Monthly Archives: iulie 2015

Păcatul lui Adam și corectarea sufletului

Tora, 1:20 – 1:27: Și  fiii lui Ruben, întâiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.

Fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărând pe cap numele tuturor bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.

Fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.

Fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărând numele bărbaţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele; bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.

Acest fragment vorbește despre particulele sparte ale sufletului care se adună într-un singur suflet general.

Lumina Superioară intră în mica particulă spirituală și aduce în această particulă toată puterea și energia ei care cuprinde întregul univers, toate lumile, tot ceea ce Creatorul a dat ființei create și astfel o sparge în bucăți. Spargerea simbolizează revelarea egoismului enorm din interiorul ei și acesta se numește păcatul lui Adam.

Acum o imensă dorință egoistă este revelată în mica particulă care a explodat în miliarde de părți, ceea ce este egal Luminii Superioare infinite. Când Lumina intră în particulă, îi transferă întreaga ei măreție într-o formă opusă, într-o formă de ajutor. Acum trebuie să schimbăm toate marile atribute egoiste în atributul Luminii potrivit conexiunii și unității noastre.

Dar nu ne întoarcem la mica particulă; mai degrabă, ne conectăm și suntem acoperiți de Lumina Superioară. Este ca și cum ne-am îmbrăca în această particulă așa cum șarpele se încolăcește în jurul prăzii sale.

Trebuie să înțelegem că toate atributele, toate conexiunile reciproce, tot ce trebuie să descoperim, este separat într-o formă perfect clară și toate au locul lor propriu. Acestea sunt legile fizice clare care se bazează pe corelarea între Lumină și dorință, între Creator și atributul care este opus Lui. Totul trebuie păstrat într-o perfectă claritate, și de aceea este spus: analizează dacă faci calculele corect, dacă ai trecut prin anumite stări, dacă ești la un anumit nivel spiritual, și dacă l-ai perceput în interiorul tău.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 17.12.2014

Transformarea egoismului în dăruire

Tora, 8 : 4: Sfeşnicul era de aur bătut; atât piciorul, cât şi florile lui erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după forma pe care i-o arătase Domnul.

Întrebare: De ce este sfeșnicul făcut dintr-o singură bucată de aur?

Răspuns: Crearea sfeșnicului din aur pur înseamnă transformarea egoului pur în atributul opus pentru a da și a dărui Lumină.

În același timp, bucata de aur bătut trebuie să fie întreagă și nu poate fi făcută din mai multe părți pentru că trebuie să ajungem la o stare în care tot egoismul nostru, întreaga noastră natură, să devină atributul iubirii și dăruirii.

De aceea acest fragment săptămânal din Tora se numește Beha’alotcha, adică atunci când urci la Lumină.

Rabash spunea că termenul sfeșnic se referă la corpul cuiva, și atunci când Lumina Creatorului este îmbrăcată în el, o persoană este iluminată ca un sfeșnic. Totuși, întrebarea este cum corpul unei persoane poate purta Lumina Superioară din moment ce este o diferență atât de mare între atributele Luminii și vase, care reprezintă corpul unei persoane. Când vorbim despre corp, ne referim la egoism.

El spune și că dificultatea în crearea unui vas se numește deficiență, și apoi umplerea pentru această deficiență poate intra în el. Dar dacă o persoană nu are nicio deficiență, nu există loc pentru umplerea care vine ca răspuns la deficiență, numită ajutor de sus.

Astfel, este clar că o persoană nu poate acționa fără deficiențe pentru că nu există loc pentru umplerea deficiențelor.

Deficiențele care ne sunt date reprezintă ajutor de sus. Fără ele, o persoană nu va cere nimic, și dorința pentru corectare nu se va aprinde în ea. Trebuie să procesăm toate dificultățile din interiorul nostru din nou și să le folosim ca material pentru iluminare.

Rolul nostru este să simțim că totul se naște de la Creator, dar trebuie să schimbăm totul în direcția bună și să îl plasăm corect în interiorul nostru. În același timp, o persoană este într-o stare de confuzie totală, temeri, griji și alte imagini.

Asta înseamnă că este ridicat la un nivel unde este asemănătoare unei ramuri în bătaia vântului, și nu poate să-și găsească drumul. Acesta este doar punctul de început unde este construit și transformat într-un sfeșnic. Atunci când egoismul ei este îmblânzit, procesul de creare începe. Aceasta este tranziția dificilă către atributul dăruirii.

Totuși, în același timp, atunci când găsim conexiunea cu Creatorul, devine o plăcere, o mântuire de șarpele nostru interior, de tot ceea ce urâm.

Cu alte cuvinte, trebuie să urâm ceea ce este în interiorul nostru, mai mult decât durerea, și apoi nu o vom mai simți. Astfel, puterea intenției noastre și a tânjirii după scop trebuie să fie mai mare decât durerea pe care o simțim pentru că totul este măsurat potrivit aceluiași parametru: forța atracției (forța dăruirii).

Dacă forța atracției față de scop etse mai mare decât forța durerii (forța respingerii), nu vom mai simți forța durerii.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Filme despre realitatea spirituală

Întrebare: Potrivit înțelepciunii Cabala, fiecare persoană percepe realitatea în propriul ei mod?

