După un congres puternic, vrem să ne măsurăm ascensiunile și coborârile, în funcție de noi valori. Anterior, starea depindea doar de mine, de sentimentul meu bun sau rău de la care am concluzionat că sunt în ascensiune sau coborâre. Dar acum vreau să-mi conectez stările, la Creator: dacă tânjesc după El, înseamnă că sunt într-o ascensiune și dacă nu tânjesc după El, indiferent cât de bine este aranjată viața mea obișnuită, consider că aceasta este o coborâre.

Trecem apoi la o nouă stare în care ascensiunile și coborârile sunt determinate în funcție de direcția: spre Creator sau spre noi înșine. Acesta este un avans mare pentru că pot analiza deja: mă gândesc la Creator sau la mine? Și dacă tânjesc după Creator, atunci de ce – pentru a aduce mulțumire Lui sau mie? Aici începe un calcul printr-un discernământ suplimentar: eu sau Creatorul, eu sau prietenii?

Pe aceste trepte, dau o greutate din ce în ce mai mare laturii opuse mie: grupului sau Creatorului și o folosesc pentru a evalua ascensiunea și coborârea. Ascensiunile sunt atunci când mă gândesc mai mult la binele grupului de zece, iar Creatorul și coborârea sunt invers: când dispar din orizontul meu și nu mă gândesc la ele, ci doar la mine. Aceștia sunt pași clari cauză-efect care ar trebui să mă conducă la Lishma.

Principalul lucru este să mă deconectez puțin de la mine și să încep să gândesc în direcția Creatorului. Vreau să tânjesc după El și să-I aduc mulțumire. Și numai dacă mă așez în grupul de zece, Îi va aduce mulțumire. Prin urmare, grupul de zece câștigă o nouă greutate pentru mine: nu sunt doar zece oameni, ci Shechinah (Divinitatea), un loc pentru revelarea Creatorului, unde pot să-I dăruiesc. Totul este deja îndreptat către starea de dăruire, Lishma.¹ (Minutul 4:50)

Creatorul dansează un tango cu noi: El se apropie, apoi se întoarce și cere un răspuns din partea mea. După ce El m-a luminat, apoi m-am îndepărtat și am dispărut, trebuie să mă apropii de starea anterioară. Este ca respirația: expiraţia și inspiraţia. Așadar, Creatorul mă învață că, prin acțiunile din grup, Îi voi da un loc, unde El poate fi descoperit, unde Îl invit și cer revelarea. Când acest loc este deschis, Creatorul umple acest loc și dispare din nou, lăsându-l gol. Și atunci trebuie să-L atrag din nou înapoi.

Trebuie să adaug pasiunea mea, aspirația mea, la acest tango. De fiecare dată când Creatorul dispare, trebuie să mă examinez: ce anume am de fapt? Și încerc să îmbunătățesc calitatea aspirației mele față de El, astfel încât nu împlinirea mea, ci cea la care tânjesc, este importantă pentru mine.² (Minutul 27:50)

Nu avem nimic de oferit Creatorului decât conexiunea noastră. Creatorul este perfect și nu are nevoie de nimic, fără să simtă lipsa. Tot ce Îi putem oferi Lui este un vas, un Kli, în care El se poate revela pe Sine și se poate bucura de împlinirea dorinței noastre. Prin urmare, fiecare dintre noi avem ocazia să aducem mulțumire Creatorului, pregătind primele nouă Sefirot, cei nouă prieteni, pentru revelarea Creatorului în ei.

Fiecare dintre noi devine Malchut în raport cu restul și îi pregătește pentru a fi împliniți de Creator. Unul dă dorința sa altuia și Creatorul este dezvăluit în primele nouă Sefirot, în prieteni. Aceasta este munca noastră și aceasta este tot ce putem să-i prezentăm Creatorului: un vas spiritual.³ (Minutul 31:56)

Dorința pentru Creator este dezvoltată printr-o cale lungă, din dorința noastră egoistă. Primesc diverse lovituri și apoi simt că sunt aranjate de Creator pentru a mă face să înțeleg că totul vine de la El, atât răul, cât și binele, orice situație din viață. În toate problemele și „pedepsele” vieții, se dezvăluie mâna Creatorului.

La început, am simțit doar pedepse, iar din cauza asta am simțit durere, frică, disperare și rușine. Dar deodată, se dovedește că pedepsele vin de la Creator, iar aceasta este o ușurare. La urma urmei, există o justificare și o explicație pentru ceea ce se întâmplă: în felul acesta, Creatorul mă conduce la corectarea finală. Deja îndulcește pedepsele.

