Societatea umana este divizata in doua parti. Oamenii in care punctul din inima a fost trezit reprezinta o mica parte a umanitatii; acestia suntem noi. Restul oamenilor nu au punctul din inima, insa o puternica dorinta egoista este concentrata inca in ei.

Doua forte, una pozitiva si alta negativa, actioneaza in noi. Noi inaintam creand o conexiune intre ego-ul nostru si dorinta de a atinge lumea spirituala, pe care o dezvoltam prin studiu si prin fortele primite din mediu. Conexiunea construita prin combinarea acestor doua forte este numita linia de mijloc.

Restul oamenilor; asa cum explica stiinta Cabalei, ni se alatura treptat, simtind ca nu exista alta alternativa: Egoismul lor, care cere permanenta satisfactie, ii va face sa sufere. Pe parcursul dezvoltarii umane,  egoismul uman a fost in constanta crestere si s-a luptat sa se umple cat a putut de mult. Astazi, cand egou-ul uman a pierdut speranta de a obtine satisfactia, se confrunta cu o  criza.

Asta incurajeaza oamenii sa ni se alature, desi nu stiu cui si cum. Pentru a le usura drumul, trebuie sa le transmitem intelepciunea Cabalei si sa le explicam ca exista o metoda de corectare a crizei. Atunci cand ei ni se vor alatura, vom incepe sa lucram impreuna pe linia de mijloc si astfel vom ajunge la lumea Inifinitatii.

Ce vom castiga in schimb? Vom ajunge la eternitate si perfectiune. Ne vom ridica deasupra realitatii noastre, deasupra punctului creatiei Universului si intregii noastre lumi, la realitatea superioara.

Astazi, in multi oameni se trezeste punctul din inima: Sunt deja milioane. Si oamenii in care punctul din inima nu a fost inca revelat simt pe langa egoismul lor si criza. Ei simt ca le lipseste forta pozitiva fara de care nu pot trai. Ei stiu ca trebuie sa solutioneze criza, simt ca solutia este ascunsa in unitate, insa nu inteleg cum sa realizeze asta.

Intr-o lume globala si integrata, totul trebuie sa fie unificat; natura ne arata asta. Astazi, ne arata ca trebuie sa ajungem la lumea Inifinitatii, ca suntem un intreg. Exact catre asta ne indreapta criza.

In oamenii care conduc umanitatea catre acest scop, criza reveleaza punctul din inima, forta pozitiva, pe care o pot obtine din grup si studiu. Cu acest ajutor ei se pot misca independent spre lumea Infinitatii. Si cei carora criza nu le da forta unificarii insa simt ca le lipseste aceasta forta, vor primi gradat explicatii de la aceia in care punctul din inima a fost trezit si impreuna  se vor indrepta spre scop.

Din Lectia 2, Conventia  din Spania, 6/4/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tema Conventiei noastre este “Unitate- Viitorul Lumii.” Sunt foarte miscat pentru ca dupa multi ani de studiu al Cabalei, unitatea lumii si nevoia pentru aceasta incep sa devina in sfarsit  aparente.

De-a lungul a miliarde de ani de dezvoltare a lumii noastre, la fel de bine ca si in procesul multor evenimente inainte de conceperea ei totul a progresat precis spre acest punct – punctul realizarii nevoii de unitate. Abia acum incepe sa se trezeasca, sa fie exprimata si sa arate necesitatea sa. Iar tu si cu mine suntem in centrul acestei realizari.

Totul a inceput cand singura forta a naturii, forta daruirii, sau Creatorul, care sunt acelasi lucru, au inceput sa actioneze, emanand si creand materia. La inceput a facut materia spirituala, insemnand dorinta: dorinta de a fi umplut, dorinta de dezvoltare, dorinta de a se simti pe sine si totul din jur.

Aceasta dorinta s-a dezvoltat sub influenta fortei initiale, forta naturii. Fazele dezvoltarii sale sunt numite “Cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe.”