Răspuns: Toți am fost creați cu 5 simțuri: văz, auz, gust, miros și tactil. Cu ajutorul lor absorbim informații și în interiorul nostru sunt modelate într-o formă ca un fel de realitate. Dacă am avea alte caracteristici, atunci am percepe realitatea în mod diferit. Atunci când înțelepciunea Cabala ne dezvoltă, începe să ne arate că realitatea este relativă.

Și aici chiar ne apropiem de teoria lui Einstein care vorbește despre realitate ca fiind relativă, că timpul, mișcarea și spațiul sunt termeni relativi. Apoi începem să înțelegem ce s-a întâmplat la momentul creării universului: la început nu era spațiu, apoi s-a format; a început să fie umplut, mișcarea a apărut în el, și astfel timpul a fost creat.

Noi am evoluat ca rezultat al acestor condiții: timp, mișcare și spațiu.

Contrar fizicienilor care studiază aceste concepte prin observațiile și cercetările lor asupra realității înconjurătoare, în Cabala ajungem la ele prin căutare interioară.

Începem să simțim cum percepțiile de timp, mișcare și spațiu se schimbă în noi și cât de mult pot fi schimbate. Se dovedește că realitatea noastră este relativă și depinde de cel care o percepe. O persoană percepe realitatea potrivit caracteristicilor ei.

Asta înseamnă că nu privim același film. Fiecare este impresionat în felul lui, și fiecare vede un alt film. Aici începe domeniul în care numai cei care intră în lumea spirituală înțeleg despre ce este vorba.

Întrebare: Când intri în lumea spirituală, vezi același film pe care îl vede și altcineva?

Răspuns: Nu. Fiecare are o altă lume; fiecare are o altă putere superioară pe care o numim Creator și astfel, fiecare diferă în percepția lumii și a Creatorului, a forțelor care mișcă întreaga peliculă.

Întrebare: Care este diferența între o persoană obișnuită și cei care studiază Cabala în termeni de percepție a realității?

Răspuns: O persoană medie percepe realitatea numai cu cele cinci simțuri corporale. De aceea, depinde foarte mult de corp și înțelege că dacă moare corpul, totul dispare.

Dar asta nu este valabil pentru cabaliști. Ei percep realitatea într-un sistem suplimentar paralel, adică ceea ce dezvoltă în interiorul lor. Acest sistem se numește suflet, care are și el 5 simțuri: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, și Malchut.

Cu acest sistem percepem realitatea pe care o putem schimba, spre deosebire de realitatea minerală a lumii noastre, care ascunde schimbările astfel încât un copil mic și un adult văd același lucru. În timp ce realitatea care este percepută cu cele 5 simțuri suplimentare, se mișcă și este schimbătoare, ca vântul față de obiectele fără viață, și de accea este numită realitatea spirituală (spiritual – Ruchnit, de la cuvântul vânt – Ruach)

Întrebare: Cei care se află în interiorul sistemului spiritual văd același lucru?

Răspuns: Nu. Fiecare vede potrivit stării lui, nivelului său. Dar este clar că pentru toți este revelată o singură realitatea, numai că fiecare o percepe, vede și simte în felul lui. Dar atunci când se dezvoltă în această realitate potrivit celor 125 de nivele, fiecare persoană la fiecare nivel descoperă aceeași realitate pe care cei care trec prin acest nivel o descoperă.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Secretul cărților de Cabala

Întrebare: Dacă nu există cuvinte în spiritualitate, cum își împărtășesc cabaliștii unii altora ceea ce dobândesc, și cum scriu cărți?

Răspuns: Cabaliștii folosesc ceea ce noi numim limbajul ramurilor. Lumea spirituală este rădăcina și de la ea percepem unele urme corporale cu simțurile noastre corporale care se numesc ramură.

Astfel, putem descrie fenomene spirituale chiar în limbajul nostru, folosind cuvintele acestei lumi, pentru că există un rezultat, o ramură în lumea corporală pentru tot ceea ce există în lumea spirituală.

Să presupunem că noi suntem doi cabaliști. Cum îți pot spune despre lumea spirituală dacă conștiința și dobândirea spirituale sunt personale? Simt o anumită imagine, o formă, o lume mare, o realitate infinită care mi se arată prin toate simțurile, în fiecare direcție, pe fiecare axă, și tu simți și tu ceva. Cum putem comunica și să împărtășim impresiile noastre?

Soluția este să fim de fapt aici în lumea noastră, în corpurile noastre. Acesta este modul în care ne putem folosi corpurile pentru a comunica unii cu alții pentru a scrie cărți și pentru a împărtăși informația chiar prin indicii sau printr-o privire. Acesta este modul în care folosim limbajul nostru corporal.

În lumea spirituală de exemplu, sunt forțe numite un scaun, o masă, o ceașcă, aer, un perete, o fereastră, și așa mai departe.

Folosim aceste nume în lumea noastră, dar folosindu-le, ne referim la esența interioară a conceptului din lumea spirituală. Spun fereastră, dar mă refer la o fereastră care există în lumea spirituală, iar tu înțelegi la ce fereastră mă refer. Spun fereastra este deschisă și tu înțelegi care este sensul unei ferestre deschise în lumea spirituală, deși îți împărtășesc ideea folosind cuvinte corporale.