M-am simțit rău când au venit pedepsele, dar din îndulcirea lor, mă simt bine. Este imposibil să obțineți acest sentiment plăcut fără o suferință prealabilă. Prin urmare, sunt de acord: să fie temeri, anxietăți, confuzii, numai pentru a primi milă și îndulcire. Astfel aflăm că conexiunea cu Creatorul justifică orice condiție.

Așa se construiește dorința pentru Creator, deoarece văd că iubirea acoperă toate crimele și vreau să-L simt pe Creator, să înțeleg, să iubesc. Mă simt bine să tânjesc după El – aceasta este încă o formă egoistă. Mă simt bine din cauza faptului că am gânduri despre Creator, că mă străduiesc pentru El, pentru că știu că conexiunea cu El dă dulceață. Și nu numai pentru că El îndulcește judecata pe care o primesc, dar chiar și fără amenințarea judecății, vreau să mă gândesc la El. Aceasta este a doua etapă.

Dacă nu mă gândesc la Creator nici măcar o clipă, mă simt rău. Și dacă nu mă simt rău în privința asta, atunci regret: de ce este așa? Într-adevăr, aceasta înseamnă separarea de Creator. Aici, o persoană poate verifica cât de groaznic se simte să se desprindă de Creator chiar și pentru o clipă.

Definiția mea despre bine și rău se schimbă. Răul este atunci când nu mă gândesc la Creator și binele este când o fac. Încă evaluez prin faptul că mă simt mulțumit sau nemulțumit, însă gândul despre Creator devine deja o recompensă. Nu mai am nevoie de o pedeapsă preliminară în această lume pentru a aștepta Creatorul ca salvator al meu. Se dovedește că mă mut deja din această lume către Creator și spun că a gândi la El este o răsplată și nu gândesc că este o pedeapsă.

Kli-ul pe care Creatorul îl poate umple este grupul de zece. Bine este atunci când Creatorul este dezvăluit intregului grup de zece ca fiind unul singur: El unește toate și este revelat tuturor. Lasă-L să lucreze, El iubește această slujbă! Dar El nu va face nimic până nu-I cerem să lucreze. Suntem stăpânii care comandăm lucrarea Creatorului: identificăm locuri unde nu suntem conectați și cerem de la Creator să ne conecteze și să ne umple. Aceasta este înălțarea MAN, rugăciunea.⁴ (Minutul 51:50)

Trebuie să lucrați prin credință mai presus de rațiune, ignorându-vă sentimentele, „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură.” Odată, animalele domestice, boii și măgarii erau liberi și își trăiau viața în natură, în familia lor, în turmă. Acum toată viața lor este să îndeplinească cererea proprietarului. S-au vândut singuri pentru mâncare și sunt gata să facă toată munca pe care proprietarul o cere.

De asemenea, trebuie să fim de acord să facem toată munca la cererea Creatorului „ca un bou la povară și un măgar la încărcătură”. Și, pentru ce recompensă? Pentru nici una, doar strictul necesar de a exista. Nu vreau nimic, doar să exist și de ce? Pentru a îndeplini dorința stăpânului, astfel încât El să mă iubească ca pe boul sau măgarul lui.

De ce proprietarii își hrănesc și își curăță animalele? Pentru că ele muncesc. Deci, vreau la fel și nimic mai mult. Trebuie să mă cobor la starea de intenție pură.⁵ (Minutul 1:24:15)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/13/19, „Îngreunarea inimii – o invitație de a construi o tânjire pentru Creator ”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie rugăciunea dacă te simți ca o grămadă de rău și corupție?

Răspuns: Asta este minunat. Dacă noi toți ne-am simți plini de rău, egoism, invidie, gelozie, tot felul de răutăți și tot ce poate exista în acest sens, ar fi perfect. Cât de mult ar vrea o persoană, dacă nu să scape de asta, cel puțin să picteze puțin peste asta!

Asta este bine! Înseamnă că omul deja are o nevoie să se schimbe.

Întrebare: Cum și când vom putea să conectăm toate AHP-urile noastre la noi?

Răspuns: Pentru a face asta, întâi trebuie să ai Galgalta ve Eynaim și apoi AHP. Întâi de toate, tu trebuie să ai dorințe de dăruire, apoi vei putea să lucrezi cu dorințele de primire de dragul dăruirii.

Întrebare: Cum putem să nu ajungem la lipsa acțiunii sau la indiferență mulțumită anularii noastre?

