Când citim cartea Zohar, mereu ne punem aceaşi întrebare: De ce avem nevoie de această carte? În definitiv, este total de neînţeles şi vorbeşte despre nişte lucruri şi acţiuni magice, nerealiste care par a fi legi pe care le-am învăţat din lumea asta, vorbeşte de oameni, animale sau peisaje precum râuri, dealuri sau munţi.

Trebuie să înţelegem: cartea Zohar trebuie să devină o revelare a lumii superioare pentru noi, iar lumea noastră este doar un imprimeu al celei de sus. Să presupunem că eu construiesc un turn dintr-o bucată de pământ, pun ghips în el, care se întăreşte luând forma turnului. Apoi, ridic această formă şi o să obţin un model şi o matrice, o stampila şi un imprimeu.

Forma superioară este lumea superioară, iar forma ce a rămas pe fond este lumea de jos. Aşadar lumile superioare şi inferioare corespund una cu alta. De aceea,  deşi vorbim despre lumea inferioară şi tot ceea ce se întâmplă în ea: dealurile, marea, rocile, animalele, oamenii, soarele şi luna, trebuie să ne amintim în mod constant că ele arată de fapt spre proiecţia lor: lumea spirituală.

Zoharul descrie lumea superioară, în timp ce lumea inferioară este imprimeul ei. Ceea ce în lumea noastră este considerat ca dorinţă de a primi plăcerea, în lumea superioară este dorinţa de a dărui. În timp ce căutăm să ne mărim dorinţa de a dărui şi să ajungem la spiritualitate, unificându-ne în timpul studiului nostru cu grupul, vom deveni, nu puncte individuale împrăştiate prin lume, ci o formă clară, chiar dacă materială, a lumii de jos. Acesta este grupul nostru în lumea de jos.

Dar, de fapt, există un astfel de grup în lumea superioară, iar noi suntem deja acolo, în dăruire reciprocă şi unitate, într-o stare complet corectată, deoarece starea initială (1) şi cea finală (3) există deja în infinit. Ar trebui să ne gândim numai la cum să atragem forţa, dorinţa şi mijloacele de la starea superioară, unde suntem corectaţi, pentru a o atinge cu adevărat, să o realizăm – să ne înălţăm la acea dimensiune superioară în senzaţiile noastre şi în înţelegere în viaţa noastră.

De aceea, aici în această lume, trebuie să ajungem să simţim unitatea noastră şi să vizualizăm existenţa noastră în grupul superior, fiind complet corectaţi, în unitate şi dăruire reciprocă, în starea noastră superioară. În afară de asta, în timp ce ne dorim asta, de la nivelul cel mai de sus, Lumina se va extinde până la noi, ne va afecta şi ne va trage în sus.

Aşadar, Zoharul vorbeşte despre stările superioare folosind cuvintele lumii acesteia, limbajul ramurilor. Iar eu, în timp ce îl citesc, ar trebui în mod constant să mă gândesc ca fiind în totală uniune cu grupul, în dăruire reciprocă, deoarece acolo găsesc lumea superioară.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/29/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, O poruncă: Eu spun că prima şi singura porunca care garantează obţinerea aspiraţiei de a atinge intenţia altruistă, este de a nu munci pentru propria persoană, în afară de munca necesară pentru a-şi asigura necesităţile. În restul timpului, omul trebuie să muncească pentru public: să îi salveze pe cei oprimaţi şi orice creatură din lume care are nevoie de salvare şi beneficii.

În aceste cuvinte rigide dar precise, Baal HaSulam ne explică cum ar trebui să existe lumea. Am intrat deja pe acest drum: Lumea este interconectată în toate părţile sale şi experimentează o criză globală.

Cu aproape o sută de ani înainte, Baal HaSulam a scris că umanitatea va deveni o singură familie, în care fiecare om depinde de celailţi. Nu am văzut asta atunci, dar astăzi o vedem clar şi, după multe crize şi cu o mare întârziere, devenim conştienţi de situaţie. Ni se vor cere enorme eforturi pentru a corecta greşelile şi în special teribila forma a relaţiilor interumane, care nouă ne par naturale astăzi.