Intregul scop al dezvoltarii creatiei, sau dorintei, se afla in a il face similar intregii naturii, a se ajunge la o buna armonie, sau in alte cuvinte, sa atinga echivalenta si adeziunea cu Creatorul pentru ca adeziunea este atinsa prin echivalenta de forma. Este necesar pentru materie, insemand dorinta care este opusa Luminii, opusa calitatii daruirii, ca eventual sa treaca prin toate fazele dezvoltarii sale si sa realizeze ca cea mai inalta si mai buna stare este similaritatea cu Lumina, similaritatea cu natura perfecta, armonizarea cu ea si unirea cu ea.

Oricum, pentru a obtine aceasta stare, este necesar ca la inceput sa simti ca esti total opus ei, insemnand sa te  exeprimentezi pe tine intr-o calitate care este complet opusa Luminii, sa experimentezi egoismul, cruzimea, dorinta de a te gandi doar la tine insuti, senzatia sinelui tau, incapacitatea de a simti pe altcineva sau sa te gandesti la altcineva decat daca este pentru binele tau, decat daca iti aduce un beneficiu personal, decat daca inseamna sa ii folosesti pe ceilalti. Acesta este felul cum calitatile care sunt cele mai opuse Luminii trebuie sa fie exprimate in creatie.

In lumea noastra aceasta creatie este omul, care trece printr-un numar enorm de faze de dezvoltare prin cursul istoriei, pana cand atinge senzatia, si cel mai important, realizarea ca este total opus fortei naturii. Acesta este un proces foarte dificil si intins. De-a lungul a sute de mii de ani ne-am miscat mai departe si egoismul gradual  a crescut mai  puternic in interiorul nostru. Extern vedem cum omul s-a dezvoltat in forma sa sociala pana cand a atins starea actuala. Precum un intreg, acest egoism, aceasta dorinta, constant ne-a impuns inainte pana un momentul prezent.

Si acum, intr-un tarziu, incepem sa fim convinsi ca acest egoism, aceasta natura pe care o avem este de fapt dusmanul nostru, singurul nostru dusman. Separandu-ne unul de celalalt,literar, ne privam de oportunitatea de a exista normal, chiar si la nivelul acestei lumi materiale.

Am devenit din ce in ce mai mult inchisi in ea, cruzi, separati, inspaimantati, si luam o atitudine defensiva, privandu-ne astfel pe noi insine de o viata normala si pierzand sensul existentei. Si intr-adevar:  De ce sa traim? Doar pentru a ne apara si proteja pe noi insine? Doar pentru a ne plasa pe noi insine intr-un fel de granite si sa traim intre ele pentru o oarecare durata de timp cu un oarecare nivel de confort si siguranta? Si asta e tot?

In acest fel omul simte in aceasta lume cum, cu timpul, devine din ce in ce mai rau prin natura sa. Noi il facem in acest fel. Egoismul nostru ne impinge la asta.

In final, toate acestea sunt exprimate ca o criza imensa. In unele tari criza este simtita mai mult, iar in altele – mai putin dar se indreapta spre varf. Indiferent cat de mult o mascam, nu putem face nimic in legatura cu asta. Devine exprimata in economie, in structura sociala, in scaderea rolului familiei si in toate problemele care se ivesc in societatea noastra, precum criza in educatie, droguri, terorism si asa mai departe.

In toate campurile de activitate ale omului se infrunta numeroase crize, dar in final e doar o criza a opozitiei noastre la natura. Si natural poate fi corectata doar la aceasta esenta.

Nu o putem corecta in alt fel. Observam cum liderii guvernamentali incearca, cum autoritatile sunt incapabile sa faca ceva si chiar tiranii care folosesc banii si armatele care sunt la dispozitia lor, sunt incapabili sa schimbe ceva. Lumea se indreapta cu asprime spre o mare divizare. Forta si puterea incearca inca sa pastreze lumea intre granitele anteriaore, dar nu mai sunt capabile sa faca asta.

Din prima lectia a Conventiei de la Moscova 6/10/11

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Milioane de oameni din intreaga lume doresc sa creasca spiritual. Insa restul?

Raspuns: Toti sufera; toti se simt rau. Uitati-va cum nelinistea creste in intreaga lume. Nu este evident ca suntem in pragul nenorocirii? Acest proces se accelereaza, cu o viteza remarcabila. Am primit recent o scrisoare din Spania, acolo unde oamenii obisnuiti se confrunta cu probleme serioase. Somajul creste rapid.

