Întrebare: Povestea despre Avraam din Geneza începe cu faptul că în Babilonul Antic, oamenii trăiau ca o singură națiune și vorbeau aceeași limbă. Nimeni nu conducea pe nimeni. Cum poate fi așa ceva? La urma urmei, înainte de asta, zeci de mii de triburi diferite s-au luptat între ele.

Răspuns: A existat o perioadă în Mesopotamia, între Tigru și Eufrat, când nu au existat contradicții în locul în care au trăit babilonienii, deoarece totul era din abundență. În râuri erau pești, pământul fertil era recoltat bine și oamenii nu aveau nevoie de nimic. Nici măcar nu se invidiau reciproc și nu erau în competiție.

Totul a fost foarte bine. Nimeni nu domnea asupra celorlalți, toată lumea era egală. Oamenii trăiau într-o stare calmă, parcă păstrată. Aceasta indică un grad zero (rădăcină) de egoism. În acel moment, egoismul abia începea să se dezvolte în umanitate.

În principiu, considerăm Babilonul antic ca starea inițială a umanității atunci când oamenii nu simțeau încă egoism, lăcomie, invidie și așa mai departe în interiorul lor.

Gradul de rădăcină este egoismul mort. Nu are nevoie de mai mult decât are. Reprezintă starea de nivel animal, inițială, a umanității.

KabTV „Stări spirituale” 11.06.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă pentru noi intrarea pe pământul Israelului?

Răspuns: Omul este creația comună, Adam. Cu toții suntem parte a sufletului său. Aceasta este o imagine spirituală colectivă, care în sine nu constă din ființe separate așa cum ne vedem noi oamenii, de obicei.

Reprezintă totalitatea tuturor proprietăților noastre, în special a celor spirituale. În principiu, tot ceea ce este în fiecare dintre noi constituie, ca să spunem așa, o figură spirituală numită „Adam”.

Bineînțeles, din generație în generație, toate părțile acestei figuri, sau mai bine zis proprietățile sale individuale, sunt supuse treptat corecțiilor lor în asemănarea cu Creatorul.

Și când această asemănare este completă, atunci vom ajunge la starea de corectare și Creatorul va apărea și va umple imaginea lui Adam, sufletul nostru comun, care se va aduna în această stare, începând de la lumea noastră, de la nivelul pământesc, până la cea mai înaltă.

Acest suflet va sta în toate lumile, dar nu în sens corporal. Acesta va include umplerea tuturor lumilor, ceea ce înseamnă că va ajunge la starea de corectare generală (Gmar Tikkun).

În prezent, începem să intrăm în ultima parte a acestei stări. Prin urmare, generația noastră este numită ultima generație, care corectează spargerea sufletului comun care a avut loc înaintea noastră și care stă la baza existenței noastre ca indivizi.

Trebuie să ne unim în interior ca un singur om cu o singură inimă, cât mai multe miliarde de suflete într-un singur suflet, într-o singură structură spirituală.

KabTV „Secretele cărții eterne”, 19.05.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce a fost special în timpul lui Baal HaSulam că el a fost primul care a simțit nevoia internă acută de a disemina înțelepciunea Cabalei, chiar dacă a trăit acum aproximativ o sută de ani?

Răspuns: Lumea a devenit mai egoistă și o revoluție a dus la schimbări drastice tehnologice, culturale. Regimurile din multe țări s-au schimbat, fermierii au început să se mute în marile orașe, iar lumea a devenit mai concentrată și mai exigentă.

Prin urmare, a fost posibil să se înceapă diseminarea înțelepciunii Cabalei într-un mod practic. Oamenii au început să se întrebe: „Care este sensul vieții?” Și nu doar trăind ca o vacă care pășește pe câmp.

Au ales să se conecteze și să se alăture lumii, culturii și tehnologiei. Erau mașini, avioane și comunicații între oameni. Omenirea a devenit total diferită. Secolul al XX-lea ne-a dezvoltat ca niciun alt secol înainte și acesta este motivul pentru care înțelepciunea Cabalei a fost dezvăluită.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 10.03.19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, 55% din populația lumii trăiește în orașe. Acest număr continuă să crească. De ce crezi că oamenii sunt determinați să se afle în mediul urban? Aceasta a fost tendința de-a lungul istoriei.

