin ei. Apoi voi primi dorinte pentru daruire de la toti ceilalti oameni, care imi vor creste dorinta. Aceasta se va intampla chiar daca, initial,  aveam doar micutul meu punct din inima care, probabil, nu era nici macar indreptat catre scopul corect. Insa, am investit in grup, am dorit sa fiu parte din el si asa am intreprins un act de daruire. Drept raspuns, am primit o forta adevarata de la ceilalti, o reala dorinta de daruire.

Imediat vezi ca intr-adevar doresti si pretuiesti asta. Si apoi, incepi sa experimentezi temerea, Voi fi capabil sa obtin daruirea pentru Creator, sau imi voi incheia viata fara rost? Acestea inca sunt ganduri egoiste, dar ele sunt deja preocupate de, cum sa ating daruirea. Asta se numeste Lo Lishma: Cand cineva a) aspira spre daruire si b) se gandeste la profit.

Asta dovedeste ca prin grup primesti o directie mult mai interioara – la Creator. Dar, cand aspiri spre Creator, te apropii de credinta si asa incepe sa coboare Lumina Inconjuratoare asupra ta. Nu Lumina s-a modificat, ci tu te-ai schimbat si, astfel, Lumina te influenteaza diferit. Acum iti poate da calitatea daruirii. Cand obtii aceasta calitate, incepi sa te ridici deasupra egoismului tau.

Asta ai vrut sa obtii inca de la inceput, insa Lumina aranjeaza totul, asa incat sa se intample in concordanta cu dorinta ta, mai degraba decat prin forta.  Dintr-odata simti cum esti umplut prin calitatea credintei, insemnand calitatea de daruire, Bina. Iti da liberate fata de ego-ul tau! Si nu ca te elibereaza din egoismul tau, ci iti da putere sa te ridici deasupra lui. Asta este cand te ridici deasupra Machsom.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Kabbalah 27.05.10, Articolul Iubirea pentru prieteni

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul ordona sufletelor noastre sa se uneasca. Indepartarea noastra, unul fata de celalalt si sentimentul de instrainare, asta  este intreaga coruptie. Corectia, pe de alta parte, consta in perceperea sinelui nostrum, ca fiind parte dintr-un singur trup. Deci, daca ne percepem pe noi insine ca si parti ale trupului, lucrand impreuna, nu este sufucient.

Trebuie sa devin parte integranta din fiecare, ei trebuie sa devina parte integranta din intreaga lume si tot asa, pana la infinit! Asta reasambleaza o imagine holografica, in care fiecare element le contine pe toate celelalte in el insusi.

Inca nu ne putem imagina asta in mod serios, pentru ca suntem opusi unei astfel de imagini. Nu putem nici sa intelegem cum este posibil incorporarea unul in altul, cand nu exista Eu, care se uneste cu toti ceilalti si devine un intreg.

Cand punctele noastre din inima se unesc, aceasta realitate iluzorie a trupurilor fizice dispare, doar dorintele noastre raman. Cu cat mai corect ajunge sa-si imagineze fiecare, unificarea noastra, cu atat ne apropiem mai mult de adevaratul tablou al realitatii, de unicul care exista. Trebuie doar sa ne apropiem de el si sa-l dezvaluim. Astfel ne videcam, pas cu pas, de toate aceste iluzii materiale care ne acopera.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah, 30.05.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Un prieten nu este o persoana oarecare; este un companion care sta in fata mea. Eu dobandesc treptat iubirea pentru el, pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Aceasta formula este fixa si nu se schimba. Mai intai fac apel la Creator si apoi, pentru a ma conecta cu El, trebuie sa fiu impreuna cu prietenii mei.

Lucrez la iubirea de prieteni, pentru ca este conditia necesara pentru a ajunge la iubirea de Creator. Un prieten si Creatorul sunt interconectati deoarece, datorita dorintei mele de a primi placere, ei sunt egali. Creatorul si prietenul meu sunt la egala distanta fata de mine, si ma raportez la ei in acelasi mod.

Creatorul este daruire pura. Imi urasc prietenul la fel cum urasc si daruirea si prin urmare ii resping pe amandoi. Daca nu ating aceasta atitudine in care sa imi vad prietenul si Creatorul in acelasi fel, atunci nu pot functiona corect. Este similar cu ochirea unei tinte. Daca ochirea mea este orientata mai mult catre Creator sau mai mult catre prietenul meu, atunci ea nu mai este precisa. Trebuie sa ochesc precis tinta, astfel incat cel care aspira catre Creator (Isra-El – direct spre Creator) si Creatorul (Lumina de corectie) se contopesc intr-un tot unitar.

