Întrebare: De ce a creat Creatorul un sistem de lumi ale Tuma (impurităţii) împotriva unui sistem de lumi ale Keduşa (sanctităţii)?

Răspuns: Dorinţa de a primi a fost creată pentru că creaţia poate fi numai ceva care este în afara Creatorului. Creatorul are doar proprietatea de dăruire, iubire. Nu există altceva în Creator, iar această proprietate domină şi umple toată realitate. Întreaga creaţie este umplută cu acest tip de energie

De aceea, proprietatea opusă trebuie să fie energie neagră care primeşte şi atrage Lumină în ea şi simte doar ce se află înăuntrul ei. Dorinţa de a dărui constă în a-i simţii pe alţii 100%. Nu înţeleg asta. Creatorul este proprietatea care nu se simte pe ea însăşi ci îi simte numai pe alţii.

Omul se vede pe el însuşi ca o persoană. Exist eu şi ceea ce simt, ceea ce fac. Dar pentru Creator nu este nimic din asta. Deci El nu are nicio imagine, numai proprietate de dăruire, adică îi simte pe alţii. Se simte pe El însuşi ca fiind în altcineva. Deci nu există niciun Creator fără creatură. Creatorul este caracteristica iubirii care se descoperă în afara Lui. El este în noi toţi, şi se pare că El nu ar exista singur.

Acum este necesar să construim o caracteristica care este opusă Lui. Înseamnă că creatura trebuie să fie cineva care se simte ea însăşi şi nu pe altul sau pe alţii. Acest sentiment al propriei persoane se numeşte „dorinţa de primi pentru sine”, şi astfel este creatura.

Dorinţa de a primi se simte numai pe ea însăşi şi nu îi simte în niciun fel pe ceilalţi. În această stare, dorinţa este foarte limitată. Chiar şi când Creatorul o umple 100%, plăcerea ei este foarte mică, pentru acesta este sentimentul separării, detaşării de sursa numită Creator.

În această stare, dorinţa de primi nu îl poate simţi pe altul, este detaşată de dăruire şi nu poate înţelege cât de minunată este aceasta. Ea se bucură numai ea însăşi. Asta se numeşte „Niţoţ (scânteia)” vieţii.

Pentru a aduce dorinţa de a primi la sentimentul de întreg, la fel ca Creatorul, trebuie să îi adăugăm posibilitatea de a putea lucra în dăruire, chiar dacă ea simte numai ce i se întâmplă ei. Pentru că nu îl simte pe altul, din acest punct de vedere altul nu există.

De fapt, nu vedem nimic. Credem că lumea este ceea ce vedem că ne înconjoară. Dar nu vedem lumile, întregul spaţiu numit lumea spirituală, pentru că nu avem posibilitatea să îl simţim pe altul.

Pentru a salva creatura de această teribilă separare, au fost create Ţimţum Alef (Prima Restricţie), un Masah (ecran) şi Or Hozer (Lumina care se Întoarce).

Întrebare: Ce mi se va întâmpla atunci când voi obţine puterea dăruirii? Voi dispărea şi eu?

Răspuns: Nici măcar nu vei mai avea vreo întrebare legată de asta. Chiar dacă dispari complet, asta nu te priveşte. Cineva care se gândeşte la el însuşi este detaşat de Creator, pentru că El nu are asemenea gânduri.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create, adică de a face ca fiinţele create să ajungă la nivelul Creatorului. Nu poate exista un cadou mai mare sau mai mic decât acesta – dorinţa de a primi trebuie să fie egală cu Lumină, cu dorinţa de a dărui.

Întregul proces al evoluţiei dorinţei are loc în dorinţa însăşi, în înţelegerea ei, în realizarea şi în impresiile ei. Nu există schimbări fizice; toate schimbările sunt impresii interioare ale dorinţei de a primi, comparate cu Lumina. Dar fiinţa creată simte aceste schimbări ca şi cum se mută dintr-un loc în altul în timp şi discerne schimbările înăuntrul şi în jurul ei.

Cu toate că fiinţa creată poate vedea o imagine total opusă în orice moment şi se gândeşte că se mută dintr-o lume în alta, de la un nivel la altul, toate acestea au loc numai în atributele sale interne. Este greu să înţelegem acum acest lucru, pentru că nu am trecut prin nicio schimbare care să ne ducă dintr-o lume în alta, sau de la un nivel la altul. Procesul prin care trece dorinţa de a primi este un proces de clarificare şi corectare care este împlinit de eforturile pe care dorinţa le face. Astfel, fiinţa creată îşi construieşte vasul. Dacă procesul continuă în mod natural, fără efort, se numeşte nivelul naturii minerale, vegetale şi animale, care sunt controlate de Lumină.

