Întrebare: Este conexiunea dintre teamă și iubire una de teamă (venerație) pentru Creator? Sau este un sentiment nou care, pentru moment, nu este revelat în lumea noastră?

Răspuns: Nu vorbim aici despre ceea ce se dezvăluie în lumea noastră, ceea ce înseamnă în dorințele egoiste. Din moment ce nu există nimic în ele, doar teama animală pentru existența lor corporală și iubirea pentru plăceri care umplu existența lor animală.

Nu vorbim deloc despre ceea ce simțim în corpul animal, dar încercăm să ne imaginăm existând în dăruire unde două atribute domnesc: iubirea și venerația. Ne gândim doar la ceea ce se petrece în afara noastră, adică referitor la ceea ce ne conduce spre exterior la ceilalți și prin ei, spre Creator, spre atributul general de iubire și dăruire.

Întrebare: De ce nu simțim această teamă plină de respect despre care vorbiți?

Răspuns: Este un semn că nu ați trecut încă prin discernămintele necesare progresului vostru.

Atunci când o persoană este preocupată de ceva, este agitată și îngrijorată, apare în ea sentimentul că investește forțe și nu primește ce ar trebui. Și apoi, ea începe să gândească: ”Ce se întâmplă? Ar trebui să se întâmple, dar nu funcționează”.

Am studiat atât de mulți ani, ani de muncă asupra mea, făcând multă diseminare. Am făcut atât de mult. Ce nu am terminat încă? Unde am făcut erori? De ce nu văd progres? Și ar putea fi faptul că progresul, asta este ceea ce nu văd !? Dar, am nevoie să știu asta. Înseamnă că există o cerere care apare la o persoană dar asta apare conform eforturilor.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Lecția 2, 19.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi spunem mereu: ”Nu există nimeni în afară de El” și folosim asta peste tot ca o reclamă. Dacă, de exemplu, cineva m-a rănit sau m-a enervat, reacționez în consecință, dar apoi îmi amintesc: ”Oh, dar asta vine de la Creator. Ei bine, deoarece este de la El, atunci este bine”.

Cum putem ajunge la o astfel de stare când reacționez față de un prieten cu aceeași venerație ca și față de Creator: ”Oh, dar este prietenul meu!”

Răspuns: Este incorect. Nu putem ajunge la Creator și de aceea spuneți: ”Oh, de acord”, asigurându-vă și acceptând tot ceea ce se întâmplă. Asta este automulțumire, cum se spune ”Opium pentru mase”.

În realitate, trebuie să atingem absolutul perfect. Când înțelegeți cu adevărat, simțiți și ajungeți la Creator, acordul vostru cu El va dobândi o forță reală. Până atunci, veți continua să vă consolați cu ”Nu este nimic de făcut. Creatorul este…” Așa cum este scris în polițele de asigurare: ”Lovit de fulger. Nu se putea face nimic. Cine este de vină? Este vorba despre o forță exterioară.”

Întrebare: Poate există o lipsă de analiză aici?

Răspuns: Este vorba despre o lipsă de realizare! Nu este o problemă de gândire, ci a organelor de realizare, a Kelim (vase). O reacție corectă este necesară.

Întâi și înainte de toate, trebuie să cerem ca ceea ce se întâmplă să devină clar. Cereți și nu fiți pur și simplu de acord deoarece, grație acestui lucru, explicați tot ceea ce El face cu voi. El vrea să vă provoace la un sentiment serios reciproc, o clarificare, dar preventiv, sunteți de acord: ”Nu, nu, nu este nevoie de acest lucru; totul este bine”.

Cereți explicații Creatorului!

Din Congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 6, 21.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem construi corect dorința de ”a primi pentru a dărui”?

Răspuns: A primi pentru a dărui este un lucru incredibil de dificil și nu este cazul să ne gândim la asta pentru moment. Prima noastră sarcină este de a ne ridica deasupra ego-ului. Și trebuie să folosim ego-ul nostru și beneficiul ”pentru a dărui”, asta este o ”sarcină dificilă”.

Comentariu: Dar, a părăsi propria sa natură nu este mai puțin decât o ”sarcină dificilă”.

Răspuns: Nu, este mult mai ușor. Totul începe cu o persoană care se anulează în fața grupului. Creșterea și acumularea importanței obiectivului, nivelul numit Lo Lishma (nu pentru numele Său) vine atunci când este încă în ego dar treptat, ea progresează de aici.