In acest fel Creatorul ii impinge si ii intoarce cu fata la El. Cu voie sau fara, oamenii incep sa se intrebe: „ Ce facem? Cum iesim din aceasta incercare?” In primul rand, cheia pentru a evita incercarea este: Daca o persoana nu are ce sa manance si nici bani sa plateasca chiria, daca are astfel de dificultati,  lucrurile spirituale cu greu o vor putea interesa. Insa le puteti arata care este solutia.

Cititi ce spun analizele, cautati unde vreti: Astazi, nimeni nu are nici o solutie la problemele cu care se confrunta omenirea. Cel putin asta este deja evident. Aceia care sunt inca la putere, precum si comentatorii politici, sunt in intregime constienti ca suntem pe un drum fara iesire. Nimeni nu are curajul sa ridice mana si sa ofere o solutie proprie. Este evident cat de irealist si nepractic este ceea ce ar putea oferi. In aceasta situatie, doar noi putem vorbi. Si trebuie sa ne grabim sa o facem.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/25/2011, “Prefata la Intelepciunea Cabalei”

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Criza pe care o trăim azi este o indicaţie a lipsei de unitate a unuia cu celălalt. În esenţă, criza ne lasă să vedem ca noi suntem nişte egoişti şi individualişti totali care trăim într-o lume globală, iar aceasta este întreaga problemă. Natura ne dezvăluie globalitatea lumii, dar natura noastră egoistă este în opoziţie completă cu asta.

Diferenţa, abisul dintre cele două este simţită de noi prin criză. De aceea noi simţim durere şi confuzie în tot ce facem şi acesta este motivul pentru care suntem vânaţi de boli şi nenoroc. Ele vin din lipsa de asemănare între dorinţa noastră egoistă şi Lumina Superioară.

De aceea, noi trebuie să vedem criza curentă ca fiind punctul iniţial al urcării umanităţii la o etapă specială, de unde, cândva, a coborât după un program conţinut în particula informaţională născută din Lumină. Noi am fost născuţi aici, în universul nostru, iar acum ne întoarcem la acea stare perfectă.

Partea umanităţii în care punctul din inimă a ieşit la suprafaţă, se dezvoltă cu ajutorul celor două forţe. Tot ceea ce avem nevoie sunt condiţiile corecte: grupul, studiul şi profesorul. A doua parte a umanităţii trece printr-un proces de dezvoltare care o duce la starea de criză, criză ce devine insuportabilă. În acel moment se ridică întrebarea: ce înseamnă „insuportabilă”?

Senzaţia de suferinţă oribilă poate duce umanitatea la războaie, anihilare şi tot felul de alte probleme. Şi este exact ceea ce se întâmplă: o parte a populaţiei uită de toate prin droguri, alta se angajează în terorism, iar alta încă nu se îngrijorează de nimic – sunt complet preocupaţi să fure. Egoismul răbufneşte în toate direcţiile. Din cauza lipsei de umplere interioară, ei nu ştiu ce să facă cu ei înşişi.

Acest fenomen negativ exprimă tot rezultatul disperării şi a lipsei de speranţă pe care lumea o simte azi. Oamenii nu sunt vinovaţi de asta. Ei simt o enormă presiune interioară care cauzează explozii de violenţă. Deci ce poate fi făcut ca să calmăm situaţia lor?

Deja am vorbit despre diseminarea ştiinţei Cabala. Aceasta este salvarea. Dacă noi diseminăm cunoaşterea ştiinţei Cabala înainte ca egoul oamenilor să ţâşnească la suprafaţă, atunci vom salva lumea de mari suferinţe. De aceea, totul depinde de oamenii cu punct în inimă.

Nimic nu depinde de lume şi noi nu trebuie să aşteptăm ca vreo acţiune să fie făcută de alţi oameni care nu au punct în inimă. Ei nu au forţa pozitivă capabilă să suplimenteze egoul lor. Ei sunt doar purtătorii unei dorinţe egoiste uriaşă, şi ei ne dau doar un plus din insatisfacţia şi durerea lor.

