Nu exista merite sau faradelegi, urcari sau coborari. Noi trebuie sa trecem pur si simplu printr-un sir de stari pentru a construi in noi o dorinta mare (vas piritual) si sa acceptam toata bunatatea pe care Creatorul doreste sa ne-o dea. Din acest motiv noi trecem prin diferite stari, atat in inima noastra (sentimente), in care simtim dulce si amar, cat si in minte, unde simtim falsitatea sau adevarul.

Noi devenim confuzi intre analizele inimii si mintii, intre dulce/amar si adevarat/fals. Sntem aruncati cand intr-o parte cand in alta. Insa, tocmai acest lucru ne ajuta sa construim dorinta perfecta si mintea clara.

O persoana nu se naste erou, gata pentru misiunea destinata lui. Lumina Superioara creeaza doar un singur punct prin absenta. Ea difera de Lumina simpla doar pentru ca are dorinta de placere, in locul dorintei Luminii de a darui placere. Insa, o persoana trebuie sa dezvolte in sine toate celelalte proprietati aflate de sine statatoare in ea, prin intelegere si simtire, si asta este posibil doar prin conectarea sa cu Lumina care actioneaza asupra sa.

Numai atunci va intelege si va simti el tot ce exista in Creator, Lumina, si va deveni asemanator Lui. Starea Luminii este perfecta, si planul creatiei presupune ca toate creaturile vor deveni perfecte, asemeni Lui.

Cu alte cuvinte, creatura, care este initial doar un punct, trebuie sa primeasca o serie de impresii, placute si neplacute, clare si neclare. In cele din urma, creatura ajunge la starea in care simte cu adevarat si intelege totul si atunci este capabil sa il inlocuiasca pe Creator in munca Sa.

Din partea 1  Lectia zilnica de Cabala, 17.09.10, Shamati, Art. 52

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul sau, Rabash face referire la o fabula despre o persoana care a imprumutat o mare suma de bani prietenului sau, cu toate ca nu era asa de sigur ca o sa-i primeasca inapoi. Totusi, atunci cand prietenul i-a adus o scrisoare de garantie prin care banca garanta imprumutul, s-a intristat pentru ca a pierdut ocazia sa ramana in credinta deasupra ratiunii si, astfel, nu a putut avansa spiritual.

Raspuns: Sa-ti fie teama de relevarea Creatorului. Nu vreau ca El sa se dezvaluie, pentru ca daca ar face-o i-as deveni supus complet si m-as transforma intr-un animal; punctul independentei (fiinta umana) ar disparea din mine. O fiinta umana apare in mine atunci cand inca nu simt Creatorul ci, mai degraba, atunci cand caut imaginea Lui pentru a stabili un exemplu de daruire in mine. Pentru a face asta, trebuie sa iau un model si sa obtin puterea de a forma aceasta proprietate, fara presiune din partea Lui.

Este la fel ca modul in care actioneaza un copil atunci cand ii dau lui o jucarie dar nu il ajut, permitandu-i astfel sa-si faca munc sa. Mai mult, ii creez dificultati astfel incat el sa incerce sa se descurce pe cont propriu si sa invete. Ne bucuram sa-l vedem depunand efort si progresand pentru ca in acest fel avanseaza un copil.

Nu il lasam pe copil sa vada ca pentru noi este usor sa facem munca. Din contra, pretindem ca nu stim cum sa o facem si ca suntem sovaielnici in a o face. Ne jucam si gasim solutii impreuna cu copilul. Facem asta pentru a-i furniza un spatiu de lucru, pentru a-i da o sansa sa-si dea efortul si sa descopere realitatea din afara intunericului. Nu gasim noi solutii pentru el; el trebuie sa le gaseasca pe cont propriu.

Chiar daca suntem dispusi sa-l ajutam si sa-i furniza, explicatiile de care are nevoie, nu ar trebui sa o facem inainte ca el sa-si exploreze toate oportunitatile proprii in a gasi raspunsul corect. Daca cauta ajutorul nostru, inseamna ca au o intrebare durereoasa, tangibila si esentiala. A incercat deja tot ce a putut dar nu s-a intamplat nimic. Numai in acest caz il ajutam si umplem ce nu a putut el obtine, din cauza naturii lui.