A părăsi ego-ul este numit Machsom (barieră), o limită condiționată între două lumi, fizică și spirituală. În plus, o persoană începe să urce la nivelul ”dăruire pentru dăruire”, să ajungă la nivelul cinci maxim și doar mai târziu, nivelul ”primire în vederea dăruirii”.

Întrebare: Și, dacă nu am dorința de a fi integrat în ceilalți, ce se întâmplă atunci?

Răspuns: Nimeni nu are această dorință. Dar necesitatea îl obligă. Dacă doriți să atingeți scopul vieții trebuie să treceți prin toate astea și dacă nu, veți avea nevoie să prin asta împotriva voinței. La început, nu doriți să munciți împotriva ego-ului, sunteți o persoană în perfectă stare de sănătate. Dar importanța scopului vă obligă să începeți să munciți împotriva lui.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, Lecția 5, 21.09.2014

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul atelierelor am atins o astfel de legătură în grupul de zece încât apare o întrebare. Ce putem face? Ce putem adăuga?

Răspuns: Cred că este imposibil să fim mai aproape din propria voință. Am cunoscut limita apropierii pe cont propriu și acum avem nevoie să atragem Creatorul în asta.

Am trecut printr-o etapă de sentiment și am înțeles ce înseamnă să fii un întreg într-o anumită măsură, și acum avem nevoie să învățăm ce este forța superioară, să încercăm să simțim, să intrăm și să ne topim în întregul zece astfel ca el să domnească peste noi. Când ne scufundăm complet acolo, vom găsi legătura dintre noi.

Întrebare: Ce înseamnă să atragem forța superioară? Este ea în gânduri sau în acțiuni?

Răspuns: În mod colectiv, trebuie să ne imaginăm ca existând în proprietatea de dăruire completă, care ne conduce, ne învăluie și ne guvernează. Apropiindu-mă de prietenul meu și dorind să mă includ în el, mă pregătesc pentru Creator să vină la mine. Asta trebuie să fie clar în sentiment, nu în acțiune.

Din congresul de la Sankt Petersburg, 21.09.2014, Lecția 5

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când încercăm să măsurăm dorința unui prieten prin noi înșine, să intrăm în el, o forță de opoziție începe să funcționeze în interiorul nostru. De unde vine a doua forță de echilibrare care ne va ajuta să ”intrăm în prieten”? Ce ne lipsește?

Răspuns: O forță străină externă este necesară pentru a lovi ego-ul nostru. Vedem că nu suntem consolidați în inimile noastre. Este imposibil să răzuim membrana inimii. Acest sac plin de sânge fierbe și bate în noi, măsurând în fiecare secundă a vieții care ne rămâne și nu putem face nimic cu asta. Ceea ce se cere este o forță exterioară care va uni inimile noastre.

Este posibil să o avem prin intenția corectă, studiind sursele reale cabalistice ale Baal HaSulam și Rabash. Deci, constant trebuie să încercăm, să încercăm, și să încercăm să o facem. Nu este altă cale.

Voi trebuie să încercați împreună să anulați zidul de fier care există între voi. Simțiți cât separă inimile voastre. Deci, încercați să-l străpungeți!

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”a treia zi”, 21.09.2014, Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Așa cum este scris: ”Nu este nimeni în afară de El”. Întreaga noastră muncă este concentrată pe acest lucru. În fiecare din acțiunile mele, senzațiile mele, dorințele mele, gândurile mele, eu vreau să-L revelez, pe El care îmi trimite toate astea.

El este organizatorul, Cel care acționează autentic. De fapt, orice aș face El o face prin mine, și trebuie să descopăr cum muncește El în interiorul meu, cum forța superioară, Creatorul, acționează ca un ”derivat” în ființa creată.

Ajungând la asta, ating adeziunea. Prin experiența acțiunii, sunt de acord cu ceea ce Creatorul face prin mine și apoi devin un întreg cu El.

Pe drumul adeziunii, trec prin multă rezistență, sunt trimis în ascundere și în diferite forme. Asta îmi permite, în cele mai mici detalii, să mă aduc în conformitate cu Creatorul, să fuzionez cu El, să ader la un punct în care nu simt nici chiar pe Cel care produce gândurile mele, acțiunile mele, dorințele mele, ci eu, eu însumi, ca și cum eram înainte de creația Sa; toate astea pentru că sunt în adeziune cu Creatorul și că Îl cunosc.