Răspuns: Pe de o parte, efortul de a se muta în orașe este legat de industria serviciilor. Pe de altă parte, oamenii sunt atrași de comoditate, de tot ceea ce este oferit ca utilități și de orice altceva.

Dar observăm și acum tendința opusă: oamenii părăsesc orașul, își obțin propriul teren, proprietate privată, se ocupă de grădini, lucrează pământul și cultivă plante.

Este posibil să fim în vârful migrației urbane, dar cred că aceasta este o tendință temporară care nu va prevala pentru mult timp. Dacă putem oferi cuiva tot felul de servicii la distanță de oraș, el va fi de acord cu bucurie din cauza aerului curat, a liniștii și a altor avantaje.

Tendința de a părăsi orașele a început deja. După primul val de pandemie, mulți oameni nu vor să se întoarcă la serviciu, vor să lucreze de acasă. Copiii nu prea vor să meargă la școală.

Există multe avantaje în a trăi puțin izolat de ceilalți, dar, în același timp, este dotat cu tot ce poate oferi un oraș mare. Depinde de transport, comunicații și infrastructura rutieră.

Întrebare: Credeți că pandemia a adus această atitudine față de orașele mari?

Răspuns: Oamenii au realizat pur și simplu că pot primi servicii fără a fi prinși în „cușca” unei clădiri înalte. Pot trăi în siguranță „la sol” chiar și la o mică distanță de zece metri de ceilalți. Cred că Pământul va fi populat în lățime, nu în înălțime.

KabTV „Conversațiile” 09.06.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Singura noastră armă este ruga. Numai strigătul către Creator  ne poate ajuta – nimic altceva nu funcționează. Există o altă forță în lume care să determine ceva? Și chiar știi ce să adaugi de la tine în ajutorul Creatorului?

Prin urmare, singurul lucru care există este apelul către Creator în forma cea mai pură, atunci când nu cer altceva decât să primesc puterea de dăruire. Aceasta este singura mea condiție. Și dacă adaug ceva la această condiție, atunci este ca și cum aș decide ceva eu ​​însumi, iar acest lucru nu este bun. Este gresit. La urma urmei, nu știu ce există în această calitate necunoscută de dăruire.

Prin urmare, nu există altceva decât să ne întoarcem către Creator și să cerem doar forța de dăruire și numai din interiorul grupului de Zece. Aceasta se numește „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Israel este persoana din grupul zece. Tora este dorința sa de a primi puterea de dăruire pe care Creatorul o poate da. Și vrem ca toate cele trei componente să se unească.

Când se unesc cu adevărat, înseamnă că am ajuns la sfârșitul corectării, adică toate dorințele noastre s-au unit cu sursa, cu forțele Creatorului, într-un singur întreg.

Și aici trebuie să ajungem la disperare pentru că eu cred în egoismul meu, că pot controla totul și că voi face totul singur. Dar în esență, trebuie să ajung la starea opusă, unde numai Creatorul determină totul și trebuie să mă închin înaintea Lui.

Creatorul este foarte gelos. El nu suportă faptul că te întorci către o altă forță – de parcă în realitate ar exista altcineva în afară de El. El nu este gelos nici măcar pentru faptul că te întorci către o altă forță, ci pentru că tu crezi că există altcineva către care te poți orienta în afară de El.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/11/21, “Fiecare zi va fi ca nouă în ochii tăi”,

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: „Ziua internațională a prieteniei a fost proclamată în 2011 de Adunarea Generală a ONU cu ideea că prietenia dintre popoare, țări, culturi și indivizi poate inspira eforturile de pace și construi punți între comunități.” (UN.org)

Ce este Ziua Internațională a Prieteniei pentru dvs.?

Răspuns: Pentru mine, fiecare zi este așa. Mă întâlnesc cu elevii mei. Congresul nostru obișnuit s-a încheiat zilele trecute. Patru până la cinci mii de persoane s-au aflat într-o conexiune în timp real prin Internet. Ne-am văzut, am ascultat, am vorbit și ne-am simțit. Aceștia sunt prietenii.