Noi trebuie să procesăm această dorinţă enormă, să ne acordăm la ea, şi împreună să aspirăm la unitate. Noi trebuie să continuăm să studiem şi, ca răspuns, să creştem diseminarea cu un accent special pe necesitatea de a ne uni între noi. Noi suntem aceia care trebuie să unim dorinţa noastră comună spartă într-una singură – vasul nostru comun spiritual. Chiar dacă vasul este spart, el conţine părţi care sunt interconectate, deosebite de celelalte, având calităţile dorinţei complet diferite. De aceea, dacă toţi ceilalţi se vor alătura acestor dorinţe interconectate, ei vor deveni de asemenea incluşi în această conexiune.

Astfel, o parte a umanităţii construieşte activ conexiunea, unii cu alţii, în timp ce cealaltă parte a umanităţii participă pasiv la acest proces.

Lecţia 2 de la Congresul de la Madrid 6/4/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Problema este că oamenii cred că ei deţin Pământul şi din dorinţa de a extrage din el cât mai mult posibil, îl distrug. Oamenii nu înţeleg că Pământul le-a fost dat numai pentru a fi folosit şi nu ca propietate personală. Asta duce umanitatea la război, fiecare încercând să cucerească mai multe teritorii şi resurse.

Cum se poate ca studiind înţelepciunea Cabala să se armonizeze diferitele opinii pe care le au oamenii şi să îi facem să înţeleagă faptul că folosind pământul în egoist, în primul rând îşi fac lor rău?

Răspuns: Se poate realiza numai atunci când se va vedea cealaltă faţă a goblenului! Dacă nu învăţăm să vedem această lume ca transparentă şi să detectăm forţele ce lucrează în realitatea înconjurătoare, nu ne vom schimba. Egoul nostru poate fi spart numai dacă vede clar că acţiunile sale îi aduc durere: “O să mă doară.”

Trebuie să ajungem la o stare unde descoperim că natura este integrală. Atunci nu voi putea să fac rău deoarece văzând că fac asta, o să îmi fac rău singur. Aceasta este singura cale! Nu este o altă posibilitate. Oamenii nu vor învăţa în nici un alt mod.

Dar, putem descoperi acest fel de conexiune reciprocă lucrând într-un mediu, încercând să ne conectăm şi să ne unim, şi încercând să ne ridicăm deasupra egourilor noastre. Apoi o sa ajungem să simţim cât de dificil este şi vom începe să ne examinăm, natura noastră, şi toate propietăţile egoiste; judecăm cum suntem sau nu în stare să ne unim cu ceilalţi împotriva dorinţei noastre şi să îi ridicăm în ochii noştri.

Aceasta este o muncă psihologică colosală, care continuă până ce ajungem să descoperim forţele interioare. În esenţă, apare când descoperim forţa generală, puterea de unitate, care ne transformă pe fiecare.

Totuşi, nu avem de ales. Azi, umanitatea se găseşte într-o stare foarte primejdioasă. Putem vedea clar că încă 10 – 15 ani se vor epuiza toate resursele de energie ale lumii. Producţia principalelor surse de energie, precum petrol, gaz, cărbune şi apă se diminuează accelerat. Trebuie sa ajungem la echilibru cu natura.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrăm într-o lume nouă, care înseamnă abandonarea luxului şi limitarea la un consum raţional, la ceea ce o persoană are nevoie in mod obisnuit. Nu vom mai fi capabili să producem maşini de spălat care ies din garantie în trei ani, în timp ce astăzi sunt făcute în acest fel în mod intenţionat, pentru ca în ​​loc să fie reparate, trebuie cumpărate altele noi.

Va trebui să ne mutam într-o nouă stare de existenţă. Asta e ceea ce guvernele lumii trebuie să înţeleagă. Dar cum au de gând să păstreze natiunile lor pacificate? Cum ii vor educa si le vor explica toate aceste lucruri?

De aceea trebuie să pregătim un pachet de resurse educaţionale, care se află pe o fundaţie fermă şi demonstrează acest lucru cu o claritate absolută, pachet pe care il vom oferi tuturor. Nu există nicio altă solutie: Noi trebuie să studiem noua lume.

Nu va trebui să mergi la muncă. Vei merge la şcoală în schimb, dar nu de dragul de a învăţa. Vei invata cum sa primesti adevarata placere de la viata. Merită? Tu nu vei fi capabil să-ti continui munca oricum, nimeni nu mai are nevoie de tine. Marea Criza a fost o parte din dezvoltare, un declin intermediar în procesul ciclic, dar astăzi totul s-a schimbat. Ne-am depasit resursele. Am ajuns in pragul unei noi etape. O multime au fost scrise despre aceasta.