Răspuns: Haideți întâi să învățăm să ne anulăm și apoi vom vedea. Ai dreptate, este o întrebare aici. Adevărul este că eu nu mă anulez pe mine, însumi, ci participarea mea egoistă și să cer ca în locul ei, să-mi dea Creatorul o putere nouă, calitatea dăruirii.

Întrebare: Dacă concesia față de un prieten nu duce la măreția scopului, ar trebui să cedezi în fața lui?

Răspuns: Dacă acesta este într-un grup de zece, eu nu fac calcule dacă duce sau nu la scop. Cel mai important, prin cedarea față de prieten, eu mă îndrept spre scop.

Din Congresul din Moldova „Ziua unu” 9/6/19, „A deveni pregătit să fiu influențat de societate”, lecția 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Familia viitorului

Întrebare: Este scris, „Un bărbat și o femeie și Creatorul între ei”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Înseamnă că dacă părțile masculine și feminine, altruismul și egoismul, se conectează pentru a crea ceva comun, direcționat spre dăruire, spre iubirea reciprocă și, în general, în afara lor, atunci Forța superioară numită „Creator” este simțită între ei.

Întrebare: Putem să spunem că nu va fi niciodată un cuplu normal căsătorit, dacă dăruirea și iubirea reciprocă, adică Creatorul, nu sunt revelate între ei?

Răspuns: Da, în mod absolut. De aceea, în vremea noastră noi experimentăm criza familială. Numai dacă înțelegem că trebuie să construim familia într-o organizație interioară a familiei perfect nouă, pe baza unor contracte noi, atunci vom putea să o construim.

O familie este o unitate care este menită pentru a ne învață cum să interacționăm în mod corect cu întreaga umanitate, deoarece întreaga lume există în familie.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/31/18

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce cale pune la dispoziție cabala pentru a-ți putea hotărî singur soarta?

Răspuns: În primul rând, este necesar să te ridici la rădăcina sufletului, cel puțin la nivelul cel mai de jos, de la care este posibil să înțelegi într-o oarecare măsură ce ți se întâmplă. Pentru a lua parte la organizare trebuie să urci primele trei trepte: Ibur (concepție), Yenika (alăptare) și Mochin (maturitate).

După ce a urcat o treaptă, studentul își face o idee cu privire la modul în care semnalele acestui control coboară până la el și-l controlează. El începe să înțeleagă de unde primește cunoașterea, dorințele și diversele opinii, unde sunt implementate deciziile și primește deja rezultatele acestor decizii.

În caz contrar, are impresia că totul se întâmplă în el. Din cauză că nu înțelege unde iau naștere semnalele, el crede că acest lucru se petrece în el.
Din emisiunea Kab TV “Bazele cabalei,” 10/27/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă tânjim după Creator, atunci trebuie să ne convingem că El poate fi atins doar prin grupul de  zece. Acest lucru are nevoie de dovezi și nu poate fi luat de bun, pentru că drumul prin grupul de zece merge împotriva egoismului nostru. Cum poți să vrei asta? Este ușor să vă uniți doar într-o echipă de fotbal, unde este clar că puteți câștiga cupa numai ca o echipă unită. Dar într-un grup cabalistic, egoismul ne blochează calea și nu ne permite să vedem că numai prin unificare putem atinge obiectivul. Va dura mult timp până vom începe să fim de acord cu acest lucru, să ne asigurăm și să ne dăm seama că este așa.¹ (Minutul 20:20)

Ce este iubirea de prieteni? Ce ar trebui să le dau? Trebuie să le dau totul și să mă dizolv în ei fără urmă, ca zahărul în apă, pentru a-i simți, în schimb.² (Minute 26:52)

Firul care mă conectează la Creator este puterea aspirației mele către El, care iese din inima mea și se întinde în direcția Lui. Nu știu cine este Creatorul, dar cumva îmi închipui, mă atașez de acest concept. Dar dacă Creatorul este puterea binelui, atunci cum pot să iau contact cu El dacă nu există nimic comun între noi? Acest fir este infinit, deoarece conexiunea noastră există doar de partea Creatorului, modul în care El a creat-o. Iar din partea mea, nu pot să-L contactez.

Dacă vreau să simt conexiunea cu Creatorul, trebuie să găsesc cel puțin calitatea cea mai mică de dăruire, similară cu El. Dar cum o pot face? Trebuie să-mi concentrez toate eforturile spre conexiunea grupului de zece și să-l folosesc pentru a mă strădui cât mai mult posibil, ca într-o diafragmă dintr-un aparat de fotografiat.

