Creatorul Însuși nu există.

Comentariu: Ei bine, această afirmație șochează pe toată lumea.

Răspunsul meu: Dar este adevărat! Cum reacționează omul la asta, dacă o face, este treaba lui. Trebuie să lămuresc lucrurile. Creatorul Însuși nu există. Ceea ce există este sentimentul de apropiere cu ceilalți care apare prin efortul reciproc de a dezvălui calitatea iubirii și a dăruirii.

Întrebare: Deci, acest sentiment, îl numiți revelarea Creatorului?

Răspuns: Da, Creatorul este iubire. Și asta nu are nicio legătură cu ceea ce este între un bărbat, o femeie, copii, nu contează cine sau ce. Este pur și simplu o relație cu tot ceea ce, aș spune, percep ca fiind în afara mea.

Întrebare: Și în afara mea, spuneți că există doar iubire?

Răspuns: Da.

Întrebare: În mine, nu există nimic. Dar în afara mea există iubire?

Răspuns: În mine este egoism predeterminat, peste care trebuie să mă ridic și să simt iubirea adevărată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala există două concepte fundamentale: Creatorul și creația. Ce sunt acestea?

Răspuns: Inițial există o forță necorporală, fără nume, fără nicio calitate care ar putea fi definită în vreun fel și care nu are nicio legătură cu noi.

Această forță se numește „Aţmuto”, care în ebraică înseamnă a exista prin sine; adică este ceva ce nu atingem deloc și nu putem cerceta.

Întrebare: Și nu o vom atinge niciodată?

Răspuns: Nu putem spune asta pentru că ne ocupăm doar de propria noastră corectare. Nu știm ce vom începe să atingem și să dezvăluim după ce ne corectăm.

Aţmuto dă naștere calității de dăruire și iubire. Această calitate este ceea ce numim Creatorul. Poate fi definită doar în raport cu creația. Nu poate exista Creatorul fără creație și creația fără Creator. Ele ies simultan din Aţmuto: lumina și dorința din interiorul ei. Dorința se numește creație, iar lumina se numește Creator.

Dorința Creatorului este de a dărui, de a umple, de a iubi. Dorința creației este de a primi, de a fi iubit, de a absorbi.

Treptat, aceste două forțe reciproc opuse încep să se dezvolte prin cele patru faze ale luminii directe, din care apare dorința de a primi, care își completează formarea în ultima fază, a patra, Malchut.

Din Malchut se ramifică lumile: Adam Kadmon (prototipul viitorului om), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Scopul lor este slăbirea treptată a luminii și dezvoltarea simultană a dorinței: cu cât este mai puțină lumină, cu atât dorința este mai mare. Dorința se dezvoltă până în lumea noastră prin absorbția luminii.

În procesul de dezvoltare a dorinței, au loc multe acțiuni diferite. Când ajunge la nivelul nostru, se rupe, absoarbe lumina în sine și începe să se dezvolte într-o aparență a luminii. Asta se întâmplă cu noi.

Adevărul este că din punct de vedere corporal, în forma în care ne percepem acum, noi nu existăm. Lumea noastră și noi înșine suntem o iluzie în simțirile noastre. Percepem totul doar în noi înșine.

Întrebare: Dacă nu existăm, atunci de ce ne simțim unii pe alții și lumea?

Răspuns: Deoarece avem o comunitate de simțiri prin care putem interacționa unii cu alții.

De foarte multe ori, nu ne înțelegem unii pe alții, deoarece, pe lângă această comunitate, avem și dorințe și gânduri individuale. Prin urmare, interpretăm diferit ceea ce percepem. Dar în simțiri, suntem de acord unii cu alții.

De exemplu, avem simțirea comună că există o masă în fața noastră. Astfel de acorduri naturale sunt inițial înrădăcinate în noi, deoarece suntem cu toții construiți pe același principiu.

Întrebare: Dacă nu există realitate corporală, atunci ce există?

Răspuns: Întregul nostru univers, tot ce ne înconjoară și noi înșine suntem un set de unde. Chiar și fizicienii sunt de acord cu acest lucru astăzi.

Întrebare: Fizicienii spun că dacă ne uităm la electroni, îi vedem ca particule corporale. Dar dacă nimeni nu se uită la ei, se comportă ca niște unde. De ce?

Răspuns: Deoarece undele din afara noastră sunt de asemenea noi înşine. Totul este vorbit și simțit doar în relație cu noi. Nu există nimic ce putem percepe în afara noastră.

