Apelarea la forța superioară, la Creator, este cel mai important lucru pe care îl avem. Un muncitor al Creatorului, adică o persoană care vrea să avanseze pe calea spirituala mai repede decât de obicei, este distinsă de faptul că cere să avanseze. Toată lumea avansează, fiecare creatură, totul se întoarce la rădăcina sa, la adeziunea completă care există deja, însă care este ascunsă de noi și trebuie să fie revelată. Cursul natural al dezvoltării necesită foarte mult timp, suferință și lovituri pe drum. Cu toate acestea, o persoană are o oportunitate ca să urmeze singură avansarea.

Inițial nu simte o asemenea nevoie în el însuși; altfel toată lumea ar cere și ar cerși asta. Trebuie să căutăm deficiența corectă și dacă descoperim această deficiență pentru Creator, noi avansăm mai repede decât pe calea obișnuită a suferinței. Această cale a accelerării (Achishena) nu depinde de timp, ci doar de eforturile noastre, de tânjirea noastră de a ne conecta și revela următoarea stare dorită, adică să vrem să fie revelată.

Prin ridicarea rugăciunii noastre, a cererii noastre, noi accelerăm timpul și de aceea suntem numiți Israel; altfel suntem considerați națiunile lumii. Asta este toată diferența dintre Israel și națiunile lumii. Israel țintește direct către Creator (Yashar-El), tânjește să Îl reveleze și să adere la El, deasupra timpului, adică mai repede decât a fost setat de natură. Prin accelerarea timpului noi devenim muncitorii Creatorului.

Sunt perioade de asemenea căderi când suntem de acord cu tot ceea ce se va întâmpla, pierzând orice speranță. Cădem în starea unei persoane obișnuite, însă apoi ne trezim din nou prin influența de Sus. Așa ne mișcăm prin căderi și urcări, adică o deconectare relativă și o conexiune cu Creatorul. În cădere ajungem să ne împăcăm cu tot ceea ce avem, căzând la nivelul unei bestii. Cu toate acestea, în timpul urcării, de îndată ce Creatorul ne trezește, noi suntem pregătiți să investim eforturi, căutând cum să ne întărim și să avansăm mai mult.

Stările se schimbă constant: o bandă neagră, apoi una albă. Creatorul aparent ne ajută mai mult, apoi mai puțin și noi trebuie să ridicăm rugăciunea noastră. În toate căderile și urcările, participarea noastră este minusculă, dar exact asta este inclusă în corecție și ne dezvoltă. În spiritualitate nu contează cât ești de mare sau de mic, ci cât de mult ai adăugat la dorințele tale și cât le-ai dezvoltat. 1

Adevărul nu este așa cum ni-l imaginăm conform mintii și sentimentelor noastre. „Ei au ochi și nu văd; ei au urechi și nu aud”. Reiese că nu vom putea niciodată să descoperim în mod direct Creatorul, ci numai prin ascundere, prin credință deasupra rațiunii.

De fapt, Creatorul este cel mai apropiat de noi exact când simțim ascunderea Lui. El vine mai aproape de noi și apoi descoperim că nu Îl simțim, nu îl înțelegem și nu îl cunoaștem. Până la urmă, o anumită forță se apropie, una eluzivă și de neatins de către percepția noastră.

Însă aceasta nu este o stare a unei persoane obișnuite, care pur și simplu nu simte și nu înțelege nimic. Noi simțim ascunderea în fața noastră și inabilitatea noastră de a o revela prin organele noastre de simt. În special, deoarece Creatorul se apropie, eu descopăr că sunt incapabil să ajung la El. Iar ce numim ascundere, cădere, este timpul celei mai mari apropieri de Creator. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/9/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 11:00

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Şi eu sunt îngrijorat >>>>>>>>

Autoritățile se străduiesc să păstreze sistemul, deoarece nu există alt sistem de guvernare.

Elita stă pe margine, lăsând guvernarea, execuția și responsabilitatea societăţii, miniștrilor și funcționarilor anemici.

Soluția constă în dezmembrarea monopolului liberal asupra puterii, dar elitele nu o vor permite. Este un punct mort.

„Poate mi-e frică să dezvălui cât de departe sunt de dorința de a dărui. Eu subconstient, mă protejez, nepermiţându-mi să mă apropii de Creator. Trebuie să cer prietenilor putere, să mă ajute să mă încorporez în grup, printr-un efort mai presus de natura mea, așa încât ei mă vor scoate din închisoare…

Dacă ura nu este dezvăluită, înseamnă că nu am meritat să avansăm. Cu toate acestea, ne străduim să trezim nu ură, ci o aspirație din ce în ce mai mare către unitate – și, prin urmare, simțim că Creatorul însuși eliberează respingerea dintre noi și El … așa că vom cere!

Creatorul încurajează conflictele dintre prieteni. Și trebuie să ne unim deasupra problemei pe care Creatorul a dezvăluit-o și să-I mulțumim pentru această revelare a egoismului și pentru corectare. Ura apare  întâi și este dezvăluită în măsura în care suntem pregătiți să cerem corectarea. Este un semn de progres.

Nu trebuie să dezbatem cine este corect și a cui este vina: există ură (de la Creator) și ea trebuie acoperită cu dragoste (o pledoarie pentru Creator). Apoi, în loc să batem pasul pe loc, vom avansa spiritual. Mai ales dacă întregul grup de zece cere ajutor de sus, atunci toate păcatele (Creatorului) sunt acoperite de iubirea (Creatorului).