Daca depune un efort mare si intelege ca nu este capabil sa faca asta pe cont propriu, el isi pregateste dorinta sa si mintea pentru clarificari si asistenta, asta este, intrari de la un nivel care este mai mare decat al lui. Acest supliment il face o fiinta umana. Totusi, daca eu ii arat totul inainte de a-si depune el propriul efort, atunci explicatiile mele nu vor crea nimic merituos sau nou pentru el, nici in dorinta, nici in minte.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 15.09.10, Care este Avantajul in  Munca, el fiind mai Mare decat in Recompensa

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atunci cand citim Cartea Zohar, incercam sa cream un spatiu comun in care aspiram sa ne conectam punctele din inima. Acesta este intelesul studiului Torei. Este imposibil sa studiezi Tora fara o asemenea intentie.

Punctul in inima este Israel, Isra-El, tradus ca direct spre, sau aspirand la Creator. Prin studiu, dorim sa obtinem Tora: Lumina care ne corecteaza. Apoi, il descoperim pe Creator in conexiunile dintre noi. In aceasta conexiune si, urmare a acestei conexiuni in descoperirea Creatorului, sunt 125 de grade, sau 5 Lumi, 5 Lumini de NaRaNHaY.

Lumea noastra este o totala lipsa de conexiune, locul de unde incepem sa facem eforturi pentru a ne uni. Punctul final al unificarii dintre noi se numeste Lumea Infinitului.

In acest fel este descoperit intregul sistem al Sufletului comun, numit Adam HaRishon, Shchina, sau Malchut de Infinit. Forma acestui vas spiritual (Kli) este numita Creatorul (Kadosh Baruch Hu): calitatea iubirii si a daruirii.

Totul exista in interiorul acestui sistem. Intreaga stiinta a Cabalei vorbeste numai despre metoda prin care sa Il descoperim pe Creator, conform legii echivalentei de forma, asa cum este scris: Din iubirea fiintelor create, catre iubirea Creatorului. Unindu-ne impreuna, cream intre noi un sistem care se potriveste Fortei Superioare a daruirii.

Aceasta este imaginea pe care trebuie sa o avem in minte tot timpul, atunci cand citim Cartea Zohar. Trebuie, intodeauna sa verific unde anume ma aflu pe scara conexiunii dintre noi, despre ce vorbeste Zohar-ul chiar acum, daca vreau sa ma unesc cu ceilalti sau ma impotrivesc, si ce ma impiedica sa fac asta. Tot timpul ma gandesc la acelasi lucru: cum sunt eu (Israel) conectat cu ceilalti, prin forta care ne uneste (Tora). In interiorul conexiunii corecte dintre noi, descoperim adevarata calitate a daruirii: Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intreaga noastra cale consta in descoperirea actiunilor pe care le face Creatorul asupra noastra si cum sa raspundem corect la acestea. Se numeste munca Creatorului, atunci cand eu doresc sa invat doua lucruri: cine imi face asta si ce imi face El. Cu alte cuvinte, doresc sa descopar actiunile si pe Cel care le face.

Atitudinea mea fata de actiuni si fata de cel care actioneaza sunt formate prin incercarile mele de a le releva. Si in aceasta privinta, pot fi numit deja o fiinta umana, eu-l care – intr-un fel – se refera la ce mi se intampla si la Cel care ma controleaza.

Atitudinea fata de actiune se intampla in ratiune, asta insemnand, in si conform mintii. Daca eu ma refer la Cel care actioneaza, la Creatorul care controleaza aceste actiuni, in opozitie cu ceea ce simt din actiunile Lui, atunci asta se numeste deasupra ratiunii sau in ciuda ratiunii. Daca ma refer la Creator depinzand direct de actiunile Sale, asta se numeste in ratiune.

Totusi, noi evaluam intreaga noastra munca in relatie cu Creatorul. Pot simti actiunile Sale ca amare sau dulci, percepandu-le ca bune sau rele, conform senzatiilor mele. Totusi, simultan, privitor la Creator, am de asemenea atitudinea de adevar sau fals,.

Nu intotdeauna amar este adevar si dulce este fals. Daca ma ridic deasupra senzatiior mele de amar sau dulce si, in loc de a avea grija de senzatii descopar faptul ca ele vin de la Creator (care este bun si face bine), insemna ca sunt in credinta deasupra ratiunii.

Sunt incapabil de asta pe cont propriu, deoarece traiesc prin senzatiile mele. Totusi, pot primi ajutor de la Creator, si diferenta intre amar si dulce nu va mai exista. Apoi, asta inseamna ca sunt in daruire si ma relationez la El prin credinta deasupra ratiunii.