Așa vorbesc cabaliștii și astfel scriu cărți. Acesta se numește limbajul ramurilor care este acceptat de toți cabaliștii. Acesta este limbajul în care este scrisă Tora, dar oamenii obișnuiți nu știu deoarece cabaliștii l-au scris pentru a vorbi unii cu alții despre lumea spirituală, în timp ce oamenii cred că este vorba despre lumea noastră. Acesta este secretul Torei.

Întrebare: Atunci când citești cărți de Cabala, cuvintele nu îți spun nimic decât dacă le înțelegi dublul sens.

Răspuns: Așa este. Citesc doar niște cuvinte pentru că înțeleg limba, dar nu înțeleg mai mult decât cineva care nu știe ebraică. Mai mult, dacă o persoană știe ebraică, este chiar mai bine pentru că atunci nu este derutată și nu-și imaginează diferite lucruri despre lumea noastră.

De pe KabTV, Întâlniri cu Cabala, 07.07.2015

Un popor care hotărăște starea umanității

Întrebare: Poporul lui Israel trbuie să arate că singurul lucru care face ca o persoană să fie un Adam (om) este calitatea unității interioare cu alții. Asta înseamnă că tot ce este exterior, adică civilizație, tehnologie, trebuie să-și piardă valoarea în ochii noștri?

Răspuns: Există o întreagă colecție de legi care se află la baza existenței poporului nostru. Ele au fost stabilite de Avram acum 3500 de ani. Dacă începem să le implementăm, totul va fi bine, și dacă nu, mai întâi și cel mai mult va fi rău pentru noi și apoi, pentru întreaga lume.

Într-o lume în care trăiesc 8 miliarde de aomeni, noi suntem grupul acela mic care hotărăște starea întregii umanități, și umanitatea începe treptat să înțeleagă și să simtă asta în mod inconștient.

Dacă umanitatea vrea sau nu, în orice caz, va încerca să rezolve problema, și problema este asta: dacă ne comportăm incorect și devenim sursa suferinței lor, atunci noi trebuie să fim distruși.

Ce am face în locul oricui dacă ar fi ceva care ne-ar aduce durere în inimi? Am încerca să anihilăm acel ceva!

Deci, nu este nimic nenatural în legătură cu cei ca Hitler, Arafat, Ahmadinejad care ajung să domine. Fără îndoială, vor continua să apară mereu atâta timp cât noi ne comportăm astfel!

Întrebare: Asta înseamnă că noi trebuie să suferim?

Răspuns: Trebuie să suferim pentru că nu am ajuns la unitate, și astfel facem întreaga lume să sufere. Mai mult, prin comportamentul nostru, ridicăm și aducem durere la un nivel mai înalt.

Întrebare: Deci, în ce fel ne ajută antisemitismul dacă nu ne aduce la unitate adevărată?

Răspuns: Ne duce spre unitate. Sub presiunea lui, fără alegere, începem să ne apropiem. Totuși, este doar o unitate preliminară, obligatorie pentru a îmblânzi presiunea de sus, având în vedere că noi trebuie să ajungem la o înțelegere a procesului când începem în mod voluntar să ne apropiem!

Este imperativ pentru noi, pentru binele nostru, pentru că altfel nu suntem un popor. Terbuie să începem să ne unim pentru că astfel aducem bine lumii, inclusiv unitate. Devenim o lumină pentru națiuni.

De pe KabTV, Ultima generație, 14.06.2015

Crearea dorinței comune

Tora, 10:1:3: Creatorul i-a spus lui Moise: Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut; trebuie să le folosești pentru a chema adunarea și pentru a anunța plecarea taberelor. Când vor suna trâmbițele, întreaga adunare se va aduna la tine, la intrarea în Cortul Întâlnirii.

Aurul este o dorință de a primi și argintul este o dorință de a dărui. De aceea, sunetul trâmbițelor de argint care cheamă la conexiune este potrivit pentru oameni.

Să suni trâmbița înseamnă să se adune toare atributele unei persoane și să se unească. Problema nu este corectarea unui atribut, ci conectarea lor. Cel mai important lucru este conectarea lor într-un singur cadru, într-o singură dorință unificată.

Poți să-ți imaginezi să încerci să aduni și să pui laolaltă un corp uman potrivit celulelor, atomilor, și chiar potrivit AND-ului și ARN-ului și așa mai departe, o sumă fără sfârșit de conexiuni reciproce și munca lor reciprocă? Este imposibil să creezi un astfel de sistem!

Noi, pe de altă parte, trebuie să facem asta! Trebuie să creăm materie care trăiește din dorințele noastre moarte, din materia fără viață, în același fel în care s-a întâmplat cu miliarde de ani în urmă înainte ca procesul evolutiv să înceapă, când vegetalul a apărut de la niveul naturii minerale și apoi nivelul animat și apoi omul. Trebuie să adunăm tot și să-l legăm împreună astfel încât să se nască o dorință plină de viață, una care poate fi în Templu, ceea ce înseamnă într-un oarecare contact cu Creatorul în asemănare și să-I fie egală.

Întrebare: De ce este scris Fă-ți două trâmbițe de argint; trebuie să le faci din argint bătut…

Răspuns: Trebuie să fie o singură dorință care este unică și unită, mai ales dacă este dată de sus. Nu avem niciun drept să o spargem. Creatorul este unul și, de aceea, tot ce se naște din El și coboară de la El este dat tuturor ca un întreg.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 04.02.2015

Libertatea imaginară și adevărată, Partea a 4a – Sclavii egoismului

Întrebare: Este o ascensiune deasupra egoismului logică pentru o persoană obișnuită?

