De ce este lumea noastră specială? Pe de o parte, este ultima şi cea mai rea din toate lumile. Pe de altă parte, este necesară din moment ce aici suntem într-o stare totală de nemişcare, ceea ce înseamnă lipsită de respiraţie, şi putem începe să avansăm prin a ne „juca” unii cu alţii, cu corpurile şi nu cu forţele, pe care nu ştim cum să le manageriem.

De aceea lumea noastră este numită „o lume imaginară”. Ea de fapt nu există, dar este simţită aşa doar de dorinţele noastre egoiste. Din momentul în care ne ridicăm deasupra ei, începem să simţim că este o replică, că este opusă faţă de nivelul următor şi atunci pur şi simplu această lume îşi va pierde sensul pentru noi. Acest lucru trebuie să-l atingem.

Prima dată trebuie să internalizăm faptul că sufletul este un vas general, care este singurul lucru care a fost creat şi care este într-un contact constant şi în adeziune cu Lumina. Noi suntem în starea aceasta, în acel vas, în aceea dorinţă. Imaginaţi-vă că are trepte, şi noi suntem pe cea mai întunecată treaptă, iar deasupra noastră sunt 125 de trepte până la starea reală. Noi trebuie să urcăm aceste 125 de trepte gradat prin respingerea egoului nostru, care este înăuntrul nostru, prin o conexiune gradată şi constantă între noi.

Plantele, animalele şi nivelul mineral au un suflet? Fiecare dorinţă mică care există în natură este deja o parte a sufletului general, dar fără liber arbitru. Este total dependentă de noi şi de cei care îndeplinesc corectarea sufletului.

Sunt multe nivele diferite de suflet. Sunt oameni care sunt la nivelul uman care au început corectarea personală cu ani în urmă înaintea noastră, care au atins nivelul unde ei există cu adevărat şi care au văzut că totul este un singur suflet, o Lumină. Sunt oameni care poartă această misiune şi sunt oameni ca şi noi care ating acest nivel acum.

Dar noi suntem speciali. Dezvoltarea lumii noastre este dezvoltarea aceluiaşi ego la nivelul cel mai de jos. De-a lungul anilor lumea s-a dezvoltat egoist şi în sfârşit a atins o formă „rotundă”, mărimea maximă, iar în acelaşi timp, este globală şi integrală în calitate.

Acum, la fel, acest ego este starea în care suntem. Nu mai poate creşte şi deja a devenit global şi închis. Iar noi nu înţelegem ce se întâmplă cu noi. Fiind egoişi şi individualişti, nu putem să înţelegem această stare „rotundă”.

Noi tot timpul am crescut şi am aspirat către înainte. Fiecare dintre noi am fost împinşi înainte de o forţă egoistă pe care am încercat să o împlinim. Ne-am simţit bine şi acum 50-60 de ani în urmă obişnuiam să facem un cult din societatea consumeristă, beneficiul competiţiei, şi am numit acest lucru „o democraţie generală”. Acum acelaşi ego, care a atins dimensiuni foarte mari, pe ultimul nivel de existenţă, a „explodat”. Nu mai funcţionează aşa cum obişnuia şi suntem prinşi în capcană. Singura cale de a scăpa este dacă înţelegem cum sistemul integral al sufletului general operează.

De ce umanitatea simte azi sistemul general care a devenit evident? De fapt simte primul nivel al sufletului general care nu a fost revelat încă şi care ar trebui să ilumineze asupra noastră aici, nivelul pe care ar trebui să-l recunoaştem, faptul că suntem interconectaţi.

În întreg sunt 125 de trepte în această ascendere şi acum primul nivel pare că iluminează asupra noastră de la distanţă. Acesta este motivul pentru care simţim că lumea este globală şi integrală şi noi nu putem să facem în această privinţă.

Noi studiem despre acest lucru în înţelepciunea kabbalah: Când doi Partufim sunt făcuți din 10 Sfirot de la Keter (K) la Malchut (M), şi sunt una peste alta, această iluminare curge de la unul la altul. Când un Partuf „este îmbrăcat” în altul care este următor lui, iluminează prin el.

Pe de o parte, noi primim date despre lumea noastră care este astăzi într-o criză şi nu putem face nimic în această chestiune. Până una alta, este un nivel superior care iluminează către noi, primul nivel al sufletului meu, care înseamnă vasul general.

Pe de altă parte, noi ne regăsim pe noi dintr-o dată legaţi unul de altul, conectaţi prin întreaga lume: Ce oamenii gândesc într-un loc, alţi oameni ştiu deja în alt loc şi altul şi tot aşa. Suntem mutual interdependenţi. Dintr-o dată descoperim că nu putem scăpa de nicio parte din lanţ, fie că ne place sau nu. Per ansambul, această reţea mutuală este exprimată în starea începând cu unul deasupra altuia sau cu unul sub celalalt.

În orice caz, este o stare specială: Noi experimentăm acum faza soluţiei sufletului general.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 7/12/2012, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Egoism, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii care au pregătit Convenția de la Novosibirsk nu se pot întâlnii împreună într-un grup fizic bine organizat. Ei comunică virtual, se uită la lecţii în fiecare zi, fiecare de la el de acasă. Aşa se întâmplă de aproximativ 5-7 ani.. cum putem să-i ajutăm să se unifice într-un grup?

