În Ştiri (theoryandpractice.ru) „Nimeni din aceasta lume nu înțelege mecanica cuantică, adică care este principalul lucru pe care trebuie să-l ştim despre ea. Fizicienii au învăţat să folosească legile şi chiar sa anticipeze fenomene, bazate pe calcule cuantice. Dar până acum, nu este clar de ce prezenţa unui observator determina soarta  sistemului şi îl provoacă să facă o alegere în favoarea unui singure stări…”

Pisica lui Schrödinger
Există multe interpretări ale mecanicii cuantice, cea mai populara dintre ele este versiunea de la Copenhaga. Prevederile sale principale au fost formulate de către Niels Bohr şi Werner Heisenberg în 1920. Un termen central al interpretării de la Copenhaga este – o funcţie matematică, care conţine informaţii despre toate stările posibile ale unui sistem cuantic în care există simultan.

În conformitate cu interpretarea de la Copenhaga, numai  supravegherea exterioara defineşte starea sistemului şi o distinge de alte sisteme (funcţia de undă numai ajută pentru a calcula matematic probabilitatea de a găsi sistemul într-o anumita stare. Putem spune că după ce a fost observat, sistemul cuantic devine unul clasic: el încetează imediat sa co-existe în mai multe stari în acelaşi timp, în favoarea uneia dintre ele).”

Această abordare a avut întotdeauna o mulţime de adversari …, dar precizia calculelor şi a predictiilor a prevalat. Cu toate acestea, în ultimii ani, suporterii  interpretarii de la Copenhaga au devenit din ce în ce mai puţini şi nu in ultimul rând datorită celui mai misterios colaps instantaneu al functiei de unda in timpul masuratorilor.

Faimosul experiment făcut de Erwin Schrödinger – cu pisica, a fost doar cu scopul de a arăta absurditatea acestui fenomen.

Să vă reamintesc esenţa experimentului: Într-o cutie neagră este plasată o pisica vie, o fiolă de otravă şi un mecanism care poate pune aleator otrava în acţiune.
Să zicem, un atom radioactiv poate rupe fiola. Timpul exact de dezintegrare radioactivă este necunoscut. Tot ce ştim este perioada de  înjumătăţire, adică timpul în care dezintegrarea radioactivă va fi încheiat cu probabilitate de 50%.

Deci, pentru observatorul extern există pisica din interiorul cutiei în două stari simultane: inca în viaţă, dacă totul merge bine, sau moarta, în cazul în care mecanismul s-a declansat şi fiola este rupta.

Ambele stari sunt descrise printr-o funcţie de undă (funcţia psi) a pisicii care se schimbă cu timpul: cu cât se scurge mai mult timp, cu atât este mai mare probabilitatea ca descompunerea radioactivă sa aiba loc. Cu toate acestea, de îndată ce cutia este deschisa, funcţia de undă dispare şi vedem rezultatul acestui experiment crud.

Deci, înainte ca observatorul sa deschida cutia, pisica va echilibra mereu punctul  între viaţă şi  moarte. Numai acţiunea observatorului poate determina rezultatul. Aceasta este absurditate pe care a arătat-o Schrödinger.

Difracţia Electronului
Există o sursă care emite un flux de electroni care se indreapta spre un ecran, o placă fotografică. În calea electronilor este plasată o barieră, o placă de cupru cu două fante.

La ce fel de imagine ne putem aştepta pe ecran, dacă vom vizualiza electronii ca fiind doar niste bile încărcate? Două benzi luminoase opuse fantelor.

De fapt, ecranul afiseaza un model mult mai complex de linii alb-negru alternative. Fapt este că electronii trec prin fante, ei încep să se comporte nu ca particule, ci ca unde (similar cu fotonii, particulele de lumina, ei pot fi simultan particule şi unde)

Atunci undele interacţionează în spaţiu unele cu altele. Uneori, ele se întăresc reciproc, alteori se slăbesc reciproc. Ca urmare, apare pe ecran o imagine complicata de lumina, care alternează cu linii întunecate.

Cu toate acestea, rezultatul experimentului nu se schimbă. Dacă electronii trec prin acea fantă câte unul, nu ca un flux solid, atunci fiecare particulă separată  există simultan în ambele stări – particulă şi undă.

Chiar şi un singur electron la un moment dat poate trece prin ambele fante (iar aceasta este o descoperire importantă a experimentului de la Copenhaga legată de mecanica cuantica: obiectele pot să îşi demonstreze simultan proprietatile lor materiale „obişnuite „şi proprietăţile de undă „neobisnuite”.

