Întrebare: În perioada ei, Uniunea Sovietică a fost o încercare de a construi o societate comunistă, o societate cu oportunitate egală. De ce omenirea nu a învățat nimic din asta? De ce s-a transformat într-o astfel de tragedie?

Răspuns: Eu nu aș spune că ce au vrut ei să construiască în Uniunea Sovietică, era comunismul. A fost o dictatură. Imperiul rus era o societate feudala în care populația era ignorată predominant. Țăranii se limitau doar pământului lor.

Dar, în scrierile lui, Marx a indicat faptul că înainte de a stabili comunismul, trebuie să trecem prin anumite evoluții sociale. Până la urmă, o societate comunistă, mai întâi și întâi, este o societate în care fiecare în conștiință lui, consideră că oricine este conectat că o singură familie, deasupra egoului sau, și fiecare se simte că fiind parte din ceilalți. Asta cere unei persoane să înțeleagă complet natura sa, și scopul pe care noi trebuie să îl atingem.

Omul modern este o antiteză a societății viitoare. El este complet împotrivă conexiunii cu alții. El vrea să se gândească și să aibă numai grijă lui. El se are pe el și pe familia lui, și restul nu contează deloc pentru el, și deodată, ei îi spun: „Tu trebuie să înțelegi și să simți că ești o singură, întreagă unitate cu ceilalți!” Adică, el trebuie să înțeleagă că, ținând cont de legile naturii, noi trebuie să ajungem în starea în care suntem o singură familie, chiar și mai mult, pentru că această familie este doar o conexiune fizică între oameni, iar aici este vorba de conexiunea noastră interioară, nu la nivel fizic, ci la nivelul unei consolidări interioare, în care fiecare se simte „noi”, și nu „eu”.

Noi suntem precum un singur, complet întreg. Cu alte cuvinte, asta cere o transformare interioară a omului, și a felului cum vede el lumea, ceea ce este imposibil de implementat într-o scurtă perioadă de timp, nici prin forță și nici prin convingere. Asta cere un lung proces de educație. Noi știm că educația corectă a copilului, cere minim 25 de ani, de la naștere până când ieșim afară să cunoaștem viața. Despre ce fel de educație este posibil să vorbim în Rusia, când comunismul a fost introdus, aparent, prin metode violențe, prin revoluție, prin luptă civilă dintre diferite straturi ale populației? La sfârșit, totul s-a transformat în teroare, o putere teribilă, și o contra revoluție. Nu a fost niciun socialism sau comunism acolo.

Întrebare: Cu toate acestea, pentru primii revoluționari, erau doar gânduri pure și idei înalte.

Răspuns: Fără îndoială, oamenii erau gata să se sacrifice. Când eu eram încă un student în Leningrad, am închiriat o cameră de la o femeie în vârstă, o revoluționară. Ea mi-a spus cum a stat și a tremurat în frigul crunt, împărțind fursecuri soldațiilor care se duceau pe front, și, deși îi era foame și ei, nu a avut nici măcar un singur gând să ia un fursec pentru ea. Oamenii nu s-au gândit la ei înșiși, idealul lor era revoluția care mai târziu a început să își devore adepții, și acesta este un proces natural. Idealurile duc înainte lumea noastră egoistă, dar, după aceea vine un val diferit, absolut pragmatic, care începe să zdrobească aceste idealuri sub el, și care acționează conform legilor egoiste obișnuite.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Omenirea a aspirat întotdeauna la fericire, și a vrut să construiască o societate justă. Faimosul cabalist, Baal HaSulam, a scris în articolul „Ultima generație”, că, la final, vom ajunge la o societate comunistă. The new philosophical dictionary definește comunismul și îl vede că pe o eroare umană. Acolo e spus că Marx nu a prevăzut că ei vor încerca să ajungă la utopia comunistă, în cea mai activă formă, nu în statele capitaliste cele mai dezvoltate, ci în statele cu o economie nereușită.

Răspuns: Conceptul de comunism este mai apropiat societăților în care trăiește o populație săracă, nevoiașa, simplă, unde toți sunt egali privind aceste aspecte. Lipsă unei industrii dezvoltate, îi forțează să se ocupe cu agricultura și să se întrețină. Este posibil să numim comuniste,  societățile cele mai vechi de pe Pământ, unde totul se împărțea. Egoul mic a forțat oamenii să lucreze împreună, să gândească împreună, și să decidă împreună. Dar, dacă nu există condiții naturale și exterioare pentru astfel de relații reciproce, este imposibil să construim o comună.

În prezent, omenirea începe să se descopere ea însăși că o comună generală obișnuită. Ne place sau nu, toți depindem unii de alții. Nicio persoană nu evoluează de una singură, ci natură ne dezvoltă. Noi nici măcar nu știm ce va aduce ziua de mâine. Niște forțe au fost eliberate în noi, și noi ne comportam inconștient, conform unor instincte ce provin din interior.

Apare întrebarea: Natura vrea să ne aducă într-o stare închisă că într-un balon, unde noi toți vom depinde unii de alții, și vom deveni o comună reticentă?

Imaginează-ți ce teribil o să fie să te găsești într-o asemenea comună, cu egoul tău umflat! Până la urmă, când ne mutăm inevitabil într-o societate închisă, în care toți oamenii din lume se simt că o singură familie, dar una în care este imposibil să trăiască în pace, atunci, în mod natural, încercam să rupem toate relațiile dintre noi. Astfel de condiții sunt, în special, condiții prealabile pentru războaie, conflicte, și terorism. Omenirea face în mod inconștient, tot ce îi stă în putere, că să se abțină de la această conexiune, pe care înclinația ei rea nu este pregătită să o îndure.

Deci, ce se poate face, dacă vedem că natura se îndreaptă către noi, oricum? Noi divorțăm, ne mutăm departe unul de altul, consumăm droguri și antidepresante, doar pentru că, instinctiv, nu vrem să fim interconectați în modul corect.

Fiecare țară are credința ei. Deodată, la începutul secolului XXI, în Rusia a fost o izbucnire a ortodoxiei. Aceasta a fost politică guvernului, și nu ceva provenit de la oameni. Oriunde ei sunt întorși, acolo se duc.

Noi vedem în ce direcție critică evoluează țările arabe. Totul se rezumă la faptul că fiecare țară își menține cercul, prevenind cursul unui alt curent. Același lucru se întâmplă și cu emigranții din diferite țări. Ei nu se contopesc în cultura țării care îi primește, fiecare rămâne în sectorul lui.

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→