Răspuns: Ce se înțelege printr-o persoană obișnuită sau una neobișnuită ? Astăzi, o persoană obișnuită este de o sută de ori mai dezvoltată decât un înțelept de acum două mii de ani. Așa că, termenul “obișnuit” este relativ. În orice caz, toți trebuie să ajungem într-o stare unde e nevoie să ne ridicăm deasupra egoismului care ne ține în această mică lume solicitându-ne să ne gândim doar la noi, așadar limitându-ne posibilitățiile.

Prin dezvoltarea sa constantă, egoismul ne conduce într-o criză. Astăzi, milioane de oameni – în special în națiuni dezvoltate – o simt, și este simțită la nivel societal și la nivelul producției.

Dacă încă nu este simțită în națiuni mai puțin dezvoltate, atunci este doar o chestiune de timp ca întrepătrunderea în umanitate  să se întâmple foarte rapid. În cele din urmă, toată lumea o va simți, inclusiv cei mai obișnuiți oameni.

Ei o să înțeleagă că să exiști în cadrul naturii egoiste prezente înseamnă să fii un sclav setărilor care sunt impuse pentru tine, toate tipurile de tendințe, mode, etc. Ei o să înceapă să simtă că acel sentiment de lipsă de libertate depinde de creșterea egoismului lor. Pană la urmă, cu dezvoltarea se dezvăluie cât este de limitată și că este doar sclavia umană.

Baal HaSulam a comparat ieșirea din egoism cu viața unui vierme într-o ridiche. Simte cât de amară și întunecată este lumea, și atunci când se târăște afară, dintr-o dată vede o lume complet diferită, strălucitoare. Dar ce îl motivează să iasă din ridiche? Este ego-ul în curs de dezvoltare care funcționează ca propriul său antreprenor de pompe funebre. Ridichea amară reprezintă suferința care îl împinge afară din această lume închisă.

Noi nu mai putem rămâne aici și trebuie să ieșim pentru că este un program al naturii noastre; starea noastră finală există inițial, doar trebuie să o descoperim în noi. Asta depinde de unitățile interioare care se îndreaptă spre dezvoltarea dorințelor noastre, conexiunilor dintre noi.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

 

 

Congresul din Mexic – „O inimă pentru toţi” 17-19.07.2015, Lecţia nr. 5

Lecția 5 – Rugăciunea celor mulți

1.Cel care dorește să slujească Creatorului în Adevăr, trebuie să se includă în toată creația și să se unească cu toate sufletele, să fie încorporat în ele și ele în el. Însemnând, că nu ar trebui să aibă nimic care să rămână în el, cu excepția a ceea ce este necesar pentru el să se conecteze cu Shechinah. Pentru a ajunge la acest lucru, trebuie să ne apropiem unul de altul și să fim conectați cu mulți oameni, deoarece în funcție de numărul de persoane care servesc Creatorul, mai multă lumina din Shechinah se va dezvălui. Pentru aceasta omul trebuie să se includă cu toți oamenii și întreaga creație, până când totul se ridica la rădăcina, pentru corectarea Shechinah.
Din Caratea Un drapel peste Câmpul Ephraim, Parașat BeShalach

2.284) Ori de câte ori o persoană se roagă cu rugăciunea ei, ar trebui să se includă în public, în publicul multiplu, după cum este scris despre Sunamita când Elisei i-a spus: „Vrei să vorbim de tine împăratului?”
285) Și ea a spus: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.” Cu alte cuvinte, a spus ea, „Nu am nici dorința de a fi menționat mai sus, ci să pun capul meu în rândul maselor și să nu părăsesc publicul. În mod similar, omul ar trebui să fie inclus în public și să nu iasă din el ca uni.
Zohar Laam, VaYetze, 284-285

3.Profesorul meu, binecuvântată memoria lui, m-a avertizat pe mine mine și toți prietenii care erau cu el în societate,că înainte de rugăciunea de dimineață trebuie să acceptăm porunca pozitivă „iubește-și prietenul ca pe tine însuți”, cu intenția de a iubi tot Israelul ca propriul nostru suflet. Și astfel rugăciunea va crește împreună, cu rugăciunea a tot Israelul, și obținem corectarea sus.
Și în ceea ce privește iubirea de prieteni printre noi, fiecare dintre noi trebuie să se includă și să simtă ca și cum el este un organ în interiorul prietenilor lor. Și profesorul meu m-a avertizat foarte serios, în ceea ce privește această chestiune.
Chaim Vital, Poarta Reîncarnărilor, Introducere 38

