Muntele Hermon până la Marea Moartă

Întrebare:  Există 32 de izvoare care coboară de pe Muntele Hermon și apele lor se adună pe platoul Golan. De ce exact 32? Le-a numărat cineva sau este o alegorie pură?

Răspuns:  Nu, nu este alegorie. Faptul este că întregul sistem al lumii superioare este format din 320 de părți și fiecare dintre ele este format din zece Sefirot. Prin urmare, așa cum s-a spus, 32 de fluxuri de lumină superioară coboară din punctul cel mai înalt prin sistemul numit lumina Hochma către Bina – Kinneret (Marea Galileii).

Întrebare:  De la râul Iordan până la Ierusalim se întinde teritoriul care corespunde forței Zeir Anpin. Care este această forță?

Răspuns:  Cert este că coborârea de Sus în jos este destinată să ofere apă celor inferiori. Cei inferiori sunt sufletele care aparțin lui Zeir Anpin și Malchut, adică Mării Moarte. În cele din urmă, este necesar să aducem apă în Marea Moartă.

Marea Moartă există de multe mii de ani. Acesta este cel mai jos punct de pe pământ la 420 de metri sub nivelul mării și astăzi poate chiar mai scăzut, deoarece devine constant mai puțin adânc. În el s-au format cratere uriașe care se adâncesc în pământ.

Marea Moartă este foarte aproape de partea interioară a Pământului, unde, în magma sa, întregul sistem de elemente chimice fierbe. Prin urmare, acest loc este foarte greu. Apa din mare este de asemenea specială. Oricât de mult este studiată, este imposibil să-i studiem pe deplin calitățile interne speciale.

Această mare reprezintă egoismul nostru, dorința de a primi, materia neagră, care se închide numai în sine și, prin urmare, nu există viață acolo.

Observaţie:  Este scris, totuși, că, după încheierea corectării, totul ar trebui să prindă din nou viață.

Comentariul meu: Doar dacă facem ceea ce trebuie, atunci Marea Moartă va primi toată bunătatea, lumina și apa de pe Muntele Hermon și va înflori. Atunci poate crește o vegetație luxuriantă, păduri și podgorii.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 1/28/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Contact spiritual

Întrebare:  Ce poate simți cineva în locurile care sunt influențate de forțele spirituale?

Răspuns:  O persoană care nu are sensibilitate spirituală nu va putea simți nimic. Stăteam lângă profesorul meu în cel mai puternic loc din lumea noastră, la mormântul lui Rashbi și pot spune că aproape că nu am simțit nimic. Cel puțin, în comparație cu el, era practic zero, iar el era într-o exaltare spirituală absolută.

Întrebare:  De ce simțim o forță spirituală la mormântul unui cabalist și nu la locul în care s-a născut?

Răspuns:  Nu contează. Pur și simplu este singurul loc unde știm cu siguranță, vedem și simțim că este asociat cu Rashbi.

Întrebare:  Atunci de ce nu în peștera Idra Rabba unde a scris Cartea Zohar?

Răspuns:  Sincer, personal nu sunt sigur că a fost scrisă acolo, Cartea Zohar. Nu am mers niciodată acolo cu profesorul meu. De atunci, am fost în acele locuri, dar nu am simțit nimic.

Puteți spune același lucru despre puțul lui Miriam din Marea Galileii. Conform legendei, dacă o persoană bea apă din acest puț, ea începe să atingă lumea superioara.

Desigur, puteți bea apă din Kinneret (Marea Galileii), nu este interzis, dar faptul că veți putea dobândi unele atingeri spirituale este, desigur, o legendă.

Fiecare națiune are legende foarte interesante și frumoase. Cu toate acestea, ar trebui să înțelegem diferența dintre adevăratele surse cabaliste și cele false.

În primul rând, totul depinde de loc: chiar și în lumea noastră, trebuie să existe o rădăcină clară pe care să o poți atinge. În al doilea rând, o persoană trebuie să o poată atinge interior, cu intențiile ei. Când aceste două condiții sunt îndeplinite, există într-adevăr un contact spiritual.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 01/28/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După un congres puternic, vrem să ne măsurăm ascensiunile și coborârile, în funcție de noi valori. Anterior, starea depindea doar de mine, de sentimentul meu bun sau rău de la care am concluzionat că sunt în ascensiune sau coborâre. Dar acum vreau să-mi conectez stările, la Creator: dacă tânjesc după El, înseamnă că sunt într-o ascensiune și dacă nu tânjesc după El, indiferent cât de bine este aranjată viața mea obișnuită, consider că aceasta este o coborâre.

