Întrebare: Este posibil să accelerăm atingerea lumii superioare, fără să așteptam 20 de ani și să ieșim mai devreme la Lumină?

Răspuns: Cu siguranță; se poate întâmpla chiar astăzi! Depinde de tine, de abilitatea ta de a te raporta la lume, la Creator, în mod corect.

Întrebare: Cum pot să înțeleg că mă aflu pe calea care duce la Creator?

Răspuns: Este în conformitate cu nivelul unității cu prietenii tăi.

Întrebare: De ce anumiți oameni, care sunt implicați în înțelepciunea Cabala, suferă în lumea fizică precum oamenii obișnuiți? Ar putea ca ei să simtă altfel?

Răspuns: Nu. De ce să nu sufere? Dacă o persoană care a început să studieze înțelepciunea Cabala ar înceta imediat să sufere și dacă ceva bani i-au fost transferați în contul său bancar, cu bucurie s-ar implica în munca spirituală, dar nu ar mai fi muncă spirituală.

Întrebare: Este posibil să se ceară egoism material adițional dacă cineva nu are o dorință să-și facă o familie sau să lucreze?

Răspuns: Nu. De ce să ceri egoism material adițional? Este posibil să se ceară caracteristici spirituale adiționale. Trebuie doar să te strădui să mergi înainte.

Întrebare: Dacă toate posibilitățile din lume sunt regăsite în mine, rezultă că totul depinde doar de mine?

Răspuns: Cu siguranță; totul depinde doar de tine. Creatorul face totul, dar numai în conformitate cu instrucțiunile unei persoane, așa că nu pot fi plângeri împotriva Creatorului. Vei primi ceea ce ceri.

Întrebare: Care este mecanismul care te ajută să determini cantitatea de informație pe care o dai?

Răspuns: În general, eu simt ce informație este necesară pentru studenții mei. Mai mult de atât, acesta este de asemenea un nivel comun, fundalul general. Ceea ce vreau să spun, este că dacă astăzi dintr-o dată ai veni la lecție și te regăsești în acest grup, eu nu am să mă refer la tine, ci la acei oameni care sunt aici de nu mai puțin de doi ani. Pentru mine ei sunt consumatorii.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 3/31/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când pentru mine scade importanța spiritualității, este ca și cum toiagul îmi cade din mâini și se transformă într-un șarpe. Dar aceste două stări sunt legate, fiindcă nu ne putem ridica fără să coborâm. „Dumnezeu a făcut pe unul opus celuilalt.” Toiagul mă ține sus și șarpele mă trage în jos.

Dacă spiritualitatea îmi scade în importanţă și o ridic, înseamnă că merg cu toiagul. Natura toiagului este de așa natură încât cade constant și de fiecare dată trebuie să îl ridic. Toiagul cade, îl ridic; cade din nou, îl ridic din nou, cu ajutorul grupului de zece și al luminii reformatoare. La început, studiem acest lucru doar teoretic, dar mai târziu se transformă în muncă practică. Încep să lucrez cu aceste forțe, simt cum grupul de zece îmi dă energie, dorință și sprijin prin atragerea luminii superioare și dezvăluirea Creatorului.

În interiorul grupului  apare o astfel de compresiune, puternică, încât forța dăruirii este revelată în el. Prin această presiune, stoarcem tot egoismul din noi, înșine, care curge în afară. Acolo rămâne un vas gol, deja fără dorințe egoiste, umplut cu lumina Hassadim. (Minutul 52:40)

Dacă cineva m-a umilit, pur și simplu m-a scuipat în fața tuturor, ce ar trebui să fac? Dacă acest lucru se întâmplă în viața obișnuită, cu oameni din afară, fără nicio legătură cu munca interioară, trebuie să reacționez așa cum este obișnuit în această lume, la fel ca toți ceilalți: mă apăr, mă plâng, adică acționați în funcție de situație. În lumea externă, trebuie să arăt ca toată lumea și să nu par un ciudat.

Cu toate acestea, dacă un astfel de conflict are loc cu un prieten și prietenul mă insultă brusc, atunci trebuie să accept totul. Nu este loc pentru calcule. Calculul aici este invers: tot ceea ce fac prietenii este în beneficiul meu.

Creatorul ne arată mai clar acțiunile Lui și trebuie să devenim mai delicaţi și mai sensibili, pentru a înțelege de unde vine totul. (Minutul 56:30)

Este scris: „Oricine este mândru, spune Creatorul:„El și eu nu putem să locuim sub același acoperiş”. Mândru înseamnă cel care crede că are propriile gânduri, propriile sale dorințe și acțiuni, că are cel puțin ceva care este al lui. A crede că am chiar un grăunte de ceva, care îmi aparține personal, este deja mândrie.

Toată munca noastră este în a ne anula complet pe noi, înșine, astfel încât să nu mai existe nimeni în afară de Creator. Din acest zero absolut, trebuie să ne coborâm și mai departe, până la negativul infinit, astfel că toată lucrarea care este necesară după anularea noastră completă va fi făcută nu de noi, ci de Creator, conform cererii noastre.

Se dovedește că de la plus 100% din egoism, coborâm la zero și apoi, mai departe, la minus 100% din egoism. În acest fel, dezvăluim dorința potrivită, vasul în care Creatorul se îmbracă și începe să acționeze. Aceasta se numește revelația Creatorului pentru ființele create în această lume.

Trebuie să lucrăm cu dorința noastră de a ne bucura de dragul dăruirii, adică de a folosi egoismul la maxim. Făcându-ne munca, ne creștem egoismul de 620 ori și atingem o dorință corectată, care este de 620 de ori mai mare decât cea inițială.