Un grup cabalisteste un vas spiritual, un sistem de suflete, in timp ce Creatorul este Cel care il umple. Vasul devine la fel ca Lumina. Apoi imi dau seama ca sunt acelasi lucru din moment ce nu poate exista Lumina fara vas (Kli).

Totul se contopeste in unul. Grupul devine modelul Creatorului pentru mine. In atitudinea mea catre ei, invat cum sa ma raportez la El, sa Il iubesc sau sa Il urasc. Desigur, singura cale de a relationa cu Creatorul este prin daruire. Deci, eu sunt prezentat cu grupul pentru a mi se testa capacitatea de daruire. Ego-ul meu creeaza distanta, diferenta de forma dintre Creator si grup. Daca nu ar fi ego-ul, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre ele.

Deci, de ce simt o diferenta acum? Este doar datorita faptului ca primesc placere de la Creator si nimic de la grup. Aceasta este singura diferenta.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 26.05.10, Articolul “Ce face ca importanta pentru noi Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumina actioneaza asupra vointei noastre, de a fi similar cu El. Aceasta masura a congruentei vointei cu Lumina se numeste credinta. Daca citesc sursele kabaliste cu un scop si o dorinta pur egoista, ele nu ma vor afecta.

Punctul din inima este un punct de spargere; el atrage persoana spre spiritualitate, dar numai pentru ca se simte rau. El nu tanjeste inca, la Cel bun, care face numai Bine, la Daruire si Iubire. Pana in acest moment el este numai nesatisfacut de viata pamanteana: Viitorul este intunecos si viaţa nu are scop. Acestea ofera pur si simplu o motivatie egoista, pentru cautarea spiritualitatii. Dar Lumina nu poate afecta dorinta, de la asa o distanta. Ea actioneaza in funcţie de masura credintei din ea, acţioneaza numai asupra tanjirii catre daruire.

Credinta este testata prin devoramentul persoanei, fata de cale si scop. Individul trebuie sa verifice puritatea intentiei sale de a atinge calitatea daruirii. Credinta in sine, ca atribut al daruirii, este primita de Sus ca o recompensa pentru eforturile depuse. Cand cineva devine demn de asta, atunci noaptea va lua sfarsit si el va vedea lumina zilei.

Daca cineva foloseste Tora pentru propria implinire egoista, aceasta devine potiunea mortii pentru el. Aceasta nu inseamna numai moarte spirituala, ci, de asemenea, drog mortal, deoarece acel cineva crede ca, este viata spirituala! Ridica si mai sus egoismul sau si nu poate crede ca el e cel ce traieste in minciuna.

Sa relevam adevarul: Daca facem totul impreuna, daca toata lumea primeste de la toti ceilalti, acele forte care pot cere cu usurinta ca Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) sa actioneze in el, atunci calea devine o aventura minunata. Doar conectati-va unii cu altii!

Daca stai singur, imediat cresc ziduri in jurul tau. Daca te unesti cu ceilalti, pentru a merge impreuna, zidurile cad imediat si se transforma intr-o larga autostrada. Nu exista niciun zid sau autostrada, ci este alegerea de a fi sau nu printre prieteni, in fiecare moment. Totul este facut de Lumina Superioara; noi trebuie sa ne supunem acestei unice conditii.

Din Part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.05.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi suntem creati din materie care nu poate primi Lumina. Prin urmare, singura modalitate pentru noi de a exista este de a introduce Bina, Creatorul. Bina lucreaza pe noi si ne ridica pana la Ea. Partea Ei inferioara (AHP) coboara la noi si ne pare ca intuneric, care il simtim ca nedorit. Ea straluceste pe noi cu Lumina de Daurire si Milostenie (Hasadim), dar din moment ce nu dorim sa daruim, noi o percepem ca intuneric.

Ne pregatim pe noi insine sa vedem daruirea ca dorinta, cu ajutorul Luminii Inconjuratoare, atunci cand lucram impreuna. Treptat, vom incepe sa recunoastem faptul ca exista Cel de Sus in noi. Ne dam seama ca El este cu adevarat Cel de Sus si vom incepe sa pretuim spiritual, calitatea daruirii. Apoi, suntem pregatiti sa ne unim cu El si sa ne anulam pe noi insine. Suntem dispusi sa uitam de dorintele noastre egoiste si sa ne lipim pe noi insine la Cel de Sus, ca o picatura de sperma in pantecele mamei.

Apoi, Cel de Sus ne poate ridica; poate ridica dorintele noastre, care sunt gata sa adere la El. Pana unde? In Lumea Spirituala exista un alt loc, mai mare sau mai mic? Nu, este aici in noi, atunci cand El incepe sa cultive calitatile de daruire mai mult si mai mult.