Până acum, citind aceste cuvinte ale lui Baal HaSulam, le-am perceput ca ceva fantastic şi ireal. De ce nu a dezvăluit jumătate,sau un sfert, ca să nu ne apară această imagine de coşmar de neacceptat pentru noi, ca să poată fi digerată adăugând ceva mirodenii? Totşi, o imagine foarte severă, opusă naturii noastre, se dezvăluie înaintea noastră şi ne pune condiţii stricte: Fie că vă place sau nu, aici va fi mormântul vostru sau viaţa voastră eternă. Una sau alta. Alegerea este a voastră.

În lumea noastră, trebuie să implementăm principiul iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. Tot ceea ce ne-a fost încredinţat este să ne concetrăm la această acţiune: să obţinem dăruirea perfectă, completă, practică, care să curgă de la fiecare persoană către întreagă lume. Iar pentru propria persoană, omul trebie să primească doar atât cât are nevoie pentru existenţa sa. Conform cu nivel său, alege necesităţile iar restul îl dă celorlalţi.

În timpul nostru, l-am întrebat pe Rabash cum ne putem testa pentru a face acest calcul. Rabsh ne-a dat un sfat minunat: Dacă eşti bucuros să scapi de necesităţi, asta este. Dacă nu doreşti nimic pentru tine, nici apă nici mâncare sau adăpost, dacă vrei doar să dăruieşti, ca un înger, ca o forţă separată de corp şi eşti fericit cu asta, atunci ai ajuns la decizia corectă şi poţi primi necesităţile de la lume.

În acest caz nu vei întrece măsura şi vei primi numai lucrurile vitale, pentru că nu eşti bucuros că le primeşti. Din contra, ai vrea să scapi de ele, dar nu poţi pentru că ai nevoie de ele pentru a face actul de dăruire. Ai nevoie totuşi de hrană, apă, îmbrăcăminte, o casă şi alte lucruri de acest gen.

Este o condiţie foarte dificilă şi, desigur, oamenii vor imediat să o dea la o parte. Nu vedem viaţa în această existenţă: Mai bine murim. Cum pot să execut actul dăruirii către toţi şi să iau numai necesităţile? Unde este atunci viaţa? Cum ne putem satisface ego-ul? Totuşi, el nu dispare.

În realitate, nu eşti obligat să trăieşti ca un animal, păscând pe islaz şi fără nicio altă cerere. Din contra, trebuie să devii om, adică să dai drumul întregului tău ego în beneficiul celorlalţi, să îl pui în slujba celorlalţi.

Ce voi obţine în schimb? Cum pot acţiona în dăruire? Dorinţa mea egoistă este ca o maşină care merge numai pe combustibil. Pot face întreaga lume fericită, dar ce îmi iese mie din asta? Pentru o recompensă bună, pot da oamenilor tot ceea ce am. Dar care este plata?

Trebuie să înţelegem faptul că Cabala este o ştiinţă, fizica lumii spirituale şi nu lucrează cu fantezii. Ne-a fost pregătit combustibilul iar recompensa există şi ne arată că merită să lucrăm pentru dăruire şi pentru satisfacerea întregii lumi.

Recompensa noastră este revelarea Dăruitorului. Nu există nimic mai măreţ în lume şi asta este ceea ce vom primi. Asta înseamnă că trebuie să muncim de dragul obţinerii Lui.

Este cea mai mare recompensă: să fii în adeziune şi perfecţiune cu El, la nivelul Lui. Ca şi cum El ar elibera un loc pentru mine lângă El, iar eu mă uit la ceilalţi de la înălţimea nivelului meu: Ah, cât de mizerabili şi de jos sunt. Desigur, îi ajut, ce pot face?

Această atitudine se numeşte Lo Lishma şi este naturală la început. Cheia este să începi şi să nu devii leneş. Iar ca rezultat, devenim îmibaţi de o dăruire completă, pentru că aceasta este singura lege pe care trebuie să o executăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 7/29/2011, “O poruncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Capitolul “Shlah Lecha (Trimite o cerere pentru Tine)” Paragraful 17: Si iscoadele trimise de Moise au generat lamentari generatiilor viitoare pentru ca in acea zi Primul si al Doilea Templu au fost distruse, si ele au adus pierderea a mai multor mii si zeci de mii printre cei din Israel. Si ei au devenit motivul pentru plecarea Shechina din tara si de la oamenii lui Israel. Si se zice despre cei care au fost trimisi de Joshua: “El va returna sufletul Domnului sau.”