Ne coborâm egoismul tot timpul, acesta erupe iarăși și crește și mai mult, de fiecare dată. Lumina care ne cuprinde la gradul următor nu face decât să ne umfle ego-ul. Prin munca noastră, lumina infinitului intră în noi de dragul dăruirii, dar cădem imediat și vrem să primim această lumină pentru binele nostru. Astfel, lumina aruncă micul nostru egoism până la gradul de lumină, care ne va umple de dragul dăruirii și, eventual, va fi primită în mod egoist.

Următorul grad egoist vine din lumina pe care am atras-o de dragul dăruirii, dar apoi am căzut și am vrut să o am pentru mine. Aceasta este toiagul și șarpele: importanța dăruirii cade în ochii mei și trebuie să o ridic din ce in ce mai sus. Așa urcăm! Prin urmare, atingem de 620 de ori mai multă putere. De 620 de ori mai mare este gradul luminii, de la Malchut la Hochma.

Este ca și cum ne umflăm dorința de a ne bucura cu lumina superioară cu o pompă și se extinde de 620 de ori. Numai noi putem face acest lucru, pentru că ne aflăm în două stări opuse: pentru binele nostru și de dragul dăruirii. Creatorul nu ne poate da acest lucru deja pregătit, fiindcă acest lucru poate fi obținut numai lucrând la corectarea noastră, prin Tora și Porunci. Prin urmare, este scris: „Nu există un om neprihănit pe pământ, care să facă binele și nu va păcătui.” Cum altfel poate fi capabil să devină un și mai mare drept, dacă nu prin faptul că lumina superioară a intrat în dorința de dăruire și a transformat-o în primire egoistă? (Minutul 1:04:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israel este numit „Eu sunt capul” (Li Rosh) și, prin urmare, corectându-se, corectează întregul corp al sufletului comun, adică toate celelalte națiuni. Corectarea corporală este obiectivul principal. Nu se poate corecta singur, ci doar prin corectarea Israelului, capul. Corpul spiritual al Israelului există numai pentru conexiunea cu națiunile lumii. Desigur, nu vorbim despre corpuri materiale.¹ (Minutul 5:55)

Dacă o persoană decide să postească, corpul său suferă, chiar dacă decizia este luată de către cap. Corpul nu înțelege de ce ar trebui să sufere; nu a decis nimic și, prin urmare, este nedumerit. Astfel, națiunile lumii suferă de tot felul de probleme, anomalii climatice și alte adversități și nu înțeleg de ce merită toate acestea. Până la urmă, ei nu decid nimic și nu pot influența aceste fenomene.

Dar instinctiv, ei simt că există un șef responsabil pentru aceste decizii, numit Israel. Datorită comportamentului incorect și corupt al acestui cap, corpul suferă. Însuși capul suferă, dar nu la fel de mult ca și corpul. În lume există miliarde de oameni care suferă, mor de foame, se îmbolnăvesc de tot felul de boli și cine este de vină? În adevăr, Israelul este de vină. Prin urmare, reacția naturală din partea corpului este ura instinctivă.

Este ca un corp care a fost obligat să facă greva foamei, într-un scop pe care nu îl cunoaște și cu care nu este de acord. Capul a decis că acum va muri de foame, iar corpul suferă. Corpul nu ia decizii; nu are cap, doar stomacul care trebuie umplut. Corpul trebuie să-și umple vasul, dar simte că nu are voie să facă acest lucru, iar stomacul este gol. Prin urmare, corpul urăște capul fără să înțeleagă de ce se întâmplă acest lucru.

Corpul nu poate înțelege, nu poate decide și nu poate accepta restricția, deoarece are nevoie de umplere. Capul nu asigură umplerea și, prin urmare, corpul blestemă capul. Există o singură soluție aici: capul trebuie să se comporte corect și să atașeze corpul de el însuși. Când vor deveni unul, corpul va înțelege că această grevă a foamei și toate celelalte acțiuni sunt pentru binele întregului corp, pentru binele Creatorului.

În primul rând, capul trebuie stabilit astfel încât să existe unitate în el: gândurile corecte și deciziile bune. Apoi, capul va acționa cu corpul în funcție de dorința celui superior, adică a Creatorului: acesta va atașa corpul de sine și va acționa împreună cu acesta ca un organism întreg, la înălțimea sa deplină.

Israelul trebuie să se unească cu intenția de a duce la conectarea forței superioare cu corpul, națiunile lumii, prin corectarea acestuia. În acest scop existăm. Suntem doar un adaptor, un canal de conectare între Creator și națiunile lumii.

Tot răul din lume este o consecință a organizării incorecte a capului. Tot binele care există încă în lume ne vine de la Creator ca un avans. Israelul este un cap corupt între Creator și națiunile lumii. Prin urmare, primim lovituri atât de la Creator, cât și de la națiunile lumii. Națiunile lumii trebuie să știe despre misiunea poporului Israel pentru a ne impulsiona în mod corespunzător.

Ei trebuie să înțeleagă de ce depinde corectarea și de ce ei urăsc Israelul. Baal HaSulam explică faptul că diseminarea acestei cunoștințe între națiunile lumii trebuie să precede corectarea, ca  Faraonul, care știa despre destinul poporului Israel și le-a permis să plece. Atunci presiunea națiunilor lumii va deveni constructivă și vom lucra împreună.² (Minutul 7:59)

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de  Cabala 9/12/19, Un Kli [vas] care are o binecuvântare pentru Israel.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→