Prietenii sunt oameni care sunt aproape de tine în ceea ce privește scopul, percepția asupra lumii și a vieții, a armoniei sale interioare și a discordiei externe.

Întrebare: Nu trebuie să li se reamintească nimic?

Răspuns: Nu. Cu toții experimentăm acest lucru în fiecare zi. Un prieten este cineva care înțelege cum te simți și, în anumite privințe este solidar cu tine, în altele poate nu. Dar el te înțelege iar tu îl înțelegi. Și împreună căutați în mod constant câteva momente comune de apropiere.

Întrebare: Chiar dacă acestea sunt momente de simplă apropiere, în viața de zi cu zi? Ați numi și aceasta prietenie?

Răspuns: Cred că da. Pentru că, în cele din urmă, întreaga noastră materie înaltă este, de asemenea acolo, pentru a transforma totul într-o apropiere fizică. Nu avem nevoie de nimic altceva, ar trebui să fie foarte simplu: să ne ridicăm deasupra convenționalității noastre, mai presus de tot ceea ce trăieşte omul, ceea ce trăiesc națiunile, oamenii și statele. Ridicați-vă deasupra acestui lucru în dăruire reciprocă, iubire reciprocă, sprijin reciproc și veți câștiga un sentiment de forță superioară.

Cred că ar trebui să mai existe un sentiment reciproc de conexiune interioară. Acesta este primul lucru.

Și în al doilea rând, trebuie să înțelegem cum trebuie să ne ajutăm reciproc și să participăm împreună la crearea unui spațiu spiritual comun, o rețea spirituală prin care existăm. Se poate baza simultan pe dorința de a ajuta fizic și material, dar în general, este o rețea spirituală.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/7/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce, când vrei să te agăți de grupul de zece și să devii un garant pentru prietenii tăi, apar brusc un abis de probleme și respingeri atât de puternice ca și cum Creatorul nu-ți permite să faci asta și te îndepărtează de pe cale?

Toate acestea sunt astfel încât să înțelegeți cât de mult vă lipsește încă puterea de corectare, cu care aceste obstacole ar deveni invizibile. Puteți sări peste acest zid, să vă ridicați deasupra tuturor obstacolelor și să realizați corectarea.

Mergem într-o bătălie numită „războiul cu Creatorul”. Suntem în război cu Însuși Creatorul împotriva Lui, pentru că El a fost cel care a creat toate aceste obstacole în calea noastră, astfel încât să dorim să ne întoarcem la El și să-L convingem să ne ajute. Trebuie să ne rugăm Lui să facă această lucrare, să cerem în mod constant, ca un copil sâcâitor care îl deranjează pe tatăl său, repetând: „Fă-o pentru mine, fă-o” și nu-l lasă în pace. Iată ce așteaptă Creatorul de la noi.

Suntem chiar în fața intrării în lumea spirituală și nu vrem să înțelegem cum să strigăm, astfel încât Creatorul să ne deschidă poarta. Există două condiții aici: este necesar să ceri și să ceri împreună. Nu este nevoie de nimic altceva. Spiritualitatea este atunci când suntem împreună, iar Creatorul Se revelează în măsura unității noastre.

În fața noastră este un zid de fier care este imposibil de urcat dacă nu ne ajutăm reciproc. Niciunul dintre noi nu poate sări peste gardul care ne separă de lumea spirituală. Acesta poate fi depășit doar prin conexiunea noastră. Depășirea acestei bariere este posibilă numai în această formă.

Trăim în epoca lui Mesia, în ultima generație, când cel mai important lucru este conexiunea noastră. Sarcina nu este să pătrundem în lumea spirituală prin noi înșine, ci să realizăm o astfel de conexiune încât să poată ajunge acolo și alții.

La fel ca furnicile când trebuie să depășească un obstacol, mai întâi fac un pod viu din ele, se leagă între ele, astfel încât alte furnici care vin din spate să se poată urca pe corpurile lor. Asta trebuie să facem. Suntem pionieri și trebuie să facem o astfel de punte din noi înșine, astfel încât alții să meargă deasupra noastră în lumea superioară. Aceasta este lucrarea noastră, munca sfântă.