Întrebare: De ce nu se predă acest lucru în școli? Oamenii s-ar trata unii pe alții destul de diferit.

Răspuns: Când eram copil, ni se spunea că universul există etern și are dimensiuni infinite. Astăzi, știința respinge acest lucru și susține că universul există de paisprezece miliarde de ani și are dimensiuni definite. Adică, suntem în continuă dezvoltare.

Dar această cunoaștere nu va schimba relațiile dintre oameni. Ce diferență poate face pentru un om ceea ce spun oamenii de știință? În primul rând, omul se gândește la propriul trai, la sănătate și la distracție. Omul este un organism animalic obișnuit, care își dorește „pâine și circ”.

Din Lecția de Cabala din 10.11.2017, „Principiile Cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vă rog să explicați principiul cabalist: „Extinderea luminii urmată de plecarea ei face vasul (Kli) potrivit pentru utilizarea sa.”

Răspuns: Acest principiu funcționează și în lumea noastră. Când pot spune că simt ceva, că am intrat în contact cu ceva, că îmi doresc ceva? Este atunci când l-am încercat, l-am gustat ​​și am simțit plăcere, iar apoi aceasta a dispărut și o dorință specială a apărut în mine, o atracție specială către ea.

Această atracție specială, care rămâne după degustarea inițială, este ceea ce se numește dorință. Prima dată, nu era încă o dorință. Cineva mi-a spus pur și simplu că este bună și am încercat-o. Nimic mai mult.

În povestea păcatului lui Adam, se spune: „A mâncat și va mânca din nou” din fructul interzis. Prima dată, nu este considerată un păcat, Adam pur și simplu a absorbit plăcerea luminii superioare. Dar când a simțit-o și apoi el însuși a întins mâna după ea, acesta a fost deja un păcat.

Extinderea luminii în interiorul dorinței și plecarea ei ulterioară fac vasul (Kli) potrivit pentru primire. Dorința de a se bucura este cea care definește efortul vasului ( Kli) de a merge mai departe .

Din Lecția de Cabala din 19.11.2017, „Principiile cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a întări influența Creatorului asupra mea, astfel încât dorința să se reînnoiască mai repede?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să lucrezi la tine însuți: să pui mai multe întrebări și să participi mai activ la discuțiile despre material. După ce citești o secțiune din Studiul celor Zece Sfirot, încearcă să-i găsești sensul și scopul și „agăță-te” de ceea ce vorbește cartea.

Într-un fel sau altul, totul se va rezolva, dar accelerarea este posibilă doar prin dorință reciprocă.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Elon Musk a spus odată: „Vreau să fac parte din ceea ce schimbă lumea. A face greșeli nu este înfricoșător. Principalul lucru este să faci greșeli noi de fiecare dată.” Aș dori să comentați acest lucru.

Răspunsul meu: Este corect.

Întrebare: Deci greșim tot timpul?

Răspuns: Fără asta, este imposibil.

Întrebare: S-a spus întotdeauna: „Învățăm din greșeli”. Chiar învățăm din ele?

Răspuns: Nu toată lumea o face, dar greșelile vin tocmai pentru ca noi să putem învăța din ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 30.06.2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: „Școala nu te învață să fii fericit.” Asta a scris un băiat de unsprezece ani.

Răspunsul meu: Așa este! În școala de astăzi, pur și simplu demonstrează că plictiseala, ascultarea și suprimarea fericirii sunt condiții normale.

Întrebare: Dar în principiu, sloganul școlii ar trebui să fie: „Trebuie să-i învățăm pe copii să fie fericiți”?

Răspuns: Da, trebuie să creștem oameni fericiți.

Avem nevoie de o școală care să învețe atitudinea corectă față de lume, față de viață, față de prieteni, față de profesori și față de părinți, iar acest lucru nu necesită note pe care ți le dă altcineva, ci mai degrabă ca atunci când ești învățat, tu să-ți dai singur nota.

Întrebare: Poate avea astfel de cerințe chiar și un copil mic?

Răspuns: Asta trebuie să urmărim. Explicați acest lucru pentru ca ei înșiși să poată nota materiile, manualele, instructorii lor și așa mai departe.

Comentariu: Pentru ca copilul să poată spune: „Astăzi nu am fost în formă. Ar fi trebuit să citesc asta și să lucrez puțin la asta.”

Răspunsul meu: Este bine.

Întrebare: Există o frică de a greși. Școala nu ne învață că este posibil și necesar să greșești. Apropo, asta spune și băiatul de unsprezece ani. Credeți că ar trebui să greșim?