Dacă proiectați o rază de lumină pe un ecran, printr-o gaură mică, puteți obține o imagine clară și inversată. Aparatul de fotografiat cu o mică gaură, camera obscură, care a servit ca prototip pentru primele aparate de fotografiat, a funcționat conform acestui principiu. Cu cât diametrul găurii este mai mic, cu atât imaginea este mai clară. Această mica gaură este grupul de zece. Strecurându-mă în grupul de zece, în locul acestei lumi, încep să văd contururile lumii viitoare. Trebuie să construim aceeași lentilă, care să concentreze toate razele de lumină din grupul de zece.

Am nevoie de o lentilă care să-mi concentreze vederea, deoarece sunt fragmentat intern și compus din zece calităţi: HaVaYaH. Dacă îmi coordonez calitățile, atunci devin parte a sistemului și încep să simt ceea ce este în afara mea.

Cu un aparat de fotografiat material, vedem imaginea reală și fotografia ei. Dar în spiritualitate, nu vedem obiectul însuși până nu construim o lentilă, adică un grup. Dacă am o lentilă spirituală, grupul de zece la care mă alătur ca Malchut din primele nouă Sefirot, atunci câștig cunoaștere și un sentiment al Creatorului, prin prietenii mei și încep să văd lumea spirituală.

Ce văd: prietenii sau Creatorul? Îl văd pe Creator, în prieteni. Prietenii sunt lentila prin care voi vedea Creatorul. Creatorul nu are nicio imagine, nume sau expresie, decât ceea ce se poate simți prin grupul de zece. Grupul de zece sunt zece Sefirot, casa mea natală, viața și sufletul meu. Anulându-mă în raport cu prietenii mei, pot fi sigur că m-am anulat în raport cu Creatorul.

Creatorul nu are nicio imagine, nicio culoare, niciun miros și nicio formă percepută de simțurile noastre: vedere, auz, gust, miros și atingere. Această forță este revelată numai în conformitate cu capacitatea noastră de a ne conecta între noi. Îl percepem pe Creator ca pe o fotografie. Prin urmare, trebuie să construim o bază prin care să o descoperim.

Un câmp magnetic poate fi detectat doar în prezența unei săgeți magnetizate care începe să se rotească, indicând prezența unei anumite forțe. Săgeata indică în ce direcție acționează câmpul de forță.

Întrucât nu-l cunoaștem pe Creator, avem nevoie de un dispozitiv, o busolă, care să-L dezvăluie, iar busola este grupul de zece. Toate detectoarele pentru detectarea anumitor fenomene trebuie să fie oarecum similare cu aceste fenomene. Pentru a descoperi un câmp magnetic, avem nevoie de un magnet și pentru a descoperi spiritualitatea, avem nevoie de un grup de zece. Dacă mă anulez înaintea grupului de zece și îl servesc, îl transform într-o săgeată ca a busolei care dezvăluie conexiunea cu Creatorul.

Cu cât grupul este mai unit în direcția scopului creației și al Creatorului, cu atât se concentrează mai mult asupra Creatorului și ne permite să-L vedem și să-L dezvăluim. De fapt, nu dezvăluie Creatorul, ci calitățile Sale, deasupra egoismului și a cunoașterii și astfel se manifestă imaginea Creatorului și devine un instrument pentru revelarea Sa.

Trebuie să adun pe toți împreună, în cercul cel mai strâns, într-o gaură minusculă prin care ÎL voi vedea pe Creator, ca printr-o lentilă de focalizare. Reunesc toate cele nouă proprietăți ale prietenilor mei în raport cu mine, însumi, într-una singură, comprim toate cele nouă fenomene într-un singur concept, anulând cu dorința mea egoismul care le separă și, în această formă, văd rezultatul: încep să-l văd pe Creator. Se dovedește că Îl creez pe El. ³ (Minutul 30:50)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/18/19, Înăsprirea inimii – O invitație pentru a construi tânjirea pentru Creator

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sensibilitatea unui Cabalist

Întrebare: Tu ai fost deseori cu învățătorul tău la Kinneret (Marea Galilee). Asta are cumva legătura cu Bina?

Răspuns: El și eu am călătorit aproape în toată țara și în fiecare loc noi, într-adevăr, am simțit influențe diferite.

Am avut o casă mică la Kinneret, unde am venit și am trăit pentru câteva zile. Am făcut asta periodic, o data la două săptămâni.

Întrebare: Un Cabalist poate să simtă orice forțe influențează acest Pământ? Poate el cumva să atragă aceste forțe?

Răspuns: Desigur, ne-am tras putere de acolo, foarte multă putere.

