Tora, 1:20 – 1:27: Și  fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

Fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

Fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

Acest fragment vorbește despre particulele sparte ale sufletului care se adună într-un singur suflet general.

Lumina Superioară intră în mica particulă spirituală și aduce în această particulă toată puterea și energia ei care cuprinde întregul univers, toate lumile, tot ceea ce Creatorul a dat ființei create și astfel o sparge în bucăți. Spargerea simbolizează revelarea egoismului enorm din interiorul ei și acesta se numește păcatul lui Adam.

Acum o imensă dorință egoistă este revelată în mica particulă care a explodat în miliarde de părți, ceea ce este egal Luminii Superioare infinite. Când Lumina intră în particulă, îi transferă întreaga ei măreție într-o formă opusă, într-o formă de ajutor. Acum trebuie să schimbăm toate marile atribute egoiste în atributul Luminii potrivit conexiunii și unității noastre.

Dar nu ne întoarcem la mica particulă; mai degrabă, ne conectăm și suntem acoperiți de Lumina Superioară. Este ca și cum ne-am îmbrăca în această particulă așa cum șarpele se încolăcește în jurul prăzii sale.

Trebuie să înțelegem că toate atributele, toate conexiunile reciproce, tot ce trebuie să descoperim, este separat într-o formă perfect clară și toate au locul lor propriu. Acestea sunt legile fizice clare care se bazează pe corelarea între Lumină și dorință, între Creator și atributul care este opus Lui. Totul trebuie păstrat într-o perfectă claritate, și de aceea este spus: analizează dacă faci calculele corect, dacă ai trecut prin anumite stări, dacă ești la un anumit nivel spiritual, și dacă l-ai perceput în interiorul tău.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 17.12.2014

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, 8 : 4: Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după forma pe care i-o arătase Domnul.

Întrebare: De ce este sfeșnicul făcut dintr-o singură bucată de aur?

Răspuns: Crearea sfeșnicului din aur pur înseamnă transformarea egoului pur în atributul opus pentru a da și a dărui Lumină.

În același timp, bucata de aur bătut trebuie să fie întreagă și nu poate fi făcută din mai multe părți pentru că trebuie să ajungem la o stare în care tot egoismul nostru, întreaga noastră natură, să devină atributul iubirii și dăruirii.

De aceea acest fragment săptămânal din Tora se numește Beha’alotcha, adică atunci când urci la Lumină.

Rabash spunea că termenul sfeșnic se referă la corpul cuiva, și atunci când Lumina Creatorului este îmbrăcată în el, o persoană este iluminată ca un sfeșnic. Totuși, întrebarea este cum corpul unei persoane poate purta Lumina Superioară din moment ce este o diferență atât de mare între atributele Luminii și vase, care reprezintă corpul unei persoane. Când vorbim despre corp, ne referim la egoism.

El spune și că dificultatea în crearea unui vas se numește deficiență, și apoi umplerea pentru această deficiență poate intra în el. Dar dacă o persoană nu are nicio deficiență, nu există loc pentru umplerea care vine ca răspuns la deficiență, numită ajutor de sus.

Astfel, este clar că o persoană nu poate acționa fără deficiențe pentru că nu există loc pentru umplerea deficiențelor.

Deficiențele care ne sunt date reprezintă ajutor de sus. Fără ele, o persoană nu va cere nimic, și dorința pentru corectare nu se va aprinde în ea. Trebuie să procesăm toate dificultățile din interiorul nostru din nou și să le folosim ca material pentru iluminare.

Rolul nostru este să simțim că totul se naște de la Creator, dar trebuie să schimbăm totul în direcția bună și să îl plasăm corect în interiorul nostru. În același timp, o persoană este într-o stare de confuzie totală, temeri, griji și alte imagini.

Asta înseamnă că este ridicat la un nivel unde este asemănătoare unei ramuri în bătaia vântului, și nu poate să-și găsească drumul. Acesta este doar punctul de început unde este construit și transformat într-un sfeșnic. Atunci când egoismul ei este îmblânzit, procesul de creare începe. Aceasta este tranziția dificilă către atributul dăruirii.

Totuși, în același timp, atunci când găsim conexiunea cu Creatorul, devine o plăcere, o mântuire de șarpele nostru interior, de tot ceea ce urâm.

Cu alte cuvinte, trebuie să urâm ceea ce este în interiorul nostru, mai mult decât durerea, și apoi nu o vom mai simți. Astfel, puterea intenției noastre și a tânjirii după scop trebuie să fie mai mare decât durerea pe care o simțim pentru că totul este măsurat potrivit aceluiași parametru: forța atracției (forța dăruirii).

Dacă forța atracției față de scop etse mai mare decât forța durerii (forța respingerii), nu vom mai simți forța durerii.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→