Trecem apoi la o nouă stare în care ascensiunile și coborârile sunt determinate în funcție de direcția: spre Creator sau spre noi înșine. Acesta este un avans mare pentru că pot analiza deja: mă gândesc la Creator sau la mine? Și dacă tânjesc după Creator, atunci de ce – pentru a aduce mulțumire Lui sau mie? Aici începe un calcul printr-un discernământ suplimentar: eu sau Creatorul, eu sau prietenii?

Pe aceste trepte, dau o greutate din ce în ce mai mare laturii opuse mie: grupului sau Creatorului și o folosesc pentru a evalua ascensiunea și coborârea. Ascensiunile sunt atunci când mă gândesc mai mult la binele grupului de zece, iar Creatorul și coborârea sunt invers: când dispar din orizontul meu și nu mă gândesc la ele, ci doar la mine. Aceștia sunt pași clari cauză-efect care ar trebui să mă conducă la Lishma.

Principalul lucru este să mă deconectez puțin de la mine și să încep să gândesc în direcția Creatorului. Vreau să tânjesc după El și să-I aduc mulțumire. Și numai dacă mă așez în grupul de zece, Îi va aduce mulțumire. Prin urmare, grupul de zece câștigă o nouă greutate pentru mine: nu sunt doar zece oameni, ci Shechinah (Divinitatea), un loc pentru revelarea Creatorului, unde pot să-I dăruiesc. Totul este deja îndreptat către starea de dăruire, Lishma.¹ (Minutul 4:50)

Creatorul dansează un tango cu noi: El se apropie, apoi se întoarce și cere un răspuns din partea mea. După ce El m-a luminat, apoi m-am îndepărtat și am dispărut, trebuie să mă apropii de starea anterioară. Este ca respirația: expiraţia și inspiraţia. Așadar, Creatorul mă învață că, prin acțiunile din grup, Îi voi da un loc, unde El poate fi descoperit, unde Îl invit și cer revelarea. Când acest loc este deschis, Creatorul umple acest loc și dispare din nou, lăsându-l gol. Și atunci trebuie să-L atrag din nou înapoi.

Trebuie să adaug pasiunea mea, aspirația mea, la acest tango. De fiecare dată când Creatorul dispare, trebuie să mă examinez: ce anume am de fapt? Și încerc să îmbunătățesc calitatea aspirației mele față de El, astfel încât nu împlinirea mea, ci cea la care tânjesc, este importantă pentru mine.² (Minutul 27:50)

Nu avem nimic de oferit Creatorului decât conexiunea noastră. Creatorul este perfect și nu are nevoie de nimic, fără să simtă lipsa. Tot ce Îi putem oferi Lui este un vas, un Kli, în care El se poate revela pe Sine și se poate bucura de împlinirea dorinței noastre. Prin urmare, fiecare dintre noi avem ocazia să aducem mulțumire Creatorului, pregătind primele nouă Sefirot, cei nouă prieteni, pentru revelarea Creatorului în ei.

Fiecare dintre noi devine Malchut în raport cu restul și îi pregătește pentru a fi împliniți de Creator. Unul dă dorința sa altuia și Creatorul este dezvăluit în primele nouă Sefirot, în prieteni. Aceasta este munca noastră și aceasta este tot ce putem să-i prezentăm Creatorului: un vas spiritual.³ (Minutul 31:56)

Dorința pentru Creator este dezvoltată printr-o cale lungă, din dorința noastră egoistă. Primesc diverse lovituri și apoi simt că sunt aranjate de Creator pentru a mă face să înțeleg că totul vine de la El, atât răul, cât și binele, orice situație din viață. În toate problemele și „pedepsele” vieții, se dezvăluie mâna Creatorului.

La început, am simțit doar pedepse, iar din cauza asta am simțit durere, frică, disperare și rușine. Dar deodată, se dovedește că pedepsele vin de la Creator, iar aceasta este o ușurare. La urma urmei, există o justificare și o explicație pentru ceea ce se întâmplă: în felul acesta, Creatorul mă conduce la corectarea finală. Deja îndulcește pedepsele.

M-am simțit rău când au venit pedepsele, dar din îndulcirea lor, mă simt bine. Este imposibil să obțineți acest sentiment plăcut fără o suferință prealabilă. Prin urmare, sunt de acord: să fie temeri, anxietăți, confuzii, numai pentru a primi milă și îndulcire. Astfel aflăm că conexiunea cu Creatorul justifică orice condiție.