Din kab.tv, ”Viață nouă”, 05.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Animalul nu este o Ființa Umană.

Animalul, spre deosebire de om, trăiește în conformitate cu legile naturii, dar în natură nu se acceptă să ucizi pe cineva pentru profit și de dragul profitului. Animalele, în general, sunt mult mai liniștite decât majoritatea oamenilor, cred. Apropo, animalele preferă să nu aibă de a face cu „rege al naturii.”

Povești de groază care se spun despre lup (la fel ca tigrul) sunt impodobite cu fantezie de persoane inactive și puţine dintre aceste poveşti contin ceva adevăr.

O haită de lupi, înnebuniți de foame, în anumite situații, poate ataca oamenii, chiar și adulții care sunt înarmaţi; se mai poate întâmpla ca lupii să ucida și să mănânce un om, dar în orice caz, amenințările lupilor în țările în care populația de lupi este mare, nu este la fel de mare cum de multe ori ne imaginăm.

Un lup singuratic rareori atacă un adult, chiar si unul înarmat doar cu un ciomag; acest comportament poate fi cauzat numai de circumstanțe speciale, cum ar fi un lup turbat sau o femelă lup care se teme pentru puii ei. (Alfred E. Brehm, Viaţa Brehm a  Animalelor)Un animal nu este cu siguranță un om. Animalele nu sunt capabile de următoarele:

„Cu un profit adecvat, capitalul este foarte îndrăzneț.Un anumit 10 la suta îi va asigura loc de muncă  oriunde; 20 la suta sigur va produce aviditate; 50 la suta, va produce obrăznicie.; 100 la suta. va fi gata să calce în picioare toate legile omenești; 300 la sută… acolo nu este o crimă la care se va sfii, nici un risc pe care nu şi-l va asuma , va profita şi de șansa ca proprietarul său să fie spânzurat. „(Thomas Joseph Dunning)

O imagine ireală este în fața noastră. Omul, cel mai înalt grad al naturii, se comportă mult mai rău decât animalele. De ce intelectul, de care un om este atât de mândru, aduce mult mai mult rău decât bine? De ce este omul capabil să facă astfel de lucruri inimaginabile pentru propria sa natură?

Și nu sta această creatură pe partea de sus a dezvoltării naturii? Pare, cel puțin ilogic. Cum ar putea el, care este capabil să distrugă milioane din cei ca el,să fie deasupra tuturor? Cum s-a întâmplat că „regele naturii”, este capabil de unele idei iluzorii de a distruge nu numai pe alții, dar chiar pe el însuși?

Și, în același timp.

Cum se poate acest lucru toate fi combinat cu idealuri, cultură, artă, principii morale înalte şi intelect puternic?

Filed under: Israel, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Din  cartea “ Secretul esenţial al evreilor “, M. Brushtein

Postulatele teoriei integralităţii

Toate dorințele și gândurile noastre sunt îndreptate într-o direcție – modul de utilizare a lumii pentru avantajul propriu .

Pentru moment , oamenii sunt doar animale dezvoltate , doar cu puțin înaintea celorlalte animale .

Nu există nici o creatură mai opusă Naturii decât ființa umană . Spre deosebire de alte creaturi , ea însăși îşi face rău continuu .

Dezvoltarea umană nu se oprește nicio clipă: din generație în generație , de la an la an , și de la o zi la alta . Omul este cununa  naturii , dar până acum doar în potențial.

Filed under: Israel, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Întrebare: După distrugerea Primului Templu, evreii au existat tot ca popor al  lui Israel, in sensul spiritual al expresiei?

Răspuns: Erau conștienți de incapacitatea lor de a rezista în fața egoismului care îi controla. Acest fapt este documentat în scrieri istorice și în cronici.

Există extrem de multe materiale care acoperă acest subiect. Ele au fost scrise de către participanții la evenimente, imediat după desfășurarea acestora și nu de cercetătorii contemporani.

Evreii erau o națiune cu știință de carte. Ei și-au transmis cunoștințele din generație, în generație. Scrierile lor au fosr păstrate, sistematizate și clasificate, păstrându-se în acest fel timp de secole.

Prin urmare, poporul a înțeles cu claritate: “Între noi nu există nici un Creator!”

Întrebare: Totuși, ce au luat cu ei în exil? Ce purtau cu ei? Mai înainte ei se conformau principiilor lui Abraham, dar ce mai aveau după colaps?

