Întrebare: Pe ce ne putem baza în avansarea noastră spirituală dacă este deja clar că nu cunoştinţele contează?

Răspuns: Poţi să te bazezi numai pe mediu. Cunoştinţele nu sunt folositoare. Sunt dispus să uit totul. Aşa cum spune Talmudul, oamenii obişnuiau să se roage pentru a uita ceea ce ei deja învăţaseră. Vreau să încep de la o stare curată, ca un bebeluş care nu are nimic pe numele lui.

Fie ca tot ceea ce am ştiut până acum să dispară din mintea mea. Chiar şi inima mea să fie goală. Nu am nevoie de nimic. Vreau să încep de la zero, să îmi pierd toate posesiunile. Numai în acest fel putem continua pe cale, începând fiecare zi din nou.

Poate părea că este atât de mult scris în cărţi: Ţine minte asta, cunoaşte asta, nu uita de asta. Este adevărat, dar în realitate o persoană avansează atunci când este gata să devină zero, atunci când nu ascultă vocea prezentului moment.

De aceea, numai mediul rămâne sursa noastră de sprijin neschimbată.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 26.04.2011, Dezvăluind o porţie, acoperi două

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Numai prin unire putem atinge revelarea Creatorului şi a vieţii spirituale. Dar fără mediu nu pot vizualiza spiritualitatea ca fiind altruism şi iubire faţă de alţii.

Am nevoie să construiesc un mediu pentru mine care să dezvolte în mine această dorinţă „artificială”, nenaturală: o dorinţă de unire cu ceilalţi. Într-adevăr, acesta este o minciună pentru egoul meu care nu vede niciun beneficiu din această acţiune. Atunci când mediul începe să cultive în mine această această nouă dorinţă, aceste valori noi, numai atunci voi descoperi că este o forţă care se opune acestei uniuni: Faraonul.

Înainte de asta nici nu mi-aş fi imaginat că uniunea este atât de dificilă. Nu mi-am dorit asta atât de mult, am fost într-un fel neutru faţă de ea. Dar cu cât mai mult mediul meu mă influenţează cu această idee şi îmi spune, ca pe un avertisment bun, să aspir la acest obiectiv artificial, pe care nici nu puteam să-l simt înainte, cu atât mai mult încep să simt obstacolele din calea mea, forţa specială care împiedică această unire.

Această forţă e gata să-mi ofere tot ce vreau, toate plăcerile vieţii din această lume, îmi spune: „spune ce vrei, bani, putere, onoare, cunoaştere, excursii, orice plăcere îţi doreşte inima!”

Ia în considerare toate căile noi, nenumărate, pe care umanitatea le-a găsit pentru satisfacerea proprie în ultimii ani, care nu au existat in toate celelalte secole de istorie. La fiecare şase luni sunt forţat să înlocuiesc tot pentru echipa mea: computere, mobilă, haine, etc. Aceste lucruri ascund adevărata imagine şi este în totalitate munca Faraonului şi numai la nivelul corporal, animal.

Dar când ajungem la adevărata dorinţă de unire, intransigentul Faraon se dezvăluie pe sine, dorind să-mi dea totul, mai puţin uniunea.

Şi atunci începem să înţelegem scopul Faraonului şi de ce este atât de ferm împotriva uniunii în special. În primul rând, el vrea ca noi să simţim într-adevăr nevoia de Creator, de forţa superioară, ca să ne ajute. Iar în al doilea rând, el vrea ca dorinţa noastră de unire să crească la maxim, până la ultimul nivel şi să ne ridice la înălţimea Creatorului Însuşi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/22/2011 Scrierile lui RABAŞ

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea 10: Faraonul a supt toată Lumina care a început să cobore pentru Israel (aceia care aspiră la Creator) şi aşa este spus că „nu exista niciun sclav capabil să scape din Egipt”.

Avansarea noastră pare a fi „negativă” deoarece noi depunem pentru ea mult efort şi credem că avansăm şi că obţinem un succes cert pe această cale când, brusc, totul dispare. Faraonul suge „toată Lumina” pentru el însuşi şi totul dispare în ego nelăsând nimic pentru eforturile noastre.