„Ce are a face cu asta un observator?” În timpul experimentelor similare, atunci când fizicienii au încercat să stabilească cu ajutorul unor instrumente prin care fanta trece electronul, imaginea de pe ecran s-a schimbat dramatic şi a dobândit o formă  „clasica”: două benzi luminoase s-au format in spatele fantelor, în locul de contact, şi nu benzi alternative .

Se pare ca electronii nu au dorit să demonstreze natura lor de undă sub privirea atentă a unui observator, ca şi cum ar decide să se adapteze la dorinţa observatorului de a vedea o imagine simplă şi clară. Este ceva mistic?

Fulerena încălzita
Experimente în domeniul difracţiei de particule au avut loc nu numai cu electroni, ci şi cu obiecte mult mai mari: fulerene – molecule mari închise, care constau din zeci de atomi de carbon (de exemplu, Fulerena de 60 de atomi de carbon într-o formă  asemănătoare unei mingi de fotbal: o sferă goala alcătuită din pentagoane şi hexagoane).

Recent, un grup de la Universitatea din Viena, condus de profesorul Zeilinger, a încercat să adauge prezenţa unui observator ca o componentă a unui experiment ştiinţific. Pentru asta, ei au iradiat cu o rază laser molecule de fulerenă aflate în mişcare.
După ce au fost încălzite cu o sursă externă, moleculele au devenit strălucitoare; astfel încât erau inevitabil vizibile pentru un observator.

După ce această inovaţie a fost implementata şi utilizata în mai multe experimente, moleculele si-au schimbat comportamentul. Înainte ele erau complet vizibile pentru  observator. Au evitat cu succes obstacole (adică au arătat calităţi ale undelor), similar cu electronii de la ultimul nostru exemplu: cei care au lovit un ecran opac.

Mai târziu, atunci când un observator a intervenit, fulerena s-a „calmat „şi a început să se comporte in totalitate „ascultand de legea” particulelor materiale.

Dimensiunea de răcire
Una dintre cele mai renumite legi din lumea cuantica este principiul  incertitudinii al lui Heisenberg: „Este imposibil să localizezi in acelasi timp locul şi viteza unui obiect cuantic”.

„Cu cât măsurăm mai precis impulsul unei particule, cu atât mai puţin precis se poate calcula poziţia ei. Legile cuantice folosite la nivelul de particulelor  minuscule sunt, de regulă, de neobservat în lumea noastră, a obiectelor mari (macro-obiecte).

Acesta este motivul pentru care sunt valoroase experimentele recente ale grupului condus de profesorul Schwab din SUA. În timpul experimentelor sale, efectele cuantice au fost demonstrate nu la nivel de electroni sau molecule fulerene (diametrul lor caracteristic este de aproximativ 1 nm), ci la un obiect puţin mai concret -o mica bandă de aluminiu.

O bandă a fost fixat pe ambele părţi, astfel încât mijlocul a ramas suspendat şi a putut vibra sub influenţa externă. În plus, alături de banda a fost fixat un dispozitiv capabil să detecteze cu precizie poziţia scesteia.

Ca rezultat, experimentatorii au aflat două lucruri interesante. Mai întâi de toate, orice măsurare a poziţiei obiectului sau monitorizare a sa a fost de nedescris. După fiecare măsurătoare poziţia benzii s-a schimbat.

În linii mari, cercetatorii au definit cu mare precizie coordonatele benzii de aluminiu, astfel conform principiului incertitudinii al lui Heisenberg, au schimbat viteza şi, ca rezultat, locaţia ulterioară.

În al doilea rând, (total neaşteptat), unele măsurători au cauzat cumva răcirea benzii. Deci, observatorul, prin simplul fapt al participării sale la experiment, a schimbat caracteristicile fizice ale obiectului.

Starea Particulelor
După cum se ştie, particulele radioactive instabile se descompun în această lume, nu numai de dragul experimentelor cu pisici, ci mai ales pe cont propriu. Fiecare particulă are o medie de viaţă în timp care poate, se pare, să fie extinsa sub ochiul atent al unui observator.

Acest efect cuantic a fost prezis pentru prima dată în 1960, iar confirmarea sa experimentată genial a venit în articolul publicat în 2006 de către un grup condus de laureatul Premiului Nobel in fizica Wolfgang Ketterle de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT).

