Tora, Numerii 3.5 – 3.7: Atunci a grăit Domnul către Moise şi a zis: Ia tribul lui Levi şi prezintă-l lui Aaron preotul, ca să-l servească. Să fie de pază în locul lui şi în locul întregii comunităţii înaintea Cortulului Adunării, să facă slujbele de Mişkan.

Întrebare: De cine trebuie să păzească Leviţii, Tabernaculul (Mişkan)?

Răspuns: Să presupune că am o anumită proprietate care mă păzeşte de ceea ce nu ar trebui să spun. Similar, în munca spirituală nu putem munci cu dorinţele şi atributele care încă nu sunt corectate. Trebuie să înţelegem că linia stângă şi cea dreaptă trebuie să se sprijine reciproc, pentru că unei persoane i se pare că avansează şi că vrea să descopere atributul iubirii şi dăruirii, tânjind să ajungă mai aproape de Creator, dar, de fapt, trebuie să examinăm asta cu foarte mare grijă.

Pe de-a întregul, atributele liniei drepte care tânjesc să avanseze, au nevoie de linia stângă care le restrânge şi le bate, pentru a cerceta din nou lucrurile, şi mai adânc, pentru a le compara din nou, pentru a ne conecta cu alţii în mod corect şi a crea „un tampon de siguranţă”, un mediu special care să ne ajute.

Atunci când cineva se adaptează la noul nivel, tânjeşte după atributul dăruirii, dar, atunci când intră în acest atribut, îşi pierde capul şi îşi pierde auto-controlul, deoarece vede că este vorba de iubire absolută. Este imediat ars, la fel ca Nadav şi Avihu, sau păcătuieşte, ca Adam HaRişon.

Problema obţinerii atributelor spirituale este că atunci când atingi un anumit atribut, devii acel atribut şi totul se schimbă complet în mintea ta. Nu mai îţi controlezi vechiul eu şi, de aceea, trebuie să creezi dinainte o contramăsură faţă de starea în care vei ajunge, starea viitoare. Asta nu este uşor.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 31.12.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Linia stângă ne ajută să construim conexiunea dintre noi. Fără ego, nu am putea să obţinem o formă, deci el nu este distrus. Este ca şi cum ai pune pe el o bucată de cupru sau aur şi ai începe să o ciocăneşti până când se conturează o formă.

Se spune că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii, iar acesta este motivul pentru toate păcatele noastre, pentru că intenţiile noastre nu sunt cu adevărat bune. Eşti sigur că lucrezi cu toate intenţiile pentru a dărui, dar există un scurtcircuit şi totul este ars; deodată cazi în întuneric.

În timpul perioadei de pregătire trecem prin stări de urcare şi cădere, în procesul de tranziţie de la Lo Lişma (nu pentru numele Ei) la Lişma, intenţia de a dărui. Totuşi, deoarece acestea sunt minore, nu ne duc spre greşeli mari. Avem nevoie de această perioadă pentru a echilibra cele două atribute, astfel încât atât Lumina cât şi întunericul, dorinţa şi atributul dăruirii, să fie văzute ca egale iar omul va înţelege că este imposibil fără ele. Atributul întunericului şi atributul Luminii sunt egale în obţinerea Creatorului, şi nu poţi avea una fără alta.

Omul trebuie să urce în mod corect deasupra dorinţei sale, pentru a se elibera şi a dărui chiar mai mult. Este ca şi cum am spune cu toţii, de exemplu, cât de minunat şi de bun eşti, pentru că ai făcut un favor cuiva, iar tu, sub influenţa acestor vorbe, te avânţi cu entuziasm şi dărui chiar mai mult! Apoi, începi să regreţi. Acest regret de aruncă în jos de pe toate nivelurile. Totuşi, pentru a ne proteja de asta, ni se dă o anumită perioadă de timp, în care aceste două forţe trebuie să se echilibreze în mod corect în noi.

Atributul primirii este mintea superioară, deoarece numai mulţumită ego-ului începem să înţelegem şi să percepem lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. Linia dreaptă, pe de altă parte, este dăruire şi iubire şi nu există Din (Judecată) aici, nu există limitări, contraste, dominare sau control. Linia stângă include totul în ea. Este imposibil să descoperim Lumina Creatorului fără ea. Ego-ul este marele nostru ajutor, dar împotriva noastră.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii eterne” din 31.12.2014

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum a putut Creatorul, care este complet bun şi face bine, să creeze înclinaţia rea, care nu poartă proprietatea Lui? Cum a făcut El asta? De ce nu ne-am născut într-o lume plină de bunătate?