Prin urmare, treaba noastră este de a informa publicul că vechea eră a ajuns la sfârşit. Nu sunt si nici nu vor fi mai multe locuri de muncă. Cum isi vor asigura oamenii existenta atunci? Ei bine, haideti sa facem numai bunurile de care avem nevoie şi doar în cantitate suficientă pentru toată lumea, în timp ce învaţăm cum să le distribuim în mod corespunzător şi cum să trăim în noua lume.

Trebuie să le spunem despre evoluţia şi istoria umană, creşterea egoismului până la stadiul final, etapa de integrare şi legile prin care sistemul funcţionează integral, interconectarea tuturor părţilor sale, şi cum reciprocitatea şi conexiunea reală se desfăşoară în el. Aceasta este singura noastra opţiune pentru ca aceasta este ceea ce natura este ne obligă să facem.

Ar trebui să venim la o stare de consum echilibrat, ca animalele care iau din natura doar atât cât au nevoie pentru a se susţine. Ele o fac instinctiv, fără a calcula, în timp ce noi trebuie să ne structuram relaţia noastră cu natura in mod constient, sensibil, prin învăţare, restricţionandu-ne pe noi înşine, şi îmblânzind înclinaţia noastră rea, pur şi simplu pentru că am înţeles că nu ne putem permite să facem altfel.

Cu toate acestea, cum vom satisface ego-urile noastre atunci când omul vrea să consume lumea şi ii este cerut să fie fericit doar cu hrana si adapost? „Asta este tot? Ce sunt eu, un urs intr-o pestera, o pasăre într-o cuşcă?” ” Cu siguranta ca nu, vei primi împlinire chiar mai mare decât iti doreai înainte, dar niciodată nu ai primit. Aceasta se poate face. Haideţi să aflăm cum se ajunge acolo.”

Astfel, obligam publicul sa învete, conducandu-l acolo. Nimeni nu va dori să o facă în mod unilateral; toată lumea caută satisfacţii imediate. Deci, noi trebuie să pregătim un pachet de resurse educaţionale şi de un sistem de învăţământ public. Acesta va începe lent. Chiar acum, nu putem spune acest lucru deschis către lume, dar e timpul să concepem şi să difuzam materiale cu privire la ceea ce cauzează o criza. Acest lucru va arunca lumină asupra soluţiei. La urma urmei, nu există nimic altceva acolo. Fie ca iti place sau nu, va trebui să faci ceea ce trebuie.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/31/2011, „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Lumea, Societate - Niciun comentariu→

Un numar mare de cercetatori in lume analizeaza problematica crizei pe care o experimentam in toate domeniile vietii, precum si posibilitatea de a o depasi. Adevarul este ca, desi umanitatea poate sa identifice – cu greu totusi – si sa inteleaga intregul scop al crizei,  este incapabila sa gaseasca o solutie.

Daca analizezi materialele referitoare la acest topic, vei vedea ca solutiile propuse sunt de-a dreptul naive prin simplitatea lor  si asta este de inteles, pentru ca autorii acestor articole nu sunt constienti de planul naturii, pe care intelepciunea Cabalei il dezvaluie. In principiu, solutia exista la alt nivel decat cel al problemei in sine, si anume la nivelul conectarii dintre noi in interiorul conectarii.

Cu ajutorul metodei Cabalei, putem atrage in lumea noastra chiar aceeasi forta superioara; o putem „extrage” in locul aurului, argintului, platinii, diamantelor, carbunelui, petrolului. Putem atrage aceasta forta (energia, implinirea) in lumea noastra in forma pura, fara a lua forma  energiei pamantene si materiale; putem primi cea mai pura energie care sa ne dea sansa de a ne corecta pe noi insine si astfel sa corectam si lumea.

Cand vom incepe sa ne unim si sa evocam aceasta forta vom avea o inepuizabila sursa de energie. Vom intra la un alt nivel al existentei. Doar asta ne poate salva. Totusi, criza este in esenta la nivel pamantesc; este o criza a energiei. Iar la nivel spiritual, este criza egoismului, care se manifesta in lumea noastra prin ura, fanatism sau putere.