Ma ridic deasupra senzatiilor, datorita fortei pe care o primesc de la El si acum accept starile placute si neplacute, bune si rele, in mod egal. Nu cedez doar circumstantelor; ma simt cu adevarat in acest fel, si asta determina nivelul relatiei mele cu Creatorul.

Cu cat exista mai multa opozitie intre bine si rau, in timp ce eu le percep ca egale si il binecuvantez pe Creator, atat pentru lucrurile bune cat si pentru cele rele, cu atat este nivelul meu spiritual mai inalt. Este inaltimea la care ma ridic deasupra dorintelor de implinire, fie ca sunt placute, fie ca nu. Asta se numeste masura credintei in Creator.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Pregatire pentru primirea Torei

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce simte un Cabalist care a obtinut corectarea finala?

Raspuns: In starea corectiei finale (Gmar Tikun), au loc schimbari enorme. Sufletul exista simultan in urcari si coborari, deoarece el simte aceste doua stari identic, ca una singura. Cele doua extreme sunt unite in suflet, ca un intreg, pentru ca el si-a corectat perceptia asupra lor si, le simte ca o singura manifestare.

Totusi, in timp ce urcam catre Lumea Infinitului, tranzitiile de la gol la implinire nu inceteaza sa existe, ele se schimba insa in actiunea de comparare a celor doua actiuni initiale, opuse, ale Creatorului: Existenta din Existenta si Existenta din Absenta (Iesh mi Iesh ve Iesh mi Ein). Iar eu, fiinta creata, le unesc in mine, adaugandu-le la actiunea Creatorului.

Acest lucru dicteaza necesitatea crearii omului: El trebuie sa uneasca in el aceste actiuni opuse si sa descopere existenta din  existenta din existenta din absenta, asta este, sa-l descopere pe Creator.

Din Discutie despre Lumina care Reformeaza, 8.09.10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ceea ce cream intre noi este interconexiune, interdependenta, garantie reciproca, iubire si o nevoie definita de a fi impreuna. Aceasta este conexiunea, sau locul, pe care trebuie sa il cream, astfel incat, inauntrul lui, il vom descoperi pe Creator, care ne este ascuns. El ne va vorbi din acest loc pe care il vom crea, cortul revelarii.

Fara a avea acest sistem de comunicare intre noi si Creator, noi doar strigam intr-un spatiu gol. Ne putem racorda la imaginea pe care o formam prin conexiunea noastra, numai prin: Templul Creatorului.

Este scris ca iubirea pentru Creator poate fi obtinuta numai prin iubirea pentru ceilalti. De aceea, construim un sistem spiritual al garantiei reciproce si un suport reciproc intre noi. Scopul sau este de a-L releva pe Creator.

Prin urmare, necesitatea noastra primara este de a munci la construirea grupului. Prima conditie pentru primirea Torei, Lumina Corectarii, la poalele Muntelui Sinai (starea de revelare a urii reciproce) a fost,  imposibilitatea – in ciuda vointei – de a ne angaja impreuna ca un singur om cu o singura inima, si de a munci la aceasta unitate conform principiului vom face si vom auzi.

Nu conteaza cat de mica este vointa noastra (a fiecaruia) de a face asta, daca o avem, atunci avem un punct comun, o fereastra prin care ne putem intoarce la Creator. Acest punct comun este deja Malchut a Lumii Atzilut, Shchina.

In acest fel trebuie sa intelegem pregatirea pentru primirea Torei.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.09.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Zohar-ul si intelepciunea Cabalei vorbesc numai despre tipurile de conexiune dintre noi. Creatorul sau Lumina Superioara, nu au nicio forma; nu il putem simti. Tipurile de forme de conexiune de daruire si iubire dintre noi – fiind echivalente cu Lumina – dau Luminii forma, culoare si gradatiile calitatilor. Pot distinge si alege Lumina in propriile mele calitati, in masura in care sunt similar cu El.

De aceea, orice citim in Zohar, se refera la tipuri de conexiune intre suflete. Revelam Lumina in functie de formele conexiunilor care se manifesta intre noi. Altfel, Lumina este imposibil de ales (dezvaluit). Nu exista nicio Lumina daca nu o colorez in diferite culori. Lumina care ajunge la mine trebuie sa fie colorata ca cele sapte culori ale curcubeului. Fara asta, eu, ca fiinta creata, nu o voi simti; voi fi incapabil sa o simt sau sa o percep.

Sa presupunem ca avem o prisma, prin care lumina alba simpla este directionata. Cand se refracta prin ea, se separa in sapte culori ale curcubeului, de la rosu la violet.