Din  Convenţia Mondială de Cabala “De la zece la unul” 6/6/21, “Devoţiunea,” Lecţia 5

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “ O Constituţie dintr-o propoziţie”

Evident, națiunea evreiască este diferită de oricare alta. Chiar și atunci când vrem să credem că suntem aşa, viața sau mai bine zis restul națiunilor, nu ne permit să gândim așa. Când s-a înființat Statul Israel, am căutat să ne conducem țara în conformitate cu regulile care păreau adecvate la acea vreme. Drept urmare, am urmat în principal Regula Obligatorie Britanică, cu „rămăşiţe” din guvernarea otomană care a precedat-o.

Cu toate acestea, de la o alegere la alta, ne dăm seama că sistemul nostru de guvernare eșuează; oamenii sunt nemulțumiți, iar guvernul este disfuncțional. Nu putem fi ca alte țări pentru că nu am fost formați ca alte țări și nu suntem meniți să fim ca alte țări. Suntem meniți să fim o am segula, o națiune virtuoasă, care servește ca „lumină pentru națiuni” urmând o Constituție dintr-o singură frază: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” (Lev. 19:18).

Înțelepții noștri știau asta, desigur. Rabinul Akiva a declarat că aceasta era marea regulă a Torei; Bătrânul Hillel i-a spus unui om care dorea să înțeleagă esența legii evreiești: „Ceea ce urăști, nu face altora” și nenumărate alte referințe din scrierile evreiești mărturisesc centralitatea conceptului de iubire pentru alții și responsabilitate reciprocă în dreptul evreiesc.

Fondatorii țării noastre au fost, de asemenea, foarte conștienți de această lege și de vitalitatea ei pentru succesul nostru. David Ben Gurion, liderul comunității evreiești din Israel înainte de înființarea Israelului și primul prim-ministru al țării, a scris că „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă” este porunca supremă a iudaismului. Cu aceste trei cuvinte [lungimea frazei în ebraică], s-a format legea umană eternă a iudaismului … Statul Israel va fi demn de numele său numai dacă structurile sale sociale, economice, politice și judiciare se bazează pe aceste trei cuvinte eterne”.

Aaron David (AD) Gordon, ideologul și forța spirituală din spatele sionismului practic și al sionismului muncitoresc, a făcut ecou cuvintelor lui Ben Gurion atunci când a scris: „Tot Israelul este responsabil unul pentru celălalt” … [și] numai acolo unde oamenii sunt responsabili unul pentru altul este Israelul”. Și în cele din urmă, Eliezer Ben Yehuda, cel care a reînviat limba ebraică, a afirmat că „încă nu am deschis ochii și am văzut că doar unitatea ne poate salva. Doar dacă ne unim cu toții … pentru a lucra în favoarea întregii națiuni, munca noastră nu va fi în zadar”.

Din păcate, nu ne-am construit sistemele sociale, economice, politice și judiciare pe aceste trei cuvinte, așa cum stipulase Ben Gurion și nici nu ne-am unit „pentru a lucra în favoarea întregii națiuni” așa cum a cerut Ben Yehuda, nici nu am devenit „responsabili unul pentru celălalt” după cum a specificat David Gordon. Drept urmare, ca țară și ca națiune, eșuăm lamentabil. Dacă vom continua pe această cale, nu vom avea un viitor aici. În cel mai bun caz, vom „scăpa de disconfort până când vor rămâne prea puțini pentru a merita numele de stat și vor fi înghițiți de arabi”, așa cum a spus cabalistul și gânditorul Rav Yehuda Ashlag. În cel mai rău caz, vom fi dispersați cu forța, fie prin război, fie prin război civil.

Dacă vrem să evităm această soartă îngrozitoare dar sigură, nu avem de ales decât să înțelegem că națiunea noastră este una spirituală și ca atare, țara noastră trebuie să se întemeieze pe legea spirituală a iubirii celorlalți: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuţi”. Aceasta este singura Constituție care este potrivită pentru țara noastră și pentru poporul nostru și singurul mod de guvernare care va face din Israel un stat binevenit printre națiuni.