4.Omul nu ar trebui să stea singur, fără ceilalți, cerând pentru sine, chiar dacă este pentru a aduce mulțumire Creatorului său, cu excepția pentru întreaga colectivitate, deoarece cel care cere pentru sufletul său nu construiești, ci mai degrabă el aduce condamnare sufletului său …
Deci, la fel este și în muncă, atunci când unul se roagă singur, el se îndepărtează de colectiv și își distruge sufletul. Nu a fost nici trezire individuale pentru oricare dintre fiii lui Israel, pentru a solicita ceva  separat, deoarece nimeni nu a avut o lipsă, pentru că nu se simt separați, iar acest lucru a fost puterea lor, atunci când au ieșit din Egipt, cu mâna întinsă.
Fiecare persoană trebuie să folosească toată puterea ei să se alăture colectivului Israel, în toate cererile către Creator, în rugăciune și în muncă … și să fie incluse în această singură unitate, rădăcina întregului Israel.
Baal HaSulam, PriChacham la Tora, Nu este încă timpul să strângem turma

5.514) Toate rugăciunile din lume, rugăciunile celor mulți, sunt rugăciuni. Dar o rugăciune solitară nu intră înaintea Împăratului Sfânt, decât cu mare forță.
515) Prin urmare, cineva ar trebui să se roage rugăciunea lui în colectiv, deoarece El nu disprețuiește rugăciunea lor, chiar dacă acestea nu sunt toate cu intenție și voința inimii, după cum este scris: „El a privit la rugăciunea nevoiașilor. „Astfel, El observă numai rugăciunea unui individ, dar cu o rugăciune a celor mulți, El nu disprețuielte rugăciunea lor, chiar dacă aceșteia sunt nevrednici.
Zohar Laam, VaYechi, 514-515

6.Atunci când o persoană se roagă pentru ea, aceasta nu este etern … Din acest motiv, Creatorula  pregătit lumea și plinătatea ei, așa cum au spus înțelepții, „Unul ar trebui să spun, toată lumea a fost creată pentru mine” (Sanhedrin 37:71) , ceea ce înseamnă că el trebuie să se roage pentru întreaga lume …
Aceasta este o regulă mare, că numai omul a fost numit „ființă creată”, adică el singur, și alături de el este behinah (de stat) din Shechinah Sfântă. Rezultă că, atunci când unul se roagă pentru colectiv, înseamnă că se roagă pentru Shechinah Sfântă care este în exil, care are nevoie de toate salvarea, iar acest lucru este „etern”, iar acest lucru este exact modul în care este dezvăluită Lumina Rachamim (milei) .
Când cineva trezeste Rachamim (mila) asupra lui însușii, el se angajează în statul de primire pentru sine. Și cu atât mai mult cu cât crește în rugăciune, nu numai că nu pregătește un vas de echivalență; în schimb, scântei de primire sunt țesute în el.
Astfel, el se îndreaptă în direcția greșită, ceea ce înseamnă că în timp ce el ar trebui pregătească vasele de dăruire, în loc de asta el pregătește vasele de primire.
Rezultă că numai atunci când unul se roagă pentru colectiv, el pregătește vasele de dăruire, și cu cât se roagă mai mul, el construiește vase de dăruire, în care poate fi descoperită Lumina dăruirii.
Scrierile lui Rabaș, Vol 3, Dargot Hasulam, Articolul ”Fugi, iubitul meu”

7.Sfântul Zohar sfătuiește persoanele cu o cerere internă, care nu poate accepta starea în care sunt, […] Sfatul este de a cere pentru întreaga colectivitate. Cu alte cuvinte, tot ceea ce se simte că îi lipsește  și cere împlinire, ar trebui să nu spună că este o excepție, în sensul că el merită mai mult decât ceea ce are colectivul. Mai degrabă, „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu”, adică cer pentru întreaga colectivitate, deoarece doresc să ajungă la o stare în care nu voi avea nici o grijă pentru mine, dar numai pentru Creator, să aibă mulțumire. Prin urmare, nu contează pentru mine dacă Creatorul primește plăcere de la mine sau poate primi plăcere de la alții.
Cu alte cuvinte, el cere Creatorului să ne dea o astfel de înțelegere, care se numește „în întregime pentru Creator.” Aceasta înseamnă că el va fi sigur că nu se înșeală că vrea să dăruiască  Creatorului, că de fapt el se gândește numai la propriul interes, adică că el va simți plăcerea și încăntarea.
Prin urmare, el se roagă pentru colectiv. Acest lucru înseamnă că, dacă există câțiva oameni în colectiv, care pot ajunge la obiectivul de Dvekut cu Creatorul, iar acest lucru va aduce Creatorul mai mult mulțumire dacă el însuși a fost recompensat cu aproapierea de Creator, el renunță. În schimb, el dorește ca Creatorul să îl ajute, deoarece acest lucru va aduce mai mult de mulțumire sus decât din propria muncă. Din acest motiv, el se roagă pentru colectiv, ca Creatorul să ajute întregul colectiv și le va da acel sentiment – că vor primi satisfacție în a fi capabil de a dărui Creatorului, să-i aducă Lui mulțumire.
Scrierile lui Rabaș, Vol 1, Rugăciunea celor mulți

8. Trebuie să se roage întotdeauna pentru prietenul său, căci (rugându-se) pentru sine nu este foarte eficient, deoarece „nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar pentru prietenul său primește un răspuns rapid. Și astfel, fiecare ar trebui să se roage pentru prietenul său, în acest fel se ajută unul pe altul și ambii sunt ajutați. Despre aceasta, s-a spus, „Israel Arevim (responsabil) unul pentru celălalt. Sensul Arvut provine de la cuvântul „plăcut” și implică „îndulcire”, … pentru că s-au îndulcit reciproc cu rugăciunile lor, atunci când se roagă unii pentru alții, și de aceea eisunt ajutați.
Rabbi Noe Elimelech, Likutei Shoshana