Aceasta inseamna ca El este in ridicarea noastra, pentru a vedea calitatea de daruire ca ascensiune. Fiecare pas pe care il adaug este ca rezultat al unei mai mari apropieri in unirea cu celalalt si construirea unui sistem din noi insine, ca sa-l putem prezenta la Cel Superior pentru corectare. In acest fel, vom urca la Bina, si Lumina continuta in ea se extinde in jos in aceasta lume.

Astfel, dorintele care se ataseaza la Cel de Sus sunt acum, nu numai in stare sa se anuleze, dar, de asemenea, sa primeasca si sa realizeze calitatea de daruire, s-o absoarba si s-o foloseasca. Evident, va ramane ca primire, dar isi modifica intentia. Deci, nu lumea noastra, care este creata din vointa de a primi placere; aceasta, de asemenea, incepe treptat sa primeasca Stralucire de Sus, deoarece vointa de a darui apare in ea.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 26.05.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabash, Iubirea Prietenilor: Si un om l-a gasit, si iata, el ratacea prin tara. Si omul l-a intrebat, zicand: Ce cauti? Si el a zis: Caut pe fratii mei. Spune-mi te rog unde isi pasc turma (Geneza, 37).

O persoana care si-a pierdut calea in domeniul vietii nu poate trai astfel mult timp. El cauta sfaturi si oameni care sunt asemenea lui, fratii sai. El simte ca trebuie sa gaseasca alt drum, dar nu in dimensiunea corporala, unde se afla, ca un animal: mai degraba, acest drum ar trebui sa il ajute in viata sa si sa devina uman.

De aceea el ii cauta pe aceia care isi pasc turma, adica isi controleaza animalul din ei. El vrea sa se alature lor si sa le devina frate, astfel incat ei sa il invete cum sa devina un pastor si cum sa se ridice deasupra animalului din el.

El simte ca si-a pierdut drumul prin tara, ca el este acel animal, magarul ratacitor (magar-Hamor, in ebraica, este derivat din cuvantul Homer-materie). O persoana vrea sa ridice umanul din el prin eliberarea sa de regula animalului. Pentru aceasta el cauta oameni care controleaza animalul din ei, care il pot ajuta sa se intareasca pe calea sa. Ei sunt fratii sai, si el ii cauta!

Un barbat ratacind prin tara (Tara-Eretz; radacina lui Eretz vine din Ratzon-dorinta) se refera la un loc in care rodul pamantului (rezultatele vietii) … va rasari. Animalele(oameni fara un scop inalt) ratacesc prin tara pentru a se mentine aici si acum. Dar cum gasesc calea care ma transforma pe mine in uman si sa obtin…rodul (puterea spirituala si cunoasterea) domeniului care sa sustina lumea (sa aduca viata spirituala)?

Si muncile campului sunt aratul, semanatul si secerisul. Aceasta este munca unui om prin care el se simte implinit. Se spune despre asta: Ei, care, in lacrimi au semanat, vor culege in bucurie… Este evident ca pentru munca grea pe care o facem cu lacrimi in ochi, primim rezultate bune numai la sfarsit. Trebuie sa avansam, in ciuda lacrimilor si a tuturor greutatilor, si deci avem nevoie de sprijinul puternic al mediului…si acesta poarta denumirea de Tara pe care Domnul a binecuvantat-o.

O persoana deplange animalul din el, de care trebuie sa scape pentru a se ridica la nivel spiritual. Pentru aceasta are nevoie de sprijin puternic care sa ii permita sa se pastreze, mai curand in spiritualitate, decat in lumea materiala care il trage in jos. Aceasta este binecuvantarea Creatorului de la care capatam puterea de a avansa.

Persoana care rataceste prin tara este o persoana care a pierdut directionarea spre scop. El nu stie ce sa faca mai departe. El simte in mod clar, ca nu vrea sa traiasca dupa criteriul animal al binelui si raului, de vreme ce o asemenea viata nu este insufletita, intre granitele aceleiasi tari-dorinta.

Cu toate acestea, cum ma pot ridica de la nivelul de magar (materie) la cel de om? Nu am cunostinta de calea reala care ma duce acolo. Trebuie sa gasesc o forta exterioara care ma va impinge in afara nivelului insufletit, la fel ca o samanta care are nevoie de un sol fertil ca sa germineze. Sunt incapabil sa fac asta singur. Sunt sub controlul total al animalului din mine si oricum nu am sansa sa ma eliberez de viata mea de animal. Daca o forta externa nu ma trage din asta, in sus, catre o noua dimensiune, imi voi termina zilele ca un animal.

De aceea imi voi exercita liberul arbitru si voi intra intr-un grup de Kabbalah definit prin iubirea fata de prieteni. Eu inteleg ca fara ei, nu pot avansa. Iubirea se manifesta atunci cand fiecare simte ca grupul este mai important pentru el decat magarul sau. Grupul este nivelul sau uman. Cu ajutorul lui el va atinge adeziunea cu Creatorul si va deveni similar cu El. Totusi, aceasta este conditionata de implicarea persoanei in grup, pentru a primi forta de la el si de a se ridica deasupra magarului din el, la nivelul de om.