Întrebare: Poți să faci asta în Siberia sau în New York?

Răspuns: Nu. Întâi de toate, de niciunde, cu excepția Israelului. În al doilea rând, în nord, în apropiere de Tiberias, la Muntele Meron, există spații spirituale vaste unde cazi în anumite forțe spirituale.

Cu toate acestea, doar oamenii care sunt predispuși pentru asta, care au dezvoltat o asemenea sensibilitate în ei și pot să se ajusteze la aceleași frecvențe, le pot simți în ei.

Asta nu este misticism sau meditație. Vorbim despre aceia care studiază Cabala. Ei simt și înțeleg diferența în aceste forțe.

Contrar acelor locuri pe care oamenii obișnuiți le consideră spirituale, Cabaliștii nu le acordă atenție și nu fac referire la nicio forță spirituală, influențe, sursele lor, șamd.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 1/28/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman în Quora: „Pot evreii să fie antisemiți?”

 Nu numai că evreii pot fi antisemiți, dar pot fi cel mai mare și mai sever tip de antisemiți.

De ce?

Se datorează faptului că noi, evreii avem un punct care ne conectează la starea corectată și unificată a umanității – „iubește aproapele ca pe tine însuți” – pe care l-am descoperit cândva, cu aproximativ 3.800 de ani în urmă, sub îndrumarea lui Avraam. Împreună cu acel punct, suntem implicați și în găzduirea dorinței egoiste sparte, care se opune punctului unificării, depărtându-ne unul de celălalt.

Fiecare evreu se încadrează în această dualitate: o dorință egoistă de a primi, care caută un beneficiu personal în detrimentul altora, însoțită de punctul altruist al unificării, care este atașat de culmea dezvoltării stării umanității unite.

Cine se simte mai aproape de punctul central al unificării, este atras să se dezvolte diferit de cei care sunt aruncați în cursa de șobolani a maselor, fiind atras spre o legătură pozitivă în societate. Cine se opune unei astfel de dezvoltări, lăsând egoismul să-i determine obiectivele și plăcerile în viață și este împotriva unificării, este în definirea sa mai profundă, un antisemit.

Cu toate acestea, dacă anumite persoane sunt sau nu antisemite nu este problema principală. Mai degrabă, trebuie să înțelegem cum ies la suprafață astfel de înclinații ca parte a unui fenomen natural, de unde își au originea și cum se manifestă sentimentele noastre prin interacțiunea dintre aceste forțe interioare.

Dacă conștientizarea cauzei reale a urii de sine evreiești ar apare din ce în ce mai mult printre oameni, atunci am putea influența oarecum echilibrul umanității cu natura. Umanitatea ar putea atunci să înțeleagă mai bine prin ce trece.

Pe scurt, evreii sunt cei mai mari antisemiți tocmai pentru că găzduiesc cele două puncte extreme de unitate și de anti-unitate.

Iar aceste două puncte schimbă permanent relațiile. Ele există, de fapt, în fiecare persoană și le vedem în fiecare națiune și în fiecare etapă de dezvoltare.

Însă, datorită descoperirii cândva a unității, deasupra marilor diferențe dintre oamenii din Babilonul antic, evreii au o diferențiere mult mai proeminentă între aceste două puncte: pe de o parte, accesul la aceeași metodă pe care o folosea Avraam pentru a uni oamenii peste diferențele lor și, pe de altă parte, un ego mai umflat, care rezistă unei asemenea unități și îi face pe evrei, în comparație cu alte națiuni, să aibă un succes disproporționat în eforturile egoiste.

Prin urmare, cu cât umanitatea se dezvoltă mai mult, cu atât națiunile lumii simt ura față de evrei. Și asta se datorează faptului că antisemitismul este un răspuns natural al creșterii ego-ului, care urăște punctul opus lui, adică o dorință care vrea să permită ego-ului să se conecteze pozitiv cu ceilalți.

Oamenii din zone nedezvoltate, cum ar fi popoarele tribale, nu au o asemenea atitudine față de evrei. Cu cât oamenii se dezvoltă mai mult într-o civilizație cu concurență egoistă și individualism materialist, cu atât atitudinea lor față de evrei se dezvoltă. Dintr-o dată, oamenii care întâmpină din ce în ce mai multe probleme în încercarea de a-și croi drum în lumea modernă, civilizată, încep să simtă că le displac evreii. Se datorează creșterii egoismului și tensiunii ulterioare dintre ego și punctul cel mai profund din interiorul persoanei care tânjește la o legătură pozitivă cu ceilalți.

