Daily Archives: 18 ianuarie 2020

Viață și moarte, partea 4

 Frica de moarte și alte metamorfoze psihologice

Întrebare: În lumea noastră, cineva trăiește, cineva moare. De ce se întâmplă acest proces?

Răspuns: În lumea noastră, totul se întâmplă prin analogie cu lumea superioară. Când în lumea spirituală dorințele și intențiile se reunesc și calitatea dăruirii apare în ele, asta se numește viață.

Dacă aceste dorințe se destramă și nu se pot conecta între ele, pentru a produce calitatea de dăruire și iubire, această separare este numită moarte.

Întrebare: Există ritualuri speciale de înmormântare conform legilor Cabalistice?

Răspuns: Absolut nu! Cabala nu are nicio legătură cu corpul nostru. Îl consideră doar un animal și nu vorbește despre el în niciun fel.

Întrebare: De ce există o frică de moarte?

Răspuns: Teama de moarte există pentru că o persoană nu știe ce urmează. I se pare că continuă să existe.

Întrebare: Voi clarifica întrebarea: de ce Creatorul ne determină să ne temem de moarte? Imaginează-ți o realitate în care o persoană nu i-ar fi frică de moarte.

Răspuns: Doamne ferește. Atunci el nu ar fi obținut niciun rezultat în viața lui, ci doar ar exista. Frica de moarte din tinerețe ne împinge înainte spre sensul vieții, pentru a o realiza și pentru a o revela.

Întrebare: Ce puteți spune despre moartea clinică? Multe persoane care au experimentat-o ​​au trecut prin aceleași stări: văd lumină, un tunel și simt că sunt în afara corpului.

Răspuns: Le-am experimentat și le-am simțit și eu. Acestea sunt tot felul de metamorfoze psihologice pe care le simțim într-o stare de moarte clinică. Nu au nicio legătură cu stările spirituale.

Întrebare: Este posibil să spunem că o moarte tragică este o pedeapsă pentru unele păcate? Sau Cabala nu crede asta?

Răspuns: Nu. Nu putem atribui situații diferite înțelegerii noastre de ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla în continuare.

O persoană trebuie să se simtă întotdeauna într-o stare de liber arbitru, înțelegând pentru ce există, pentru ce trăiește, pentru ca astfel să aleagă să se ridice la nivelul în care va face ceva cu adevărat util în viața sa.

 

Metoda de corectare, partea 7

Ce presupune corecția?

Întrebare: În ce constă unicitatea calității de dăruire?

Răspuns: Nu putem înțelege calitatea dăruirii ca și cum ar exista în afara noastră. O putem înțelege doar în interiorul nostru, peste calitatea primirii. Doar în acest fel putem realiza ceva, comparând cele două calități. Astfel, deoarece a creat în noi calități pur negative, Creatorul ne dă șansa de a câștiga calități complet opuse, pozitive, dacă ne ridicăm mai presus de cele negative.

Întrebare: Dacă cineva pune nevoile prietenului mai presus de cele proprii, este acesta un nivel de dăruire?

Răspuns: Desigur! Cu cât îndeplinește mai bine cererile prietenilor, cu atât mai mare este nivelul său de dăruire.

Întrebare: Ce împlinire putem da prietenilor?

Răspuns: Nu contează. Ceea ce contează este direcția gândurilor tale, intenția ta: să-l împlinești pe prieten sau să te împlinești pe tine? Ce gândești despre toate acestea, unde îți este inima? Vrei să-I faci o bucurie Creatorului împlinind un prieten, sau vrei să te satisfaci pe tine, fără să iei în considerare nici prietenul și nici pe Creator?

Întrebare: Vrei să spui că de fapt corectarea constă în faptul că, în loc să calculeze, ca un om obișnuit, cum să primească plăcere în fiecare clipă, persoana va face calcule punând nevoile altora mai presus de ale sale?

Răspuns: Da.

Remarcă: Este o utopie! Nu ne este clar nici măcar cum să abordăm această problemă.

Comentariul meu: De aceea avem grupul și metoda, pentru a începe să lucrăm cu ele.

Întrebare: Grupul este unealta. Dar scopul? De unde pot să știu ce vrea Creatorul de la mine?

Răspuns: Mai întâi, Creatorul vrea de la noi doar un singur lucru, să devenim ca El. În al doilea rând, pentru a deveni ca El, Creatorul ne-a pus în lumea aceasta și ne-a adus la grup spunând: „Ia. Începe să lucrezi în conformitate cu metoda: de la iubirea pentru prieteni la iubirea pentru Creator. Doar așa poți deveni ca Mine.” Țineți cont de faptul că iubirea pentru prieten trebuie să fie mai importantă și trebuie să o preceadă pe cea pentru Creator. Toate sursele scriu despre acest lucru. Exact astfel trebuie să acționăm dacă dorim să ajungem la Creator.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei,” 2/7/19

Libertatea de alegere, partea 3

De ce are nevoie un individ de influența mediului?

