În momentul în care îi cer ajutorul Creatorului, nu știu în ce formă ar trebui să mă ajute. De asemenea, nu prea vreau să știu pentru că asta este treaba Lui. Îi cer doar să-și facă treaba și să ne aducă la conxiunea.

Acum nu mi se cere mai multă înțelegere decât i se cere unui copil. Nu pot niciodată să întreb corect, altfel nu ar funcționa de jos în sus.

Prin urmare, nu-mi pasă cum mă ajută Creatorul, nu-I spun ce să facă. Vreau doar să aibă loc o conexiune care va fi de dragul dăruirii, la un nivel mai înalt decât acum. Nu plănuiesc eu cum va face Creatorul acest lucru, Îi cer doar să ne ajute să ajungem la rezultatul dorit.

Înțeleg că în starea mea nu sunt capabil să cer mai mult. Dacă încep să-i adaug tot felul de condiții și detalii, voi șterge pur și simplu solicitarea mea.

Din lecția zilnică de Cabală 04.04.2021, „Pesach” (Paște)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Odată ce omul ajunge în Egiptul său, în timp capătă acolo o dorință din ce în ce mai mare de a primi. La început, acceptă această dorință cu bucurie. Se simte bine în legătură cu faptul că se dezvoltă, se îmbogățește și înțelege lumea.

Așa s-a dezvoltat întreaga noastră lume până de curând. Dar descoperim brusc că toate realizările noastre nu sunt bune pentru noi. De fapt, ne-aam construit o închisoare, o sclavie reală din care nu putem scăpa. Egoismul ne îngropă, ne leagă de mâini și picioare. Chiar dacă am făcut atâtea lucruri, aparent bune pentru noi înșine, ele încep brusc să ne copleșească și să ne controleze.

În primul rând, lucrez pentru a dobândi lucruri și apoi trebuie să continui și să lucrez în continuare pentru a-mi menține achizițiile, a le dezvolta și a le îmbunătăți. Lucrez din ce în ce mai mult pentru a plăti o casă mai mare, o mașină, o școală mai bună pentru copii și multe alte lucruri.

Omul vede că este în sclavie. Anterior, omul credea că aranjează viața în beneficiul său. Acum se dovedește că nu se poate odihni și se poate bucura de viață. Lucrează din ce în ce mai mult. Soția lui lucrează și acum și încă nu pot ieși din datorii. Aceasta este adevărata sclavie, care nu are niciun final.

În plus, s-a produs pandemia de coronavirus și cine știe câte alte astfel de lovituri ne așteaptă înainte. Începem să ne dăm seama că am construit o viață care nu este bună. Cu toate acestea, există un aspect pozitiv în acest sens, deoarece acum poate fi dezvăluită înțelepciunea Cabalei și oamenii sunt capabili să o asculte. Și acesta este motivul pentru care este dezvăluită.

Apoi, aceste două forțe care apar în natură: Faraonul pe de o parte și Creatorul pe de altă parte, ne ajută să avansăm până la sfârșitul corectării, „… cei doi îngeri care îi însoțesc pe om în ajunul Șabatului …”

Din lecția zilnică de Cabală 4/4/21, „Pesach“ (Paște)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sărbătoarea Pesahului Acesta spune cum poporul evreu a ieșit din sclavia egipteană. De fapt, pentru cabaliști, sună diferit. Avem egoismul nostru – natura noastră și aici vorbim despre cum ieșim din acest egoism.

Acum am senzația că aceasta nu este o sărbătoare evreiască, ci o sărbătoare mondială, mai ales având în vedere evenimentele care s-au întâmplat în lume.

Ce înseamnă Pesah pentru lume? Ce credeţi despre asta?

Răspuns: Lumea se simte rău. Dar nu știe motivul. De asemenea, nu știe cum să se trateze pentru faptul că se simte rău. Ca un copil, se simte rău și atât. Nu există recunoașterea răului, cauza suferinței.

Motivul suferinței se află în creșterea mare, bruscă a egoismului, care uneori îngheață puțin și apoi crește brusc dintr-o smucitură.

Întrebare: Deci, puteți spune că lumea se simte acum ca și cum ar fi în sclavia egipteană, sub sclavia egoismului?

Răspuns: Depinde doar de modul în care se simt oamenii. Pur și simplu se simt rău.

