Nimic nu va trebui corectat în realitate, în afară de atitudinea noastră față de guvernanța Creatorului. Lumea să se dezvolte în felul ei, noi nu avem nimic de adăugat la ea. Până la urmă, noi o vedem în funcție de calitățile noastre. Noi trebuie să ne corectăm viziunea asupra Creației, dar Creația care se află în fața noastră este în perfecțiune absolută. Pacea lumii este perfecțiunea pe care noi trebuie să o obținem.

În jurul meu mă văd numai pe mine, adică propriile mele defecte. Dacă văd că toate părțile realității sunt imperfecte și conexiunea dintre ele este și ea defectă, asta arată amploarea corupției (stricăciunii) mele. Pe de o parte, toată realitatea este perfectă și numai omul are nevoie de corectare. Dar, pentru a fi corectat, mediul omului trebuie să fie corectat, astfel ca acesta să-l poată influența pe om. ( Minutul 4:05)

Creatorul îl influențează pe om atât prin lume, cât și prin natura interioară a omului. Astfel, ne regăsim între două focuri, totul pentru a ne aduce la starea corectată, la înțelegerea că trebuie să acceptăm guvernanța Creatorului ca fiind perfectă și să ne adaptăm la ea. Această muncă merge împotriva dorinței noastre egoiste interioare, până când echilibrăm forța noastră interioară egoistă, cu forța exterioară a lumii, raportându-le pe amândouă la guvernanța perfectă a Creatorului.

Cel care dorește să corecteze forța externă este numit reformator al lumii, iar cel care dorește să se corecteze pe sine, este numit servitorul Creatorului.

Creatorul schimbă permanent în mine toate dorințele, toate calitățile și toate atitudinile, hotărând asupra naturii mele interne. În jurul meu, văd în aparență o lume externă pe care, de asemenea, mi-o arată Creatorul. Rezultă că eu sunt sub două influențe ale Creatorului: una internă și una externă. Tot ceea ce am de făcut este să le echilibrez, plasându-L pe Creator la conducerea celor două. (Minutul 12:20)

Întreaga lume strigă că nu este Creatorul cel care guvernează lumea, ci eu. Astfel ni se dezvăluie că este Creatorul cel care îi conduce pe toți. Nu este nimic în afară de El. (Minutul 19:00)

Există un rezultat dorit și există realitatea. Este de dorit să vedem lumea corectată, adică sub conducerea forței unice a Creatorului, în afară de care nu există nimic. Atunci sunt conectat la această forță unică și văd că numai Creatorul umple toată realitatea.

Dar dacă nu sunt corectat încă, judec în conformitate cu imperfecțiunile mele și văd războaie și turbulențe în locul stării corectate. Totul se întâmplă numai raportat la cel care obține, iar toate războaiele și dezastrele pe care le vedem se întâmplă în interiorul nostru, în interiorul naturii noastre. Dacă nu sunt corectat, încă nu-mi pot atribui totul și mi se pare că războiul se petrece în exterior. Nu m-am alipit încă la Creator și, prin urmare, realitatea pentru mine este împărțită în două: eu și El, în loc să simt un „noi”, ca un întreg. (Minutul 19:50)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 10/07/19 – Scrierile lui Baal HaSulam „Pace în lume”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu este nimic altceva decât rugăciunea. Suntem creați din dorința de a ne bucura și tot ceea ce putem să facem este să ne organizăm în grupuri și să învățăm să trezim Lumina care reformează, care ne va aprinde și ne va da sentimentul că starea noastră este inferioară. Și așa revelăm că ne aflăm sub guvernarea egoismului, ceea ce face ca, gradual, să ajungem la realizarea răului și, apoi, din adâncul inimilor noastre să cerem Creatorului corecția.

La început nu știm cine este Creatorul și cum să-I cerem. Dar dorința de a ne bucura lucrează ca ajutor împotriva noastră, direcționându-ne spre Creator. Începem să ne imaginăm mai bine forța superioară din conștientizarea proprietății opuse și, astfel, ajungem la rugăciune.

Trebuie să ne dăm seama de răul nostru, să ne obișnuim cu forța superioară și să fim pregătiți să schimbăm acest rău în bine. Creatorul este capabil să facă asta și așteaptă rugăciunea noastră. Totul depinde de cererea noastră adevărată. 1

Calea spre lumea spirituală cuprinde două etape. Întâi, o persoană face toate eforturile posibile în grup, studiază, diseminează și trece prin tot felul de stări, accelerând timpul. Acest lucru continuă până când ajunge la disperarea completă și realizează că nimic nu o va ajuta, însă în același timp revelează oportunitatea de a apela la Creator.