Dar dacă fiinţa creată face eforturi înainte ca Lumina să o afecteze, este ca şi cum ea stăpâneşte Lumină însăşi şi astfel îşi exprimă liberul arbitru, independenţa sa. De aceea, tot prin ceea ce trecem, este numai ceea ce facem prin propriile eforturi, conform cu decizia noastră în scurte perioade ale liberului arbitru care ne este dat şi care este luat în calcul.

Asta este tot ceea ce se cere să facem. Şi oriunde putem creşte pentru a atinge echivalenţa de formă cu Lumina, ne putem împlini liberul nostru arbitru. Suntem într-o stare specială, înconjuraţi de o mulţime de oameni, şi pe moment avem şansă să executăm acţiuni corporale în loc de acţiuni spirituale.

Aceste acţiuni nu sunt îndreptate pentru a dărui încă, ci de fapt sunt egoiste, dar prin ele noi ne exprimăm dorinţa de a atinge dăruirea, garanţia reciprocă, ajutorul reciproc, sprijinul şi conexiunea. Astfel, arătăm că vrem să atingem o echivalenţă de formă cu Creatorul şi să atingem nivelul fiinţei umane.

Conexiunea dintre noi se numeşte Şechina, locul revelării Creatorului. Vrem să construim o reţea de conexiune între noi, de ajutor reciproc, sprijin şi unitate, până când, în cele din urmă, această reţea va fi atât de strânsă şi plină încât va deveni un vas, un volum în care se va putea revela atributul iubirii reciproce şi al dăruirii. Vasul nostru va conţine Lumina în măsura în care facem eforturi să ne asemănăm dăruirii adevărate.

Daca eforturile noastre nu sunt adevărate încă şi nu sunt îndreptate către dăruire adevărată ci pentru propriul beneficiu, Lumina nu se poate revela în vas şi iluminează deasupra noastră, sub formă de Lumină Înconjurătoare. Ea este de fapt înăuntrul nostru, dar noi vedem iluminarea ei de la distanţă, pentru că nu putem încă folosi în mod corect.

Mulţumită Luminii care ne înconjoară, noi ne corectăm gradual dorinţele, în aşa măsură încât ele pot avea deja o intenţie adevărată de dăruire, la un anumit nivel al celor 613 dorinţe, adică pentru conexiune de dragul generalului şi nu pentru propriul beneficiu, aşa cum fiecare gândea înainte. Apoi Lumina se revelează gradual, în măsura în care noi suntem în echivalenţă de formă cu Ea. Apoi vasul general se numeşte Şechina, Lumina din interiorul lui se numeşte Şochen (Locuitorul) iar revelaţia Luminii se numeşte „eliberare (mântuire)”. Această Lumină este revelată în interiorul vasului.

Între timp, vasul nostru nu poate primi Lumina, adică componentele din care este format (prietenii) nu sunt conectate în dăruire şi garanţie reciprocă ci tânjesc să atingă asta, o stare care se numeşte „exil”. Exilul poate fi la nivele diferite, în stări diferite. Mărirea acestei dorinţe pentru Lumină determină durerea pe care o simţim fiind în exil. Dacă durerea noastră nu este egoistă ci apare datorită faptului că nu putem ajunge la conexiune pentru a-i aduce bucurie Creatorului, sursa Luminii, ea invocă acţiunea Luminii Înconjurătoare, care ne corectează şi ne dă puterea de a ne conecta şi a ne ridica la nivelul Şechina. Astfel părăsim exilul şi ne conectăm cu Creatorul.

Aceste stări se schimbă: exil – eliberare şi apoi din nou exil – eliberare. Astăzi suntem la sfârşitul ultimului exil, la un pas de ultima eliberare. Legea corelării dintre Lumini şi vase ne-a adus la sfârşitul acestui proces, la ultima acţiune. Să sperăm că vom simţi că Şechina este în exil şi ca rezultat să ajungem la eliberare!

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să iei la tine pe Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui cu el, ca dintre fiii lui Israel să-Mi fie preoţi chiar şi Aaron, Nadav, Avihu, Eleazar şi Ithamar. (Exodul 28:1)

“Aaron, fratele tău, şi pe fiii lui” sunt părţi ale dorinţei superioare ale omului pe care acesta trebuie să le ridice şi să le dea o formă în el însuşi astfel încât cu ajutorul lor să reînnoiască contactul cu restul caracteristicilor lui şi Creatorul.

Creatorul vorbeşte numai cu Moise care devine un canal între El şi Aaron şi fiii săi, iar aceştia sunt la rândul lor folosiţi ca un canal de la Moise către toată lumea. Totul se face în mod ierarhic, de sus în jos.

Întrebare: Când devine o persoană un canal pentru Lumină?

Răspuns: O persoană devine un canal atunci când este revelat punctul de interes axat numai pe conexiunea cu ceea ce este sus şi ceea ce este jos. Adică, dacă o persoană are suflet, este împărţit în două părţi, iar în mijlocul dintre acestea se află libera sa alegere.

