Intrebare: O femeie ar trebui sa aplice aceeasi presiune pe care o mama o aplica copilului pentru ca barbatii sa lucreze pentru unitate?

Raspuns: Ar trebui sa tratezi barbatii in acelasi fel in care tratezi copii – cu iubire! Dar daca ei nu se unesc, atunci fara indoiala ca trebuie sa ii presezi. Este scris ca « Am iesit din Egipt datorita femeilor virtuoase” unde “iesirea din Egipt” inseamna tranzitia din aceasta lume in lumea spirituala si asta se intampla datorita femeilor.

Invatam ca urcarea MAN se intampla din Malchut si toate dorintele se afla in Malchut. De aceea totul incepe de la femei. Daca nu ar exista dorinta lor, nu ar exista nici familia nici generatia urmatoare.

Forta conducatoare a umanitatii este forta femeii,  care doreste sa dea nastere si sa continue viata. Barbatul vine cu puterea executorie, dar si asta doar cu conditia sa fie nevoie de ea. In felul acesta este facuta natura.

Constant, cel mai important lucru de care avem nevoie este sentimentul femeii de necesitate. Cand noii studenti au venit la Rabash, el a format imediat un grup de femei alcatuit din sotiile lor. Aceste femei se adunau laolalta odata pe saptamana, citeau articole si discutau despre ele. Rabash dorea foarte mult ca ele sa inteleaga ceea ce este scris despre ceea ce se intampla cu ele.

Trebuie sa existe o organizatie de femei cu adevarat puternica, care sa poata cere barbatilor sa faca ceea ce este nevoie pentru spiritualitate. Totusi, femeile nu trebuie sa faca asta tipand, ci prin nevoia inimii. Atunci barbatii o vor simti. Dar asta inca nu se intampla.

Altfel spus, prin natura femeile nu stiu cum si nu se pot uni cu ceilalti. Fiecare femeie este separata. Dar pentru a putea aplica presiune asupra barbatilor, si doar pentru asta, ele se pot uni pentru a deveni o forta enorma de necesitate. Si aceasta nevoie este esentiala pentru noi.

Din lectia a 2a de la Conventia WE!, 1/04/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot intari grupul si cum ma pot uni cu prietenii daca eu actionez doar virtual?

Raspuns: Si ce daca este doar virtual? Distanta nu este un obstacol â si este total ineficient sa ne tinem de maini. Crezi ca daca sunt familiar cu fata si cu personalitatea ta, te cunosc ?

Cum ne-ai gasit? Prin internet. Crezi ca a fost accidental? De fapt, dorinta ta te-a conectat cu sistemul colectiv Adam, conectarea tuturor partilor lumii impreuna. In acest sistem exista multiple societati sau cercuri conform intereselor si dorintelor cum ar fi stiinta, sistemul bancar, afacerile, familia si asa mai departe.

Suplimentar, este un singur cerc care ii uneste pe cei care cauta scopul vietii si pentru ce merita sa traiesti. Acesti indivizi sunt  raspanditi peste tot din punct de vedere geografic si in diferite cercuri, dar care in acelasi timp, fara sa simta sau sa fie constienti de asta, se strang intr-un cerc al conectarii interioare, reciproce.

Cand scopul incepe sa vina din interiorul persoanei, ea intra in contact cu acest camp, paseste in afara cercului sau si intra in acest cerc special. In felul acesta ne-ai gasit in internet.

Acum, noua conectare continua sa creasca mai puternica.Poate ca nu ne-am vazut sau stiut intre noi dinainte, dar in timp, avem un efect mai mare unii asupra altora. In fiecare zi, primesti gandurile si dorintele milioanelor de oameni din intreaga lume care de asemenea au inceput sa caute scopul creatiei, astfel gasindu-se unii pe altii.

Din prima parte a Lectia zilnica de Cabala 11/4/2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că prin ridicarea la nivelul spiritual, putem avea puterea asupra celor patru nivele ale naturii: corpul nostru şi natura animală, cele vegetale şi minerale?

Răspuns: Dacă atingem o stare în care să ne conectăm împreună prin punctele noastre în inimă, vom conduce totul. Obţinem forţa Divină, forţa universală a naturii şi obţinem putere nelimitată. Pe scurt, conducem natura.

Întrebare: Este logic să presupunem că, dacă acum suntem la nivelul uman, putem controla cele trei nivele ale naturii: animal, vegetal şi mineral?

