Întrebare: Cum păstrăm, de acum încolo, starea permanentă de congres?

Răspuns: Un congres este un salt către unitate. Dacă facem un asemenea exerciţiu odată pe săptămână, printr-un workshop numit „întâlnirea prietenilor”, s-ar putea să nu mai avem nevoie de congrese mari pentru a avansa. Vom creşte de la o săptămână la alta, pregătindu-ne de la o întălnire la următoarea.

Totul depinde de pregătire, care determină ce nivel de unitate vom putea obţine în workshop. Avem nevoie de o dorinţă mare, recunoaşterea importanţei scopului şi unicitatea unei asemenea întâlniri ca o acţiune specială, ca singura metodă prin care putem crea un loc al revelării Creatorului.

Vom trăi de la o săptămână la alta cu sentimentul că se apropie „întălnirea prietenilor” şi vom tânji după lecţie, zi după zi. Înainte de lecţie vom putea, de asemenea, să ne simţim aşa cum ne simţim înainte de workshop. Lecţia poate fi la fel de intensivă, pentru că în lecţie vorbim despre aceaşi muncă internă, dar în cuvinte diferite. În general, vorbim despre acelaşi topic – revelarea Creatorului fiinţelor create, unde are loc această revelare şi în ce condiţii.

Toate acţiunile noastre colective trebuie să fie văzute din această perspectivă, orice facem noi. Totul depinde de cât de mult apreciază omul fiecare oportunitate care i se dă. De aceea, nu ar trebui să aşteptăm congresele, dacă nu ne pregătim de la o lecţie la următoarea, de la o întâlnire a prietenilor la alta şi de la un congres la următorul.

Altfel, un congres mare nu va fi folositor – el va face să apară o trezire temporară, dar nu o urcare. Dacă omul nu vine cu impresiile anterioare, nu i se va acorda o ascensiune, o avansare şi o conexiune mai mare. Asta pentru că nu s-a pregătit pentru asat; nu a tânjit la asta şi nu are o deficienţă pentru asta. El va fi impresionat de restul, dar nu va obţine o împlinire anumită.

Deci, reiese că ne simţim cu moralul ridicat de la un congres la altul, dar apoi cădem din nou. Ridicarea moralului ar trebuie să se petreacă înaintea congresului, iar congresul să fie un nivel în sus. În aceste congres am resuşit într-o oarecare măsură să facem asta. După ce ne-am ridicat la următorul nivel şi am simţit că suntem într-o stare de cădere, dezamăgire şi confuzie, ar trebuie să începem imediat să ne pregătim pentru o nouă întâlnire. Această întâlnire poate fi în următoare lecţie, în întâlnirile prietenilor săptămânale, sau într-un mare congres.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/17/12, “Discuţie asupra Congreselor trecute”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că o mare fabrică dintr-un mic oraş de cincezi de mii de oameni se închide, iar oamenii sunt lăsaţi fără loc de muncă. Ce ar trebui să facem? Ar trebui să informăm oamenii despre schimbările calitative care apar la scară globală, sau doar să îi punem în faţa faptului împlinit?

Răspuns: Ce vrei să facă populaţia, să intre în panică? Confuzie, alcoolism, crime, colaspul unităţii familiei, ş.a.m.d, toate relaţiile sociale, chiar şi cele ascunse, se agravează imediat.

Mai întâi trebuie să avertizăm oamnii, să le dăm remediul şi apoi să le spunem despre boală. Trebuie să avem milă de biata populaţie. Asta în primul rând.

În al doilea rând, cum facem asta? Imaginează-ţi starea oribilă a cincezi de mii de oameni care coboară gradual spre nivelul de sărăcie şi degradare. Cum se poate preveni asta?

Întrebare: Nu oprim fabrica. În loc de asta, începem să tăiem gradual orele de muncă cu o oră pe săptămână. Le oferim oamenilor soluţia de a petrece această oră studiind, fără să părăsească fabirca. Facem un anunţ în care spunem că întreprinderea introduce un serviciu special şi că acum toată lumea trebuie să participe la lecţii ca şi cum ar fi la muncă.

Răspuns: Explicaţiile noastre pot fi conform condiţiei comune a naţiunii şi a lumii, crizei comune, problemelor comune. De aceea vrem să luminăm populaţia şi chiar să facem oraşul nostru unul special, un exemplu. Acesta este motivul pentru care noi introducem educaţia anticriză.