Răspuns: Dacă ei vor cu adevărat să se mişte înainte, au nevoie de obstacole serioase. Pentru aceasta,  trebuie să se adune împreună. Doar prin depăşirea obstacolelor, unificându-se deasupra lor, vor începe să se mişte împreună; altfel, toate studiile lor vor fi doar teoretice. Dacă au o oportunitate de a se întruni împreună şi nu vor să facă asta din motive personale, atunci ei se își pun singuri piedici.

Pot fi copii drăguţi, organizând totul perfect, dar pentru fiecare dintre ei să stea în locul lui este imposibil.

Dacă sunt separaţi de o distanţă lungă, de exemplu, sute de mile, asta este o altă problemă. Dar dacă trăiesc în acelaşi oraş trebuie să se întâlnească. Pur şi simplu trebuie!

Probabil, îşi preţuiesc egoismul şi se tem să nu-l piardă. Creatorul îi împinge îndinadins şi le dă o asemenea muncă frumoasă cum ar fi o convenţie.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă iubirea faţă de prieteni (colegii de grup) înseamnă să prefer dorinţa lui mai mult decât pe a mea, despre ce dorinţe este vorba?

Răspuns: După cum a scris Baal HaSulam în articolul „Ultima generaţie”, acesta are nevoie să fie preocupat ca fiecare om din lume să aibă îndeplinit necesarul pentru o existenţă materială normală. Şi dacă prietenul însuşi se va raporta astfel la acest lucru, nu va avea nicio nevoie de ceva în plus.

Iar tot restul trebuie să fie direcţionat pentru susţinerea colegului pe calea spirituală. Deci ce înseamnă că-mi iubesc colegul? Cum pot eu să-i îndeplinesc dorinţele? Dacă eu am grijă de mâcarea lui şi de tot ceea ce el are nevoie pentru existenţă, în alte lucruri, îl susţin spiritual arătându-i trezirea mea, şi transferându-i sentimentul de măreţie al Creatorului şi importanţa căii spirituale care mă trezeşte şi mă umple cu forţă. Eu mă comport faţă de el, ca faţă de copilul meu, pe care vreau să-l atrag la o acţiune benefică, şi, prin urmare, îi arăt interesul meu, dorinţa, aprecierea mea. Exact la fel trebuie să-i arăt un exemplu şi prietenului. Înseamnă că îi asigur hrana spirituală pe lângă hrana trupească, înseamnă că îl iubesc.

Exact această atitudine trebuie să o dezvoltăm în grupul nostru. A da colegului sentimentul de măreţie a scopului şi exemplul meu personal de loialitate faţă de scop, asta se numeşte iubire pentru prieten. Şi, prin asta, eu prefer dorinţa lui peste dorinţa mea. Iau în consideraţie nevoile lui, mijloacele corporale necesare, şi tot restul este îndreptat spre dezvoltarea lui spirituală. Toate acestea trebuie să i le furnizez.

Trebuie să am grijă ca el să aibă o formă normală de viaţă, să-l ajut să-şi găsească un servici, etc. Şi pentru aspectul spiritual, trebuie să-l încurajez cu măreţia scopului. Şi prin asta, prefer dorinţa lui peste dorinţa mea, mă îngrijorez de dezvoltarea lui, şi nu de a mea. Dacă sunt îngrijorat pentru un prieten, acesta este lucrul cel mai bun pentru dezvoltarea mea. Dar toate astea le fac pentru a obţine iubirea Creatorului.

Omul trebuie să se conecteze la un întreg: Israel, Oraita, Kadoş Baruhu (Israel, Tora şi Creatorul). În caz contrar, se dovedeşte că eu doar îmi iubesc colegul în mod natural, cu iubirea egoistă ca cea pentru copilul meu.

Exact această formă de muncă este numită „munca pentru Dumnezeu”. Dacă mă raportez la coleg în acest fel, prin el, mă direcţionez către Creator. Iubirea pentru ceilalţi este necesară numai pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Prin asta omul revelează ascunderea care a fost făcută de Creator, astfel vom exersa iubirea pentru ceilalţi şi vom obţine iubirea de Dumnezeu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă vreau să mă concentrez asupra Creatorului, trebuie să simt căldură faţă de prieten, o călduă ca o „sferă purpurie”, o atitudine prin care să-mi pese de conexiunea cu acesta, de conexiunea cu Creatorul. Până la urmă, eu îmi iubesc prietenul tocmai fiindcă în el este Creatorul.

Creatorul îmi arată cine sunt printre fiinţele create în această lume, în felul în care El este ascuns în ea. Dacă eu pot simţi iubire pentru această lume, înseamnă că voi simţi iubire pentru Creator, pentru Acela care a creat această lume şi este ascuns în ea.

Întrebarea este: „De ce s-a ascuns Creatorul în lume şi nu în Tora?”. Fiindcă această lume este ascunderea Lui, şi dacă eu folosesc Lumina Torei, întâi deschid ceea ce Creatorul ascunde în lume şi apoi Îl decopăr pe El.

Fazele prin care noi avansăm către prietensunt fazele prin care avansăm către Creator şi nu este nimic în afară de asta. Totul este numit calea iubirii în funcţie de scopul final şi în funcţie de ceea ce obţinem pe parcursul drumului. Chiar şi la cel mai de jos nivel, descoperim ura şi apoi, în contrast cu ea, iubirea, şi aşa se întâmplă de fiecare dată, la fiecare nivel – ură şi iubire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/ 2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→