Daily Archives: 11 ianuarie 2020

Revelează alegerea liberă și alege să te contopești cu Creatorul

Înțelepții au spus: „Drumul lung este scurt, iar drumul scurt este lung”. Creatorul vrea să ne vedem pe noi înșine nu ca fiind cei drepți care nu au nimic de corectat, ci ca fiind păcătoși și să ne ridicăm peste defectele noastre, peste separarea și incapacitatea noastră de a dărui.

Aflu că sunt un păcătos și mă străduiesc să devin drept. Cel drept este cel care îndreptățește Creatorul. De la noi nu se cere nimic în afară de această justificare, orice altceva se face de Sus.

Prin drumul lung sau scurt decid asupra capacității mele de a-l justifica pe Creator. Poate că sunt doar la începutul căii, dar mă alipesc complet Creatorului. Nu este condiția în sine care contează pentru Creator, ci eforturile depuse de noi, așa cum noi apreciem eforturile unui bebeluș în chestiuni neimportante obținute de ei, mai mult decât succesele mari ale unui copil mare.

Persoana însăși stabilește unde se află. Poate că este departe de Creator, dar folosește această înstrăinare ca ocazie pentru a-și arăta devotamentul și apropierea de El. Și atunci, drumul lung devine scurt. Un drum scurt poate fi lung dacă o persoană crede că este deja aproape de Creator. Deci, noi nu judecăm după senzațiile noastre, ci doar prin capacitatea noastră de a justifica Creatorul și abia atunci putem realiza corectarea. (Minutul 7:50)

Din articolul lui Baal HaSulam, „M-ai făcut cu spatele și cu fața”: „M-ai făcut cu spatele și cu fața”, ceea ce înseamnă revelarea și ascunderea feței Creatorului. Acest lucru se întâmplă pentru că, într-adevăr, „Împărăția Sa stăpânește peste toate” și totul se va întoarce la rădăcina sa, deoarece nu există niciun loc fără El. Dar diferența este în prezent sau în viitor, pentru că cel care leagă cele două lumi, descoperă în prezent acoperirea Lui, că tot ceea ce se face este o acoperire pentru a revela Șhina [Divinitatea].

O persoană pentru care prezentul și viitorul sunt unul, el le simte la fel fiindcă are deja revelația Creatorului; adică tot ceea ce se întâmplă este o manifestare a acțiunilor Forței Superioare.

Dacă îmi imaginez că nu eu acționez acum, ci Creatorul este cel care acționează în mine, atunci prezentul și viitorul sunt conectate pentru mine și nu mai rămâne nimic decât acest moment. Timpul nu există. Dacă momentul următor contează pentru mine, atunci sunt într-o stare defectuoasă.

Viitorul există doar pentru a-l anula și a-l trage în prezent. Pentru aceasta, trebuie să-mi imaginez că Creatorul mă stăpânește în fiecare moment și pentru mine nu există un moment următor pentru că sunt complet în puterea Lui. (Minutul 18:20)

Creatorul vrea să aflăm că El ne controlează tot timpul, ca un călăreț cu un cal și El ne mână spre bine. Dacă mi se dezvăluie un bun management superior, atunci pentru mine dispare diferența dintre prezent și viitor și totul se termină în momentul prezent. Imediat ce mă contopesc cu Creatorul, timpul dispare pentru că nu contează pentru mine ce va face El cu mine, nu aștept nimic nou. (Minutul 20:48)

Este o greșeală să cred că în trecut am decis ceva singur și am făcut ceva greșit, ceea ce a dus astăzi la o stare proastă. Se dovedește că refuz unicitatea Creatorului dacă afirm că în trecut nu am fost guvernat de El, ci m-am condus singur.

Tot ceea ce s-a întâmplat până în acest moment s-a întâmplat în conformitate cu voința celui mai înalt management și mi se interzice să regret trecutul. Trebuie să rămân la momentul prezent.