Lumina care vine prin grup creeaza in mine omul. Grupul se dizolva in corpul meu, in timp ce Lumina care il umple devine Lumina vietii mele. Singura cale pentru a atinge aceasta stare este iubirea pentru prieteni, prin care ii iubesc mai mult decat pe mine. Ei sunt parti ale sufletului meu, in timp ce eu sunt doar magarul meu, materia. Prin suportul mutual reciproc, ne putem ajuta sa devenim umani.

Fortele care va impiedica sa va conectati cu prietenii sunt numite exil. Noi simtim exilul atunci cand ne arde dorinta de a ne conecta cu grupul, si nu putem. Faraonul sta in noi si conduce neamul Israel din mine.

Totusi, aspirand la iubirea prietenilor, noi devenim demni de a iesi din exilul Egiptean si de a primi Torah, forta care ne uneste. Povestea neamului Israel in Egipt si ratacirea lui in desert este povestea corectarii unui prim punct spiritual pentru a atinge pamantul, Tara Israel, dorinta numita Israel (Iashar-El- direct la Creator).

Din Part. 4 Lectia Zilnica de Kabalah 24.05.10, Articolul Iubirea Prietenilor

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa lupt cu tendinta de a deveni doar o obisnuinta lectia zilnica de Kabbalah?

Raspuns: Aceasta este o problema. Rutina plictiseste,strica gustul si naste o atitudine de frivolitate, distrugand astfel totul. Noi ar trebui sa luptam impreuna impotriva aceastei tendinte. Altfel nu vom putea accelera dezvoltarea noastra si va trebui sa asteptam ani de zile progresul spiritual.

Este imposibil sa schimbam acest sistem pentru ca el exista deja. Esti deja conectat la el, acum trebuie doar sa participi activ in el. In functie de gradul de implicare, vei vedea ca toti prietenii pe care ii considerai anterior, necorectati, de fapt, constituie un sistem corectat, iar tu esti singura parte necorectata.

Nu vrei sa te conectezi la acest sistem, si astfel ti-i imaginezi pe ceilalti ca existand aparent in jurul tau, fiecare cu poftele lui. Dar ei nu exista cu adevarat. Vei simti brusc ca existi in cadrul unui sistem fix, in care tu ai doar libertatea de a alege: trezire sau nu, catre spiritualitate, astfel incat sa ii trezesti pe ei, iar ei, la randul lor, sa te trezeasca pe tine. Acestea sunt legile acestui sistem, iar tu esti cel singur, cu liber arbitru.

Cu toate acestea, atat timp cat tu inca nu esti dispus sa te conectezi la acesta, s-a pus in scena o piesa de teatru, special pentru tine: prietenii, multimea de oameni, o intreaga lume in jurul tau, toata aceasta mizerie din viata… Ti s-a dat posibilitatea de a organiza aceste forte din jurul tau, astfel incat acestea sa vrea sa te trezeasca la spiritualitate, prin influenta externa. Incepe sa folosesti raul tau inerent, invidia, ura si ambitia; invidiaza-i, iubeste-i  si uraste-i, trezeste-te pe tine cu toate mijloacele si toate calitatile care ti-au fost date.

Acesta este motivul pentru care sistemul de sus, Malchut al Infinitului iti apare, ca lumea pe care o vezi in prezent in jurul tau. Ce, crezi ca exista undeva, sus in cer? Nu e undeva, acolo, ci chiar in fata ta,  numai ca viziunea, perceptia ta defecta o distorsioneaza in acest sens.

Din part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Daca tu nu vezi o dorinta puternica pentru spiritualitate in prietenii tai, daca nu esti impresionat de mediul inconjurator sau inspirat sa daruiesti, inseamna ca tu nu investesti in acest mediu. Incepe sa investesti in prietenii tai si vei vedea cum te influenteaza in schimb.

Formula este foarte simpla: Ma conectez cu un grup si impreuna cu toti dobandim starea in care incepem sa ne influentam fiecare. Cercul nostru se transforma intr-un vas spiritual (Kli). Toate dorintele noastre pentru spiritualitate, punctele noastre din inima, se unesc in el si, deasupra lui, noi construim un ecran anti-egoist, daruirea noastra reciproca.

Acum ca ne influentam fiecare, trebuie sa examinam daca o facem sau nu, de dragul daruirii catre Creator. Daca da, atunci avem un ecran si o Lumina Reflectata. Forta Superioara ne devine imediat relevata, conform echivalentei de forma. Formula este foarte simpla: Eu –> Grupul –> Sufletul!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→