Întrebare: Cum putem trata mai bine grupul şi cum putem lucra împreună mai eficient pentru a minimiza căderile noastre?

Răspuns: Este imposibil să împiedicăm căderile. Trebuie să le simţim în totalitate, dar în condiţiile în care ne ridicăm în mod constant deasupra lor. Asta înseamnă că trebuie să simt căderea în urcare! Înseamnă că nu simt „minusul” însuşi ci, mai degrabă, „minusul” în măsura în care m-am ridicat deasupra „plusului”.

Este similar cu tehnica în care nu măsurăm rezistorul ci numai rezistenţa curentului electric.. Măsurăm fenomenul însuşi şi nu esenţa obiectului în care are loc, pentru că fenomenul însuşi este de neatins.

De aceea, tinem întotdeauna să ne ridicăm, iar în relaţie cu el, măsurăm căderile noastre. Ne ridicăm constant deasupra lor. Am întrebat asta în workshopul din timpul congresului din America de nord: „De unde vine înclinaţia bună?” Nu există ea singură, deoarece Creatorul nu a creat două înclinaţii diferite. Atunci când corectăm înclinaţia rea, se schimbă în înclinţia bună. Două înclinaţii în om indică faptul că a avut succes în transformarea unei părţi a înclinaţiei rele în una bună.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Încerc să cer Lumina prin conexiunea cu grupul, dar cum trebuie să o fac mai exact?

Răspuns: Cere conexiunea. Nu ştim niciodată cum să cerem Lumina, nu ştim cum să ne rugăm. De fiecare dată când ne întoarcem către cel superior trebuie să o facem printr-o cerere precisă. Tot ceea ce trebuie să găsească o persoană este ce vrea ea de la cel superior. Chiar dacă vrea cel mai rău lucru, să îl direcţioneze către cel superior. Dacă îl direcţionaţi spre cel superior, începeţi gradual să vă corectaţi cererea şi să o faceţi adevărată.

Asta se numeşte „clarificare”, ca întreaga scară a treptelor spirituale. Începem prin a vrea să „înghiţim” pe toată lumea. Deci întoarceţi-vă spre cel superior cu asta, fiţi consistenţi şi mulţumită Luminii Reformatoare veţi înţelege ce este bine şi totul se va schimba. Să nu credeţi că dacă cereţi ceva devenţi deja drepţi. Dar întoarceţi-vă către cel superior!

Aşa începem viaţa noastră în această lume. Uitaţi-vă la un copil, cât de murdar este atunci când se naşte, cum murdăreşte scutecele. Dar este spus: „Mama va veni şi îşi va curăţa copilul”.

Faceţi numai ce puteţi, dar în mod constant şi fiţi persistenţi! Apoi veţi avansa! Tratamentul celui superior poate fi blând şi duios şi poate fi şi strict şi aspru. Dar numai aşa au loc schimbările în cel inferior. Principalul lucru este să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/15/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Nu contează cât de dificilă pare realizarea spirituală, în realitate nu este nimic mai simplu. Imaginaţi-vă un sistem care este complet unificat, întregit, conectat cu toate părţile sale, cu toate detaliile minore. Totul este operat în armonie absolută şi aspiră către un singur scop – totul este aţintit către conexiune, făcând o analiză comună, în alte cuvinte Creatorul, care există între noi.

Îl revelăm ca o consecinţă a aarmoniei care răsare între noi, prin eforturile noastre constante de a ne conecta între noi în mod armonios. Ca rezultat al descoperirii armoniei înăuntrul dorinţelor noastre, revelăm Lumina care le umple.

Creatorul este în noi! Suntem în Lumea Infinitului, deci haideţi să revelăm măcar cel mai uşor şi mic grad al acestei stări perfecte. A-l revela înseamnă să ne facem să îi corespundem, să devenim egali în calităţi, să obţinem echilibrul cu Lumina care îl umple, măcar la primul nivel  – Nefesh de Nefesh de Nefesh al lumii Assiya.

Pentru asta este necesar să obţinem egalitatea între toate părţile vasului comun. Dar cum poate fi obţinută, când egalitatea nu poate fi măsurată? Singurul lucru care poate fi măsurat este diferenţa dintre unul şi altul, Delta. Dar atunci când lucrurile sunt egale, nu le putem compara pentru că pierdem scala cu care să le măsurăm. Cum pot fi comparate două culori de negru absolut, sau cum putem compara albul cu albul? Ne trebuie o anumită diferenţă pentru asta.

Totuşi, trebuie să ne verificăm egalitatea, pentru că dacă nu sunt complet egal cu altul, nu îl pot considera prieten – nu sunt conectat cu el printr-o conexiune deschisă reciprocă. Şi de aceea avem nevoie de două calităţi: primire şi dăruire. Trebuie să dărui grupului ca cineva mare în relaţia cu aceia care sunt mici, dându-le lor măreţia scopului, recunoaşterea importanţei Creatorului şi a prietenilor. Iar pe de altă parte, trebuie ca în aceaşi măsură să mă micşorez eu însumi în relaţie cu ei, pentru a primi influenţă şi sprijin, atunci când îi percep ca cei mai mari din generaţie.

În alte cuvinte, obţin dăruire maximă şi micşorare maximă a sinelui. Iar aceste două maximuri mă conduc la egalitate. Nu pot construi egalitatea de unul singur, considerându-mă pe mine egal – această egalitate nu merită nimic. Egalitatea este revelată numai ca o consecinţă a două stări extreme: cea mai înaltă şi cea mai joasă.

Iar atunci când toată lumea din grup lucrează în acest fel: în maximum şi în minimum, dând totul grupului şi primind tărie, trezire şi inspiraţia de la ei, atunci este ca şi cum devenim conectaţi printr-o singură conductă deschisă. Înainte, obişnuiam să ne conectăm unul cu altul prin aceste conducte, prin care curgea eneriga, dar acum, ele se contopesc într-un singru lac imens, este descoperit un rezervor comun.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala  5/15/12, scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→