Răspuns: Dacă ne-am fi născut într-o lume perfectă, am fi fost ca îngerii care nu au înclinaţia rea. Adică, am fi existat numai conform unei forţe singulare.

Totuşi, scopul creaţiei este de a ajunge la nivelul Creatorului, să devenim mai deştepţi, să percepem şi să realizăm aceeaşi stare ca a Lui, să obţinem puteri şi proprietăţi similare Creatorului, adică să devenim la fel ca El.

Pentru a obţine acest nivel, trebuie să avem proprietăţi care sunt opuse Creatorului. Totuşi, trebuie să posedăm şi calităţi similare Lui, adică trebuie să fim alcătuiţi din două părţi. O parte este înclinaţia rea, proprietate opusă  Creatorului, cu care ne naştem în această lume.

Cea de a doua parte, calitatea Creatoului, trebuie să o obţinem pe cont propriu. Aşa trebuie să ne „construim” noi înşine, implicând ambele părţi mai mult, devenind astfel din ce în ce mai echivalenţi cu Creatorul.

Procesul obţinerii nivelului Lui constă din 125 de trepte. Continuă până când atingem starea numită „Fii Creatorului s-au întors la El”. Asta are loc atunci când atingem echivalenţă de proprietăţi cu Creatorul. Pentru asta, trebuie să fim alcătuiţi din două părţi.

De aceea a creat Dumnezeu înclinaţia rea, o dorinţă egoistă. Totuşi, El este Cel care ne acordă dorinţă bune, atunci când Îi cerem. Aceste două forţe ne permit nouă să atingem perfecţiunea.

Întrebare: Dar cum pot obţine proprietăţi despre care nu ştiu nimic?
Răspuns: Pentru a face asta trebuie să te alături unui grup care are acelaşi scop. Trebuie să te implici în el. Nu vei fi în stare să o faci singur, pe cont propriu. Conexiunea din grup atrage Lumina Reflectată şi astfel primeşti o a două forţă a naturii, pozitivă, care echilibrează negativul din fiecare dintre noi.

Din programul radio israelian de pe 103 FM din 17.05.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Tora, Leviticul 25:19 – 25:21: Pământul își va da rodul său, veți mânca să vă săturați și veți trăi liniștiți pe el. Iar de veți spune: Dar ce să mâncăm în anul al șaptelea, când nici nu vom semănă, nici nu vom aduna roadele noastre? Vă voi trimite binecuvântarea Mea în anul al șaselea și va aduce roadele sale pentru trei ani.

Dacă observ și țin legile spirituale, nu am nicio problemă și sunt sub protecția Naturii. Dar când mă îngrop în egoul meu și încep să lucrez pe cont propriu, nu pot conta pe strângerea recoltei pentru următorii trei ani.

Poți să-ți închipui ce s-ar putea întâmpla dacă am o recoltă săracă în al șaselea an? Ce voi mânca în următorii trei ani? Nimic. În vremurile antice, oamenii erau total dependenți de ceea ce le dădea pământul.

Întrebare: Ce înseamnă asta referitor la starea noastră interioară?

Răspuns: Îmi corectez dorința și îndeplinesc cele șase Sfirot: Hesed, Gvura; Tiferet; Nețah, Hod, Yesod. Ele toate se concentrează și se adună în Sfira Yesod care se mută la Malhut și o ridică pe Malhut tot drumul la Bina. Astfel, eu nu am nicio problemă să exist în Malhut. Malhut este vasul din care eu sunt hrănit trei ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Hertzel știa ceva zvonuri despre evreimea rusă dar, după ce a devenit familiar cu reprezentanții din Rusia, el a notat că a fost convins că ei îi cer ajutorul și conducerea spirituală dar, la congresul din Basel, a văzut că evreimea rusă a adus o cultură atât de puternică pe care el, nu și-a putut-o imagina vreodată.

A continuat spunând că, ei au așa o plenitudine interioară pierdută de majoritatea evreilor din Europa. Ei nu au fost asimilați în nicio altă națiune, ci au tras tot ce a fost bun în acele popoare. Uitându-se la ei, a început să înțeleagă ce a dat putere înaintașilor noștri să supraviețuiască în cele mai grele timpuri. Odată, ei l-au întrebat pe Hertzel: „Ce s-ar fi întâmplat dacă numai evreii din Rusia te-ar fi urmat?”. El a răspuns: „Numai? Pentru mine ar fi fost absolut de ajuns.” (Din cartea lui Felix Kandel „Pământul de sub picioarele noastre” – Cartea 1, Partea 3, cap. 11)