Întrebare: Deci, sărbătoarea Pesahului a ajuns deja la omenire?

Răspuns: Nu cred că este chiar corect să-i spun o sărbătoare. Lumea nu simte că egoismul său este cauza tuturor suferințelor sale.

Acest lucru este necesar! Dacă începem să ne uităm cu atenție la natura noastră egoistă, la modul în care ne tratăm unii pe alții, atunci putem concluziona că întreaga noastră lume este rea, pentru că suntem atât de egoiști, pentru că ne dorim rău unul altuia, suntem în opoziție, în contradicție, în conflict, între noi: intern, extern și așa mai departe. Suntem în sclavia acestei forțe egoiste care ne ghidează, ne răsucește și ne împinge.

Să realizăm răul naturii noastre este cel mai important lucru. Pentru că după aceea, putem ajunge deja la o înțelegere a modului de a scăpa de el.

Întrebare: Dacă presupunem că o persoană începe să simtă acest lucru, care sunt gândurile sale? Cum scapă de asta? Cu excepția strigătului interior: „Vreau să scap de el! Nu vreau să fiu egoist! ” De ce mai are nevoie?

Răspuns: Nimic! Cereți doar ca natura să ne schimbe. Nimic altceva. Nu trebuie să depunem niciun efort suplimentar, pentru că nu putem face nimic. Dacă suntem în interiorul egoismului, atunci oricare dintre încercările și acțiunile noastre vor fi în continuare egoiste și prin aceasta ne vom înșela doar pe noi înșine.

Ceea ce putem face este să ne reunim, să discutăm despre starea noastră, să ajungem la concluzia că este pur și simplu cumplită și că nu putem să scăpăm singuri de ea decât dacă ne putem convinge natura să ne lase în pace, că nu dorim să fim dominaţi de egoism. Scoateți de la voi această voință extraterestră, această forță superioară, astfel încât să nu ne comande pe fiecare dintre noi și să nu ne ciocnească unul de altul!

Întrebare: Atunci, va avea persoana sentimentul că se află sub conducerea Faraonului?

Răspuns: Da. În sclavia forței rele a naturii. Apoi va începe să înțeleagă corect această poveste. El va începe să o trateze corect, de fapt, că această natură rea este creată în mod specific de o forță pozitivă, Creatorul. Apoi ne întoarcem la El personal, astfel încât El să îndepărteze această natură rea de la noi.

Dacă îl convingem pe Creator să îndepărteze de la noi această forță egoistă malefică ce ne împinge unul împotriva celuilalt și nu ne dă pace, atunci va deveni o sărbătoare cu adevărat globală în care toată lumea este interconectată, în care toată lumea începe să se trateze corect, cu iubire, cu conștientizare, cu înțelegerea că suntem un singur sistem.

Întrebare: Ce se numește „ieșirea oamenilor din sclavie”? Oamenii – este întreaga lume?

Răspuns: Absolut întreaga lume.

Întrebare: Cine este liderul care îi conduce? Tora spune Moshe, ce este Moise?

Răspuns: Acesta este din cuvântul „Moshech” – scoatere. Este o forță care îi scoate pe oameni din egoism. Această putere vine de sus. Puterea conștientizării răului în care ne aflam și puterea binelui, în care putem fi.

Întrebare: Crezi că omenirea ar trebui să ajungă la această forță?

Răspuns: Toată lumea ar trebui să simtă că strigă, că o doreşte. Nu mai este nevoie de nimic. Nu este nevoie să urmăriți niciun fel de oameni, lideri, eliberatori, Moise (i) și așa mai departe. Nu este nevoie de nimic.

Întrebare: Ce este atunci libertatea? La urma urmei, aceasta este o sărbătoare a libertății.

Răspuns: Eliberarea de egoism, eliberarea de faptul că ești întotdeauna sub influența răului și răul tău interior te împinge să fii rău față de ceilalți. Toate acestea sunt o sărbătoare a eliberării. Acesta este festivalul de primăvară.

Numai egoismul este cauza suferinței noastre. Nu este altceva. Există doar două forțe în lume: pozitivă și negativă.

Întrebare: De ce nu atingem acest punct?

Răspuns: Nu vrem, punem mâinile și picioarele împotrivă, doar pentru a evita să ne apropiem de el, pentru că suntem cu toții egoiști. Numai în egoism mă simt pe mine și întreaga lume. Nu-mi pot imagina cum să simt lumea în afara acestei calități.