In munca lor, grupul a studiat dezintegrarea unui atom non-stabil de rubidiu excitat (atomii de rubidiu se descompun în starea primară și în fotoni). Imediat după pregătirea sistemului şi după ce atomii au fost excitati, am putut vedea un  fascicul laser stralucitor.

Monitorizarea a fost efectuată în două regimuri: constant (când impulsurile mici de lumină au fost trimise în mod constant la sistem)  şi pulsatoriu (caz în care sistemul a fost expus din timp în timp la impulsuri mai puternice)„

Dimensiunea efectului pentru ambele regimuri studiate de oamenii de stiinta coincide, de asemenea, cu previziunile. Viaţă maximă a unui atom non-stabil de rubidiu stimulat, a fost prelungita de 30 de ori.

Mecanica cuantică şi conştiinţa
Electronii şi fulerenele au încetat să își demonstreze proprietăţile lor de undă; banda de aluminiu s-a răcit; particule non-stabile au înghețat după în timp ce se descompuneau. Sub un ochi puternic al unui observator lumea se schimbă. Nu este o dovadă a implicării noastre intelectuale în lumea din jurul nostru?

Atunci, poate Carl Jung şi Wolfgang Pauli (fizicieni austrieci, laureati ai premiului Nobel, unii dintre pionierii fizicii cuantice) au avut dreptate când au spus că legile fizicii şi conștiința trebuie să fie considerate ca fiind complementare, influențându-se reciproc?

Dar acesta este doar un pas pentru a ajunge la a realiza că întreaga lume din jurul nostru este, în esenţă, un produs iluzoriu al minţii. Inspaimantator? Atunci să ne referim din nou la fizicieni.

Chestia e că, în toate experimentele descrise mai sus, observatorii au influenţat în mod inevitabil sistemul. Ei l-au iluminat cu o raza laser, utilizând instrumente de măsurare…

Există un principiu general şi foarte important: este imposibil să mă uit la un sistem şi să-i masor parametrii, fără să interacţionez cu acesta. Totuși, în cazul în care există o interacțiune, intervine o modificare a proprietăţilor.

Și este mult mai evident atunci când obiectele cuantice mari interacţionează cu un sistem cuantic mic. Această situaţie este descrisă de termenul ”decoerență cuantică”-un proces ireversibil de denaturare a proprietăţilor cuantice într-un sistem‚ din punct de vedere  termodinamic, atunci când se coreleaza cu o altă structură mare.

In timpul unei astfel de interacţiuni, sistemul cuantic pierde caracteristicile sale originale şi devine „clasic „, adică, „se supune” unei structuri mai mare. Aceasta explică paradoxul cu pisica lui Schrodinger: pisica este un astfel de sistem mare, încât pur şi simplu nu poate fi izolat de lume. Parametrii acestui experiment gândit nu sunt chiar corecți.

În orice caz,  comparat cu  realitatea creaţiei cu un act de conștiență, decoerența sună mult mai liniștitor. La urma urmei, cu această abordare, întreaga lume clasică devine un mare efect de decoerență.

Ca autor al uneia dintre cele mai importante cărţi din acest domeniu, această abordare generează o declaraţie logica, cum ar fi : „nu există particule în lume „sau” nu există timp la un nivel fundamental.”

Este vorba despre o observare constructivă, sau o decoerență omnipotentă? Trebuie să alegem între două rele. Amintiţi-vă: în acest moment, oamenii de știință sunt din ce în ce mai convinşi că există efecte cuantice care stau chiar la baza proceselor noastre de gândire. Deci, fiecare dintre noi trebuie să aleagă unde se termină „supravegherea” și unde începe realitatea. ”

Comentariul meu: Știința, în această lume, este capabilă să identifice unele efecte care provin „din afara acestei lumi”, pe care nu suntem în starea să le înțelegem prin mintea și proprietățile noastre. Înțelepciunea Cabala nici nu încearcă să le explice oamenilor din această lume, deoarece, în principiu, aceasta este imposibil din cauza faptului că ne lipsesc proprietățile respective.

Înţelepciunea Cabalei dă unei persoane, care este interesata în atingerea lumii superioare, o şansă de a obţine proprietăţile realităţii superioare, astfel, în măsura în care  poseda aceste proprietăţi,  poate deveni un „rezident” al unei  lumi superioare şi o poate explora in interior, aşa cum explorăm noi această lume materială.