Putem vorbi de faptul că criza nu a cuprins doar oraşul ci întreaga lume. Trebuie cu adevărat să găsim justificare în presă şi peste tot. Oamenii trebuie să înţeleagă că un „tsunami” se îndreaptă spre întreaga planetă. Singurul lucru însă este acela că populaţia trebuie să fie luminată treptat, nu cu lovituri tăioase.

În timp ce criza continuă să crească, trebuie să educăm populaţia şi să schimbăm relaţiile noastre sociale şi viaţa într-o formă, un sistem, care poate servi ca buffer pentru a trece prin criză în mod paşnic şi bine, fără conflicte, poate chiar cu un anumit beneficiu. În alte cuvinte, criza nu trebuie să fie prezentată ca o criză, deoarece cuvântul înseamnă de fapt „naşterea a ceva nou”.

Putem explica toate acestea populaţie în mod gradual. Trebuie să studiem toate acestea astfel încât să înţelegem unde se află lumea şi ţara, cu noi înăuntrul lor. Asta va ajuta toată lumea să surpravieţuiască şi va avea succes în măsura înţelegerii lor.

Toate acestea se pot realiza prin diferite servicii publice, televiziunea locală, ziare şi prezentări făcute de celebrităţi locale. Trebuie să facem tot ceea ce putem. Putem invita profesori şi putem organiza ceva foarte prezentabil, respectabil şi convigător. Toate acestea prezentări trebuie să arate clar faptul că lumea se află cu adevărat la un punct de cotitură.

Întrebare: În loc de un necaz, „Totul este pierdut, închidem fabrica”, putem face o sărbătoarea, dăruind oamenilor o şansă pentru a crea un background emoţional pozitiv, bun. Reducând ziua de muncă cu o oră, putem spune, „Acesta este un lucru foarte bun”.

Răspuns: Introducem un sistem de învăţare integrală nu numai în fabrică ci şi pentru toată lumea în general, ca un sistem obligatoriu, până la pensionari.

Întrebare: Există o categorie de oameni, antreprenori, pe care este foarte greu să îi angajăm în studiu. Ei sunt independenţi din punct de vedere economic. Cum îi putem influenţa să înveţe?

Răspuns: O putem face, de exemplu, prin sistemul de taxe. Un anumit decret să oblige o persoană să participe la cursuri.

Din emisiunea de pe KAB TV, Un oras experimental – soluţia la criză, din 02.03.2012

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul trebuie să se deschidă uşor, pentru a simţii gustul ieşirii din el însuşi, gustul integralităţii. Cum putem face asta? De unde să începem?

Răspuns: La început, în procesul de învăţare, foloseam jocuri. Acestea ne arătau cât de mult pierdem în interacţiunile noastre atunci când suntem individualişti şi cât de mult câştigăm când participăm împreună.

Atunci când participăm împreună la întâlnire, nu ne conectăm eforturile noastre sau cunoştinţele ci, mai degrabă, dăm naştere la ceva nou: o forţă nouă, o cunoaştere nouă, oportunităţi noi şi, cel mai important, o senzaţie nouă care există între noi. Şi cu toţi existăm în ea, împreună.

Din această participare nouă, nici măcar nu începem să ne simţim ca „noi”, deoarece asta reprezintă suma individualităţilor care se adună împreună. Atunci când ieşim din noi înşine, din individualitate, ajungem la următoarea stare a integralităţii numită Adam (Om sau Uman). Trebuie să încercăm să îl simţim. Dar acesta este un acord foarte fin.

Întrebare: Care este primul pas pentru a începe să simţim asta?

Răspuns: Cred că se construieşte prin conversaţie, prin comunicare, prin înţelegere şi participare reciprocă. Atunci când oamenii încep să simtă ce îi leagă, ce este comun între ei, se crează un fel de comunalitate, un tip de înţelegere reciprocă, non verbală, internă, adâncă.