Întrebare: În principiu, înțelepciunea Cabala vorbește doar despre asta – cum să simți cine ești, natura ta și cum să ieși din ea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum să îi fac pe oameni să înceapă să o facă?

Răspuns: Dacă nu vrem, vom fi obligați. Dar totul va fi bine.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/22/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, articolul 923, „Și El a spus:„ Când le eliberezi pe femeile evreiești ””: „Faraonul a poruncit întregului său popor, spunând:„ Fiecare băiat care se naște, aruncă-l în Nil și fiecare fată, păstreaz-o în viață ”.

Un fiu (Ben în ebraică) înseamnă cel care aspiră la Creator. Un om (Gever în ebraică) provine din cuvântul „Mitgaber” (a învinge) și înseamnă cel care rezistă egoismului și vrea să se ridice deasupra lui.

Acei oameni care, indiferent de atributele genului lor, doresc să se ridice la calitatea Creatorului, dăruirii și iubirii, sunt numiți bărbați pentru că își depășesc egoismul, lucrează la el și încearcă să ajungă la următorul nivel altruist. Egoismul nostru, numit faraon, poruncește înecarea acestor oameni, distrugându-i în noi înșine.

Întrebare: Înseamnă că există în noi o astfel de forță care încearcă să distrugă aceste aspirații de a ieși din egoism în prealabil?

Răspuns: Desigur. Egoismul care ne controlează este principala noastră forță.

Comentariu: Dar forța egoismului se află sub controlul unei forțe și mai mari, Creatorul.

Răspunsul meu: Este corect. Cu toate acestea, în general, faraonului i se oferă posibilitatea de a domni asupra unei persoane.

Întrebare: Deci sub autoritatea cui se află omul: a Creatorului sau a faraonului?

Răspuns: Suntem sub autoritatea Creatorului, care a făcut-o astfel încât să fim sub autoritatea faraonului.

KabTV „Stări spirituale” 26/03/2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un artist pictează o pictură sau când un om de știință lucrează la o problemă, nu se leagă de problema sau de sarcina cu care se confruntă ca fiind ceva rău. De ce ne raportăm la problemele pe care le întâlnim într-un mod negativ?

Răspuns: Aceasta indică doar cât de mizerabil se simte cineva atunci când nu poate să se ridice deasupra lui însuși și să înceapă să se uite la lume și la sine din perspectiva Creatorului, care îl conduce spre eternitate și integritate prin toate stările pe care le suferă.

Deci, cel mai important lucru este să ne despărțim de sinele nostru prezent și să aderăm la Creator, să fim partenerii Lui în acțiunile Sale și apoi să ne bucurăm de tot ceea ce se întâmplă, la fel ca Creatorul. Atunci nu vei simți nici măcar un moment de suferință pentru că vei începe să simți că toate aceste momente te conduc spre realizare, spre adevărata fericire.

Întrebare: Toate stările neplăcute ale unui anumit atribut par a fi părți ale unei probleme?

Răspuns: Desigur. Și trebuie să creștem pentru a înțelege acest lucru. Un copil mic, de exemplu, simte o singură stare, cum ar fi dulceața sau căldura, dar înțelegem că avem nevoie și de alte stări pentru a atinge scopul.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 20.01.2019

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă strig numai către Creator, strigătul meu va fi inevitabil egoist și va rămâne fără răspuns. Cu toate acestea, dacă strig din grup, atunci cu siguranță dorințele altora vor fi adăugate acolo și în această măsură cererea va fi ascultată. Prin urmare, nu are rost să ne întoarcem la Creator singuri, deoarece în acest fel o persoană nu construiește, ci se distruge pe sine.

Este evident că trebuie să ne întoarcem la Creator împreună și să-I cerem să ne actualizeze conexiunea. Din această conexiune, ne putem întoarce la El cu o forță și mai mare și putem cere forță pentru dăruire  reciprocă și de la noi către Creator.

Ieșim din Egipt, care este între noi, traversăm Marea Finală (Yam Suf) între noi, ne deplasăm prin deșertul dintre noi, primim Tora, care va fi între noi. Astfel, avansăm până când toți suntem conectați în dăruire reciprocă și, în lumina acestei dăruiri, începem să vedem o lume nouă, nu ca cea actuală, ci de miliarde de ori mai mare, infinit de vastă.