Vom ajunge într-o stare în care întreaga lume își va dezvălui atitudinea negativă față de evrei.

Astfel, totul depinde de cât de curând și în ce măsură noi, evreii vom începe să ne exercităm potențialul: să realizăm metoda de a ne uni („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunilor („dragostea va acoperi toate fărădelegile”), prin care putem deveni un canal de răspândire a unității în umanitate („o lumină pentru națiuni”).

Atunci când o astfel de transformare va avea loc, atitudinea crescândă de ură față de evrei se va transforma în forma sa pozitivă: o atitudine de susținere, de respect și chiar de iubire față de un popor care aduce în lume o nouă senzație de fericire și unire.

.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman în Quora: „Pot evreii să fie antisemiți?”

 Nu numai că evreii pot fi antisemiți, dar pot fi cel mai mare și mai sever tip de antisemiți.

De ce?

Se datorează faptului că noi, evreii avem un punct care ne conectează la starea corectată și unificată a umanității – „iubește aproapele ca pe tine însuți” – pe care l-am descoperit cândva, cu aproximativ 3.800 de ani în urmă, sub îndrumarea lui Avraam. Împreună cu acel punct, suntem implicați și în găzduirea dorinței egoiste sparte, care se opune punctului unificării, depărtându-ne unul de celălalt.

Fiecare evreu se încadrează în această dualitate: o dorință egoistă de a primi, care caută un beneficiu personal în detrimentul altora, însoțită de punctul altruist al unificării, care este atașat de culmea dezvoltării stării umanității unite.

Cine se simte mai aproape de punctul central al unificării, este atras să se dezvolte diferit de cei care sunt aruncați în cursa de șobolani a maselor, fiind atras spre o legătură pozitivă în societate. Cine se opune unei astfel de dezvoltări, lăsând egoismul să-i determine obiectivele și plăcerile în viață și este împotriva unificării, este în definirea sa mai profundă, un antisemit.

Cu toate acestea, dacă anumite persoane sunt sau nu antisemite nu este problema principală. Mai degrabă, trebuie să înțelegem cum ies la suprafață astfel de înclinații ca parte a unui fenomen natural, de unde își au originea și cum se manifestă sentimentele noastre prin interacțiunea dintre aceste forțe interioare.

Dacă conștientizarea cauzei reale a urii de sine evreiești ar apare din ce în ce mai mult printre oameni, atunci am putea influența oarecum echilibrul umanității cu natura. Umanitatea ar putea atunci să înțeleagă mai bine prin ce trece.

Pe scurt, evreii sunt cei mai mari antisemiți tocmai pentru că găzduiesc cele două puncte extreme de unitate și de anti-unitate.

Iar aceste două puncte schimbă permanent relațiile. Ele există, de fapt, în fiecare persoană și le vedem în fiecare națiune și în fiecare etapă de dezvoltare.

Însă, datorită descoperirii cândva a unității, deasupra marilor diferențe dintre oamenii din Babilonul antic, evreii au o diferențiere mult mai proeminentă între aceste două puncte: pe de o parte, accesul la aceeași metodă pe care o folosea Avraam pentru a uni oamenii peste diferențele lor și, pe de altă parte, un ego mai umflat, care rezistă unei asemenea unități și îi face pe evrei, în comparație cu alte națiuni, să aibă un succes disproporționat în eforturile egoiste.

Prin urmare, cu cât umanitatea se dezvoltă mai mult, cu atât națiunile lumii simt ura față de evrei. Și asta se datorează faptului că antisemitismul este un răspuns natural al creșterii ego-ului, care urăște punctul opus lui, adică o dorință care vrea să permită ego-ului să se conecteze pozitiv cu ceilalți.

Oamenii din zone nedezvoltate, cum ar fi popoarele tribale, nu au o asemenea atitudine față de evrei. Cu cât oamenii se dezvoltă mai mult într-o civilizație cu concurență egoistă și individualism materialist, cu atât atitudinea lor față de evrei se dezvoltă. Dintr-o dată, oamenii care întâmpină din ce în ce mai multe probleme în încercarea de a-și croi drum în lumea modernă, civilizată, încep să simtă că le displac evreii. Se datorează creșterii egoismului și tensiunii ulterioare dintre ego și punctul cel mai profund din interiorul persoanei care tânjește la o legătură pozitivă cu ceilalți.

Vom ajunge într-o stare în care întreaga lume își va dezvălui atitudinea negativă față de evrei.