Acelasi lucru il face Zeir Anpin al Lumii Atzilut. Aduce lumina Bina de sus, spargand-o in sapte culori. Si eu, Malchut, actionez in mod opus (prin ecran): Strang toate aceste lumini/culori impreuna, le duc inapoi (Or Hozer, Lumina Reflectata) intr-o prisma, de unde rezulta o singura Lumina.

Nu simt Lumina simpla, alba, care ajunge la mine, pentru ca nu are nicio culoare. Totusi, eu strang toate cele sapte lumini care vin de la Zeir Anpin in Malchut, in mine si simt ca Lumina initiala, simpla, Malchut este numita adunarea, deoarece strange impreuna si incorporeaza toate cele sapte Sfirot ale lui Zeir Anpin.

Facandu-se similara cu prisma care imparte Lumina alba in sapte culori, Malchut obtine, inca odata, Lumina alba. Asa simte sau isi imagineaza aceasta Lumina. Nu primeste Lumina alba, dar depunand eforturi de a fi similara cu ea, o poate obtine si se poate contopi cu ea, conform regulii Te voi cunoaste din actiunile Tale (MiMaaseiha Icharnuha).

Din cele 613 actiuni, corectiile noastre, construim imaginea Creatorului. De fapt, Creatorul nu are o imagine, noi o cream din calitatile noastre.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 8.09.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Cu cat este mai mare obstacolul in calea mea, cu atat mai mare vad in el ajutorul din partea opusa, adica, ca devin similar cu Lumina, conform caracterului si proprietatilor egosimului meu. Daca ma ridic deasupra egoismului meu, deasupra tuturor proprietatilor lui, pot deveni similar cu Lumina. Altfel, nu as sti cum sa ma egalizez cu ea.

Trebuie sa simt toate aceste obstacole, in cele mai mici detalii. Devin inclus in ele si ma ridic deasupra lor prin forta Luminii. Totusi, ele sunt cele care imi dau forma Luminii, deoarece nici Lumina nici dorinta de a primi placere nu au propria lor forma. Cum altfel putem obtine similaritatea? Cum putem conecta doua lucruri complet opuse: dorinta si Lumina?

Din acest motiv ele sunt impartite in partitii, trepte si scari sau grade, ca mijloace de conectare intre ele. Absorbind toate aceste obstacole, dorinta de a primi placere va deveni, eventual, similara cu Lumina. In interiorul ei, ramane aceasi dorinta de a primi placere. Totusi, aceste filtre o ajuta sa devina similara cu Lumina. Trebuie doar sa se ridice deasupra acestor filtre! Nu trebuie sa le consideram ca obstacole care slabesc Lumina ci, mai degraba sa le includem in sine in forma opusa. Asta se numeste sa avansezi prin credinta deasupra ratiunii.

Trebuie sa ne ridicam din starea in care Bina este inclusa in Malchut si Malchut domneste asupra Bina, la starea opusa: unde Bina conduce pe Malchut si proprietatile Binei devin cele definitorii. Toate aceste forme intre Infinit (Keter) si etapa finala, a patra (Malchut) sunt numite numele (proprietatile) Creatorului. Ele servesc ca exemple pentru Lumina, ca sa creeze pe Malchut si sa o influenteze.

In acelasi timp, Malchut poate folosi HaVaYaH opus (de la ea catre Keter) si sa fie imbracata in Lumina (sa faca conversie la Lumina) pentru a deveni similara cu ea. Aceste opt Sfirot, intre Keter si Malchut sunt ca un limbaj comun, posibil intre Lumina si dorinta, intre Creator si creatura.

Din acest motiv ele sunt numite numele sfinte, deoarece un nume este o revelatie, adica o dobandire a unei proprietati specifice a Creatorului in relatie cu noi, Malchut. Totusi, tot ceea ce nu dobandesc, nu il pot defini printr-un nume.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 7.09.10, Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand facem sa circule cunoaterea Cabalei ne unim sufletele impreuna intr-un singur vas si cream un loc unde Creatorul poate fi revelat catre toate fiintele create. Facand asta implinim dorinta Sa si ii aducem cea mai mare placere.

