Intrebare: Am invatat ca o persoana nu are voie sa ‘se uite inapoi’ la starile sale anterioare de dezvoltare.

Stiind acest lucru, nu inteleg atunci cum au putut kabalistii sa ne descrie toate acele stari. Mai mult, stim ca unii dintre ei L-au rugat pe Creator sa ii coboare la acele stari inferioare (trecute), ca sa le poata transmite celor inferiori (noua).

Daca, sa spunem, vreau sa scriu o carte bazata pe fapte reale, ca sa pot sa fac asta, nu e nicio alta cale, decat sa revin la acele stari / intamplari si sa le simt inca o data, pe cat posibil. Nu e acelasi lucru si la descrierea spiritualului?

Raspunsul meu: Pentru kabalisti nu exista timp, ci doar manifestarea secventei cauza-efect a actiunilor corectoare.

Filed under: Perceptie - Niciun comentariu→

Doua intrebari pe care le-am primit despre frica:

Intrebare: Am citit ca exista trei tipuri de frica, dar numai una este cea reala; frica pentru Creator. Deci, daca sunt confruntat cu o situatie care imi provoaca frica – de exemplu, atunci cand sunt in avion, iar acesta se clatina, acesta e genul gresit de frica, deoarece, in mod egoist, mi-e frica sa nu mor. Si atunci incerc sa transform aceasta frica mare, dar gresita, intr-o frica pentru Creator. Trebuie sa simt frica de faptul ca as putea sa-mi pierd legatura cu El. Este aproape imposibil, dar incerc cat de mult pot. Oare imi pierd vremea?

Raspunsul meu: Uite ce ar trebui sa faci – sa intelegi ca totul vine de la El!

Intrebare: Oriunde as merge, sunt plin de frica. Sunt ingrijorat, ce gandesc oamenii despre mine. De ce imi pasa si cum pot sa depasesc asta?

Raspunsul meu: Egoismul tau te face sa te ingrijorezi despre ce ar putea sa gandeasca altii despre tine. Incepe sa te gandesti la Lumea Spirituala si la calitatile ei. Atunci, te vei elibera de aceasta lume imaginara si vei ajunge sa iti dai seama ca Creatorul te impinge catre el, cu aceasta frica.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ai spus intr-o lectie recenta ca trebuie sa ne bucuram in aceasta viata. Este destul de confuz, pentru ca, crescand dupa principiile Kabalei, ne dezvoltam un anumit dezgust pentru placeri. Cum sa echilibram, atunci, acest lucru in munca noastra? Presupune sa folosim fiecare intalnire din viata noastra pentru a face diseminare si sa folosim asta ca sursa pentru placerea noastra? Imi placea sa fac piese de mobilier si sa reconstruiesc motociclete, dar acum se pare ca tot ce trebuie sa fac este sa studiez si sa fac diseminare atat cat pot. Este acesta modul corect de abordare a lucrurilor?

Raspunsul meu: Aproape sigur, este. Totusi, n-ar trebui sa te fortezi sa faci ceva ci sa faci doar ceea ce vine natural. Cel mai important lucru este aspiratia ta spre Creator si totul se va stabili fara constrangeri si conform a ceea ce trebuie sa fie.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→