Filed under: Criza, globalizare, Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni sunt fericiți că Europa este acum copleșită de refugiați musulmani. Ei cred că Europa are ceea ce merită. Care este atitudinea ta față de ei?

Răspuns: Nu trebuie să ne bucure necazurile altora. În plus, orice problemă se poate eventual intoarce împotriva noastră.
Se întâmplă cumva, că pentru orice suferință din această lume suntem acuzați noi și numai noi, și la fel va fi, în mod inevitabil și cu criza actuală a refugiaților. Doar noi vom fi acuzați pentru aceasta. Africanii, asiaticii și europenii se vor alia și vor spune: „Voi sunteți vinovați de  provocarea dezastrelor noastre. Acesta este ceea ce simțim.”

Evenimentele actuale din lume sunt doar o pregătire pentru a ataca Israelul. Nu contează unde se întâmplă evenimentele și cine este implicat în ele. O furtună de dezastre, sensul amărăciunii, a disperării, a neajutorării  sunt dupa colț. Ei ne vor lovi foarte curând dacă nu  pregătim un remediu împotriva bolii.

Cărțile pe masa

Cabaliștii ne avertizează că trebuie să fim pregătiți înainte de apropierea paroxismului viitor. Noi trebuie să avertizăm umanitatea, sa punem cărțile pe masă, și să se ne transformăm cu toții într-un singur om cu o singură inimă.

Nu există nici o alternativă; vine de la natură, de la forța superioară. Și există o metodologie care poate îmbunătăți relația noastră care există cu natura. Este numita știința unității, înțelepciunea Cabalei. Ar trebui să o implementăm în viața și să profitam de ea în beneficiul tuturor.

Întreaga omenire este o familie, descendenti ai babilonienilor antici. Să acționăm împreună, în caz contrar lucrurile se vor înrăutăți in timp ce vom continua să ne  înghițim unii pe alții.

Este imposibil să nu faci nimic și să te uiți doar la alții cum suferă . Trebuie să ne asumăm responsabilitatea, deoarece  nu mai există nici o posibilitate să  o evităm.

Interdependența generală  este evidentă  astăzi. Nu putem scăpa de natura noastră  comună , chiar dacă ar fi să încercăm să o ascundem undeva pe o insulă pustie în mijlocul oceanului. Foarte curând, valurile unui tsunami devastator vor lovi întreaga planetă.

Bine ați venit în Africa?

În plus, nu luăm în considerare potențialul dezastrelor naturale și catastrofele financiare. Și totuși, ele pot afecta întreaga lume și să ne lase pe toți în starea de a trăi la standarde mai scăzute decât cele actuale din țările lumii a treia.

Astăzi, Cările din lumea a treia au cel puțin dreptul de a cere ajutor și de a primi ajutor din alte țări. Cu toate acestea, colapsul economic global ar putea devaloriza toți banii și nu ar fi nici o cale de intoarcere.

O familie  îngrămădită într-o colibă, împreună cu o capră și care are o bucată mică de pământ va supraviețui într-un fel, dar ce va face un european, fără un loc de muncă și o sursă de venit? Aceasta este o sărăcie chiar mai rea, deoarece occidentalii vor fi incapabil de orice.

Este scris: „ Am creat înclinația rea  și Tora drept remediu”. În cele din urmă, tsunamiul planetar , asa cum il vedem azi ne va scapa de lumea veche, „înclinația rea”, astfel încât să putem începe să utilizam „remediul” ca mijloc de corectare,  deplasându-ne  astfel spre o lume nouă, mai fericită.

Din KabTV  „O viață nouă”  8/28/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este adevărat că cel inferior ridică MAN (o rugăciune) către superior şi nu poate să ţină ridicată această MAN?

Raspuns: Acest lucru nu se poate întâmpla! Superiorul este într-o stare de Hafetz Hesed,  acesta este motivul pentru care el este superiorul, raportat la inferior. El este cel care a dat naștere si a creat inferiorul.

Inferiorul se descoperă pe sine prin anumite înclinaţii şi și Reshimot (genele spirituale), ceea ce înseamnă că, cu o anumită soartă, totul vine de la superior. Întreaga noastră existență are loc mulțumită tatălui și mamei noastre, la fel este și in spiritualitate. Dar noi primim toate discernamintele de la tatăl si mama noastra spirituala.

