Întrebare: Dacă întrebi un om în vârstă dacă şi-ar dori să fie magician, el îţi va spune: „Mi-ar plăcea, dar nu mai am nicio dorinţă”.

Răspuns: Oamenii bătrâni îşi pierd dorinţele. Ei se simt repinşi de viaţă, sunt obosiţi şi nu mai aşteaptă nimic de la viaţă. Oamenii tineri sunt gata de orice, dar nu au minte. Cum se spune: „Dacă tânărul ştia, dacă bătrânul putea…”

Acesta este modul în care trăim şi astfel, cel mai important lucru este să prezinţi omului, de la începutul vieţii sale opţiunea de a descoperi toată providenţa, atunci el va putea şti cum să se comporte, ce să caute, de ce să fie împlinit, şi nu şi-ar risipi viaţa, ci, din contră, ar aspira la nivelul următor etern.

Întrebare: Putem spune unui om bătrân: „Vino în grupul de educaţie integrală, aici este locul în care vei găsi o dorinţă”?

Răspuns: Absolut! Dar acesta nu este singurul mod în care îl putem atrage. Noi trebuie doar să ne adresăm unui om cu ceea ce vrea el de fapt.

Dacă el are ceva dorinţe asemănătoare, atunci da. Dacă nu, dacă totul este deja mort în el, putem doar să-l atragem să vină să stea cu alţi oameni în vârstă pentru a lua o prăjitură gustoasă şi un ceai. El va vedea, va asculta, şi timpul trece iar el va fi plăcut impresionat să fie  într-o anumită societate. Oamenii în vârstă ar trebui atraşi prin ceea ce noi numim interese ale bătrânilor dar nu cu probleme ridicate.

Acestea ar trebui să se potrivească nevoilor unui om. Nu contează cui ne adresăm, noi trebuie întâi să studiem acest grup de oameni şi dorinţele lor şi să ne adresăm acestor dorinţe.

Din programul KabTv „ Convorbiri cu Michael Laitman” 3/10/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Întrebare: Dacă Creatorul este iubire şi repaos absolut, atunci cum este posibil să mă conectez la frecvenţa Lui?

Răspuns: Tora vorbeşte în limbajul oamenilor şi de aceea noi îl asociem pe Creator cu proprietăţile noastre.

În realitate, noi trăim într-o lume a legilor. Eu sunt într-un spaţiu în care acţionează o singură forţă şi eu pot atrage influenţarea ei într-o măsură mai mare sau mai mică. De aceea, forţa nu se schimbă. Eu sunt cel care mă schimb.

Dar, în mintea mea, eu transfer schimbările mele la această forţă şi, de aici confuzia. Eu vreau ca Creatorul să mă iubească mai mult, în ciuda faptului că El deja îmi dăruieşte 100%. Eu Îi cer binele, Îl rog să înlocuiască judecata Lui cu milă, dar cum poţi să pledezi în faţa Absolutului. Ce schimbări pot fi aşteptate de la forţa Binelui care face constant bine atât oamenilor buni cât şi celor răi? Deci imaginează-ţi că Creatorul nu aude şi nu simte, ci doar dă tot timpul, totdeauna dăruieşte.

Tu eşti construit în aşa fel încât simţi starea ta în dorinţa de primire. Dorinţa simte ceea ce o umple, şi această conştientizare provoacă anumite simţiri. Noi avem sentimente şi de aceea vorbim totdeauna despre reacţia noastră emoţională la ceva. De exemplu, dacă am să te ating cu un fir cu electricitate de 100 de volţi, atunci ai să simţi. Problema aici nu este în firul cu electricitate şi nu în dorinţa însăşi, ci în contactul dintre ele, în atingere, şi asta este ceea ce dă naştere la senzaţie. În acest fel, toate senzaţiile sunt născute în noi, şi nu în Creator, dar noi, cum am spus, atribuim Lui simţirile noastre.

Therefore, it’s best not to imagine the Creator as someone alive. We deal with a law, and to the extent of the changes within us, we rediscover its influence. Here everything depends only on our sensitivity, our perception.

De aceea, este cel mai bine să nu ţi-l închipui pe Creator ca pe cineva viu. Noi avem de-a face cu o forţă şi, ca urmare a schimbărilor din noi, redescoperim influenţa ei. Aici totul depinde numai de sensibilitatea noastră, de percepţia noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/11/2012 „ Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→