Libera alegere a calului nu este să acționeze împotriva voinței călărețului și nici măcar să-i ghicească dinainte dorințele. Libertatea calului este să acționeze împotriva voinței sale. În asta se dezvăluie libertatea de alegere: să fii în puterea Creatorului tot timpul și să fuzionezi cu El. Starea nu poate fi înghețată; se schimbă tot timpul. Și eu trebuie să mă schimb, rămânând în continuă fuziune cu Creatorul, în ciuda schimbării condițiilor. (Minutul 25:00)

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 06/12/19 – „Scrierile lui Baal HaSulam – M-ai făcut cu spatele și cu fața”

 

 

Numai cu ajutor de Sus

Fiecare dintre cei zece oameni din grupul de zece va spune ceva diferit; să ajungem la o rugăciune comună este posibil numai cu ajutorul de sus. Dar ajutorul de sus nu va veni până nu cerem. Ce ne împiedică să cerem? Cu toții avem un singur obstacol: inima noastră de piatră  nu vrea să simtă pe nimeni altcineva; este incapabilă și nepregătită pentru aceasta. Motivul este Creatorul însuși, care stă între noi și nu ne permite unitatea, până când nu vom cere corect.

El este cel care se amestecă între  noi, pentru că El a creat înclinaţia rea. Prin urmare, trebuie să-L implorăm, să strigăm și să ne rugăm ca „fiii Mei m-au învins” să se împlinească. Suntem deja în posesia acestei comori; trebuie doar să găsim o suflare comună pentru a convinge Creatorul. El vrea acest lucru și așteaptă, dar El ne tolerează și ne reține, suferind mai mult decât noi.

Este nevoie să ne gândim la acest atac, ca în timpul războiului, să mobilizăm toate mijloacele și forțele pentru această cerere, să plângem constant, să cerem și să-l enervăm pe Creator, fără a înceta să simţim că El este cel care ne stă în cale și nu ne lasă. Trebuie să vă gândiți la asta împreună 24 de ore pe zi. Să presupunem că nu ne simțim unii pe alții, dar putem simți acest punct comun pentru noi: Creatorul, care intervine în unirea noastră. Și totul se realizează numai prin conexiune – începutul sufletului este acolo.

Aceasta se numește „traversarea Machsom-ului”. Creatorul stă la granița lumii spirituale și trebuie să-L convingem să ne lase să intrăm. El nu este dușmanul nostru, ci doar insistă asupra acestei condiții: conexiune, unitate și sprijin reciproc. Este necesar să investim tot timpul în acest efort, făcându-ne drum către răspuns, bătând constant într-un punct. (Minutul 5:10)

Nimeni nu este pregătit pentru această muncă și cu cât persoana este mai mare, cu atât egoul este mai mare. Dar, în ciuda dezamăgirii, trebuie să vă ajutați unii pe alții și să vă ridicați din nou. Nu trebuie să ne gândim la eșecurile noastre, ci la cum să trezim inimile prietenilor noștri. Apoi, nu vor fi probleme. Dacă voi avea grijă de prietenii bolnavi, voi uita de propria mea boală, precum o mamă care are grijă de un copil bolnav. Deci, mă voi recupera repede.2 (Minutul 9:55)

Creatorul nu aude o persoană, ci cel puțin două și chiar și atunci numai în condiții speciale. Dar El va auzi cu siguranță grupul de zece, dacă se adresează Lui ca o singură persoană. În lumea spirituală, o singură unitate sunt zece, uniţi ca unul.3 (Minutul 19:26)

Cu toții vorbim cuvinte diferite, chiar și în limbi diferite, dar esența cererii noastre este aceeași: îi cerem Creatorului un singur lucru – conexiunea. În primul rând, vrem să ne conectăm și, din unitatea noastră, vom înțelege deja ce avem nevoie. Ce vrem atunci? Vrem apoi o conexiune și mai mare și mai puternică. Și așa este de fiecare dată, din ce în ce mai mult, nimic altceva decât asta. Acest lucru trebuie făcut de către Creator: „Cel care face pace mai Sus, va face pace asupra noastră și asupra întregului Israel.”4 (Minutul 28:45)

A te îndrepta către Creator înseamnă a-ți imagina că te afli într-o sferă care te acoperă și determină totul. Apoi mă îndrept spre această dorință, spre puterea acestei sfere care ne organizează și ne controlează întreaga viață până la cel mai fin detaliu, la cea mai mică moleculă din corpul meu. Cer acestei forțe să-mi alinieze viața cu această sferă pentru a exista în armonie cu ea.5 (Minutul 32:35)

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de cabala 12/24/19, Scrierile lui Rabash, „Ce să urmarim în Adunarea prietenilor”