Astfel, totul depinde de cât de curând și în ce măsură noi, evreii vom începe să ne exercităm potențialul: să realizăm metoda de a ne uni („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”) deasupra diviziunilor („dragostea va acoperi toate fărădelegile”), prin care putem deveni un canal de răspândire a unității în umanitate („o lumină pentru națiuni”).

Atunci când o astfel de transformare va avea loc, atitudinea crescândă de ură față de evrei se va transforma în forma sa pozitivă: o atitudine de susținere, de respect și chiar de iubire față de un popor care aduce în lume o nouă senzație de fericire și unire.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Responsabilități și posibilități

Întrebare: Există diferențe între bărbați și femei în ceea ce privește materialele, sursele cabalistice? Ce pot și ce ar trebui să citească femeile și ce ar trebui să citească bărbații?

Răspuns: Amândoi pot și trebuie să citească absolut totul. Cu toate acestea, pentru bărbați, aceasta este o datorie zilnică, iar pentru femei, depinde de timpul lor liber.

În ceea ce privește calea spirituală și atingerea Creatorului, pentru bărbați este din nou o datorie, iar pentru femei este dorință, în funcție de posibilitățile lor.

Întrebare: Există limitări în ceea ce privește sursele?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Înseamnă că toți au voie să citească Cartea Zohar și Talmud Eser Sfirot (Studiul celor zece Sfirot)?

Răspuns: Desigur, absolut tot.

Întrebare: Munca în grupul de zece este cerută și pentru bărbați și pentru femei?

Răspuns: Da. Cu toate acestea, o femeie este eliberată de acele porunci care sunt îndeplinite în timp; adică nu trebuie să alerge la lecție la ora trei dimineața. Dacă are nevoie și dacă volumul de muncă de la serviciu și de acasă permite, poate asculta lecția oricând. Însă, pentru bărbați este o datorie.

Întrebare: Dar referitor la diseminarea Înțelepciunii Cabala?

Răspuns: Este datoria atât a bărbaților, cât și a femeilor de a disemina, iar femeile ar trebui să o facă nu mai puțin decât bărbații, deoarece este legată de funcția ei de a naște; prin ea, corecția vine pe lume. Prin urmare, este legată de diseminare chiar mai mult decât un bărbat.

Întrebare: Trebuie atât bărbații, cât și femeile să facă analizele interioare, munca interioară, tot felul de verificări?

Răspuns: Toate acestea sunt necesare pentru ambii. Cu toate acestea, o femeie o face ori de câte ori este posibil, într-un moment în care este liberă, iar un bărbat o face ca pe o datorie, în anumite momente și în anumite circumstanțe. Există un interval de timp clar pentru bărbați, dar nu și pentru femei. Există, de asemenea, instrucțiuni clare despre cantitatea și calitatea muncii pentru bărbați, dar nu și pentru femei.

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 31/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: “ De ce Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a vizitat pentru prima dată Auschwitz, pe fondul antisemitismului? “

Este o mișcare politică din partea ei. Politicienii fac astfel de mișcări, dar nu în funcție de emoție, ci în funcție de ceea ce merită mai mult pentru ei și pentru partidul lor. Deci, sunt sigur că Angela Merkel și alte persoane implicate au luat o decizie calculată.

Fenomenul antisemitismului este însă mult mai larg decât politica. Până când nu se vor răspândi cunoștințele despre adevărata cauză a antisemitismului, va rămâne o problemă nesoluționată. Astfel, doar va continua să se înrăutățească, pe măsură ce ne îndreptăm spre viitor.

Antisemitismul este un fenomen natural. El iese la suprafață în fiecare persoană și națiune, atât evrei, cât și non-evrei. Combaterea antisemitismului este posibilă numai dacă luăm cunoștință de unde provine și care este cauza sa. În prezent, noi, evreii ridicăm problema antisemitismului într-un mod în care, ca și cum am căuta să cerem altor națiuni să nu ne urască și vedem că nu se rezolvă niciodată.

Este imposibil ca națiunile lumii să nu urască evreii. Tot în Tora este scris că Esau îl ura pe Iacov. Esau simbolizează dorința de a primi, calitatea națiunilor lumii, iar Iacov este forța care echilibrează dorința de a primi, cu dorința de a dărui, calitatea evreilor.

De asemenea, astăzi putem identifica ura printre evrei, care nu au cunoștințe despre cauza antisemitismului. Dacă nu învățăm legea naturii, modul în care natura operează prin toate aceste fenomene, vom greși întotdeauna.