Întrebare: De ce totul este creat pentru ca eu, fiind un individ, să fiu influențat de societate? Ce îmi dă mie asta? Cum pot să folosesc asta pentru dezvoltarea mea spirituală?

Răspuns: Eu cu ajutorul societății înconjurătoare pot să mă controlez. Dacă sunt într-un sistem închis, și nu pot să fac nimic cu mine însumi sau în interiorul meu, atunci nu contează cum mă învârt, ca un câine care își urmărește coada, nimic nu va funcționa pentru că am anumite proprietăți, calități, iar dacă le folosesc, atunci aș fi același ”eu”.

Cum pot eu să ies din mine și să exercit o influență asupra mea din afară? Aici, înțelepciunea Cabala ne arată un principiu foarte interesant.

Spune că dacă am o atitudine clară, selectivă față de mediu, ”asta este bine pentru mine și asta este rău, vreau ca asta să mă influențeze mai mult și asta mai puțin”, atunci, în acest mod, aleg sursele care să mă influențeze, le sortez și mă pun sub influența lor. În acest mod mă controlez prin societatea înconjurătoare.

Poate am nevoie de două ore pentru a fi influențat de un grup de oameni și de trei ore de altul, sau să ascult un buletin de știri la TV, să citesc un articol în ziar, sau să navighez pe Internet. Trebuie constant să monitorizez ce influențe externe aleg, pentru că în acest mod mă creez. Acesta este procesul creării mele. Asta contează. Aici este liberul meu arbitru. O astfel de oportunitate, o astfel de libertate, ne este dată nouă de Creator.

Din emisiunea de pe KabTV ”Fundamtenele Cabala” din 2/4/19

O cerere corectă, adevărată

Trebuie să ne dăm seama că nu suntem orientați către Creator și nu avem niciun contact cu El, deoarece legătura cu Creatorul este împotriva naturii noastre. Spiritualitatea poate fi atinsă numai prin rugăciune, dar suntem incapabili să o facem. Creatorul ne va împiedica să facem acest lucru. În toate religiile și în toate credințele este ușor pentru o persoană obișnuită să apeleze la Creator, dar noi nu putem, deoarece Creatorul dorește să avem o legătură adevărată, corectă, internă cu El, care este precisă, puternică și reciprocă. Prin urmare, El ne va arăta cât de departe suntem de această legătură.

Odată ce vom descoperi incapacitatea noastră de a ne îndrepta către El, de a ne ruga, de a fi în contact cu Creatorul, vom înțelege cât de mult avem nevoie de un mediu, de un grup și de conexiune, deoarece numai în interiorul acestuia îl vom dezvălui pe Creator și numai împreună ne vom putea întoarce către El. În caz contrar, nici eu, nici toți ceilalți prieteni nu ajungem la Creator. Nu o putem face decât împreună.

Nu acesta este Creatorul, Cel căruia oamenii se roagă în toate limbile și în toate religiile, imaginându-L ei, înșiși. Trebuie să-L dezvăluim în mod clar pe Creator, deoarece Creatorul (Bore) înseamnă „vino și vezi” („Bo” [vino] și „Reh” [vezi]).

Doar prin cererea corectă, adevărată, după ce ne conectăm cu Creatorul, putem să ne schimbăm starea și să ne dăm seama noi, înșine. Legătura cu El este posibilă numai prin unitatea și cererea noastră comună. (Minutul 9:40)

Ar trebui să cerem Creatorului corecția la fel de persistent ca un bebeluș care cere plângând ceva de la mama sa, sigur că ea trebuie să-i răspundă. Prin asemenea cereri, dorința noastră crește. Astfel crește omul, ca un copil, fiindcă totul este astfel aranjat în toată natura. Cu toate acestea, suntem diferiți, pentru că putem ști cui ne adresăm și putem fi în echivalență de formă cu El.

Tot ceea ce se întâmplă în natură, în materia neînsuflețită, în plante, animale și oameni, toate dorințele din toate timpurile și toate ființele create se acumulează în noi și le aducem la conexiunea cu Creatorul. În caz contrar, Creatorul nu ne va auzi. El a auzit în trecut pe cabaliști, chiar dacă au studiat individual, dar astăzi nu mai funcționează așa. Prin urmare, suntem numiți ultima generație, cea care joacă un rol special și nu acționează ca toți cabaliștii din trecut, care doar au pus în scenă doar pentru noi. Acum realizăm această sarcină printr-o conexiune specială între noi.

