Întrebare: Tot timpul ne apare faptul că trebuie să muncim de dragul unor recompense. Cum este posibil să corectăm această intenţie? Prin câte şi ce fel de acţiuni ar trebui să trecem? Cum putem acţiona, într-adevăr, opus acestui lucru ?

Răspuns: Vă veţi modifica gradul evaluarea asupra calităţii recompensei. În esenţă, veţi vedea recompensa ca fiind: starea în care vă simţiţi bine, starea când alţii se simt bine, sau starea în care Creatorul se simte bine, datorită acţiunilor voastre.

Cu alte cuvinte, recompensa trebuie să fie constantă. Totul depinde de calitatea sa: Care este recompensa mea ? Dacă prietenii sunt mulţumiţi ca urmare a ceea ce fac, aceasta este recompensa. De ce nu ar fi posibil să te bucuri de asta?

Am nevoie numai de a mă verifica, care este cauza şi care este rezultatul? Eu fac bine prietenilor pentru propria plăcere sau mă comport aşa pentru că asta-i bine pentru ei, şi din cauza asta mă bucur? Adică, împlinirea mea o reprezintă detaşarea sentimentului de bucurie din vasele mele (Kelim) în vasele prietenilor mei.

Întrebare: Este un proces static sau este posibil să-l fac să funcţioneze tot timpul ?

Răspuns: Este vorba despre un proces de dezvoltare progresiv al omului, în grup. Realizând orbeşte tot ce spun şi scriu cabaliştii, putem atinge acest proces şi îl putem atinge rapid.

La urma urmei, niciodată nu vom putea să vedem următorul nivel al dezvoltării noastre. Totuşi, cabaliştii ne dau sfaturi, cum putem face ceva asemănător în etapa următoare, să fim pregătiţi pentru asta încă de la nivelul în care ne găsim. Cum pot fi pregătit pentru asta dacă nu-l văd şi nu ştiu nimic despre acest subiect? Prin urmare, ei ne dau sfaturi şi recomandări. Şi fără ei, nu voi putea fi capabil de a face nimic.

Deci nu există niciun motiv să fii singur în deşert, pentru a te aşeza şi a începe încercarea de a intra în contact cu Creatorul. Metoda pentru atingerea lumii superioare a fost descoperită odată şi noi ştim exact cum a fost făcută: zece generaţii, zece profesori, zece cabalişti de la Adam până la Noe, zece generaţii de la Noe la Avraam, şi aşa mai departe, printr-un lanţ.

Nu este posibil să fie descoperit brusc, de cineva, sub o altă formă. O persoană poate simţi, într-un fel, lumea de sus, dar nu conştient, numai temporar, apoi aceasta dispare. Am întâlnit astfel de oameni. Şi pentru a ne găsi în lumea spirituală, în mod clar, într-un mod realist şi corect, şi a munci cu toate Kelim-urile noastre, adică toate dorinţele şi gândurile, avem nevoie de această metodă. Aceasta a venit, deja, de la Adam, deci el este considerat strămoşul tuturor oamenilor, aparţinând toate nivelului lui Adam (om).

Din lecţia a treia de la Congresul Krasnoyarsk, 14.06.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul conduce „măgarul” nostru (hamor – חמור), ceea ce înseamnă că El conduce substanţa noastră (homer – חומר) (care are aceeaşi rădăcină în ebraică), dorinţa noastră, prin Lumina care Reformează.

De la începutul creaţiei, El dezvoltă dorinţa de primire ca ceva din nimic, prin cele patru faze ale Luminii Directe (structura primului HaVaYaH) şi aşa mai departe. Lumina acţionează mereu peste tot, cum este spus, „Eu sunt primul” şi, în acelaşi timp, „finalul actului este în gândul iniţial”, iar obiectivul dezvoltării noastre este predeterminat pentru a face creatura independentă.

Creatorul a efectuat primul act, care este, de fapt, singurul act numit „creaţie”. A luat ceva din El însuşi. De aceea este numit Beria, creaţie în ebraică, adică bar – în afara sinelui. Pe de altă parte, El a adus dorinţa la perfecţiune şi acest lucru a fost făcut imediat.

În percepţia fiinţei create, acesta este un întreg un proces pe care trebuie să îl descopere: cine este, ce este, în raport cu ce există şi de ce se întâmplă astfel. Fiinţa creată trebuie să accepte acestea pe baza naturii sale.

Principalul lucru este că, datorită tuturor sentimentelor şi clarificărilor pe care le traversează, fiinţa creată atinge o stare numită adeziune; această adeziune este rezultatul cunoaşterii, cum este spus: Cunoaşte-L pe Domnul tău. Astfel, creatura atinge punctul din mijloc, Sefira Keter sau Sefira cunoaşterii, care este mintea Superiorului.

Astfel, efectuăm diferite acţiuni, în scopul de a descoperi unde suntem cu adevărat şi în ce stare. Stările pe care le traversăm sunt divizate în nivelurile lumilor: această lume, lumea Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut şi lumea Ein Sof (Infinit). Este ceea ce noi numim stările care ne-au fost pregătite în avans, în timpul coborârii de sus în jos, până în momentul în care simţim că existăm şi începem să ne întrebăm: „Ce facem acum, ce putem face? Cum putem să realizăm aceasta? Care sunt aşteptările? Cum suntem conduşi şi cum putem conduce noi singuri ?”

Vine un moment în care mă întreb: ”Cine sunt?” Văd un fel de realitate în faţa mea şi sentimentul meu este divizat în două:

● interiorul, care este sentimentul de sine, corpul meu, dorinţa mea, etc

● în afara mea, care este natura de tip mineral, vegetal, animal şi vorbitor, lumea întreagă şi diferite sentimente ale altor lumi despre care cabaliştii vorbesc, care sunt toate în interiorul meu, în vasul meu spiritual, pe care le voi uni.

Deci, ce este această forţă superioară ? Cine este călăreţul „măgarului” ?

Desigur, noi nu putem vorbi în mod abstract despre Creator, despre Lumina superioară. Trebuie să-L „îmbrăcăm” într-o anumită formă revelată pe care o înţelegem şi astfel, în Cartea Zohar, în articolul „Conducătorul măgarilor (punctul 74)”, Rabbi Shimon vrea să ne transmită punctele prin care putem percepe forţa superioară care ghidează şi conduce materia. Noi, totusi, trebuie să încercăm să simţim asta cât mai mult posibil, atât în inima şi mintea nostru, atât cât avem nevoie.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 21.06.2013, Cartea Zohar – Introducere „Conducătorul măgarului”

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→