Răspuns: Sunt de acord cu el.

Întrebare: Deci, o greșeală, este un lucru important? Și trebuie să greșești?

Răspuns: Este inevitabil.

Întrebare: Și dacă greșesc?

Răspuns: Este în regulă. O voi repara, voi învăța din ea chiar mai mult decât din ceva ce am făcut fără greșeală.

Întrebare: Deci este chiar mai important decât dacă avansezi fara greşeli?

Răspuns: Greșim și ne corectăm constant, greșim și ne corectăm.

Comentariu: Trolling-ul, batjocura colegilor de clasă este adesea vina profesorilor care expun copiii la ridicol.

Răspunsul meu: Pentru a trăi într-o astfel de societate, un copil trebuie învățat cum să se raporteze corect la societate, la mediu, că acest lucru este posibil, că acest lucru este și va exista până când ne vom corecta natura. Că este natura omului care îl obligă să fie deasupra celorlalți cu orice preț.

Întrebare: Și faptul că mă devalorizează acum, este aceasta doar natura umană?

Răspuns: Da, aceasta este natura lor, nu se poate face nimic. Dar trebuie să le înțeleg natura, și cumva, într-un fel, să-i iert, să-i accept așa cum sunt. Și poate chiar să-i corectez în acest fel.

Întrebare: Și ar trebui să simt că aceasta este și natura mea; este la fel și pot face la fel?

Răspuns: Firește, da.

Întrebare: Deci, ați dori să introduceți cuvintele „natură umană”, „egoism uman” aproape din clasa întâi, astfel încât un copil să le simtă?

Răspuns: Chiar mai devreme.

Comentariu: Cantitatea de teme pentru acasă. „Cred că temele pentru acasă nu afectează performanța și educația copiilor”, spune băiatul de unsprezece ani.

Răspunsul meu: Cred că temele pentru acasă provoacă dezgust, ură față de școală. Și prin urmare, nu sunt necesare. Ceea ce este necesar este pur și simplu ca un copil să meargă acolo (indiferent cum îl învață și ce îl învață, mai bine sau mai rău, este mai mult sau mai puțin interesant), dar să se întoarcă de acolo și să nu aibă această temă atârnând asupra lui.

Întrebare: Ca să nu aibă această povară, că „Trebuie urgent să fac asta, cum voi merge la școală mâine!” Și în loc de teme, ce ar trebui să existe?

Răspuns: În loc de teme ar trebui să existe timp absolut liber, oarecum structurat, dar simțit ca fiind liber, cu care el însuși ar dori să se ocupe.

Întrebare: El însuși? Ca să-și găsească propria nișă?

Răspuns: Da, fiecare în ceva anume. Aveam o mulțime de cluburi pe atunci. Nu știu, probabil că nu mai au acum.

Comentariu: Nu cred. Existau Case ale Pionierilor, cluburi.

Răspunsul meu: Exista o Casă a Pionierilor atât de mare! Și existau un număr imens de cluburi și toate erau gratuite. Mergeai, te înscriai unde voiai. Chiar și în mai multe, dacă voiai! Și mergeai, studiai.

Comentariu: Vă amintiți clubul de modeling, radioul?

Răspunsul meu: Da, și nu plăteai nimic. Am fost, printre altele, la un club foto. Hârtie fotografică, substanțe chimice, totul era gratuit. Absolut totul gratuit! Este atât de uimitor!

Comentariu: Și cât de călduros îi tratau profesorii clubului pe copii!

Răspunsul meu: Da, oameni cu un astfel de caracter au lucrat acolo.

Întrebare: Unde a dispărut totul? Ce a fost atât de rău la asta?

Răspuns: Timpul! Timpul nu mai este același. Am căzut într-o perioadă atât de proastă!

Comentariu: „Am căzut în ea”, acesta ar trebui să fie numele acestei povești.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: „Școala nu te pregătește pentru viața de adult”, își spune băiatul acesta.

Răspunsul meu: De fapt, cred că nimic nu te poate pregăti pentru viața de adult. Pur și simplu ne aruncăm în ea, ca într-un vârtej. Și asta este tot. Și apoi fiecare înoată în felul său.

Întrebare: Ce este pregătirea pentru viața de adult, dacă vorbim despre asta?

Răspuns: Aici este necesar să se creeze imagini speciale, absolut clare, realiste din viață.