Așa se construiește dorința pentru Creator, deoarece văd că iubirea acoperă toate crimele și vreau să-L simt pe Creator, să înțeleg, să iubesc. Mă simt bine să tânjesc după El – aceasta este încă o formă egoistă. Mă simt bine din cauza faptului că am gânduri despre Creator, că mă străduiesc pentru El, pentru că știu că conexiunea cu El dă dulceață. Și nu numai pentru că El îndulcește judecata pe care o primesc, dar chiar și fără amenințarea judecății, vreau să mă gândesc la El. Aceasta este a doua etapă.

Dacă nu mă gândesc la Creator nici măcar o clipă, mă simt rău. Și dacă nu mă simt rău în privința asta, atunci regret: de ce este așa? Într-adevăr, aceasta înseamnă separarea de Creator. Aici, o persoană poate verifica cât de groaznic se simte să se desprindă de Creator chiar și pentru o clipă.

Definiția mea despre bine și rău se schimbă. Răul este atunci când nu mă gândesc la Creator și binele este când o fac. Încă evaluez prin faptul că mă simt mulțumit sau nemulțumit, însă gândul despre Creator devine deja o recompensă. Nu mai am nevoie de o pedeapsă preliminară în această lume pentru a aștepta Creatorul ca salvator al meu. Se dovedește că mă mut deja din această lume către Creator și spun că a gândi la El este o răsplată și nu gândesc că este o pedeapsă.

Kli-ul pe care Creatorul îl poate umple este grupul de zece. Bine este atunci când Creatorul este dezvăluit intregului grup de zece ca fiind unul singur: El unește toate și este revelat tuturor. Lasă-L să lucreze, El iubește această slujbă! Dar El nu va face nimic până nu-I cerem să lucreze. Suntem stăpânii care comandăm lucrarea Creatorului: identificăm locuri unde nu suntem conectați și cerem de la Creator să ne conecteze și să ne umple. Aceasta este înălțarea MAN, rugăciunea.⁴ (Minutul 51:50)

Trebuie să lucrați prin credință mai presus de rațiune, ignorându-vă sentimentele, „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură.” Odată, animalele domestice, boii și măgarii erau liberi și își trăiau viața în natură, în familia lor, în turmă. Acum toată viața lor este să îndeplinească cererea proprietarului. S-au vândut singuri pentru mâncare și sunt gata să facă toată munca pe care proprietarul o cere.

De asemenea, trebuie să fim de acord să facem toată munca la cererea Creatorului „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură”. Și, pentru ce recompensă? Pentru nici una, doar strictul necesar de a exista. Nu vreau nimic, doar să exist și de ce? Pentru a îndeplini dorința stăpânului, astfel încât El să mă iubească ca pe boul sau măgarul lui.

De ce proprietarii își hrănesc și își curăță animalele? Pentru că ele muncesc. Deci, vreau la fel și nimic mai mult. Trebuie să mă cobor la starea de intenție pură.⁵ (Minutul 1:24:15)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/13/19, „Îngreunarea inimii – o invitație de a construi o tânjire pentru Creator ”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie rugăciunea dacă te simți ca o grămadă de rău și corupție?

Răspuns: Asta este minunat. Dacă noi toți ne-am simți plini de rău, egoism, invidie, gelozie, tot felul de răutăți și tot ce poate exista în acest sens, ar fi perfect. Cât de mult ar vrea o persoană, dacă nu să scape de asta, cel puțin să picteze puțin peste asta!

Asta este bine! Înseamnă că omul deja are o nevoie să se schimbe.

Întrebare: Cum și când vom putea să conectăm toate AHP-urile noastre la noi?

Răspuns: Pentru a face asta, întâi trebuie să ai Galgalta ve Eynaim și apoi AHP. Întâi de toate, tu trebuie să ai dorințe de dăruire, apoi vei putea să lucrezi cu dorințele de primire de dragul dăruirii.

Întrebare: Cum putem să nu ajungem la lipsa acțiunii sau la indiferență mulțumită anularii noastre?

Răspuns: Haideți întâi să învățăm să ne anulăm și apoi vom vedea. Ai dreptate, este o întrebare aici. Adevărul este că eu nu mă anulez pe mine, însumi, ci participarea mea egoistă și să cer ca în locul ei, să-mi dea Creatorul o putere nouă, calitatea dăruirii.

Întrebare: Dacă concesia față de un prieten nu duce la măreția scopului, ar trebui să cedezi în fața lui?

Răspuns: Dacă acesta este într-un grup de zece, eu nu fac calcule dacă duce sau nu la scop. Cel mai important, prin cedarea față de prieten, eu mă îndrept spre scop.

Din Congresul din Moldova „Ziua unu” 9/6/19, „A deveni pregătit să fiu influențat de societate”, lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→