Trebuie să rupem despărțirea, să ne gândim constant la Creator, să cerem și să pretindem, să știm că nu există altă cale. Iar și iar. Creatorul se bucură de solicitările noastre. Deci, poate că nu avem nevoie de altceva? Dacă Creatorul primește plăcere din apelurile noastre către El, atunci El nu ne poate lăsa să simțim clar reacția Lui, altfel vom începe să-L folosim în mod egoist, cerând „dă-ne, dă-ne” și mai multe cunoștințe și mai multe senzații.

Prin urmare, Creatorul se ascunde și mai mult. El ni se dezvăluie un pic în ascundere și noi trebuie să ne intensificăm cererea, să depunem mai multă minte și intenție, să ne apropiem treptat de a înțelege ce sunt Ecranul și Lumina Reflectată.

Nu ajungem la legătură directă cu Creatorul, decât doar prin inversarea noastră completă. Nu pot veni la Creator cu dorințele și gândurile mele actuale, deoarece vor scurtcircuita legătura. Plusul și minusul vor fi scurtcircuitate direct. Prin urmare, trebuie să așez un adaptor corect între ele, care se numește „Restricție (Țimțum), Ecran (Masah), Lumină Reflectată (Ohr Hozer)” și atunci dorința mea de a primi poate intra în contact cu dorința de a dărui Creatorului. Trebuie să existe un fel de dielectric [izolator electric] la mijloc, care să ne protejeze de scurtcircuite, iar aceasta este restricția, ecranul și Lumina Reflectată.

În primul rând, avem nevoie de o restricție pentru ca eu, însumi să cer măcar puterea de a-mi restrânge egoismul, nu voi dori să-l văd și să-l simt pe Creator.ci dimpotrivă voi cere forța să nu mă lase să-mi folosesc voința de a primi în mod egoist. Cer să-mi dea puterea să mă ridic deasupra naturii mele. Astfel, mă înfășor într-un izolator și, apoi, în spatele acestui izolator, cer să mi se acorde intenția de a dărui. Nu știu ce este, dar dacă aceasta este natura Creatorului, atunci El să-mi ofere un pic din aceste calități. Primesc apoi îmbrăcămintea Celui de Sus, îmbrăcămintea Creatorului, îmbrăcămintea marelui preot (marele Cohen).

Pe măsura acestei îmbrăcăminți, înfășurat în Lumina Reflectată și sigur că îmi folosesc dorința de a primi de dragul dăruirii, pot deja să acționez. Suntem foarte aproape de această realizare, este chiar în fața noastră. Avem nevoie doar de un efort mai mare pentru a cere, pentru a striga. Dacă nu simțim un răspuns atunci, ca un bebeluș, devenim și mai pretențioși.

Dacă mama nu răspunde, copilul o apucă și o trage. Din nou, dacă ea nu răspunde, el începe să o lovească, să urle, să suspine și să se rostogolească pe pământ în isterie. Este tot un joc, pentru că, atunci când primește ceea ce își dorește, copilul se calmează instantaneu. Așa îl face natura să acționeze. Trebuie să facem același lucru cu Creatorul, să-L sâcâim iar și iar.

Cu toate acestea, avem deja un contact inițial cu El, suntem foarte apropiați. Creatorul stabilește în fiecare zi condiții din ce în ce mai dificile pentru a putea atinge adevărata cerere, la care El poate răspunde.

Trebuie să parcurgem toate acestea, deoarece aceasta nu este o condiție artificială „dacă nu țipați, nu veți obține nimic” ci, mai degrabă, este procesul de construire a Kli-ului. Aceste strigăte, eforturile depuse pentru a ne ruga împreună cu prietenii noștri, devin noul nostru vas spiritual. Dorința de a primi nu este Kli-ul, fiindcă el trebuie să fie construit deasupra dorinței de a primi. Acest nou Kli este construit tocmai prin contactul cu Creatorul, atunci când El nu ne răspunde.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 25/12/19 „Rugăciunea”

 

 

Sensul vieții, partea 3

Este posibil să atenuăm întrebarea despre sensul vieții?

Observaţie:  Astăzi, speranța de viață a crescut de patru ori. În urmă cu 3.500 de ani, speranța medie de viață în Egiptul Antic era de 22 de ani.

Comentariul meu:  Astăzi nu putem înțelege asta. La 22 de ani viața nu începe încă.

Întrebare:  În acele timpuri, 15-20% din populație mureau de moarte nefirească, deoarece în mod constant se duceau războaie. În vremea noastră, desigur, viața a devenit mai bună. Cu toate acestea, pe de altă parte, jumătate din populația lumii ia antidepresive. Toate acestea sunt cauzate în oameni de natură?

