Întrebare: Există astăzi oameni de ştiinţă care spun că noi existăm în mod inconştient. Putem spune că diferenţa între lumea spirituală şi cea corporală este diferenţa între a exista conştient sau inconştient?

Răspuns: Noi existăm în mod automat într-o manieră total inconştientă şi nu înţelegem deloc cine suntem. Nu înţelegem ce suntem şi de ce trăim. Toate organele şi celulele din corpul nostru, tot ce ne înconjoară, se joacă cu noi, iar noi simţim asta în momentul în care trăim în ele.

De aceea, nu avem nicio şansă să schimbăm ceva. Nu există liber arbitru. Totul este predeterminat şi suntem conduşi în diferite situaţii pentru ca la un anumit moment din dezvoltarea noastră să fim dezamăgiţi de existenţa noastră aşa cum este, şi să îi realizăm inutilitatea, irelevanţa şi deşertăciunea, să începem să tânjim să descoperim menirea vieţii.

Menirea lumii noastre este de a ne permite nouă să ascedem în mod conştient deasupra ei, către următoarea dimensiune spirituală.

Întrebare: Ce înseamnă conştient? În mine apar diferite dorinţe şi eu alerg să le împlinesc cu plăcere. Va trebui să fac eu aceste dorinţe în spiritualitate?
Răspuns: La un moment dat, omul se satură să mai tot alerge după împlinirea dorinţelor sale şi nu se mai identifică cu ele. Realizează că acestea sunt intenţiile dorinţelor lui şi că trebuie să le umple în mod constant.  Şi cu toate că simte plăcere în asta, nu mai vrea ca acestea să îl controleze, vrea să fie independent şi nu dependent de aceste sentimente plăcute.

Atunci începe să se gândească: „Cum mă pot ridica deasupra acestora? De ce trebuie să urmăresc tot timpul diferite plăceri? De ce mă vând totdeauna acestor plăceri? Este suficient pentru viaţă? Mă satisfac? Ar trebui să mă gândesc de ce am nevoie de ele? Sunt plăceri efemere care se schimbă în fiecare secundă pentru ca întreaga mea viaţă să se reducă la a vâna plăcerea şi a minimiza durerea.”

Întrebare: Care este alternativa în lumea spirituală?
Răspuns: În spiritualitate omul începe să realizeze menirea existenţei sale şi această realizare îl umple cu un sentiment inexplicabil, indescriptibil, de realizare a armoniei, existenţei superioare, adevărului, scopului real, tot ceea ce nu există în lumea corporală.

Dacă cineva se simte rău în lumea noastră, trebuie să îşi schimbe imediat starea să aibă o senzaţie bună şi asta din nou şi din nou, iar acest lucru devin scopul vieţii sale. În lumea spirituală, când omul realizează menirea a tot ceea ce se întâmplă şi se află în afara lui, creează în el un sentiment de armonie, echilibru şi eternitate.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 21.02.2016

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea corporală sunt culori, umbre și sunete pe care le putem descrie și desena. Cum ne putem imagina lumea spirituală? Există acolo obiecte fizice precum casele sau copacii?

Răspuns: Nu, și nici în lumea noastră nu sunt. Casele, copacii, culorile, umbrele și sunetele există doar în percepția noastră. Obiectiv vorbind, nu există nimic în afară simțurilor  noastre.

Toată realitatea este descrisă în creierul nostru și fixată apoi în simțurile noastre. În acest fel simțim calitățile noastre, care descriu în interiorul nostru ceea ce pare a fi mediul înconjurător.

Lumea spirituală este obiectivă și în exteriorul nostru, astfel începem să simțim natură perfectă și eternă, natură superioară care este în armonie perfectă, și nu natură noastră.

Suntem legați așa de strâns de cadrul lumii noastre încât nu ne putem imagina care este percepția realității adevărate. Când scăpam de corpul nostru, al sentimentului existenței în această dimensiune, totul va deveni clar, așa cum spune:”Gusta și vezi că Domnul este bun”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când anti-semitismul crește atingând cote nemaiîntâlnite, apelul pentru anularea Zilei Memoriale a Holocaustului a fost auzit în campusurile din întreagă Europa. În America sunt proteste pentru boicotarea Israelului și organizația BDS devine din ce în ce mai îndreptățită în ochii multora. Ar fi timpul să ne întrebăm cum să prevenim un al doilea Holocaust.

Eu m-am născut în 1946, la un an după Al Doilea Război Mondial, în regiunea Vitebsk, unde au fost omorâți mulți evrei. Atrocitățile pe care le-a îndurat poporul nostru au rămas fixate în memoria mea de când eram copil și fac parte din viața mea. Pentru mine, Ziua Amintirii Holocaustului nu este doar o zi memorială națională pentru un eveniment tragic care a avut loc în trecut, ci și un avertisment despre ce s-ar putea întâmpla, mai ales dacă ne gândim la ura pe care o simț națiunile lumii față de noi.

Este o greşeală comună să credem că ura față de evrei s-a născut în Germania nazistă acum 70 ani. De fapt este un fenomen vechi de 3000 ani. Conform înțelepciunii Cabala, această ură are rădăcinile din întâlnirea de la Muntele Sinai, un eveniment special unde sentimentul de ură a fost revelat națiunii Israelului (cuvântul „Sinai” vine din rădăcină „Sina – ură” în ebraică), peste care au reușit să se ridice și să se unească precum un singur om cu o singură inimă prin metodă conectării, Tora.

Filed under: Criza, globalizare, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Ministrul israelian al Cooperării Regionale, Ayoon Kara, a declarat în urmă atacurilor teroriste din Brussel că încă nu au în răspuns pentru cei care încă provoacă Israelul.

Europa a înțeles că ipocrizia privind statul Israel s-a întors precum un bumerang. a primit islamul cu mănuși de mătase, iar în următorii zece ani primarul din Brussel va fi un arab. Se întoarce asta precum un bumerang?

Răspuns: Nu se întoarce precum un bumerang. Nu funcționează în felul acesta.

Aceeași oameni  care se gândesc la separare și nu la conexiune  iar unitatea îi pune într-o poziție în care este posibil să primească lovituri. deoarece mișcarea din ei este prin calea suferinței, în timp ce cei care tind să îndulcească situația, să aducă oamenii mai aproape și să îi ghideze către reconciliere fără presiuni, vor avansa într-un mod mai lin.

Dacă dorim pacea fără violențe sau presiuni către cele două tabere și luăm măsuri să ajutăm cele două tabere să se aproprie, vom fi în stare să realizăm ceva. Acțiunile care aduc oamenii mai aproape sunt mai bune decât indentificarea cu doar o parte că apoi să primești lovituri din acea parte.

Nu văd altă cale naturală decât cea de a aduce oamenii împreună și în mod clar nu prin dominarea tuturor așa cum o face Islamul în prezent. Toate națiunile lumii ar trebui să adopte singurul și unicul principiu că iubirea ste deasupra tuturor. Iubirea ste o stare de unitate integrală creativă când fiecare se adaptează celorlalți precum părțile unei mașini gigantice.

În acest caz, Belgia este sursă litigiului la nivel mondial, iar acest lucru devine evident în societatea europeană. Nu se știe cum să se abordaze situația iar criză intervine în toate aspectele vieții. Prin urmare, ură care decurge din ea, spre iubirea spre unitatea corectă deasupra egoului se întoarce spre ei că un bumerang, iar loviturile vor fi dure și adânci.

Belgia este de fapt simbolul egoismului european care a plasat uniunea băncilor că fiind cea mai de preț valoare și nu cea a unității inimilor.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→