Sursa distrugerii in toate generatiile, adica pe toate nivelurile coruptiei si corectiei, este decizia unei persoane de a nu urma calea spirituala din cauza fricii, lenei, indiferentei, sau lipsei de dorinta. “Este buna dar nu este pentru mine,” asa cum au spus iscoadele care s–au intors de pe meleagurile Israelului. Asta este sursa tutror durerilor.

Apare o intrebare: Insa ghinioanele s-au intamplat si inainte, in Egipt si inainte ca Moise sa fi trimis “iscoadele in tara lui Israel?” Asa este, insa noi vorbim despre batalia finala pentru tara lui Israel atunci cand iscoadele au spus: “Adevarat, este bine aici, insa nu este pentru noi.”

Acest lucru este foarte important. In esenta persoana se afla aici tot timpul. De fiecare data corectam tocmai aceasta radacina, atunci cand luam decizia ca nu numai ca este bine, dar ca este bine si pentru mine. Insa ce este binele? Este daruire. De acest lucru se temeau iscoadele:”Putem oare ajunge la daruire? Eu sunt opus ei. Imi doresc asta?! De la distanta pot spune ca daruirea este buna. Insa ma pot apropia, pot ajunge la ea? Nu am energia si nici nevoia…” In acest fel noi o respingem pe diferite niveluri.

Acesta este adevaratul loc al corctiei. Asta inseamna ca in orice moment al vietii noastre noi ne aflam in acest punct de rascruce unde trebuie sa corectam “pacatul iscoadelor.”

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 8/9/2011, Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este natura si ce inseamna sa fii in echilibru cu ea?

Raspuns: Noi existam in natura. Un urias numar de parametri ne influenteaza, cum e temperatura, presiunea, vibratiile diverse, tot felul de unde, radioactivitate si altele. Noi trebuie sa existam in echilibru cu toate aceste fenomene naturale.

Aceasta este legea fizica: un corp care se afla in stare de echilibru cu mediul sau este in cea mai confortabila stare. Daca temperatura, presiunea sau alti parametri cresc, chiar si numai putin, ma simt rau. Daca scad putin, iar ma simt rau.

Acesta este felul in care sunt creat in aceasta natura: pot exista in natura intre granite clare si intre aceste granite trebuie sa ma aduc in echilibru cu natura inconjuratoare. De aceea, iarna am nevoie de haina calduroasa, ca sa fie in echilibru cu natura si vara, invers si tot asa.

Asta tine de partea pe care o putem vedea, insa exista si o parte a naturii pe care nu o putem vedea. Ea consta in legile dorintelor, legile evolutiei noastre prin dorinte, asta este, legile morale. Omul trebuie sa se conformeze si acestora, sa fie in echilibru cu ele.

Noi nu cunoastem aceste legi. Noi credem ca suntem tare buni in aceasta lume daca facem donatii, ajutam saracii, nu deranjam pe nimeni, platim taxe, ajutam doamne batrane sa traverseze strada, sau orice va mai imaginati. Nu e asta destul?

Nu numai ca nu este suficient, nici nu conteaza pentru ceva, deloc, deoarece fac doar ce cred si ce inteleg cu mintea mea egoista. Ca sa fac ceea ce e nevoie, trebuie sa studiez natura insasi si sa aspir sa fiu similar cu ea.

Aceasta lege a similitudinii este unica lege careia trebuie sa ma supun. Zilnic ma schimb, ma maturizez si devin altcineva. Inseamna ca, zilnic, tot timpul, trebuie sa corectez si sa ajustez echilibrul meu cu natura.

Ca sa se termine asta, trebuie, mai intai, sa invatam cerintele pe care natura, sau Creatorul (nu conteaza cum spunem) ni le prezinta, masura in care ne conformam acestor cerinte si felul in care obtinem echilibrul. Despre asta vorbeste intelepciunea Cabalei: ce este natura inconjuratoare, ce suntem noi, in ce sens nu corespundem cu natura, pe baza caror parametri si cum putem ajunge la echilibrul cu acestia. La asta se refera intreaga intelepciune.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Privitor la miscarea de protest din Israel, trebuie sa oferim oamenilor o explicatie a ceea ce se afla in spatele cererilor pe care le-au inaintat azi guvernului. In esenta, le oferim concepte sensibile, reale, incat ei sa inteleaga esenta sloganurilor lor.