Congresul din Mexic – „O inimă pentru toţi” 17-19.07.2015, Lecţia nr. 4

Lecția 4 – Iubirea Prietenilor

Iubirea prietenilor ca o condiție pentru ascensiunea spirituală

1.„Şi omul l-a întrebat spunând: ‘Ce cauţi’? înseamnă “Cum te pot ajuta?”. Şi el a spus: “Îmi caut fraţii”. Prin a fi „împreună cu fraţii mei”, înţelegem că, fiind într-un grup în care există iubirea de prieteni, voi fi capabil să identific traseul care mă duce către casa Creatorului.
Acest traseu este numit “calea dăruirii”, şi acesta este un mod diferit de cel al naturii noastre. Pentru a fi capabili să îl dobândim, nu există o altă cale decât iubirea de prieteni, prin care fiecare îşi poate ajuta prietenul.
Rabaş – Iubirea pentru prieteni

2.Am stabilit pentru voi conduite prin care puteţi să vă menţineţi şi să nu vă întoarceţi din drum. Și cea mai importantă este adeziunea de prieteni.
Eu vă promit sincer că această iubire este posibilă. Prin urmare, permiteți-mi să vă reamintesc valabilitatea iubirii de prieteni, pentru că de asta depinde existenţa noastră, şi prin asta este măsurat succesul nostru viitor.
Prin urmare, schimbaţi-vă toate angajamentele imaginare și setaţi inimile voastre să se gândească la ganduri si la elaborarea unor tactici adecvate pentru a vă conecta cu adevărat inimile voastre ca unul, astfel încât cuvintele, „Iubiți prieteni ca pe voi înşivă,” va ajunge literalmente la voi, și veți fie curățaţi de gândul de iubire care va acoperii toate păcatele. Testați-mă în asta, și începeţi să vă conectaţi cu adevărat, şi apoi veţi vedea,  „,palatul va gusta”.
Baal HaSulam, Scrisoarea 47

3.Atunci când câţiva prieteni se adună împreună, fiecare are doar o mică parte a puterii sale, este mai bine să iasă din iubirea de sine, dar ei nu au suficientă putere şi importanţa dăruirii, pentru a deveni independenţi şi fără ajutor din afară. De aceea, toţi aceşti indivizi se anulează unul în faţa celuilalt. Cel puţin în teorie, împreună ei vor avea puterea să Iubească Creatorul, totuşi ei sunt incapabili să o facă în practică. Totuşi, alăturându-se fiecare societăţii şi anulându-se în faţa societăţii, ei creează un singur corp. Dacă, să spunem, corpul este făcut din zece oameni, acest corp are de zece ori mai multă putere decât unul singur.

Asta în condiţiile în care atunci când se adună, fiecare se va gândi că acum se alătură pentru scopul anulării iubirii de sine, adică să nu se mai gândească la cum să se împlinească pe el însuşi ci să se gândească cât mai mult posibil la iubirea pentru prieteni. Numai în acest fel poate cineva să primească voinţa şi nevoia care este necesară pentru obţinerea noului atribut, numit voinţa de a primi. Astfel, de la Iubirea de Prieteni, omul este capabil să ajungă la Iubirea pentru Creator, adică dorinţa de a dărui mulţumire Creatorului. Înseamnă că aceasta este singura cale prin care cineva poate câştiga înţelegerea faptului că dăruirea este foarte importantă şi necesară, şi că o poate obţine numai prin iubirea pentru prieteni.
Scrierile lui Rabaş, Vol 1, Privind Iubirea pentru prieteni

4.Este vorba de timpul în care începem să mergem înainte către scopul nostru sacru, ca nişte bărbaţi puternici. Se ştie că drumul pavat care duce către scop este iubirea pentru prieteni, prin care omul trece la iubirea pentru Creator. Iar în problema iubirii, se face prin „Cumpără-ţi un prieten”. În alte cuvinte, prin acţiuni, cineva cumpără inima prietenului. Şi chiar dacă vede că inima prietenului este ca o piatră, asta nu este o scuză. Dacă simte că este potrivit pentru a-i fi prieten în muncă, atunci trebuie să îl cumpere prin acţiuni. Fiecare dar pe care îl face prietenului este ca un glonte care face o gaură într-o piatră. Şi cu toate că primul glonte doar zgârie un pic piatra, atunci când cel de a-l doilea loveşte face deja o crestătură, iar al treilea face o incizie. Iar prin gloanţele care lovesc în mod repetat piatra, incizia devine o fereastră în inima de piatră a prietenului, unde se adună toate darurile. Şi fiecare dar devine o scânteie a iubirii, până când toate scânteile se acumulează în fereastră inimii de piatră şi devin o flacără.
Diferenţa dintre o scânteie şi flacără este că acolo unde este iubire, este o deschizătură, adică o deschidere către toţi oamenii către care focul iubirii arde în el. Iar focul iubirii arde toate păcatele pe care le întâlneşte omul de-a lungul drumului.
Scrierile lui Rabaş, Vol 2, Scrisoare nr. 40