Întrebare: La școală? Potrivit pentru copii, ca să învețe să iasă din ele, să se descurce cu ele și așa mai departe?

Răspuns: Da, să discutăm și așa mai departe. Pe de altă parte, să le oferim niște modele, dar realiste. De exemplu: „Cum te-ai comporta dacă…” și le dai o poveste.

Comentariu: Știi, concluzia acestui băiat este foarte interesantă. El spune: „Cred că materia principală la școală ar putea fi o materie în care suntem învățați să ne înțelegem unii pe alții. La urma urmei, capacitatea de a comunica este cel mai important lucru.”

Răspunsul meu: Exact așa este!

Comentariu: E ca și cum acest copil v-ar asculta pe dvs..

Răspunsul meu: Faceți-l Ministru al Educației. Și asta e tot.

Comentariu: Nu sunt necesare cunoștințe, ci doar astfel de concluzii.

Răspunsul meu: Și puneți toți acești miniștri în școală.

Comentariu: Exact!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă restricție pentru mine acum, în timpul lecţiei?

Răspuns: Nu poți face nicio restricție acum, deoarece încă nu simți ce se întâmplă atunci când citim Studiul celor Zece Sfirot,. Prin urmare, în timpul lecției trebuie să fim aproape de ceea ce transmite textul, de ceea ce descrie, cât mai mult posibil.

Și mai târziu vom putea determina exact despre ce se vorbește: cine vorbește – cel care primește sau cel care dăruiește; unde se desfășoară acțiunea – de la superior la inferior sau de la inferior la superior și așa mai departe.

Dar deocamdată, ar trebui pur și simplu să citim cu atenție și să încercăm să ne imaginăm ce se va întâmpla cu noi dacă existăm în calitățile de dăruire și primire.

Întrebare: Ce înseamnă să-ți imaginezi spiritualitatea?

Răspuns: În spiritualitate, a-ți imagina înseamnă că înțeleg sensul a ceea ce se întâmplă și încerc să mă imaginez pe mine însumi ca fiind în interiorul acțiunii descrise în carte.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Asupra căror plăceri trebuie să se facă o restricție pentru a primi de dragul dăruirii?

Răspuns: Este vorba despre dorințele de a primi, astfel încât să am posibilitatea de a primi de dragul dăruirii, și numai în dorințele în care vreau să dăruiesc.

Întrebare: Atunci aceste dorințe trebuie cumva transformate?

Răspuns: Da, le amestecăm constant. Și după ce le clarificăm pe fiecare dintre ele, putem începe să le conectăm una cu cealaltă și să le îndreptăm spre noi înșine, spre Creator și așa mai departe.

Lecția zilnică de Cabala 16.08.2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum simte Malchut din lumea infinitului dorința de a crea lumi și de a crea creaturi?

Răspuns: Totul se întâmplă în interiorul ei. Nu trebuie să primească acest lucru de undeva de departe. Lumina acționează asupra ei, revelează dorința ei și o umple. Noi studiem consecințele acestui proces.

Întrebare: Se pare că Malchut este impresionată de  Creator, de Keter. Atunci de unde vine rușinea?

Răspuns: Întrucât Malchut încă nu s-a unit cu Creatorul, rămâne o diferență între ea și El. Creatorul dă absolut totul, dar ea doar primește de la El, și în acest moment, nu poate face nimic în privința asta.

Întrebare: Dar Malchut din lumea infinitului mai simte intenția Creatorului: crearea lumilor?

Răspuns: Nu, ea simte că pe de o parte, Creatorul este ascuns, dar pe de altă parte, El se revelează în ceea ce dă, umple și tot ceea ce vine de la El, conform voinței Sale. Prin urmare, există o diferență între ei.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 15/08/2025, „Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform Cabalei, iubirea pământească este iubirea de sine. Înseamnă asta că la baza ei există întotdeauna un anumit calcul?

Răspuns: Absolut. Astăzi, deoarece speranța de viață a crescut și egoismul se reinventează foarte repede, este natural ca în timpul unei vieți omul să trăiască mai multe „vieți”. Dacă am peste șaptezeci de ani acum, probabil că am trăit deja echivalentul a trei vieți anterioare. Și totuși, încă locuiesc cu aceeași familie. Suntem legați de copii, casă, responsabilități etc. Dar asta nu este ceea ce numește Cabala iubire.