Răspuns:  Da, natura noastră, care ne conduce la scop. Adică ai totul, cu excepția principalului lucru: pentru ce trăiești?

În cele mai vechi timpuri, o persoană la 20 de ani putea să nu se fi gândit la scopul vieții. Dar când trăiești 80 de ani, atunci ai deja o problemă, jumătate din viața ta gândești: „În curând voi muri și pentru ce am trăit? Care este ideea?” Este mai rea decât moartea.

Observaţie:  Chiar și faptul că totul se termină ridică întrebarea: care este sensul vieții, dacă totul se termină?

Comentariul meu:  Apoi, avem nevoie de droguri pentru a nu ne mai gândi la asta, iar umanitatea a inventat acest lucru.

Întrebare:  Drogurile sunt acum legalizate în toată lumea. Crezi că nu este întâmplător?

Răspuns:  Desigur, nu este întâmplător! O persoană nu vrea să se gândească la sfârșitul ei, dar din moment ce aceste gânduri nu o părăsesc, ea vrea să umple cumva acest gol.

Întrebare:  Înseamnă că, Creatorul ne dă suferință pe de o parte, dar pe de altă parte El permite drogurile astfel încât să le folosim?

Răspuns:  Depinde de noi să vedem că nici aceasta nu este o soluție.

Întrebare:  Deci drogurile nu vor ajuta la atenuarea întrebării interioare despre sensul vieții?

Răspuns:  În niciun caz.

Din KabTV – „Fundamentele Cabalei”, 1/14/19

„De ce conexiunea ne face mai fericită, chiar dacă suntem mulțumiți de mai puțin contact social” (KabNet)

KabNet a publicat noul meu articol:

„De ce conexiunea ne face mai fericită chiar dacă suntem mulțumiți de un contact social mai puțin”

Oamenii extrem de inteligenți sunt mai fericiți că au un contact social mai puțin.

Aceasta este o concluzie dintr-un studiu al psihologilor evolutivi Satoshi Kanazawa și Norman P. Li, care au examinat efectele densității populației, frecvența interacțiunilor sociale și a nivelurilor de inteligență în raport cu fericirea oamenilor.

Este un fenomen destul de clar. Putem vedea cum oamenii, care se angajează în domenii specializate, încearcă să se înconjoare numai de orice și oricine se raportează la obiectivele pe care și le-au stabilit.

„Principiul este ca atunci când o persoană dorește să se conecteze cu ceilalți ca mijloc de atingere a scopului vieții – echilibru cu legile naturii – atunci acestă tânjire ghidează persoana să-și descopere locul perfect în sistem.”

Și eu aș fi fericit să stau într-o cameră închis toată ziua cu cărțile și computerul meu și să nu intru în contact cu nimeni. Cu toate acestea, de când am realizat că scopul vieții noastre este să ne corectăm pe noi, înșine, conectându-ne pozitiv cu ceilalți – să transformăm intenția noastră egoistă pentru beneficiul personal într-un scop altruist de a beneficia ceilalți și, prin aceasta, de a realiza echilibrul cu legile naturii – apoi, datorită respectării scopului vieții, fac tot ce pot pentru a ieși din mine și a mă conecta cu ceilalți.

În cazul meu, acest lucru implică oferirea lecțiilor de Cabala în fiecare dimineață și seara, acesta fiind cel mai direct mod de a atrage forța conexiunii în viața noastră. 1000 de studenți ai mei din întreaga lume folosesc aceste lecții pentru a-și crește apropierea unul cu celălalt și cu legile naturii. Ei avansează în legătura lor de la o zi la alta în grupuri de zece – o infrastructură pentru realizarea unei astfel de conexiuni.

În afara lecțiilor, programul meu este plin de programe TV, radio și internet, să scriu articole și postări, să lucrez la cărți și să particip la diverse întâlniri, toate pentru a promova ideea conexiunii umane necesare.

Toată lumea are un loc diferit în sistemul de creație și, astfel, este inutil ca toată lumea să studieze și să răspândească înțelepciunea Cabalei într-un mod atât de intens, chiar dacă opțiunea există pentru cine dorește acest lucru.

Cu toate acestea, principiul este că atunci când o persoană dorește să se conecteze cu ceilalți, ca mijloc de atingere a scopului vieții – echilibru cu legile naturii – atunci acestă tânjire îndrumă persoana să-și descopere locul perfect în sistem. În înțelepciunea Cabalei, aceasta se referă la atingerea rădăcinii sufletului nostru, starea armonioasă finală pe care o putem atinge cu toții.