Chiar și Henry Ford, care detesta evreii din vremea sa atât de vehement încât a devenit idolul lui Hitler și a primit de la el cea mai mare distincție, pe care un german nu a putut-o primi, i-a admirat pe evreii din antichitate tocmai pentru că structura lor socială se baza pe aceste „trei cuvinte eterne”. ”Așa cum a spus Ben Gurion, Ford a scris: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale … ar face bine să se uite la sistemul social sub care erau organizați primii evrei”.

Astăzi, sarcina primordială din faţa noastră este să stabilim o astfel de educație în națiune, care să ne ridice mai presus de toate disputele și certurile noastre și să stabilească unitatea, responsabilitatea reciprocă și într-adevăr iubirea față de ceilalți din națiune. Și întrucât ura este atât de înrădăcinată în interiorul națiunii, această educație trebuie să cuprindă întreaga națiune, în toate fracțiunile sale, în mod egal și să se aplice tuturor vârstelor. Trebuie să ne reformăm societatea de la una în care guvernează invidia și ura, la una în care sprijinul și iubirea dau tonul până când realizăm practic principiul „Iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”. Aceasta este singura guvernare viabilă a Israelului.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce este creatorul vieții?”

Creatorul este calitatea lumii superioare, al cărei principiu caracteristic este efuziunea sau dăruirea.

Nu știm cine sau ce este în sine Creatorul. Nu putem ști decât cum îl percepem pe Creator. Cu cât mai mult simțim calitatea dăruirii, percepând într-un mod de dăruire, atingem în consecință Creatorul. În mod similar, nu putem spune nimic despre vreun obiect din lumea noastră în sine, ci doar despre modul în care apare în percepția noastră.

Prin urmare, în ebraică, limbajul folosit de cabaliști pentru a descrie lumea superioară, cuvântul pentru Creator este „Boreh”, care este o legătură a două cuvinte: „Bo” („vino”) și „Reh” („vezi”) . „Vino” înseamnă că suntem supuși unui anumit tip de auto-transformare, unde obținem calitatea de dăruire, și apoi „vedem”. Cu alte cuvinte, percepem totul în senzațiile noastre.

Cum putem obține calitatea dăruirii? Pentru asta ne-a fost dată înțelepciunea Cabala. Este o metodă de a atinge lumea superioară prin dobândirea calității de dăruire și descoperim Creatorul în măsura în care simțim calitatea dăruirii. De aceea, Cabala este definită ca o înțelepciune care ne aduce „revelația Creatorului către ființele Sale create în această lume” (cabalistul Yehuda Ashlag [Baal HaSulam], „Esența înțelepciunii Cabala”). Progresând în metodă, dobândim noi instrumente de percepție și senzație numite „Kelim” („vase”, pluralul „Kli” [„vas”]) cu care simțim Creatorul și lumea superioară.

Bazat pe „Stări spirituale” de la KabTV, cu dr. Michael Laitman.

Scris / editat de studenții cabalistului dr.Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cum ies din boala mintală?”

Relațiile pozitive în societate sunt mijloacele învăluitoare pentru o bună sănătate mintală. Boala mintală vine de la dezechilibrul în minte și corp, care provine din dezechilibrul în societate, care este cauzat în continuare de dezechilibrul cu natura. Reparând conexiunile noastre sociale, ne aducem în echilibru cu natura, iar un astfel de echilibru va influența pozitiv nu numai sănătatea noastră mintală, ci și sănătatea și bunăstarea noastră generală.

Indiferent dacă suntem sau nu conștienți de asta, relațiile pozitive în societate oferă vieții noastre un sentiment de însemnătate și valoare. Nu e de mirare, așadar, că cu cât devenim mai divizați, izolați și singuri, așa cum se întâmplă în mare parte din lumea de astăzi, cu atât mai mult vedem și bolile mintale în creștere.

Prin natura noastră, suntem creaturi sociale iar viețile noastre sunt pline de relații: acasă, la locul de muncă, cu prieteni, rude, cunoscuți, străini și prin diferite mijloace de comunicare. Pe de o parte, cu toții dorim să ne simțim bine și să ne bucurăm de relații pozitive. Pe de altă parte, ne aflăm în fața unor inegalități și conflicte din ce în ce mai mari.