Iubirea în Cabala este o stare pe care omul o atinge ca o conexiune spirituală interioară directă, cea mai apropiată, între sine și ceilalți. Aici nu este vorba despre atracție hormonală sau chiar despre relația dintre bărbat și femeie, ci despre o atitudine față de un alt suflet, pe care o simți ca un spirit înrudit atunci când vă completați reciproc. Înțelegi cum să ajungi la o stare în care vă contopiți într-un singur suflet. Atunci devine clar că acest lucru este cu adevărat necesar.

Acest lucru poate fi atins între bărbați, între femei și între bărbați și femei, indiferent de sex sau vârstă. Depinde doar de conștientizarea faptului că, într-o anumită conexiune interioară, spirituală, se poate ajunge la o stare în care, pe baza contradicțiilor dintre ele, și în același timp, pe baza conexiunilor dintre aceste contradicții, se construiește ceea ce se numește „suflet”.

Apoi, în această dorință unită, compusă din stări opuse de neîncredere, respingere, desconsiderare reciprocă și chiar ură la diferite niveluri (conștient sau inconștient), se formează o conexiune. Trebuie să fiu conectat la această persoană în interior, deasupra contradicțiilor noastre, pe care nu le ascundem, pentru că numai prin conexiune putem dezvălui următorul nivel, superior, al existenței noastre. Creatorul este revelat între noi.

Cum se revelează El? Pe baza respingerii (urii) dintre noi, și simultan, pe conexiunea reciprocă (iubire). Căci nu există ură fără iubire și iubire fără ură. Chiar și atunci când urăsc o persoană și sunt gata să fac orice împotriva ei, acest lucru se manifestă tocmai pentru că în interior se află sămânța viitoarei noastre iubiri. De aceea pot urî atât de puternic.

Apoi, în ciuda urii care se dezvăluie deschis între noi, construiesc în mod conștient stări de reciprocitate și iubire. În același timp, ura nu dispare; mă ajută în toate variațiile ei, în toate expresiile ei interioare. Mă ajută să creez o astfel de conexiune reciprocă în care țin în mâini atât respingerea, cât și atracția și le folosesc ca rezistență și ca depășire a rezistenței. În acest fel, ajung la iubire, care este întotdeauna construită doar deasupra respingerii și deasupra urii.

Trebuie să simt ambele stări simultan. Atunci stau cu adevărat ferm pe ambele picioare, dreptul și stângul. În Cabala, aceasta se numește „a fi în două linii”, dreapta și stânga. Una nu poate exista fără cealaltă.

În această stare, mă pot guverna, pot să relaționez rezonabil cu partenerul meu, să înțeleg toate respingerile și atracțiile noastre și să le folosesc doar pentru a-L revela pe Creatorul dintre noi.

Astfel, iubirea nu este de dragul iubirii în sine, nu pentru satisfacție hormonală sau confort, ci pentru a-L revela pe Creator și a-L iubi.

Acest lucru ne aduce într-o stare foarte interesantă, așa cum se spune: „Soț, soție și Creatorul între ei”. Numai într-o astfel de stare se poate atinge iubirea adevărată, atunci când această trinitate există împreună și lucrezi pentru a-L atinge pe Creator prin conexiunea dintre tine și partenerul tău, fie femeie sau bărbat, nu contează. Aceasta nu este iubire pământească. Așa interpretează Cabala iubirea.

Cât despre iubirea pământească, poate exista și ea, mai ales în zilele noastre, când este dezvăluit adevărul relațiilor noastre pur utilitare. Ne-am satisfăcut unul pe celălalt și apoi ne-am despărțit. Și dacă există bunuri comune sau copii, devine dificil să ne despărțim, așa că începem să ne gândim la modalități de a ne controla unul pe celălalt. Altfel este imposibil. Toate acestea sunt stări incorecte.

Iubirea în lumea noastră, dacă este construită corect, trebuie să includă în mod necesar o componentă spirituală, altfel nu poate dura mult timp.

Comentariu: Când vorbesc despre asta cu oamenii, mulți nu sunt de acord și spun că iubirea există în felul în care sunt obișnuiți să o înțeleagă. Ei nu au alt concept de iubire. De unde ar veni acesta?

Răspunsul meu: În niciun caz noi nu negăm orice altceva. Lasă oamenii să se angajeze în iubire pentru orice și cum doresc. Există multe manifestări ale iubirii. Iubirea materială este pur egoistă, deoarece omul se bucură de ea și obține plăcere din ea. Din perspectiva Cabalei, aceasta nu este iubire, ci împlinire egoistă, iubire de sine.

Din Lecția zilnică de Cabala, 6.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→