5.Și ar trebui să întrebați, „Ce se poate face dacă el simte că are o inimă de piatră față de prietenul lui?” …
Sfatul este foarte simplu: natura focului este că, atunci când freci două pietre una de alta, un incendiu începe …
Apoi, prin purtarea inimilor, chiar a celor mai puternice, fiecare va scoate căldură din pereții inimii lui, iar căldura va aprinde scântei de dragoste până când se va forma îmbrăcăminte de iubire. Apoi, ambele vor fi acoperite de o singură pătură, ceea ce înseamnă o singură iubire va înconjura și învălui pe cei doi, așa cum se știe că Dvekut [adeziune] unește două într-un întreg.
Și atunci când unul începe să simtă iubirea prietenului său, bucuria și plăcerea începe imediat să se trezească în el, pentru că regula este că o noutate distrează. Iubirea prietenul lui pentru el este un lucru nou pentru el, pentru că el întotdeauna a știut că el a fost singurul care s-a îngrijit de propriul său bine. Dar în clipa în care el descoperă că prietenului său îi pasă de el, se evocă în el o bucurie nemăsurată, iar el nu mai poate avea grijă de el însuși, deoarece omul poate trudi numai în cazul în care simte plăcere. Si din moment ce el a început să se simtă plăcere în îngrijirea prietenul său, el nu poate gândi în mod natural la el însuși.
Scrierile lui Rabaș, Vol. 2, Scrisoarea nr. 40

6.Înțelepciunea și înțelegerea în modul de a servi Creatorul vin prin unirea dintre noi, în Iubirea de prieteni … pentru a fi conectați unul cu celălalt în iubire și într-o singură inimă, și pentru a servi Creatorul în unitate … și trebuie să ne unim unul cu celălalt, și să fim blocați în inima celuilalt, și să devenim „un singur mănunchi”, pentru a servi Creatorului, cu toată inima.
Maoir VaȘemeș (Lumină și Soare), ”Secretele Roș Hașanah”

7.”Creatorul este unul și Israel este unul”, și, prin urmare, ele sunt lipite de Creator, pentru că este plăcut să fie în adeziune una cu cealaltă, și când va fi asta? Când Israel este asamblat și respectat în unitate perfectă, el este considerat ca fiind unul, și Creatorul locuiește printre ei, care este Unul. Acesta este înțelesul versetului, „și sunt respectate”, și anume că sunteți în adeziune unul cu celălalt și prinși unul de celălalt, apoi, cu ajutorul Creatorului, veți fi în adeziune unul cu celălalt și  Creatorul va locui printre voi, adică, „sunteți cu toții în viață”, atunci când sunteți uniți ca unul. Astfel, este bine și plăcut să fiți în adeziune unul cu celălalt, iar Creatorul locuiește în mijlocul lor ca unul.
Moșe Chaim Ephraim, Drapelul deasupra Câmpului Ephraim, Parașat VaEtchanan

 

Congresul din Mexic – „O inimă pentru toţi” 17-19.07.2015, Lecţia nr. 3

Societatea ca mijloc pentru actualizarea scării spirituale

1.Omul întreg înseamnă că unul a ajuns deja la nivelul de „Tora, Israel și Creatorul sunt una”. Din acest motiv, obţinerea Shechinah este cu siguranță foarte importantă, deoarece scopul este de a ajunge la acest nivel. Cu toate acestea, pentru a atinge Fața Shechinah trebuie să existe mai întâi o pregătire, astfel încât omul va fi gata pentru asta … si doar când cineva lucrează spre iubirea pentru alţii este în măsură să ajungă la adeziunea cu Creatorul.
Scrierile lui Rabaş, Vol 1, Care este avantajul muncii faţă de recompensă

2.Chiar dacă vom vedea că există două părți ale Torei: Primul – Mitzvot intre om si Dumnezeu, iar al doilea – Mitzvot intre om si om, ambele sunt unul și același lucru … Astfel, atunci când omul îşi completează munca în iubire și dăruire pentru prieten şi  ajunge la cel mai înalt punct, completeaza, de asemenea, iubirea și dăruirea pentru Creator. În această stare nu există nici o diferență între cele două, pentru că tot ce este în afara corpului, adică propriul interes este judecat la fel – fie dăruieşte prietenului fie dăruieşte multumire Creatorului său.

Aceasta este ceea ce presupune Hillel Hanasi, că „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti” este scopul final în practica. Asta se datorează faptului că este cea mai clară formă pentru omenire. Nu ar trebui să greşim cu fapte, pentru că ele sunt stabilite în fața ochilor noştri. Știm că dacă vom precede propriile nevoi, este daruire. Din acest motiv, Hillel nu definește obiectivul ca „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta”, deoarece acestea sunt într-adevăr unul și același lucru. Este așa pentru că cineva ar trebui să îşi iubească de asemenea prietenul din toată inima și cu tot sufletul și cu toată puterea lui, pentru că acesta este sensul cuvintelor „ca pe tine însuți.” La urma urmei omul se iubește pe siguranță pe sine însuşi, cu toată inima și sufletul şi puterea,  dar în ceea ce privește Creatorul, se poate se înșela; și cu prietenul se poate afla tot timpul în faţa ochilor
Baal HaSulam, Iubirea pentru Creator şi Iubirea pentru Fiinţele Create.