Legea naturii specifică faptul că starea finală a umanității este una de unificare totală, definită de principiul „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Poporul evreu a devenit cunoscut prin faptul că odată a atins o stare de unificare, acum 3800 de ani, sub îndrumarea lui Avraam, în Babilonul antic (cuvântul ebraic pentru „evreu” [Yehudi] provine de la cuvântul „unit” [yihudi] [Yaarot Devash, partea 2, Drush nr. 2]).

Prin urmare, evreii poartă acest mesaj în ei, înșiși, de a se uni conform cu „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți”. Este ca și cum este încorporat în „ADN-ul” lor, ca o componentă definitivă. Punctul din interiorul persoanei care face conexiunea cu o stare mai unificată a umanității este cunoscut în Înțelepciunea Cabala drept „punctul din inimă”.

Antisemitismul apare din cauza următoarei distorsiuni: evreii au un punct latent în interior, care îi permite să acceseze o realitate de iubire, dăruire și conexiune. Evreii nu doresc însă să-și dea seama de potențialul acestui punct, deoarece s-au născut, au crescut și se identifică complet cu natura lor egoistă.

Mai mult, cum se poate ca evreii să fie antisemiți? Provine din atitudinea față de acest punct din inima, din interior. Dacă urăsc acest punct, adică vor să trăiască o viață egoistă confortabilă și nu au nimic de-a face cu încercarea de a dezvolta iubirea, dăruirea și conexiunea cu ceilalți, atunci astfel de evrei devin cei mai mari antisemiți. Cu alte cuvinte, antisemitismul este întotdeauna în relație cu această tendință de a iubi, de a dărui și de a împlini conexiunea pe care evreii au atins-o odată: dacă încearcă să realizeze asta, antisemitismul se va diminua, iar dacă o resping, în cunoștință de cauză sau fără să știe, antisemitismul va continua să crească.

Prin urmare, cunoștințele despre adevărata cauză a antisemitismului reprezintă jumătate din soluția problemei. Următoarea etapă este să înțelegem cum nu trebuie să încercăm să eliminăm ura față de evrei, ci să descoperim o tendință iubitoare, dăruitoare și de conexiune, egală sau mai mare decât ura ce plutește asupra ei, potrivit cuvintelor, „iubirea va acoperi toate fărădelegile.” Când vom înțelege cum să funcționăm într-un asemenea mod, vom vedea cum ura antisemită a fost dată umanității pentru a o ridica la apogeul existenței sale. Până nu facem acest lucru, ura va continua să fie îndreptată numai către evrei, din ce în ce mai mult și vom fi învinuiți de tot răul care există.

Noi, evreii suntem de vină pentru ura pe care antisemiții o simt față de noi. Cu toate acestea, nu se datorează motivelor directe pe care le subliniază, fie că este îndreptată către statul Israel, care se opune palestinienilor, fie că noi, evreii, ne-am asumat prea multă putere în țările în care am fost asimilați, printre multe altele. În schimb, se datorează faptului că rămânem în urma propriei noastre revelații de iubire, dăruire și conexiune între noi și eșecului nostru ulterior de a transmite o conexiune cu sursa care aduce abundență în viețile noastre, care este capabilă să aducă pace, armonie și perfecțiune tuturor.

Prin urmare, până când nu vom iniția o schimbare majoră către unire („iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”), antisemitismul doar va crește.

De asemenea, cele 60 de milioane de euro pe care Germania le-a donat Fundației Auschwitz-Birkenau înainte de călătoria lui Merkel la Auschwitz ar fi mai bine folosite dacă Germania ar deschide un centru de cercetare pentru fenomenul antisemitismului.

Prin investigarea antisemitismului, există speranța că am descoperi adevărata lui cauză și am înțelege ce trebuie rezolvat pentru a ajunge la o soluție.

Ceea ce poate ajuta cu adevărat la combaterea antisemitismului este răspândirea adevăratei cauze a acestuia, înțelegându-l drept lege a naturii.

Germanii ar descoperi că nu sunt vinovați de Holocaust și, în plus, că niciun antisemit nu este de vină pentru ura pe care o simte față de evrei.

Evreii nu știu că sunt de vină pentru antisemitism, că au un rol în natură: să atingă „să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți” și să transmită tuturor cunoașterea acestei legi. Datorită a ceea ce strămoșii noștri au descoperit în Babilonul antic, sub îndrumarea lui Avraam, avem din nou o cerere din partea naturii, asupra noastră, de a ne uni deasupra diviziunii și de a aduce lumea la echilibru. La rândul său, lumea va crea o contrabalansare împotriva forței negative a antisemitismului, ceea ce va aduce lumea într-o stare perfectă.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→