Răspuns: Nu, nu le putem conduce. Le guvernăm, dar în mod nechibzuit pentru că nu suntem familiarizaţi cu programul general al naturii, cu legea generală a universului. Deci, noi distrugem natura, vandalizând toate nivelele inferioare: animal, vegetal şi mineral.

De fapt, este o întrebare foarte adâncă. Sunt două modalităţi de a conduce:

1. Prin forţă, aşa cum o facem astăzi, distrugând natura fără nicio compasiune, înţelgere sau raţiune, fără a lua în considerare ce ni se va întâmpla mâine sau în viitor.
2. Prin raţiune, când, fiind conştienţi de întreaga imagine a dezvoltării, suntem capabili să decidem ce trebuie să facem. Şă ştii sistemul de la un capăt la altul înseamnă să îl conduci nu prin forţă ci prin raţiune.

Din prima lectie de la Congresul WE! 4/1/2011

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabaliştii încearcă foarte mult să ne explice principalul moment al muncii noastre: cum să ajungem la liberul arbitru. Încep prin a ne explica că nu avem nicio libertate de fapt. Descoperirile din biologie, ecologie, psihologie, genetică şi alte ştiinţe fac acest lucru evident. Nu suntem liberi.

Fiecare persoană s-a născut într-o familie pe care nu a ales-o, o societate pe care nu a ales-o, o naţiune şi trăsături pe care nu le-a ales. A fost şcolit în locuri pe care nu le-a selectat el. Şi cum ar fi putut să facă o alegere el însuşi? Familia sa, grădinţa, şcoala, i-au furnizat mediul, sub influenţa cărora s-a dezvoltat.

Foarte rar, ca şi cum ar fi accidental, o persoană se găseşte sub o influenţă străină, de exemplu a cărţilor, şi se dezvoltă uşor diferit decât mediul său. Sunt foarte puţini oamenii de acest tip şi ei sunt ghidaţi de Sus.

În ceea ce priveşte restul, aşa cum Baal HaSulam scrie în articolul său Liberatea, Nu sunt independent în felul în care stau, mânânc, dorm, mă îmbrac sau vorbesc. În general acela nu sunt eu. Totul este împărţit în mine de către mediu, priorităţile care mă fac să mă comport într-un anume fel, chiar şi când sunt singur. Am internalizat valorile mediului şi ele au devenit ale mele proprii.

La început am fost o picătură de sămânţă: am primit totul de la mediu: părinţii, cei apropiaţi, educatorii şi învăţătorii, prietenii, strada, oraşul, etc. Chiar şi picătura de sămânţă însăşi nu mă reprezintă, deoarece a moştenit trăsăturile de la părinţi.

Înseamnă că omul nu are nicio libertate, nu are nimic despre care să se spună că este al lui propriu. Pe de o parte este foarte greu să fim de acord cu asta, dar pe de alta, oamenii de ştiinţă au descoperit deja acest lucru şi au subscris complet la asta. Numai în societatea umană noi judecăm o persoană după cum este, chiar dacă în realitate o personă întruchipează mediul care a scluptat-o.

Din punct de vedere spiritual, date fiind condiţiile în care ne găsim, nu putem vorbi despre noi.  În spiritualitate, fiecare dintre noi începe cu o picătură de sămânţă numită punctul în inimă. Atunci când o persoană începe să simtă acest punct în ea, este adusă la mediul corespunzător.

Din prima lectie, Congresul WE! 4/1/2011

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În fond, nu am niciun liber arbitru. Natura mă conduce. Atunci chiar depinde totul de mine?

Răspuns: Creaţia începe cu nivelul mineral, urmat de cel vegetal, animal şi uman. Gradul uman, de asemenea, începe să se dezvolte de la nivelul mineral şi trece prin aceleaşi etape. Acesta a fost cursul evoluţiei pe Pământ de-a lungul milionelor de ani.

În sfârşit, am atins nivelul de uman în uman şi am devenit răspunzători. Am fost obişnuiţi să trăim ca animalele sub presiunea unui băţ, dar acum noi trebuie să îndeplinim anumite cerinţe. Fie că ne place sau nu, astăzi trebuie să facem anumite acţiuni.

La câteva mii de ani după ce s-a întâmplat în Babilon, ne este înmânată metoda corecţiei încă odată. Liberul arbitru, ca şi responsabilitatea care decurge din ea, începe în special cu umanul în uman, cu nivelul nostru curent. Deci, vorbim despre binele absolut, despre scopul creaţiei şi despre cum să stăm pe drum, pentru a avansa fără cataclisme.