Acesta este un proces cumulativ şi toate frustrările noastre continuă să se acumuleze şi să crească până când omul începe să simtă că nu mai poate lucra de acum încolo pentru egoismul lui care îşi absoarbe toate realizările pentru el însuşi. Azi primeşte puţină inspiraţie, trezindu-se, conectându-se cu prietenii şi dorind să meargă pe această cale şi să se înalţe peste toată această neînţelegere, peste această viaţă în zadar, iar mâine nu simte niciun progres. Unde s-a dus totul?

Iar dimineaţa când mă scol, de ce trebuie să încep iar de la zero sau chiar mai de jos? De ce trebuie să mă caţăr de la nivelul de animal, abia putând să înţeleg unde sunt, să mă trezesc  fizic şi emoţional şi să încep din nou să lucrez la importanţa scopului, că poate aşa am să înţeleg unde am ajuns, de ce şi ce se întâmplă aici? Asta se întâmplă în robia Faraonului.

Nimic nu este întâmplător în spiritualitate, nici nu sunt câteva „acţiuni oarbe” ale naturii. Natura este o combinaţie de forţe ale Creatorului ori de pe partea Feţei Lui, ori din partea opusă, din spatele Lui, înţelegând, Creatorul şi Faraonul. Dar de fapt sunt una şi aceeaşi forţă fiindcă: „Nu-i nimic în afară de El”, iar noi suntem în permanenţă prezenţi între aceste aceste două influenţe. Nimic nu este accidental sau fără sens în ceea ce ni se întâmplă. Este pur şi simplu o schimbare în balansul dintre aceste două forţe pentru a ne da şansa să depunem efort.

Creatorul l-a făcut intenţionat în felul acesta pe Faraon ca sa ne înrobească, să ne anuleze toate eforturile, şi să ne fie arătată natura noastră josnică şi total neajutorată în atingerea vreodată a scopului. Iar apoi, mulţumită Faraonului, vom începe să avem nevoie de Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/20/2011 Baal HaSulam „Scrisoarea 10”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina superioară conduce o persoană prin multe urcări şi coborâri, dându-i permanent senzaţia că numai Creatorul o poate ajuta. De fapt, El este cel care îmi trimite toate necazurile, pentru a mă învăţa în final cum să mă rog pentru mântuire.

Mântuirea este revelaţia Creatorului; mă rog numai pentru a trăi sub singura Lui putere, care este singurul lucru care există. Nu mai vreau să fiu indus în confuzie sau să simt orice altă forţă. Chiar dacă înţeleg că toate forţele vin de la El, totuşi eu vreau să fiu controlat doar de o singură forţă – forţa dăruirii şi iubirii pentru aproape.

Vreau să îl revelez pe El, pentru că acesta este adevărul! Toate celelalte stări ale mele sunt o minciună. Numai atunci se naşte într-o persoană o cerere, un strigăt, pe care il aduce forţa superioară. Această forţă s-a jucat întodeauna cu persoana, inducând-o în confuzie pentru a-i creşte încrederea în sine, creându-i dificultăţi pentru ca să devină mai puternică.

În acest fel obţine o persoană rugăciunea şi aşa îl revelează pe Creator. Acum nu îl caută pe Creator pentru a scăpa de necazurile şi căutările sale ci vrea să fie sub puterea Nu există nimeni în afară de El. Asta înseamnă ieşirea din sclavia Faraonului şi intrarea în sclavia Creatorului.

Din  prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/26/11, Shamati 1

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Toate intentiile noastre merg direct in gura Faraonului, hranindu-l?

Raspuns: Totul depinde de felul in care sunt aceste intentii. Faraonul este o forta speciala, egoul care se arata impotriva Luminii. Este o rezerva de egoism, de dorinta de a primi, cu care trebuie sa lucram.

In intelepciunea Kabbalah, nu exista „Faraon” fara „Israel”, insemnand dorinta din interior spre Creator cu care lucram pentru a ne uni cu ceilalti si sa ajungem la daruire. Astfel, in functie de gradul aspiratiei sale pentru daruire, o persoana construieste Faraonul, ii cultiva dorinta (Kelim) din interior, de la care mai tarziu fuge si pe care o corecteza, primind astfel si recompensa.

Intreaga munca din Egipt consta in aranjarea Faraonului si facandu-l mare, puternic si bogat, insemnand cresterea egoului nostru de la un punct mic de egoism natural pana la rangul Creatorului. Pentru ca de fapt, ce ne da acest intreg egoism? Ne da dorinta pentru mancare, sex, bani, faima, cunoastere, un mic ego pentru lumea noastra, un ego fizic, care nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Acest ego timpuriu nici macar nu cere corectie.