Ea simte o conexiune mai mare cu Creatorul. Înainte nu se asocia deloc cu Creatorul și nu credea că este o forță care o controlează. Nu a fost nicio conexiune intre stările prin care a trecut și forța superioară. Dar, dintr-o dată, descoperă că există această conexiune – că este cineva care o direcționează și o conduce prin diferite stări. Astfel formează rugăciunea. 2

Sunt probleme de care îmi este teama să le accept chiar și eu. Sunt acelea pe care ezit să le deschid grupului meu de zece. Dar imaginează-ți că suntem un singur corp – nu material, ci spiritual. Asta înseamnă că totul, cu excepția corpului animalic, care deja a murit, este comun pentru noi, toți. Așa că ce putem să ascundem între noi, în munca noastră spirituală?

Dacă urăsc un prieten și nu sunt de acord cu el, atunci eu, cu siguranță, trebuie să mărturisesc tuturor. Până la urmă asta mă îndepărtează de la dezvoltare. Chiar și mai mult de atât, îmi împiedic prietenii de la avansare.

Întregul grup de zece trebuie să fie ca un singur corp în privința spiritualității, iar corporalitatea nu contează deloc, ca și cum corpul a murit deja și s-a descompus în pământ. Doar conexiunea noastră spirituală este importantă, pe cât de mult ne-o putem imagina astăzi și va creste în măsura în care ne ridicăm pas după pas.

În fiecare zi două persoane din grupul de zece ar trebui să fie responsabile pentru starea noastră spirituală și să îi trezească pe restul. 3

„Iubirea acoperă toate transgresiunile”. Reiese că dacă nu sunt transgresiuni, atunci nu este iubire, este doar conexiune animalică. Iubirea, adică conexiunea spirituală, începe atunci când păcatele sunt revelate. În fiecare zi omul trebuie să își urască prietenii și să acopere această ură cu iubire, amintindu-și că nu este nimeni în afară de Creator, care este cauza rădăcină a tuturor fenomenelor.

Nu trebuie să vedem cine are dreptate și cine greșește: ura există, iar noi trebuie să descoperim cum să o acoperim cu iubire. Apoi vei vedea că nu este niciun fel în care o poți face! Însă, dacă întregul grup de zece cere ajutorul de Sus, atunci iubirea va acoperi toate transgresiunile. Iubirea vine numai de la Creator.

Singur, fără prieteni, nu pot apela la Creator – numai împreună cu ei. Atunci El, cu siguranță, ne va răspunde: nu mie, ci întregului grup de zece. El, în mod intenționat, aprinde dispute intre noi și în câteva minute le va aprinde altundeva.

Ar trebui să ne unim în jurul problemei pe care Creatorul a revelat-o și să Îi mulțumim pentru ea. Până la urmă, este evident că această ură a existat tot timpul și a fost revelată deoarece ne-am maturizat suficient să cerem Creatorului salvarea. Revelația urii este dovada progresului.

Trebuie să ne unim toți, împreună și să percepem această ură ca pe o invitație de la Creator pentru a apela la El, oferindu-I Lui oportunitatea de a răspunde rugăciunii noastre. După câteva cereri conștiente de acest fel, noi vom simți triunghiul în interior: eu – Creatorul – grupul sau Creatorul – grupul – eu.

Dacă ura nu este revelată, atunci nu suntem vrednici de avansare. Acestea fiind spuse, nu noi trezim ura; din contră, noi trebuie să ne străduim să ne unim pe cât de mult posibil și apoi vom simți că, Creatorul provoacă respingerea în noi.

Noi nu aspirăm să revelăm răul, ci doar binele. Răul îl primim de Sus, la fel ca și corecția. Noi, tot timpul, trebuie să ajungem la bine. 4

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/12/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 37:15

3 Minutul 52:40

4 Minutul 56:50

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 426 – Siguranța și evreii împotriva evreilor

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Tal Mandelbaum ben Moshe

Israel nu este o națiune normală, ci o colecție de oameni cu origini, puncte de vedere și înclinații diferite, care împart o singură rădăcină spirituală. Evreii vorbesc împotriva evreilor, deoarece nu știm cine suntem și de unde venim. Înțelepciunea Cabala cuprinde adevărul despre națiunea Israel și constituția sa spirituală bazată pe „iubește-ți prietenul ca pe tine însuti”. Rădăcina noastră spirituală necesită ca noi să dobândim forța superioară prin unificare. Umanitatea este însetată după ghidarea noastră și ne învinuie pentru tot răul din lume. Iar asta ne obligă să învățăm cine suntem și care este rolul nostru. Noi trebuie să fim ca un singur cerc și să includem întreaga lume.

De pe KabTV „O viață nouă #426 – Siguranța și evrei împotriva evreilor”, 8/14/8

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→