Care-i ideea sa strigi, pur si simplu, pentru egalitate? De altfel, ea poate fi doar relativa, limitata.

Ce rost are sa strigi slogane despre unitate, daca noi suntem egoisti si ne uram unii pe altii? Inseamna ca trebuie sa unim deasupra egoismului nostru si, pentru asta, avem nevoie de un scop deosebit. Este ca si cum, in timpul razboiului, cand vrem sa ne salvam, ne simtim mai apropiatii unii de altii, chiar daca asta nu este inca o unitate reala.

Ce rost are sa devenim toti nostalgici dupa garantia reciproca? Ce inseamna ea? O garantie bancara? Nu, inseamna ca, in societatea noastra, fiecare este sudat intr-unul si e imposibil sa evite asta. Apoi, inconstient,neavand nici o alta alegere, ca sa evitam sa ne taiem unul altuia gatul, creem o dependenta numita garantia reciproca.

Natura a imprimat, deja, aceasta conexiune in sistem, insa omenirea nu este constienta, inca, de asta. Din partea noastra, noi simtim, deja, si intelegem ca fiecare se afla intr-“un borcan” si nu avem alta posibilitate, decat sa observam legea integrala garantiei reciproce.

Oricum, garantia mutuala ne pretinde, in primul rand, sa fim responsabili: fiecare persoana daruieste altora si depinde de acestia. Este ca si in familie: eu depind de copii si ei depind de mine.Suntem legati de forta iubirii si a interdependentei, la bine si la rau. Si acum, hai sa facem aceasta conexiune de neintrerupt dintre noi, placuta si buna, asa incat sa deschida viitorul pentru noi. Nu conteaza cum o privesti, suntem deja in aceasta situatie, as ca, hai sa o facem sa fie dorita.

Daca imi pare rau de faptul ca depindem unii de altii, atunci este mai simplu pentru mine sa-i parasesc pe toti si sa fug. Insa ne ridicam la un nivel diferit: Vrem aceasta conexiune si, chiar daca ea nu a existat, vom construi, totusi, garantia reciproca dintre noi, de la zero.

In Cabala asta se numeste “ca un singur om, cu o singura inima”. Daca demonstrantii nostri vor acel gen de unitate- da-I inainte, este toata a voastra. Oricum, este necesar, inainte de toate, sa le explicam totul. In garantia reciproca fiecare persoana primeste ce ii este necesar si ofera tot restul societatii si, fara daruire, societatea nu exista. Acesta este sensul pentru garantia reciproca. Asa trebuie sa avem grija de ceilalti.

Comentariu: Unii protestatari au cereri clare. Prin “dreptate sociala” ei inteleg educatie gratuita, preturi normale la chirie, grija pentru binele general, servicii medicale accesibile pentru fiecare persoana, un salar stimulant pentru medici si transparenta actiunilor guvernului…

Raspuns: Foarte bine. Oricum, asta cere ca intreaga natiune sa se ridice la un nivel la care oamenii vor intelege cum actioneaza puterea legislativului si a executivului, cum se valideaza legile si cum sunt acestea implementate in viata zilnica. Fiecare persoana trebuie sa inteleaga ce inseamna sa analizezi situatia, sa iei decizii si sa le pui in practica.

Mergeti inainte, implicati poporul. Astfel se obisnuieste sa fie rezolvate problemele, “prin toti”. Oricum, milioane de oameni nu se pot aduna pentru demonstratie si de aceea oamenii mandateaza reprezentanti, sau accepta puterea “domnului”aruncand greutatea raspunderii de pe umerii lor.

Daca vrem sa ridicam oamenii la decizii inteligente cu caracter social, national, trebuie sa introducem educatia corespunzatoare. Azi nu este suficienta sa ai doar cunostinte despre structura guvernamentala. O persoana trebuie sa fie parte a deciziei procesului in curs, in structura garantiei reciproce si a unitatii dintre toti.

Daca vreti dreptate, dati-i inainte: uniti-va asa cum se cere. Doar atunci veti fi capabili sa analizati si sa intelegeti situatia. Numai atunci veti prinde si veti indeplini legea dreptatii.

Intr-un fel, sau altul, ne afundam in nevoia de educare. Sa speram ca oamenii vor intelege asta.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala din 01/08/2011, “Pacea”

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→