3.Iubirea este ceva care este inimii, iar inima nu este de acord cu ea prin natura sa. Atunci ce se poate face cineva pentru ca iubirea pentru alţii să îi atingă inima?

De aceea au fost date 612 Mitzvot: ele au puterea de a induce o senzație în inimă. Cu toate acestea, deoarece este împotriva naturii, acea senzație este prea mică pentru a avea capacitatea de a păstra iubirea de prieteni de facto, chiar dacă el are o nevoie pentru asta …

Sfatul pentru cineva de a fi în măsură să îşi crească puterea în legea, „Iubeste-ti prietenul,” este iubirea de prieteni. Dacă toată lumea este anulată înaintea prietenul său și se amestecă cu el, au devenit o singură masa, unde toate micile părțile care doresc iubirea altora se unesc într-o forță colectivă, care constă din mai multe părți. Și atunci când el are o mare putere, el poate executa iubirea altora.

Și atunci el poate obţine iubirea pentru Dumnezeu. Dar condiția este ca fiecare să se anuleze înainte celuilalt. Cu toate acestea, atunci când el este separat de prietenul lui, el nu poate primi partea pe care ar trebui să o primească de la prietenul său. Astfel, toată lumea ar trebui să spun că nu este nimic în comparație cu prietenul său.
Scrierile lui Rabaş, Conform cu ceea ce este explicat despre iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.

4.Aceia dintre ei care au fost de acord să se unească într-un grup, au înţeles că nu este o aşa mare distanţă între ei, în sensul că recunosc necesitatea de a munci în iubire pentru ceilalţi. De aceea, fiecare dintre ei va putea face concesii în favoarea celorlalţi, şi se pot uni în jurul acestui lucru.
Rabaş, Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten  – 2

5.Iubirea de prieteni, care este construită pe baza iubirii celorlalți, prin care ei pot atinge iubirea Creatorului, este opusul a ceea ce este în mod normal considerat iubirea de prieteni. Cu alte cuvinte, iubirea pentru alții nu înseamnă că prietenii mă vor iubi. Mai degrabă, eu sunt cel care trebuie să iubească prietenii …

Deoarece se dorește realizarea Dvekut [adeziune] cu Creatorul, numită „echivalenta de forma”, adică să nu ne gândim la propriul beneficiu … Omul trebuie să revoce propria valoare, și toată viața pe care dorește să o trăiască să fie numai cu luarea în considerare a capacității sale de a lucra pentru binele altora, începând cu iubirea pentru alţii, între om și om, până la iubirea pentru Creator.

Astfel, în plus, aici este un loc unde se poate spune că orice face el este fără interes propriu, deoarece prin raţiune, prietenii sunt cei care ar trebui să-l iubesc, dar el depăşeşte rațiunea, merge deasupra ei și spune „Nu merită să trăiesc pentru mine însumi.” Și, deși el nu este întotdeauna la un grad el este capabil să spun asta, aceasta este, totuși, scopul muncii. Astfel, el are deja ceva care să îi răspundă corpului.
Rabaş, Vol 1, Ce să căutăm în Adunarea prietenilor

6.Există o putere specială în adeziunea cu prietenii. Deoarece opiniile și gândurile trec de la unul la altul prin adeziunea dintre ei, fiecare este amestecat cu puterea celuilalt, și de aceea fiecare persoană din grup are puterea întregului grup. Din acest motiv, deși fiecare persoană este un individ, el conține puterea întregului grup.

Rabaş, Nevoia pentru Iubirea de prieteni

7.Pentru a fi integrat unul în altul, fiecare trebuie să se anuleze înaintea celorlalţi. Asta se face văzând meritele prietenilor şi nu defectele lor. Dar cel care se crede puţin mai superior decât prietenii, nu poate să se unească cu ei.
Rabaş, Scopul Societăţii 2

8.Fiecare student trebuie să preamărească virtuţile fiecărui prieten şi să îl aprecieze ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie. Apoi mediul îl va influenţa, ca un mediu suficient de mare, deoarece calitatea este mai importantă decât cantitatea.
Rabaş, Ce să căutăm în Adunarea prietenilor

9.fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii şi atunci el va fi capabil să primească aprecierea măreţiei de la toţi. Este aşa pentru că acela care este mai mare, nu poate primi de la cel mic, şi cu atât mai mult să fie impresionat de cuvintele acestuia. Doar cel mic este impresionat de aprecierea celui mai mare.
Rabaş, Privind importanţa prietenilor

10.Omul trebuie să lase să se descopere iubirea din inima lui faţă de prietenii săi, deoarece revelând-o el evocă inimile prietenilor către prieteni, pentru ca şi ei să simtă că fiecare dintre ei practică iubirea faţă de prieteni. Beneficiul este că în această manieră, omul primeşte putere pentru a practica iubirea de prieteni mai cu convingere, deoarece forţă iubirii fiecăruia este integrată în ceilalţi.
Scrierile lui Rabaş, vol 1, Privind iubirea de prieteni

11.Faceţi ce puteţi şi salvarea Domnului este ca o clipire de pleoape. Cel mai important lucru pentru voi astăzi este unitatea prietenilor. Depuneţi efort în asta, din ce în ce mai mult, pentru că ea poate recompensa toate defectele
Scrierile lui Baal HaSulam, scrisoarea nr. 10