În plus, este eternă și perfectă, o lume în care simțim și înțelegem totul și nu ne simțim niciodată obosiți, mergem înainte fără dificultăți și obstacole. Toate acestea depind doar de conexiunea dintre noi.

Pesahul, exodul din Egipt, Faraonul, Nachshon sărind în mare – toate acestea au loc în interiorul grupurilor de zece. Fiecare stare începe cu separarea dintre prieteni și se încheie cu o conexiune completă în grupul de zece în care, în măsura unității noastre, dezvăluim forța superioară, Creatorul.

Când vorbesc despre evenimente mari – despre despicarea Mării Roșii, viață și moarte, despre războaie dure – toate acestea există doar în interiorul grupului de zece. Nu există altceva decât un Partzuf spiritual al celor zece Sefirot, care trece prin toate aceste stări.

Din Lecţia zilnică de Cabala 3/30/21 „Pesach (Treci peste)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Faraonul îi obligă pe toți cei care se străduiesc să dezvăluie calitatea de dăruire sau Creatorul (numit Israel) să construiască orașele Pithom și Raamses. Ce sunt aceste două orașe? Ce reprezintă în raport cu munca interioară a omului?

Răspuns: A construi înseamnă a umple marea dorință numită faraon cu egoism atât în ​​linia dreaptă, cât și în cea stângă, în totul. Dar când o umplem, vedem că această plăcere nu duce la niciun rezultat, cu excepția dezamăgirii.

Întrebare: Profesorul dvs. oferă această explicație: Raamses este Ra’am Sus, puterea calului, care simbolizează munca omului pentru a-și umple egoismul. Dar apoi se simte brusc la marginea unui abis.

Pithom este Pi Tehom, gura abisului. Se pare că ești lăsat, ca în basmul lui Pușkin, într-un jgheab spart?

Răspuns: Sigur.

Întrebare: Există, de asemenea, o explicație că aceste două orașe se numesc Arei Miskenot, orașe periculoase în ebraică. De ce sunt periculoase?

Răspuns: Din cauza faptului că omul nu poate ieși niciodată din natura sa egoistă, să se ridice deasupra lui, ci va rămâne în aceste „orașe”, adâncindu-se din ce în ce mai adânc în ele și murind.

Întrebare: Dar nu ne va obliga procesul de evoluție să ne dezvoltăm? Există încă o amenințare de a rămâne în Egipt pentru totdeauna?

Răspuns: În general, nu există în esență o astfel de posibilitate, deoarece programul Creatorului este perfect și în cele din urmă ne conduce să înțelegem nevoia de a părăsi Egiptul. Dar, pe de altă parte, este încă o condiție periculoasă în care omul poate rămâne în ea o perioadă foarte lungă de timp, aproape toată viața.

Cu toate acestea, simte încă o stare de deznădejde. Toate senzațiile descrise în Tora trebuie să apară în toată lumea. La urma urmei, în principiu, mulți dintre noi încep deja să vadă că trebuie doar să scape din aceste stări.

KabTV „Stări spirituale” 26.03.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Unul dintre studenții mei mi-a pus o întrebare: „De ce mă gândesc atât de mult la evrei în ultima vreme, chiar mă gândesc că eu însumi sunt evreu?”

Răspunsul meu: Faptul este că ne apropiem de o anumită dezvoltare, deși nu s-a oprit cu adevărat – uneori s-a estompat puțin și alteori s-a re-aprins – când mulți au sentimentul subconștient că există oameni speciali care au această chemare, care au pus lumea pe o nouă direcție și o reaprinde constant.

Într-adevăr, există un astfel de grup de oameni, deși este numit în mod eronat o națiune. Nu este o națiune, ci un grup în interiorul umanității. Trăim într-un moment în care misiunea lor ar trebui să devină clară pentru toată lumea și fiecare va înțelege rădăcina conexiunii lor cu evreii și de ce fiecare dintre ei simte că poate, chiar el este evreu.

În primul rând, pentru că este adevărat: în fiecare persoană există un așa-numit punct din inimă, care caracterizează un evreu.

„Evreu” ([„ebraic”] din cuvântul „Laavor“) înseamnă trecerea la un alt nivel al conștiinței, percepția realității. Aceasta este misiunea acestui popor, a acestui grup.