Când suntem tineri, învățăm că trebuie să ne comportăm și să vorbim într-un anumit mod în societate, pentru că, dacă nu, atunci putem stârni o reacție negativă din partea altor oameni. Astfel, aplicăm anumite reguli și coduri de conduită pentru a ne integra și, deși acestea pot contribui la avansarea noastră personală și la introducerea noastră pe anumite trasee profesionale, deseori nu reușesc să servească la construirea unor relații semnificative, care ne face cu adevărat fericiți și ne oferă stabilitate emoțională. Ne aflăm așadar trăind într-o lume în care diviziunea, izolarea, singurătatea și stresul sunt în creștere, iar ca urmare sănătatea și bunăstarea noastră devin astfel afectate negativ.

Oricât de importante sunt relațiile sociale pozitive pentru sănătatea și bunăstarea noastră, atât în prevenirea, cât și în tratarea bolilor mintale, acestea sunt extrem de puțin subliniate în lumea de astăzi. Pe de o parte, evoluăm în afara limitelor noastre anterioare ale mai multor clase și ierarhii, ceea ce ne-a făcut viața mult mai clară și mai simplă și a atins o stare de egalitate mai mare. Pe de altă parte, o astfel de egalitate este superficială și duce la o confuzie și anxietate din ce în ce mai mare.

Marele paradox al vremurilor noastre este că lumea a devenit ca un mic sat global, în care interconectarea și interdependența noastră devin mai strânse la nivel mondial, dar pe de altă parte, suntem din ce în ce mai divizați pe plan intern și mai plini de ură în atitudinile noastre față de ceilalți.

Deși se înțelege de la sine că cu cât devenim mai dependenți unii de alții, cu atât mai mult ar trebui să învățăm, să aplicăm și să exercităm relații pozitive pentru a realiza această dependență în mod armonios, realitatea este alta: încercăm în continuare să ne folosim reciproc pentru a obține avantaje personale și dorim să impunem propriile noastre opinii și decizii egoiste asupra altora. Această atitudine egocentrică contrazice principiul unei societăți egalitare, în care fiecare dintre noi suntem la fel de importanți, chiar dacă suntem diferiți.

Prin urmare, avem o provocare fatidică de întâmpinat în vremurile noastre, iar dacă vom reuși să ne ridicăm la înălțimea acestei provocări, atunci vom fi capabili să rezolvăm mai multe probleme în lumea noastră, printre care și bolile mintale.

Provocarea este: Cum putem realiza în mod armonios interdependența noastră tot mai mare?

În acest scop, trebuie să înființăm un sistem social-educațional care să ne deschidă ochii către nivelul profund de interdependență în toate domeniile vieții noastre, ceea ce ar trebui să amplifice necesitatea indispensabilă a conexiunilor sociale pozitive. Putem începe cu pași concreți pentru a dobândi relații puternice și solide.

În primul rând, este important să ne dăm seama că în această lume strâns interdependentă, fiecare piesă este indispensabilă pentru a completa imaginea completă a realității, ca într-un puzzle. Afectându-ne unii pe alții, afectăm întregul sistem, în bine sau în rău. Este un sistem din care face parte fiecare persoană și care influențează în mod direct fiecare persoană. Vrem să beneficiem de faptul că avem relații sociale pozitive și un mediu prietenos? Cu siguranță, fiecare persoană dorește să trăiască într-o astfel de realitate. Atunci este în interesul nostru să transformăm acțiunile și intențiile noastre de la cele exploatatoare nocive la înțelegerea și îngrijirea reciprocă.

Modul de a atinge acest obiectiv nu este mare inginerie. Totuși, nu este evident pentru noi, deoarece nu am fost învățați cum să o facem. Cu toate acestea, există o metodă de conectare pe care o putem implementa pentru a aduce îmbunătățiri în relațiile noastre sociale și, cu cât suntem mai supuși unei astfel de învățături care îmbogățește conexiunea, cu atât vom simți că ne înțelegem mult mai bine, pe de o parte, și diminuăm cazurile de nenumărate probleme din viața noastră, inclusiv a bolilor mintale, pe de altă parte.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→