Răspuns: Își aminteau cu precizie propria istorie. Nu era ca și cum nu o cunoșteau, ca loviți în cap. Mai mult, niciodată căderea nu se petrece pe loc; ea se desfășoară treptat; oamenii își pierd entuziasmul încet, încet, își lasă în urmă stările anterioare, continuând să facă tentative lipsite de succes de a se întoarce la aceste stări.

Încercăm să ne agățăm de trecut, dar nu suntem capabili să o facem. În același timp, încercările de a ne întoarce la aceste stări, chiar dacă sunt lipsite de succes, ne fac să continuăm explorarea și retrăirea stărilor anterioare, păstrându-le astfel în amintirea noastră.

Este asemănător cu distribuirea luminii în Parțuf și ieșirea ulterioară a acesteia din el –TANTA. În ultima etapă, când tot restul s-a dus deja, tot ceea ce mai rămâne sunt amintirile (Reșimot). Cu toate acestea, în acest stadiu ele sunt proaspete și poartă numele de vase (Kelim). Acest tip de vase sunt corecte. Ele reflectă adevăratele senzații, definind ceea ce se petrece în interiorul nostru, doar că, în acest moment, omul își înțelege starea anterioară. Atunci când ne găseam în acea stare nu înțelegeam ce reprezenta ea, cu adevărat, pentru noi.

Acest fenomen se petrece și în viața de zi cu zi. Deseori îi spunem cuiva: “Mai târziu, îți vei aminti și înțelege această situație cu totul altfel.” Așadar, atunci când ne pierdem situația anterioară și nu stă în puterea noastră să ne oprim din cădere, ceva continuă să existe în continuare.

Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today,” 9/3/2014

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “despărțirea” de Babilon și construirea celui de-al Doilea Templu?

Răspuns: Aceste noțiuni semnifică ridicarea de punți pozitive între cele două triburi rămase, conform principiului “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Acesta este un nivel spiritual care a existat câteva sute de ani, până când s-a prăbușit.

Întrebare: Cu alte cuvinte, mesajul lui Abraham ne călăuzește tot mai sus, dar calea pe care o urmăm deseori este plină de “obstacole” care ne coboară, nu-i așa?

Răspuns: Calea nu este ușoară. După ridicarea spirituală inițială, ei au căzut în Egipt. De acolo s-au ridicat la nivelul Primului Templu, apoi au căzut în Babilon. În continuare, s-au ridicat ceva mai puțin, până la nivelul celui de-al Doilea Templu, apoi iar au coborât până la distrugerea internă. Cu alte cuvinte, ei au pierdut chiar și nivelul “ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.” Pur și simplu, nu mai erau capabili să continue implementarea acestui principiu, deoarece marele lor egoism a spart chiar și rămășițele iubirii anterioare.

În concluzie, cam pe la începutul primului secol al erei noastre, dragostea a dispărut în totalitate.

Comentariu: Ei au început chiar să se lupte între ei și să se ucidă unii pe ceilalți.

Răspuns: S-au petrecut anumite lucruri în timpul Primului Templu. După prăbușirea acestuia au apărut anumite categorii de populație, cum ar fi căpitanii, comercianții, demnitarii, administratorii, etc. Deși se găseau la nivele înalte, ei manifestau un egoism excesiv.

Este o chestiune total diferită față de construirea unor relații la nivelurile inferioare, ca de exemplu în sătucuri, sau printre aceia care dețin doar o vacă, o oaie sau un cal. Pentru a supraviețui, ei trebuiau să se împrumute unul de la altul.

Pe când, dacă și tu și eu avem miliarde, alții au și ei la fel, atunci războaiele, luptele sunt inevitabile. Fiecare posedăm propria armată și ne urmărim doar interesele proprii. De aceea apar probleme.

Întrebare: Prin urmare, căderea de pe nivelul spiritual ne conduce în abis, spre manifestarea răului. Este corect?

Răspuns: Da, este adevărat. Pe de altă parte vorbim despre un fenomen natural. Aceste probleme se petrec în toate țările care trec prin faza de declin. Lumea modernă înfruntă aceeași amenințare: rușii, europenii și bogații americani își vor crea propriile armate și se vor lupta unii cu alții.

Pentru evrei, aceste perioade se încheie în tristețe, căci tocmai în momentele de colaps spiritual își fac apariția cuceritorii care distrug templele. [143811]
Din programul KabTV “Babylon Yesterday and Today” 9/3/14

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Israel - Niciun comentariu→