Incepand sa lucram in unirea noastra, descoperim resentimente, deteriorare, indiferenta fata de unitatea noastra. In mod esential, aceasta este revelatia raului, dar numai daca persoana il vede in felul asta. Pentru ca el poate spune ca nu se poate uni cu ceilalti si asta nu functioneaza pentru el, inainta ca macar sa inceapa. Cativa incep, dar obosesc, cad si „mor in Egipt”.

Dar mai sunt si cei care se lupta cu el, intelegand ca nu este alta sansa. Tin la el in continuare, cu toate ca vad ca pierd incontinuu. Si incearca sa se uneasca cu prietenii, sa intareasca grupul, si cu tot efortul depus nimic nu functioneaza. Si inca odata, castiga egoismul.

Astfel, in timp, tot ce a castigat persoana pana acum, toate eforturile sale sunt consumate de egoul sau, Faraonul, care creste si se bucura. Persoana insasi construieste aceste proprietati in interiorul sau, dar prin efortul sau. Dupa aceea, el ajunge la stadiul in care nu-si mai accepta egoul. Si atunci primeste de la Faraon toate vasele (Kelim), dorintele.

Cu alte cuvinte, exilul din Egipt incepe doar cu munca persoanei fata de unirea cu prietenii. De fapt, care este meritul Israelului dupa ce au parasit Egiptul, cand Creatorul i-a eliberat? Ei merita unirea la Muntele Sinai (muntele urii), ca „un singur om cu o singura inima”, chiar daca doar pentru o clipa, pana cand sculpteaza „vitelul de aur” si cad din nou. Dar aceste caderi sunt de naturi diferite acum, din aurul pe care l-au adus din Egipt, vasele Egiptene pe care le-au luat cu ei, pentru a-i slava si reforma.

Si totusi, ce au vrut in timpul acestor ani de exil? Au dorit sa creeze unitatea intre ei si pe care au obtinut-o in sfarsit la Muntele Sinai. Si fara aceste eforturi din fiecare clipa pentru a-i rezista Muntelui Sinai, cei „4oo de exil in Egipt” nu ar fi reusit pentru tine.
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 4/21/2011, The Book of Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumina urmatorului congres de la Moscova, ati spus ca e timpul sa ne obisnuim cu congresele virtuale si sa simtim o si mai mare conectare stand in fata monitoarelor. Ce inseamna asta?

Raspuns : Conventiile sunt un pas inainte. Dar in completarea lor, noi trebuie sa mentinem conectarea indre noi zilnic si constant sa o intarim. Datorita conventiilor, cream impulsuri pentru unitate, iar intre ele este important sa sustinem o permanenta si puternica conectare zi dupa zi.

Nu avem de-ales; trebuie sa obtinem „intregul”, global, lumea intreaga. Nu sunt simple cuvinte. Nu putem desface conectarea dupa cele trei zile de conventie; conectarea trebuie sa fie subiectul principalal zilei. Asta este ceea ce se cere de la noi.

Deci, trebuie sa cultivam astfel de relatii intre noi care sa ne permita sa pastram conectarea chiar si virtual, fara sa ne vedem sau auzi unii pe ceilalti. De aceea Internetul a ajuns pe primul loc: trebuie sa ajute lumea intreaga sa se lege intr-o interconectare mondiala si sa treaca de la conectarea corporala si virtuala la cea spirituala. Si trebuie sa angajam acest mediu.

De aceea, sugerez ca viitoarele conventii sa fie mici, pentru vreo mie sau doua de prieteni care sa uneasca in aceeasi regiune. Iar restul va participa la ea virtual, ceea ce nu va dauna cu nimic. Dimpotriva, toti sunt intr-un singur stat, iar participantii „virtuali” nu vor simti nici cea mai mica greutate in a se uni cu cei care participa fizic.

Ne va permite sa avem mai multe conventii pe an; in afara de asta vom putea mentine o legatura puternica  in fiecare zi a anului. Haideti sa nu mai cheltuim banii pentru doua conventii uriase pe an, dupa ca experimentam caderea si coborarea in stadiul anterior. Doresc sa trasfer accentul de la conventia fizica la cea interna, si de la ultima conventie la interconectarea zilnica. Este extrem de important. Altfel nu vom putea sa construim locul in care Creatorul este revelat intre noi.

Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, Baal HaSulam’s Scrisoarea 10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→