Acum începe dezvoltarea conştientă începe, în timp ce până acum suferinţa a fost cea care a dat pinteni egoismului spre dezvoltare. Fără aceste injecţii, egoismul nu ar fi făcut nicio singură mişcare.

Nivelele mineral, vegetal şi animal al naturii nu posedă liber arbitru. La fel, nici omul care există la nivelul mineral, vegetal sau animal. Posibilitatea liberului arbitru apare numai acum. De fapt, acum ai punctul în inimă şi îl poţi folosi pentru a te conecta cu prietenii şi a găsi Infinitul în unitatea ta.

Alegerea este impobilă fără luptă interioară. Alegi cu cine vrei să fii: cu prietenii tăi sau cu tine însuţi. Este fie noi fie eu.

Binele absolut ne aşteaptă la sfârşitul drumului, dar ai primit oportunitatea de a alege şi deci poţi deja să te îndrepţi spre el. Pentru asta, trebuie să te ţii tot timpul de linia mijlocie, folosind sinele tău şi mediul împreună.

From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 3/25/2011, The Principles of Global Education

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Senzaţiile şi stările mele spirituale sunt reflectate de realitatea pe care o observ în jurul meu. Asta înseamnă că pot judeca internalitatea pe baza externalităţii?

Răspuns: Nicidecum! Aşa cum este spus: Lumea trăieşte conform unui plan. În lumea corporală eu trec prin numeroase stări şi relaţii; unele sunt mai plăcute decât altele, dar nu le pot punte etichete spirituale.

Trebuie să mă ţin de scopul meu spiritual, deasupra tuturor senzaţiilor lumii corporale. Chiar dacă Creatorul îmi face ceva îngrozitor, tot trebuie să mă ţin de acest mâner. Nu ştiu ce se întâmplă şi de ce mi se întâmplă mie. Sunt legat de alte suflete, evenimente şi stări, despre care nu am niciun indiciu.

Astăzi, încă îmi lipseşte senzaţia întregului sistem, senzaţie care mi-ar permite să cercetez aceste lucruri. Este o prostie din partea mea să cred că aş putea urmări o conexiune între spiritualitate şi corporalitate. Nu sunt un expert în niciuna dintre acestea.

Nu am niciun instrument de cercetare la dispoziţie în acest moment: Nu am inteligenţa necesară, senzitivitatea sau dicernământul. Nu pot observa sistemul superior (lumea), sistemul inferior (lumea), nici nu pot urmări vreo conexiune între ele. Nu o pot înţelege nici măcar la cel mai simplu nivel spiritual. Nu o pot observa încă, pentru că este bazată pe anularea egolui. Nu sunt capabil să clarific asta deoarece nu am această dorinţă încă, chiar dacă îmi doresc să fiu inclus în sistemul superior.

Ce am în afara egoismului? Mai trebuie să obţin şi altceva, în afară de dăruire? Pentru asta, trebuie să îmi anulez egoul şi să duc o muncă internă în grup, cu prietenii. Ne construim unitatea noastră interioară pentru a obţine o putere comună care există în afara fiecăruia dintre noi şi ne aparţine tuturor.

De ce încerc să ghicesc esenţa ascunsă spirituală a unor boli, a unor probleme financiare sau familiale, sau a conflictelor cu şeful meu? Este o prostie! Nu sunt încă pregătit pentru aceste modalităţi de calcul.

Un computer nou este numai o bucată de metal, până când îi instalez sistemul de operare, îl pornesc, rulez programul şi introduc date. Numai atunci când mă familiarizez cu programul voi fi în stare să lucrez cu el.

Noi încă nu avem Kelim (calculatorul), ca să nu mai menţionăm şi programul! De aceea nu putem înţelege internalitatea observând externalitatea.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/4/2010, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Fiecare persoana atinge un punct in care tot ceea ce obisnuia sa il ajute sa avanseze si sa se dezvolte devine complet nefolositor. Care ar trebui sa fie rugamintea lui catre Creator intr-o asemenea stare?

Raspuns: Cere tot ceea ce vrei tu dar nu o sa ajute! Creatorul este o forta perfecta a Naturii. Nu este un om batran sau o forta care poate fi influentata. Nicidecum! Creatorul este  absolut si de aceea nu se schimba. Daca Creatorul s-ar fi schimbat, asta ar fi insemnat ca inainte ar fi fost diferit iar acum a devenit mai bun sau mai rau.