Aceste doua tipuri de criza, a energiei si egoista va creste si va prinde viata. Ne vor arata ca nu exista solutie; absenta energiei si dezvoltarea egoismului va duce la razboi.

Forta care ne va aduce la egalitate in ceea ce priveste energia si relatiile dintre noi este numita Lumina superioara. Este o forta ascunsa a naturii. Iar Cabala intentioneaza sa ne ajute sa revelam aceasta forta.

Din Lectia virtuala de Cabala, Fundamentele  Kabbalei,  Seriile din  5/15/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Deoarece criza se intensifica peste tot in lume prin dezastre naturale si razboaie, care au loc din ce in ce mai des, cum ar trebui sa tratam oamenii care au experimentat aceste nenorociri, considerand că le simtim durerea atunci cand vedem prin ce trec, dar nu ii putem ajuta?

Raspuns: Criza nu se misca intr-o singura directie. Nu este doar un cutremur si tsunami in Japonia, o inundatie in America, focuri in Rusia sau revolutii in Est. Acestea sunt cazuri locale si de aceea ne ingrijoram putin cand auzim de ele, dar fara a le pune la suflet. Natura noastra egoista nu ne permite sa empatizam cu altii mai mult. Dar daca imi este teama ca tsunamiul ma va ajunge, atunci problema se schimba.

Totusi, aceasta criza are mai multe fete. Pentru moment ea se manifesta prin anumite catastrofe separate, aici si acolo, dar in esenta pregateste terenul pentru o lovitura, un soc in intreaga lume, care va fi comun si global. Asta este exact de ceea ce se tem oamenii care inteleg ce se intampla.

Aceasta va fi o criza economica globala. Cand conexiunile economice se vor dezintegra in conditiile interdependentiei noastre totale si universale, atunci va fi o problema enorma. Va fi o lovitura directa, imediata, pentru toti, facandui pe oameni sa innebuneasca pentru ca nu vor sti ce sa faca. Sa speram ca inainte sa se intample asta, sa putem depune un efort pentru o influenta pozitiva in lume  si pentru a putea evita astfel de intoarcere de situatie.

Nu trebuie sa ne gandim ca pentru a putea influenta lumea trebuie sa mergem la mass media sau sa-i atragem pe liderii mondiali de partea noastra. Mai degraba actionam intern. Suntem conectati la fortele interne ale lumii, sistemul integral, global care actioneaza in lume. Daca ii corespundem si mergem impreuna cu el, atunci actionam conform legilor naturii. Aducem forta unitatii si iubirii in acest sistem. Vine de la noi, de la partea umanitatii care doreste o buna conectare intre oameni.

Din  Prima lectie a Conventiei de la Roma on 5/21/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Globalizarea este studiul problemelor comune ale umanităţii. Ea a apărut după analizarea problemelor care s-au ivit după al doilea război mondial.Analizele au arătat începutul unui proces global în lume. Soluţia necesită participarea întregii umanităţi a cărei existenţă în continuare depinde de rezolvarea problemelor.

Aceste probleme au existat întotdeauna dar în formă locală, acum însă au căpătat o natură globală ca o consecinţă a integrării umane. Problemele globale nu sunt cauzate de ceea ce pare a fi dezvoltarea umană naturală ci sunt programate în dezvoltarea societăţii de către natură.

Globalizarea problemelor provine din apariţia dependenţelor lumii integrate şi nu pot fi rezolvate de o singură ţară sau un grup de ţări izolate de rest. Globalizarea se manifestă de asemenea în integrarea lor deoarece este imposibil să rezolvi o problemă fără să le rezolvi şi pe toate celelalte.

Globalizarea problemelor ne forţează să folosim o metodă globală de examinare şi de rezolvare a lor. Deciziile trebuie bazate totdeauna pe fapte care interesează umanitatea ca un întreg şi care au totdeauna prioritate faţă de interesele oricărei din părţi. Protecţionismul şi competiţia trebuiesc desfiinţate. În schimb, trebuie sa creem interacţiuni complete la o scală globală şi să desfiinţăm toate barierele dintre naţiuni şi oameni.

Dar problemele globale sunt particularitatea care ne ajută să vedem umanitatea ca pe un sistem global, integral şi care ne dezvăluie opoziţia dintre „natură şi om”.