„Iubirea va acoperi toate păcatele”. Fără păcate nu există nici o iubire. Dragostea sau conexiunea spirituală începe cu dezvăluirea păcatelor. În fiecare zi, trebuie să urăști prietenul și, în fiecare zi, să acoperi acea ură, cu iubire, deoarece „nu exista nimeni în afara de Creator”. El este motivul păcatelor!

De pe Twitter, 7/18/19

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: În Japonia, orice pedeapsă fizică asupra copiilor va fi în curând interzisă. Interdicția asupra pedepselor fizice asupra minorilor se aplică părinților, muncitorilor sociali și profesorilor.

Comentariul meu: Cum să-mi exprim lipsa de satisfacție fata de comportamentul copiilor dacă merge dincolo de ceea ce spune toată lumea că este acceptabil pentru societate, familie și așa mai departe?

Lasă-i să îmi dea o distribuție întreagă de influență asupra copiilor pentru a-i educa. Deoarece totul implică limitarea.

Trebuie să-ți exprimi lipsa încântării așa încât copilul să înțeleagă. Și el va înțelege că este în beneficiul lui. Adică o faci nu pentru că ești enervat și plin de nervi, ci deoarece dorești binele lui. Asta este de cea mai mare importanță în educație.

Întrebare: Cum să ții minte ca să nu-ți descarci emoțiile pe un copil?

Răspuns: Pentru a face asta, educatorii trebuie educați.

Întrebare: Adică nu poți face nimic cu interdicțiile?

Răspuns: Nu poți face nimic. Și ce dacă va fi legea? Ce, părinții vor fi amendați, puși în închisoare? Ar face o asemenea dezordine în societate.

Atunci când statul introduce o asemenea lege și în general orice legi, trebuie în mod necesar să învețe cum să te conformezi cu această lege și să îi ofere o consolidare adecvată.

Întrebare: Care este educația adecvată?

Răspuns: Este spus: „Omul este născut un animal mic”. Gradual, dacă nu-l educăm, el va deveni un animal mare. Pentru a-l educa, este necesar să aplici o anumită presiune asupra lui în ceea ce privește animalul din el și nu în ceea ce privește omul din el. Eu vreau să dezvolt un om și vreau să limitez animalul … iar animalul este sălbatic.

Un copil ar trebui să știe că el este cuprins din două părți: binele și răul, iar noi vrem să limităm răul.

Remarcă: Eu anticipez comentariile ofensive pe Twitter …

Comentariul meu: Nu contează. Care este diferența dacă sunt sau nu comentarii ofensive? Cel mai important, spune adevărul și apoi se va realiza după o vreme.

Întrebare: Deci concluzia ta este că părinții și educatorii trebuie să fie educați?

Răspuns: Desigur. Este necesar să crești părinții înainte să crești copiii. Altfel părinții își vor creste copiii lor chiar și mai rău decât ei, înșiși.

De pe KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 4/9/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un gând despre o persoană să schimbe întreaga lume?

Răspuns: Din păcate, nu, pentru că atunci acea persoană ar schimba întreaga noastră lume. Acest lucru nu se poate întâmpla. Toți împreună trebuie să ne conectăm dorințele și doar atunci vom avea gândurile corecte care vor schimba lumea. Principalul lucru este dorința

Întrebare: Intenția conduce dorința și gândul?

Răspuns: Da. Administrează atât dorințele, cât și gândurile. Dar intenția apare numai după apariția dorinței în sine. Când dorința este procesată prin gândire, apare o intenție și, datorită acesteia, acțiunea are loc.

Întrebare: Există o legătură între gânduri și lumina reformatoare?

Răspuns: Desigur. Lumina reformatoare vă influențează și trezește anumite gânduri în voi. Dar totul depinde de modul în care reacționezi la ele.

Întrebare: Ce câștig dacă atribui toate gândurile și dorințele Creatorului? Care ar trebui să fie răspunsul corect la aceste gânduri și dorințe?

Răspuns: Veți câștiga o conexiune cu adevărata sursă a tuturor gândurilor și dorințelor voastre. Mai întâi te conectezi corect la sursa și apoi totul depinde de ceea ce vrei de la ea, de cum și de ceea ce dai înapoi, cât și de ceea ce ceri și de ce fel de dorință ridicați.

Întrebare: Cum se traduce în simţire, gândul că „nu există altceva în afară de El”?

Răspuns: Numai prin eforturile voastre, aspirațiile voastre, în mod constant, să încercaţi să simţiţi că „nu există altceva în afară de El”, fiindcă Creatorul vă conduce complet și că legătura voastră cu El să fie absolută și completă, trecând prin toate celulele corpului vostru.

Întrebare: Cum putem să ne asigurăm că Îi oferim plăcere Creatorului?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă aduc plăcere prietenilor, înseamnă că dau plăcere Creatorului.

Întrebare: Și dacă am vedea cum funcționează imediat gândurile noastre?

Răspuns: Nu, asta nu se va întâmpla niciodată. Trebuie să mă gândesc doar la faptul că lucrez în grupul potrivit, în care toată lumea se va uni într-o singură masă și cum această masă va deveni omogenă, îmbinată fără nicio identificare și unde dorințele și intențiile noastre sunt supuse unui singur scop: atingerea Creatorul, singura și unica putere.

Observaţie: La început, mintea mea percepe cu plăcere Creatorul ca un ideal al binelui, fără nici un defect. Dar, imediat, există contactul cu realitățile urâte ale acestei vieți.

Comentariul meu: Corect. Totuși, trebuie să fiu gata să percep aceste realități urâte ale vieții ca fiind îndreptate spre mine, pentru a le corecta. Nu sunt nimic mai mult decât atât!

Din Lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→