Sa cer Creatorului inseamna sa dezvolt noi dorinte in interiorul meu. Motivul pentru care simt schimbare in influenta Sa constanta asupra mea este pentru ca eu ma schimb. Creatorul nu se schimba niciodata! El nu aude sau vede nimic de la noi. El este pur si simplu o mareata, eterna, existenta si perfecta forta a naturii. Noi suntem aceia care trebuie sa se schimbe pana cand devenim similari cu EL.

Rugaciunile noastre sunt auto-judecati, auto-evaluari, si dorinta de schimbare. Nu este nimic de cerut de la Creator, altfel ar fi ca si cum ai zice: “ Tu nu esti chiar asa de bun. Te rog fi mai bun!”

Gradual vom descoperi ca de fapt avem de a face cu natura. Creatorul este natura. Si in interiorul acestei naturi doar noi ne schimbam. O fiinta umana este singura care se poate schimba pe sine. Apoi o intrebare se ridica: Ce stare trebuie sa atingem si cum  o atingem in asa fel incat sa ne simtim eterni si perfecti precum natura?

Din Lectia 3 in Moscova   1/16/2011, Intrebari si Raspunsuri

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nici macar nu realizam cat de adanc  scufundati suntem in natura egoista.Celulele noastre, corpurile noastre, lumea noastra, gandurile si dorintele noastre si in general tot ceea ce exista este doar egosim si nimic mai mult.

Totul aspira doar sa primeasca, sa absoarba atat de multe  bunatati pe cat posibil pentru propria persoana. Aceasta este natura in care suntem nascuti si in care traim, neavand nici cea mai mica idee ca exista o posibilitate ca orice altceva sa existe in afara de asta.

Cu toate acestea, trebuie sa mergem de la o lume la alta, sau in alte lumi, pentru a obtine o lume noua aditionala datorita careia sa ne dezvoltam pornind de la punctul din inima, sa il dezvoltam intr-un nou “ corp “ spiritual. In esenta, este analog cu actualul nostru corp, care doar ne pare ca fiind ‘proportionat’ dar in realitate este reprezentat de forte si vectori. Dar in loc sa vedem aceasta imagine pe monitorul unui calculator, noi o vedem pe ecranul  tri-dimensional al constiintei noastre.

Noi percepem realitatea pe acest ecran al dorintei de a primi. Tot ceea ce suntem capabili sa primim sau sa percepem cade asupra acestui ecran si se opreste acolo, creand imaginea a ceea ce vedem.

In orice caz, fortele daruirii sunt in totalitate diferite. Noi nu le putem opri cu ecranul dorintei de a primi si de aceea noi nu le percepem. Doar creand un ecran in dorinta de primire vom putea revela a doua jumatate a realitatii. Noi nu vom simti jumatate cu adevarat ci aproape 100% din tot ceea ce exista. Oricata cantitate a Luminii,acest nou ecran, intentia de a darui,  va inceta, acesta este genul de imagine pe care o vom vedea pe el.

Este foarte dificil sa incepi sa construiesti un al doilea “ corp”  din punctul tau din inima. Pentru a face asta trebuie sa intri intr-un grup, precum in uterul mamei si sa incepi sa te dezvolti in el. Asta pare foarte respingator si ireal unei persoane. Intreaga lume este opusa acestuia si de aceea el nu se  gandeste la asta sau nu ii atribuie nici o semnificatie.

Din acest motiv ne este noua foarte dificil sa ne concentram pe grup. Orice considera mediul ca fiind important, aceea este ceea ce e important si pentru noi. Daca lumea considera munca in grup ca fiind neimportanta, noi de asemenea uitam de asta in aproape fiecare secunda. Chiar daca noi incercam sa marim  legatura  conexiunii, sa tinem de ea si sa o mentinem in gandurile noastre, continua sa ne para ca fiind infantila, nerealista si naiva, si asta pentru ca nu este importanta nici lumii intregi. Si vice-versa, daca cel mai nereal lucru devine important pentru toata lumea, apoi noi ne vom gandi la el, vom vorbi despre el si vom aspira la el.

Din acest motiv avem nevoie de “ opinia sociala”, confidenta, influenta reciproca care ne convinge ca facem ceva real si de aceea lumea noastra nu merita  absolut nimic.Ce avem noi aici in afara de o viata trecatoare plina de suferinta? Daca nu existam pentru unica oportunitate de a dobandi eternitatea, viata perfecta pe parcursul acestui timp, atunci nu ar fi fost nici un folos al lumii asteia pentru noi sau pentru copii nostri.

Din Lectia a 5 a Conventiei WE! 4/1/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→