Cauzele schimbării populației în lume

Înțelepciunea Cabalei studiază ordinea în cascadă a forțelor superioare, de la calitatea care este mai întâi dezvăluită în Malchut a lumii infinitului, în patru faze de lumină directă și apoi coboară la noi prin Tzimtzum Aleph (prima restricție).

Apoi se formează Partzufim Galgalta, AB, SAG, MA și BON, apoi lumile Atzilut, Beria, Yetzira și Assiya, iar apoi se creează structura specială numită Adam sau sufletul comun și se produce spulberarea acestui suflet. Iar noi suntem piesele acestei spulberări.

Și, pe măsură ce egoismul se manifestă din ce în ce mai mult, pentru a crea posibilitatea unui fel de ascensiune și de a lucra cu acesta, masa egoistă generală se desparte în tot mai multe părți. Prin urmare, în lumea noastră simțim că ne înmulțim – populația planetei crește.

În schimb, dacă intrăm în relații negative unul cu celălalt, atunci distrugerea și războaiele încep, adică o anumită cantitate a populației este înlăturată.

Iar asta nu se datorează faptului că războiul ucide oamenii așa cum credem noi, ci pentru că în acest caz umanitatea nu are nevoie de un număr mare de oameni și care, astfel, poate fi redus. Și este așa, fiindcă dacă există suferință, tot mai puține suflete își pot îndeplini scopul. Iar acesta este modul de a privi o creștere sau o scădere a populației de pe Pământ.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 18.08.19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credința deasupra rațiunii este un concept complet necunoscut pentru noi; nu există astfel de cuvinte în vocabularul nostru obișnuit. Dar când încercăm să obținem conexiunea, începem să înțelegem că principalul punct de observație este centrul grupului de zece. De la aceasta începem să ne raportăm la lumea spirituală și nu din punctul individual al unei persoane, ci din acest punct comun în care cineva se dizolvă în grupul de zece, lăsând egoismul și viziunea sa personală, egoistă asupra lucrurilor. Deci, cineva se ridică de la viziunea mondială animală la cea umană, începând să privească totul prin conexiunea lui cu grupul de zece.

Din acesta, o persoană poate deja să înțeleagă ce este credința deasupra rațiunii, privind totul prin unificare. Eu nu exist, existăm doar noi, iar fundamentul și viziunea mea vin din conexiunea noastră. Punctul din care observ nu mai este în dorința mea de a mă bucura, ci în dorința mea de a dărui grupului de zece. Prin urmare, acest punct se numește credință, punctul Bina, dăruirea.

Anterior, am privit totul din dorința mea de a mă bucura, iar acum privesc din punctul de vedere al Binei. Se pare că punctul lui Malchut s-a ridicat spre Bina, i s-a alăturat și privește toată creația de acolo. Mă alătur în centrul grupului de zece și privesc totul cu ochii credinței. Atât timp cât mă străduiesc să iau legătura cu grupul de zece și să percep conexiunea noastră deasupra intereselor personale și a dorințelor mele materiale, egoiste, acest lucru determină dimensiunea și înălțimea credinței mele.

Aș dori să simt și să înțeleg dorința de a mă bucura cu mintea mea, dar mă conectez cu prietenii mei și mă dăruiesc scopului comun, iar acest lucru înseamnă că voi câștiga credința mai presus de rațiune. Creatorul face totul pentru a mă readuce la dorința mea animalică de a mă bucura, în sensul bun, de a sta ferm pe pământ, pe patru picioare. Dar nu vreau să mă întorc la pământ, vreau să mă agăț de centrul grupului de zece, ca și cum ar fi suspendat în aer ca un turn în ascensiune.

Așa construim acest punct, centrul grupului de zece și începem să construim în el un turn, un Templu, o casă a sfințeniei, adică un loc unde Malchut (casa) este conectat la Bina (sfințenie). ¹⁽Minutul 1:00)

De obicei, ne străduim să depășim dificultățile prin noi, înșine, dar acest lucru nu este corect. Scopul este să te agăți de Creator. Dacă vreau să fac față singur, îmi măresc doar egoismul, despărțindu-mă de Creator. Prin urmare, în orice obstacol, trebuie să vezi o modalitate de a te lipi și mai mult de Creator, un motiv pentru o cerere și rugăciune. ^{2 (}Minutul 12:40)

Rabash, „Întregimea Torei este Un Singur Nume Sfânt”: adică orice depășire în muncă se numește „mersul în munca Creatorului, deoarece fiecare bănuţ se adună într-o cantitate mare”. Adică, de câte ori depășim, acumulăm până la o anumită măsură necesară, pentru a deveni un Kli pentru primirea abundenței.

Și așa se întâmplă la fiecare pas. Nu vom sări niciodată peste el imediat, ci evaluăm și încercăm din ce în ce mai mult, ca o pisică ce se pregătește să sară, până când trecem la următoarea stare. ³ (Minutul 16:30)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala11/28/19 Centrul grupului de zece

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→