Evreii ruși se caracterizează prin integrarea mai multor factori diferiți. Întâi, aceasta este cu foarte multe fațete. Evreii au fost risipiți în toate colțurile imperiului. S-au stabilit în Moldova, Crimea, Asia centrală și Caucaz. În al doilea rând, s-a observat în ei o atracție serioasă pentru dezvoltarea spirituală, deoarece mediul din jurul lor era foarte limitat. A fost așa, fiindcă la acea vreme era legea iobăgiei, monarhia și, într-un mod foarte rigid, specific rușilor, nu au lăsat pe evrei să facă nimic și, deasupra lor a planat permanent o amenințare și se temeau pentru viața lor. Așa că, au trebuit să se alimenteze singuri cu cel puțin acest fel de securitate.

Această stare de lucruri a dus la apariția unui apetit interior pentru găsirea unei modalități de a se exprima. Pentru a nu depinde de societate, evreii au avut nevoie să de prin ei înșiși o expresie unor valori, să ajungă la autoexprimare în interiorul lor fiindcă, din afară, nu li s-a dat permisiunea. În principiu, acest lucru continuă și în zilele noastre, poate nu la același nivel dar, dacă comparam aceste lucruri cu zilele tinereții mele, și eu am simțit violarea drepturilor omului.

Astfel, atmosfera generală din locurile izolate l-au împins pe om spre o mare obținere interioară fiindcă știa că el are doar ceea ce este în interiorul său. El nu putea fi doctor, politician sau profesor, cum era în Vest. La acea vreme a fost o distanțare continuă de iudaism. Mulți evrei și-au schimbat religia, ca Strauss sau, au fost complet asimilați de societatea din jurul lor. Mult mai târziu, ei au fost primii care au început să părăsească Europa de est și să se mute în America, unde și-au creat o comunitate absolut nouă în care nu și-au păstrat obiceiurile.

Când l-am întrebat pe bunicul meu „De ce n-ai plecat la vremea ta în America împreună cu toți ceilalți?” El a răspuns „Cum aș fi putut să plec acolo unde ar fi trebuit să lucrez în Șabat? Așa că, am rămas aici.” Pentru el, era foarte clar că, în ciuda tuturor presiunilor și a circumstanțelor teribile, el își putea menține legea interioară doar acolo. Aceasta a fost diferența esențială dintre evreii din Est și cei din Vest, chiar dacă, mai târziu, au fost și mai asupriți. Regimul țarist nu i-a putut lăsa în liniște și pace. Chestiunea evreilor era în țar ca o boală care îi provoca o mare suferință. Așa că, permanent erau date decrete care îngrădeau drepturile evreilor și, era împrăștiată ideea că aceștia ar trebui urmăriți și deportați în curtea din spate a imperiului. Acolo, dacă li s-ar fi dat posibilitatea, în ciuda la toate acestea, ei ar fi putut trăi mai mult sau mai puțin liniștiți.

Întrebare: A existat ceva specific în poporul rus care i-a obligat să violeze drepturile evreilor și, astfel, să-i pregătească pentru marea pătrundere?

Răspuns: Nu aș spune asta. Caracterul rusesc este foarte plin de contradicții fiindcă a fost creat din simbioza și conflictul diferitelor culturi. Un rus poate să înceapă să bată pe cineva și, imediat, să înceapă să-l îmbrățișeze și să-l sărute plângând în hohote. El însuși nu știe ce-l conduce și, asta este clar o caracteristică a rușilor. De aceea, în societatea rusă există o mulțime de explozii de relizări culturale, imposibile în Vest. Acest lucru a lăsat urme în evrei cât au stat în irascibila societate rusă.

Chiar această atmosferă a fost cea care i-a împins să se dezvolte. Fiindcă nu știi ce se va întâmpla în momentul următor trebuie să te orientezi numai după ce este în tine, după ceea ce știi și poți să faci, după ceea ce ești tu în tine însuți. Deci, cele mai importante au fost știința, cunoașterea și înțelegerea modului de a deveni ceva în comparație cu alții dar, această unicitate va fi în mine fiindcă mâine pot deveni gol și desculț, dar acestea nu pot fi luate din mine. Deci, evreii ruși care nu știau ce ar putea veni mâine, au fost obligați să pătrundă în știință și cultură, să adune în ei un bagaj cultural și științific și, când a venit vremea unei mici auto exprimări a început să erupă tot potențialul interior adunat. Lucrul cel mai important pentru ei era să se exprime.

Din KabTv „Despre viața noastră” 7/05/ 2015

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→