Daca adunam toate suferintele noastre si le multiplicam de 620 ori (Pi Tarach), rezultatul va fi egal cu suferinta Creatorului care este fortat sa fie ascuns pentru a ne da noua o sansa sa ne maturizam. Cu fiecare actiune a noastra catre uniune, adaugam o noua forta la ea (Masach si Or Hozer), inca un suflet la numarul colectiv necesar pentru revelarea Creatorului. Prin actiunile noastre, producem asemenea schimbari in suflete, care incep deodata sa simta existenta Fortei Superioare in ele, forta care misca intreaga lume, definind fiecare stare prin care trece.

Exista un motiv in spatele cutremurului din Noua Zeelanda, a incendiilor din Rusia si a tornadelor din America: Ele sunt parti ale starii colective cauzate de Creator, astfel incat noi sa incepem sa urcam la El. Si cand incepem ascensiunea noastra catre spatiul spiritual si intelegem aceasta viata corporala ca un element necesar, vom fi rasplatiti cu o viata minunata in aceasta lume. Pentru a realiza asta, trebuie sa fim in stare sa percepem Creatorul, macar in parte.

Nimic nu va ajuta aceasta lume, decat faptul ca trebuie sa simtim ca este o forta in acest Univers, in Natura si intre noi, forta care guverneaza totul. Si suntem aproape de aceasta descoperire, multumita circulatiei Cabalei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.09.10, Rosh HaShanah

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cel de Sus ne expune noua sa parte inferioara, Malchut, ca un gol negru, nepromitand nimic bun. Lumea Superioara (lumea spirituala) ne este intentionat prezentata  sub o forma neatractiva. Intre timp, in aceasta lume, in care ne simtim in Keter al celui inferior, gasim cel putin o mica placere.

Exist intr-o asemenea stare, in care nici macar aceasta lume nu ma mai atrage si starea Celui Superior pare sa fie si mai rea. De fapt, nici macar nu sunt implinit in dorintele mele egoiste, de primire, dar Cel de Sus ma incarca mai mult, sugerandu-mi: Vrei sa fii in daruire! Nu am nimic, si totusi Cel de Sus imi spune: Vino, imparte ce ai, cu ceilalti!

Deci, pot accepta ceea ce imi sugereaza Cel de Sus, numai fara sa ma gandesc, fara nicio conditie si nu prin eforturile mele proprii. O pot face numai prin forta Luminii, fara a face niciun plan si neavand nicio speranta de satisfacere a egoismului si de a primi vreun beneficiu in aceasta lume.

Lucrul cel mai important pentru o persoana este sa obtina starea de daruire. Si apoi, va avea totul, dar numai dupa ce il indeparteaza (egoismul)! Va primi implinire (satisfactie), totusi, nu prin primire, ci prin daruire.

Astfel trebuie sa consideram luna Elul, inaintea inceputului Anului Nou, inceputului calatoriei spirituale a cuiva. ELUL, ca acronim, inseamna Eu sunt pentru Iubitul meu si Iubitul meu este pentru mine.  Cel de Sus imi inmaneaza aceste conditii fara speranta pentru mine, astfel incat, cu ajutorul lor sa ies liber din starea mea egoista. De fapt, daca El mi-a promis ceva bun, nu voi fi in stare niciodata sa ma despart de egoismul meu, pentru ca sunt legat de el prin placere.

Este scris, Creatorul asaza mana omului pe o soarta buna, prin punerea vietii lui in intuneric si gol dar, pe de alta parte, releva omului o mica raza de Lumina pentru a-i arata calea de a iesi din intuneric. Aceasta raza de Lumina nu este un castig material, egoist. Creatorul imi furnizeaza ajutorul pe calea mea spirituala: Imi aduce un grup Cabalist, unde imi pot exercita liberul meu arbitru si pot alege mediul corect.

Lumina ilumineaza un pic, adica imi da o senzatie ca, in special, daruirea este Lumina. Ma face sa simt ca Lumina este ascensiunea deasupra egoismului meu, atunci cand nu conteaza daca este implinit sau gol, deoarece, ceea ce conteaza este cu Cine sunt conectat.

Creatorul imi permite sa stiu urmatoarele: Tu suferi in starea corporala, deci nu cauta implinire materiala. Mai degraba, fiind in aceasta stare, priveste in sus: Gandeste-te daca poate exista o alta viata, cu alte valori, in daruire, in alta dimensiune (a fericirii).

Asta inseamna ca o raza de Lumina straluceste asupra mea prin sparturile din zidul care ma separa de Lumea Superioara, lumea pacii (repaus pentru egoismul meu si grija de a-l umple) si a perfectiunii (aspiratia catre daruire si iubire).

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Shamati, Art. 42

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→