Până acum, toate strategiile supravieţuirii umane au cerut oprirea creşterii economice şi demografice. Alţii au propus să se realizeze asta pe regiuni pentru a aduce, în timp, toate regiunile la acelaşi nivel. Treptat, toate prounerile a problemelorglobale au devenit evident neeficiente. Asta pentru că ele pot fi rezolvate numai cu o forţă integrală şi numai după înălţarea peste toate barierele umanităţii.

Roland Robertson, primul om care a folosit termenul de „globalizare” în 1983, a crezut că o conştiinţă globală creată în oameni va schimba umanitatea complet. Acest lucru poate fi realizat fie prin impactul unor suferinţe enorme fie prin diseminarea Cabalei, metoda de corectare a egoismului, acesta fiind sursa tuturor problemelor apărute.

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

1.Suntem egoisti si, prin urmare, individualisti, în sensul că gândim şi înţelegem doar într-o formă digitală. O gândire analogică este întreaga, unificata şi generală; numai Creatorul o posedă. Dar El ne apropie, şi astfel noi simţim crize, care rezultă din incompatibilitatea dintre El şi modelele noastre de existenţă (gândire, înţelegere, luare a deciziilor şi comportament).

Noi nu avem nici o altă alegere, decat sa ajungem la similitudine între sistemele     noastre, în sensul de a ne adapta la un sistem analogic de existenţă. Aceasta înseamnă că trebuie să ne simtim ca un întreg, ca un singur om cu o singură inimă (dorinţă), şi sa ne iubim unul pe altul ca pe noi însine.

2.Ne putem imagina viitorul nostru sub formă analogică sau a unor modele discrete. Starea noastră actuală este egoista si, prin urmare, discreta, în timp ce cea corectată este analogică, generala. Trebuie sa construim un sistem analogic în noi înşine dintr-unul discret. Acest model trebuie să fie atât direct, cat şi indirect.

Un sistem analogic direct: il construim din punct de vedere fizic, cream modelul de unitate, al starii noastre viitoare în forma convenţiilor, adunarii prietenilor, prin înfiinţarea grupurilor de studiu pentru copii şi adulţi, şi aşa mai departe.

Un sistem indirect analogic: Este un sistem matematic, cream ceva imaginar.

Un model digital (discret) este apropierea noastra pas-cu-pas de starea dorita, starea corectata finala prin urcarea pe scara spirituala. Dimensiunea unui pas de cuantificare este dictat pentru toată lumea şi la toti de Sus. Astfel, discontinuitatea nu este determinata de noi, ci de manifestarea noilor Reshimot-uri (gene informaţionale) din noi.

Ea este determinată de Sus, prin păstrarea legăturii între un pas discret şi realizarea analoaga a rezultatului lui, adică luând în considerare conservarea şi transferul de informaţii de la un pas discret la o formă analoaga de unitate. Cu alte cuvinte, înălţimea unui pas (valoarea sa) este definită prin posibilitatea cuiva de a se anula înaintea celui de sus şi a grupului pentru a primi puterea de a urca un grad.

3. O forma discreta (digitala) este precum o pulsatie; modificările se întâmpla într-un salt-precum moda, într-o formă de pas curbat. În lumea noastră egoista, o formă discretă este mai confortabila, uşor de înţeles pentru un calcul vizual, înregistrare, transfer, amintind de unul analog, şi ea, de asemenea, exclude o eroare subiectiva a lecturii.

În mod similar, în atomi totul este cuantificat: Starile se schimba într-o manieră precum pulsul. Transferul de informaţii într-o lume (vegetativă sau animala)vie apare, de asemenea, prin forme discrete de substanţe chimice, macromolecule, care constau in mii de atomi. Toate rezulta in calitatile noilor caracteristici.

4. Diagrama provizorie a semnalelor: Tranziţia de la o stare la alta:

A – un semnal este continuu (analogic), atât în ​​termeni de timp, cat şi de stari;
B – un semnal este discontinuu (ca pulsul), discret, atât în ​​termeni de timp, cat şi de stari;
C – este un semnal continuu în termeni de stari şi discret în termeni de timp;
D – un semnal discret, atât în ​​termeni de stari, cat şi de timp.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→