Liberul arbitru al unei persoane este acela că tot ce se află deasupra acestui punct trebuie dat în sus, iar tot ce se află sub el, îl dă în jos. Şi este implicată numai în asta, fără să aştepte ceva pentru ea. Şi aceasta este structura numită Adam (om).

De fapt, corpul nostru fizic nu este un om în sens spiritual ci, în cuvintele lui Frederick Engels, o formă proteică a existenţei.

În cele din urmă, rolul fiecărei persoane din această lume este de a deveni un canal pentru Lumină. Iar asta pentru că numai în acest el adună întreaga lume într-un singur întreg, în care nimic nu este lăsat în afară, doar o decizie de a aparţine trecutului şi viitorului. Prin această conexiune, toţi oamenii se formează într-o nouă stare a naturii numită suflet. Şi ceea ce îl umple se numeşte Lumina Superioară sau Creatorul.

Din emisiunea de Kab TV „Secretele Cărţii Eterne din 19.08.2013

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După prima restricţie din fiecare Parţuf care începe să lucreze cu Lumina Superioară, există un cap (Roş) care calculează cât de multă Lumină poate fi primită pentru a dărui, iar apoi un corp (Guf) primeşte Lumina în practică, conform deciziei capului.

Capul este partea principală, în timp ce corpul numai îndeplineşte deciziile acestuia. Aşa a fost tot timpul, cu excepţia unui singur moment când corpul dintr-o dată nu a mai executat decizia luată de cap; asta s-a întâmplat în momentul spargerii vaselor. Capul a vrut să primească toată Lumina pentru a dărui, în timp ce corpul nu a putut să o facă.

Spargerea vaselor este o stare de incompatibilitate între cap şi corp, nu acţiunea spargerii. În lumea spirituală, totul este determinat în conformitate cu calitatea. Un vas spart este un vas care nu se poate pregăti în avans pentru a se potrivi corpului. Nu este vasul actual cel care s-a spart ci conexiunea dintre dorinţa de a primi şi gând. Putem munci în gând la planurile noastre, dar atunci când vrem să le îndeplinim reiese că este imposibil să le executăm.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/23/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce societatea umană s-a dezvoltat astfel? Nu puteam să evităm toate marile tragedii din istoria noastră? Iar acum suntem iarăşi într-o stare pe care nimeni nu o înţelege!

Răspuns: Totul a fost foarte clar… până în zilele noastre. De acum înainte, totul este de asemenea clar, cu excepţia evenimentelor pe care le vom determina de fapt în viitor, noi oamenii, noi toţi, prin liberul nostru arbitru, şi acesta este motivul pentru care nu este predeterminat. Până acum nu am avut nicio şansă şi toată istoria s-a derulat conform unor legi stricte de dezvoltare la nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman.

Din Cabala, învăţăm că lumea noastră a fost creată ca rezultat al creaţiei dorinţei de a primi plăcere. Această unică fiinţă creată a fost spartă în multe părţi, ca rezultat al evoluţiei sale şi, după spargere, părţile au căzut la nivelul lumii noastre şi au creat patru nivele ale acesteia: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Aceste patru forme ale dorinţei trebuie să se unească din lumea noastră inferioară (egoistă) şi să urce la sursa lor, la rădăcina lor, unde a fost creată o singură dorinţă unică.

Acesta este motivul pentru care întreaga noastră istorie este o mişcare către unitate care este obţinută prin războaie, prin acţiuni reciproce, artă, comerţ – prin toate acţiunile în care ne conectăm şi începem să ne înţelegem mai bine unul pe altul, adoptându-ne atributele unul altuia şi astfel devenind incorporaţi unul în altul.

Această unitate (care momentan este egoistă), are loc în ultima etapă a dezvoltării civilizaţiei noastre, capitalismului, adică sub medierea capitalului, dezvoltarea industriei şi comerţului, care au fost baza pentru stabilirea economiei globale, relaţiilor politice şi sociale care ne-au condus la o societate globală egoistă. Dezvoltarea egoismului în oameni a dus la dezvoltarea industrialismului, care a făcut ca toată umanitatea să se unească în mod egoist.

Apoi am descoperit tot răul egoismului şi am decis dacă să ne lăsăm purtaţi de curentul care ne-a adus aici sau să îl corectăm printr-o unitate corectă.

Aceasta este soluţia şi decizia noastră liberă. Până acum, istoria noastră a fost predeterminată, dar în momentul în care trebuie să luăm o decizie pentru mai departe, nu ştim ce se va întâmpla. Ca sa fiu mai exact, ştim ce se va întâmpla în fiecare dintre cazuri, dar depinde de societate să determine care dintre ele va fi!

ură al istoriei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→