Prin urmare, oamenii mai ales astăzi, simt că există ceva în ei care îi împinge, îi cheamă, îi trage spre tranziția către următorul nivel de realizare a  naturii, către misiunea lor și sensul vieţii.

KabTV “Lumea integrală” 7/13/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este interzisă pronunțarea numelui din patru litere al Creatorului „Yod-Hey-Vav-Hey”?

Răspuns: Interzis în Cabală înseamnă imposibil.

Nu poate fi pronunțat pentru că nu are realizare în limbă, ci poate fi realizat doar în interiorul dorinței spirituale. Există multe alte nume ale Creatorului: Elokim, Adni, Șadai etc.

Numele Creatorului nu înseamnă deloc că este numele Lui. Acesta este ceea ce Îl numesc din calitățile mele, pentru că în mine, în interior, sufletul este format din patru părți: Yod-Hey-Vav-Hey. Când primesc lumină în ele, ea creează o combinație a dorințelor și luminii mele. Aceasta este ceea ce eu numesc sentimentul Creatorului sau numele Lui.

Îl numesc în funcție de sentimentele mele. Prin urmare, nu este nimic special sau exaltat în acest nume de care să se teamă cineva. Dimpotrivă, trebuie să-l atingi, să intri în el, astfel încât să devină complet al tău, așa cum se spune: „Fie ca numele meu să fie asupra ta”.

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Creatorul aranjează toate stările omului în așa fel încât toate să-l îndrume să caute forța superioară, sursa vieții. El proiectează totul, astfel încât omul să se împiedice constant de un zid.

După multe lovituri in zid, acest labirint îl aduce în cele din urmă la apelul corect. El învață cum să se întoarcă la Creator cum să ceară și, în schimb, Creatorul îi dă forța dăruirii din propriile Sale forțe.

Atunci devine om, Adam, adică similar cu Creatorul în funcție de forța pe care a primit-o de la El. Așa începe să iasă din egoismul său, ca un mugur care iese din pământ și crește corect, cu înțelegere și conștientizare.

Cu toate acestea, Creatorul îi stabilește în mod constant noi condiții împotriva acestei creșteri și, de fiecare dată, trebuie să găsească o modalitate de a le transforma în condiții favorabile și sa avanseze până când atinge scopul.

Cel mai important lucru este să vedem că toate condițiile pe care le primim atât în ​​spiritualitate, cât și în corporalitate, individual și colectiv, provin de sus, de la Creator, pentru a ne aranja și a ne conduce prin labirintul care duce la intrarea în lume spirituală.

Este important să descoperim în fiecare stare că nu vom realiza nimic prin forța dorinței noastre egoiste. Numai prin separarea spirituală de aceasta și bazându-ne pe deplin pe Creator, pe forța Sa de dăruire, a doua forță care există în natură și conectând viața noastră spirituală cu aceasta, putem avansa pas cu pas. Creatorul ne va pune obstacole în calea noastră de fiecare dată prin punerea unor noi condiții și ne vom întoarce la El din nou și din nou, deasupra acestor obstacole.

Toate starile trebuie percepute ca etape necesare, grade pe care trebuie să le parcurgem pentru a construi atracția corectă și condiții externe de însoțire. Totul este aranjat într-un mod optim pentru a ne conduce la solicitarea corectă. După cum este scris: „Și s-a întâmplat că fiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”, din cauza sclaviei, de a fi sub controlul egoismului.

Acesta este momentul în care ieșim din controlul egoismului, adică din exilul egiptean, intrăm în lumea superioară și ajungem la revelația Creatorului către ființele create. Creatorul ne dă forța dăruirii, forța credinței deasupra rațiunii, deasupra forței primirii.

Principalul lucru este să ne dăm seama din ce în ce mai clar că totul depinde doar de Creator. Dificultățile, rezolvarea lor și răspunsurile corecte, totul ne vine de la Creator. De noi depinde doar un singur lucru: să nu renunțăm la încercările noastre, ci să-l presăm și să-l presăm pe Creator prin grupul de zece, să-L intrebam și să-I cerem să ne dea forța Sa pentru a ne asemăna cu El. Atunci vom deveni „… fii ai Domnului, Dumnezeului tău.” după ce am primit forța de dăruire, ca cea pe care o are El.

Din lecția zilnică de Kabbalah 05.03.2021, „Totul este obținut prin puterea rugăciunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→