Acest lanț coboară din lumea Ein Sof (Infinit). Tot ce se întâmplă în mine, atât în sentimentele care apar în mine cât şi în mintea mea, totul este aranjat de superior in cel mai mic detaliu. El aranjează și conduce totul în mine, cu ajutorul unei pensete fine și cunoaște toate reacțiile mele pentru că el este superiorul meu. Partzuf-ul superior în lumea spirituală nu este doar cel prin care am primit totul de sus,

Superiorul mă controlează în totalitate, până la ultima mea celula, pana la cel mai mic detaliu care poate exista şi pe care il voi atinge la sfârșitul scării spirituale.

Superiorul ridică MAN, în numele meu, și pentru a fi conectat la mine el este într-o stare de Hafetz Hesed, de Bina, de dăruire în scopul de a darui. Dacă ar fi fost într-o stare de măreție, nu aș putea vreodată să-l văd sau să-l simt.

Acesta este motivul pentru care el rămâne într-o stare de umilinţă faţă de mine și astfel pot cere de la el. Acest lucru înseamnă că mă pot conecta la el și pot atinge o echivalență minimă de formă cu el, si multumita acestui fapt, pot să mă întorc către el cu cererile mele.

Altfel, nu aş fi în măsură să fac acest lucru și nu ne-am putea înțelege unul pe altul.

Inferiorul, care se ridică către superior, nu vede acest AHP, nu-l poate digera și înțelege. Inferiorul ştie doar că este cineva mai mare decât el și se anulează în fața lui, cea ce, cu timpul, devine forma maxima a apropierii de el.

Întrebare: Superiorul vede GE al inferiorului?

Răspuns: Superiorul vede totul, deoarece el a dat naştere inferiorului. Nu este  la fel ca în lumea noastră, unde putem construi un anumit sistem și apoi aflam că nu funcționează aşa cum ne-am așteptat.

În lumea spirituală superiorul este pe deplin conştient de inferior, care îi este revelat total pentru a putea lucra cu el. Superiorul nu trebuie să aștepte vreun raspuns de la inferior. El vrea doar ca inferiorul să-şi cunoască propriile răspunsuri.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 2/20/14, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vin știri despre un nou atac [în Israel] aproape la fiecare două ore. Eu pun o întrebare simplă: Ce se va întâmpla?

Răspuns: Ce se va întâmpla? Aceasta este ceea ce avem nevoie să ne întrebăm. Mi-e teamă ca voi fi înțeles greșit, dar noi înșine suntem cei care determinăm ce se va întâmpla cu noi. Nu există alt popor în lume,  decât poporul lui Israel care posedă libertate de alegere și poate schimba viitorul lumii, direcția sa de dezvoltare . Este scris despre acest lucru în Cartea Zohar și in alte cărți.

Deci, vom vedea cum lumea se ridică împotriva noastră. Se părea că, după mai multe decenii de existență a poporului  Israel, antipatia pentru el s-ar fi calmat. Dar nu am reușit să atingem o viață liniștită.

Și aceasta nu se întâmplâ doar în Israel, ci și în întreaga lume; antisemitismul este în creștere mai mult și mai mult. Nu veți vedea în reportajele de știri din lume despre atacurile asupra evreilor. Dar dacă un arab este ucis, aceasta se prezintâ peste tot la știri.  Organizația Națiunilor Unite, de asemenea, refuză să vorbeasca despre valurile de terorism care s-au ridicat în Israel. Dar dacă Israelul trece la represalii, Organizația Națiunilor Unite emite imediat un protest.

Vedem că lumea nu se va opri. Ne urăsc fara nici un motiv. Oricât de mult am încerca să fim umani, ne aflăm mereu în vizorul lor. Lumea se identifică cu vecinii noștri și își exprimă compasiunea pentru ei, iar acest lucru va continua la nesfârșit. Deci, care este calea de ieșire?

Este necesar să se deschidă cărțile de Cabala și să citim ceea ce este scris; acolo vom descoperi că putem schimba această situație în întreaga lume și în țara noastră. Noi suntem singurii cu  libertatea de  alegere. Depinde de noi să fim fericiți, nu depinde de nimeni, ci, dimpotrivă, totul depinde de noi.

În Cartea Zohar este scris că, în viitor, copiii lui Ishmael vor aprinde războaie uriașe în lume. Acest lucru vorbește despre ultima perioadă, înainte de sfârșitul corecției, o perioadă care a început după încheierea celui de al doilea război mondial. Și  va continua în acest fel în cazul în care copiii lui Israel, urmașii lui Avraam, nu vor schimba această situație.

Va urma….

Din Programul de Radio israelit 103FM, 10/11/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→