Este un scop împărtăşit de toţi. Dar nu este un scop individualist, al fiecăruia dintre noi; acest scop este deasupra noastră: armonia cu natura pe care trebuie să o înţelegem, să îi prindem înţelesul, caracteristicile, relaţiile dintre ea şi noi şi felul în care intrăm în ea şi trăim în ea. Totuşi, noi existăm în ea doar datorită conexiunilor dintre noi. Chiar conexiunile dintre noi sunt acelea care crează „alinierea”, background-ul, simţul nostru integral. Cu ajutorul lui simţim natura integrală revelată în senzaţia noastră reciprocă, ca şi cum ar fi înăuntrul nostru.

Apoi, începem să simţim gândurile ei, inteligenţa, scopul, planul şi, gradual, începem să le realizăm. În afara sentimentelor care există, încep să le realizez, să le descopăr, dar le descopăr înăuntru, prin sentimentele noastre împărţite. Împreună cu toată lumea, încep să descopăr asta din ce în ce mai mult.

Începem să ne împărţim impresiile noastre emoţionale şi să le discutăm dintr-un punct de vedere logic. Care este acest plan? Ce este această forţă care ne operează pe noi şi pe alţii? Cum se schimbă percepţia noastră asupra lumii atunci când începem să simţim forţa interioară a naturii care, aparent, există aici înăuntru, iar toată lumea noastră parcă stă pe o platformă a ei, în timp ce ea constă dintr-o reţea de forţe care ţin întreaga lume şi o conduc. Deci, ce este această forţă? Care este energia ei?

Atunci când începem să ne clarificăm asta între noi, între prieteni, mai întâi fiecare dintre noi ajunge la această cunoaştere împărtăşită şi primeşte de la toată lumea sentimente şi inteligenţă adiţională. Iar prin aceste senzaţii şi inteligenţă împărţită, începem să obţinem armonia şi forţa integrală a naturii, care nu poate fi descoperită şi obţinută niciodată în mod individual.

Această discuţie ar trebui să dureze câteva ore într-un grup de zece oameni şi doi instructuri, într-un mediu calm, cu anumite materiale de citit.

Din “Discuţia asupra educaţiei integrale” nr.17, 02/28/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Scopul muncii la workshop este clar: Ne deschidem inimile unii altora, ne apropiem, ne conectăm…

Răspuns: Învăţaţi să înţelegeţi ce înseamnă un grup. Anterior, numai aţi auzit ce înseamnă. Dar aici, sper, începeţi să simţiţi proprietăţile speciale care sunt impregnate în grup, pe care nu puteţi să le cercetaţi de unii singuri. Ascultându-l pe prieten – şi nu contează ce spune pentru că poate  nu ştie nimic (poate fi în grup doar de o lună sau două), vei auzi în cuvintele lui ceea ce trebuie să auzi.

Întrebare: Mai există o altă formă de muncă în grup, atunci când se citeşte pur şi simplu textul şi nu se fac comentarii. Care este diferenţa? Când facem acest timp de muncă?

Răspuns: Este o întrebare foarte serioasă.

În general, cum discutaţi ceva între voi atunci când staţi într-un cerc mare şi spuneţi ceva? Vorbiţi tot despre voi înşivă, din voi înşivă, despre măreţia grupului, măreţia scopului, a adunării, sau de ce aţi venit la congres.

Cel mai important nu este să vorbiţi despre ce este în inima voastră într-un anumit moment.  Nu daţi drumul la ceea ce simţiţi pe moment. Ca în lumea noastră, nu vreţi să spuneţi nimănui despre sentimentele voastre cele mai adânci, despre secretele personale; aşa este şi aici. Adică, nu vorbesc despre relaţia mea cu Creatorul, deoarece asta mă priveşte numai pe mine. Restul – nu fac nicio diferenţă.

Întrebare: Atunci când muncim în mod independent în grup, cine ne va ajuta să ne oprim la timp şi să vorbim din inimă şi nu din minte?

Răspuns: Nu îţi fie frică să greşeşti. Nu este important. Este complet neimportant!

Aceia care studiază pentru o lună sau două, se pot aduna în grup şi să încerce să discute ceva între ei însăşi, să bolborosească, ca şi copiii – nu este important. Ei vor creşte până la urmă, dacă vor face doar ceea ce este necesar. Nu este nevoie de cunoştinţe preliminarii, de nimic. Cel mai important este să acţioneze simplu, să fie deschişi la inimă şi naivi, iar apoi totul va funcţiona.

Din  Congresul de la Vilnius 3/25/2012, Workshop 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→